Enigma Otiliei

-1938-George Călinescu-
Perioada interbelică este una de diversitate la toate nivelurile, fapt vizibil și
când vorbim despre evoluția romanului românesc. George Călinescu optează
pentru romanul realist balzacian, epic și obiectiv , de factură clasicistă.
Romanul “Enigma Otiliei” a fost publicat în 1938 la sfârșitul perioadei
interbelice și este o scriere realistă printr-o serie de trăsături: tema,
reprezentarea veridică, verosimilă a burgheziei bucureștene, construirea
personajelor tipologice, tehnica detaliului, precum și perspectiva narativă
obiectivă. George Călinescu aplică în text principiile realismului de tip balzacian
prin tema moștenirii, prin motivul paternității și prin observația că banii pot
schimba moral oamenii.
Romanul are și o serie de elemente moderne ce țin de construcția
personajelor: reflectarea poliedrică comportamentismului, ambiguizarea,
interesul pentru procese psihice deviante, ereditare. Este de asemenea un roman
citadin, frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX.
Titlul romanului inițial a fost “Părinți Otiliei” reflectând ideea balzaciană a
paternității pentru că fiecare personaj masculin din influențează oarecum soarta
Otiliei. Schimbând titlul în “Enigma Otiliei” se deplasează accentul tradițional la
tehnica modernă a oglinzilor paralele, prin care este realizat personajul eponim.
Acțiunea romanului este desfășurată în douăzeci de capitole care descriu
două planuri narative: unul care vizează lupta pentru moștenire, protagoniști
fiind membrii familiei Tulea și un al doilea plan care vizează destinul lui Felix Sima
cu accent pe iubirea adolescentină dintre el și Otilia.
Incipitul individualizează caracterul balzacian al romanului fixând cadrul
spațio-temporal: acțiunea are loc odată cu sosirea tânărului Felix pe strada Antim
respectiv în casa lui Moș Costache Giurgiuveanu. De asemenea incipitul prezintă
personajele și anticipează conflictele dintre ele. Este simetric cu finalul romanului,
un final închis prin rezolvarea conflictului. Simetria se realizează prin descreierea
străzii și a casei lui Moș Costache din perspectiva lui Felix în momente diferite
existenței sale, inițial adolescent, ulterior ajuns la maturitate, aproximativ zece ani
mai târziu.
Acțiunea prezintă mai multe conflicte în funcție de tema descrisă. Cpnflictul
principal se declanșează între Costache Giurgiuveanu posesorul unei averi
considerabile și Aglae Giurgiuveanu. Acesta are 3 copii: Titi, Aurica și Olimpia, iar
familia este completată de Simion soțul acestuia și Stănică Rațiu, soțul Olimpiei.
Familia Tulea dorește să pună mâna pe averea lui moș Costache și să o înlăture pe
Otilia de la moștenirea familiei. Un al doilea conflict se natură erotică se referă la
rivalitateta dintre tânărul Felix și moșierul Pascalopol pentru mâna Otiliei.