Saracia problema sociala

Saracia ca problema sociala este o rana cu radacini adanci care afecteaza fiecare dimesiune a

culturii si asocietatii

Pe langa mentinerea unui nivel scazut devenituri printre membrii unei comunitati, saracia inlcude
limitarea accesului la servicii ca educatia, sanatatea, luarea deciziilor precum si lipsa facilitatilor
comunale ca apa, sanitatia, drumurile, transportul si comunicatiile. Mai mult,"spiritul saraciei"
permite membrilor aceleiasi comunitati sa creada si saimpartaseasca sentimente ca disperarea,
lipsa de speranta, apatia si timiditatea.Saracia, la fel ca si factorii care contribuie la aparitia si
mentinerea ei, reprezintao problema sociala si, de aceea, solutia trebuie sa fie una sociala

Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de
nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune. Organizația
Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice
rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul
mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu în Germania, unde există un procent de
60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la
un venit lunar de 983 euro.

Factori, Cauze si Istorie :

Un "factor" sau o "cauza" nu inseamna chiar acelasi lucru. O "cauza" ets ceva carecontribuie la
originea unei probleme ca saracia, in timp ce un "factor" este ceva carecontribuie la mentinerea
ei dupa ce a aparut deja.La scara globala, saracia are multe cauze isorice: colonialismul,
sclavajul, razboiul sicucerirea. Intre acele cauze si ceea ce numim factorii care mentin saracia
este odiferenta enorma. Diferenta consta in ceea ce putem face azi. Nu putem merge inapoi in
istorie ca sa schimbam trecutul; ceea ce putem sa facem insa este saeliminam factorii care
perpetueaza acest fenomen.Este bine stiut ca in urma celor doua razboaie mondiale multe natiuni
europene aufost aruncate in saracie; din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu si au fost
nevoiti sa traiasca de pe urma omenilor si caritatii. In cateva decade, insa, aceasta situatie s-a
schimbat: venitul domestic real al natiunilor europene a crescut atat demult incat multe dintre ele
au ajuns sa fie printre cele mai prospere si influentenatiuni din timpurile moderne. Stim, de
asemenea, ca multe alte natiuni au ramas inurma la nivel global chiar daca au beneficiat de asa
numitele "ajutoare" de bilioanede dolari. Intrebarea este De ce? Raspunsul este simplu: deoarece
nu mai simptomele au fost atacate, nu si factorii saraciei. O alta clarificare importanta, la nivel
macro sau national un GDO (produs domestic net) scazut nu inseamna saraciainsasi ci doar
simptomul saraciei ca problema sociala.Factoriisaraciei(ca problema sociala) sunt
urmatorii:ignoranta,imbolnavirea, apatia,lipsa de onestitatesidependenta. Ei sunt considerati doar
ca simple conditii fara nici o evaluare morala: acesti factori nu sunt rai sau buni, doar sunt.Daca
decizia unui grup de oameni intr-o societate sau comunitate este de a reducesau a elimina saracia,
acel grup va trebui sa-si realizeze obiectivul fara a judeca cidoar prin a observa si identifica
factorii care duc la saracie pentru a-i putea elimina.

Acest lucru este cu atat mai important cu cat cei cinci mari contribuie la aparitiafactorilor
secundari ai saraciei ca: lipsa de piete, lipsa infrastructurii, slabireaconducerii, proasta guvernare,
lipsa de locuri de munca, lipsa de pregatire,absenteism, lipsa de capital si altele. Asa cum am
accentuat deja, fiecare dintreacestia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezinta o
problema sociala sicontribuie la perpetuarea saraciei; prin urmare, eradicarea lor este necesara
pentrueliminarea saraciei.

Imbolnavirea:

Atunci cand o comunitate are o rata inalta de imbolnaviri creste absenteismul,

scadeproductivitatea si bogatia este creata in cantitati mai mici. Prin urmare, dincolo demizerie,
discomfort si moarte, imbolnavirile constituie o cauza a saraciei. A fisanatosi (a se simti bine) nu
numai ca ii ajuta pe indivizi sa fie bogati dar contribuiela eradicarea saraciei in comunitate.Aici,
ca si in alta parte, prevenirea este mai indicata decat vindecarea. Aceasta esteuna dintre ideile de
baza ale PHC (ale sistemului de sanatate primara). Daca populatia este sanatoasa economia
merge intotdeauna mai bine si asta cu atat maimult cu cat daca oamenii sunt bolnavi ei trebuie
tratati. Sanatatea contribuie laeradicarea saraciei mai mult prin accesul la apa curata si sanatoasa,
prin izolareasanitatiei de sursele de apa, cunostiinte despre igiena si prevenirea imbolnavirilor---
mai mult decat clinicile, doctorii sau medicamentele care in comparatie cuprevenirea
imbolnavirilor sunt solutii curative mult mai costisitoare. Trebuie sa reamintim ca aici ne
ocupam cu factorii si nu cauzele saraciei. Nuconteaza daca tuberculoza este indigena sau a fost
introdusa de primii comercianticare au venit ; nu conteaza dacaHIVcare cauzeaza AIDS a fost un
plot CIA pentru acrea o arma de razboi biologica sau daca s-a transmis de la maimutele
folositepentru a face supa. Acelea sunt doar niste cauze probabile. A cunoaste
factoriiimbolnavirii poate duce la o igiena mai buna si la comportamentul preventiv, fara a mai
mentiona eradicarea lor

Apatia:

Apatia este prezenta atunci cand oamenilor nu le pasa sau atunci cand ei se simtatat de slabiti
incat nu incearca sa schimbe lucrurile, sa corecteze nedreptatile, sarepare greselile sau sa-si
imbunatateasca conditiile de viata.Uneori oamenii sunt atat de neputinciosi sa faca ceva incat
devin invidiosi nu numaipe membrii comunitatii ci chiar si pe cei din familiei. Mai mult, ei
incerca chiar sa-iaduca si pe ceilalti care incearca sa faca mai mult la nivel de saracie. Apatia
nasteapatie.
Lipsa de onestitate:

Atunci cand resursele destinate unei comunitati sunt deturnate in scopuri personalede catre o
persoana la putere, aveam de a face cu mult mai mult decat moralitatea.In acest set de training,
nu facem judecati de valoare a ceea ce este bun sau rau. Totusi, trebuie sa scoatem in evidenta ca
un factor major care duce la saracie estelipsa de onestitate a unor persoane care se afla la putere.
Suma sustrasa de lapublic si care este folosita de o persoana individuala este mult mai mica
decatscaderea bunastarii publice.

Dependenta

Dependenta rezulta din pozitia de primitor al caritatii. Dupa un dezastru, pe termenscurt,

caritatea poate fi esentiala pentru a putea supravietui. Caritate pe termenlung, insa, poate
contribui la moartea celui care o primeste si, cu siguranta, lacontinuarea saraciei.Dependenta
inseamna atitudinea si credinta ca cineva este atat de sarac incat nu sepoate ajuta pe sine, ca un
grup nu se poate ajuta pe el insusi si ca depinde total de asistenta din exterior. Atitudinea si
credinta impartita reprezinta, in sine, cel maiimportant factor care justifica perpetuarea
conditiilor in care o persoana sau un grupdevine dependent/a de ajutorul din exterior

POLITICILE DE DEZVOLTARE ALE UE SUSTIN INCLUZIUNEA SOCIALĂ ŞI

COMBATEREA SĂRĂCIEI:

I. Cadrul legislativ

Anul 2011 a presupus, pentru Uniunea Europeană în ansamblul său, confruntarea cu noi
provocări în domeniul politicilor de dezvoltare, context în care, autorităţile comunitare au
adoptat o serie de reglementări în sprijinul reformelor durabile şi al dezvoltării economice
favorabile incluziunii.

Una dintre cele mai importante reglementări, adoptate în 2011, a constituit-o Comunicarea
intitulată « Creşterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o Agendă a schimbării [2],
care a evidenţiat necesitatea creşterii sprijinului acordat la nivel comunitar pentru reducerea
sărăciei, democraţie, buna guvernanţă, creşterea durabilă şi favorabilă incluziunii. Această
comunicare a avut o rezonanţă deosebită având în vedere climatul economic dificil din Zona
euro, datorat acutizării crizei datoriilor suverane.

Adoptarea unei Agende a schimbării a coincis cu adoptarea Programului cheltuielilor pentru

noile priorităţi, prezentat în cadrul Noilor propuneri pentru finanţarea ajutorului extern şi a
dezvoltării, publicate în decembrie 2011 şi care fac parte din Cadrul Financiar Multianual (2014-
2020).

II. O Agendă a schimbării – modernizarea politicii de dezvoltare a UE

Cele două elemente fundamentale ale Agendei schimbării sunt, pe de o parte, promovarea
drepturilor omului, democraţiei şi bunei guvernanţe în cadrul Pieţei interne a UE, iar, pe de altă
parte, susţinerea creşterii durabilă şi favorabile incluziunii sociale în toate statele membre.
Potrivit acestor obiective, creşterea durabilă va fi stimulată prin promovarea incluziunii sociale şi
a dezvoltării umane, a muncii decente, a integrării comerciale şi regionale, a agriculturii durabile,
a aprovizionării cu energie şi a accesului la energie. În acest scop, noile reglementări comunitare
propun o abordare diferenţiată. Aceasta înseamnă că, în următorul Cadru financiar multianual al
UE, ajutorul oferit unor ţări membre cu dificultăţi se va reduce sau va fi eliminat şi va fi înlocuit
cu forme alternative de timulare a creşterii economice.

Datorită acestei noi abordări, UE va fi mult mai capabilă să promoveze şi să-şi apere valorile
fundamentale şi să-şi respecte angajamentele internaţionale faţă de vecini, în special cei aflaţi pe
calea aderării la UE, precum şi cei în curs de tranziţie, precum şi faţă de cei mai săraci şi mai
vulnerabili la nivel mondial.

Noua politică prevede, de asemenea, privilegierea, pe ansamblul UE, a sectoarelor cu un impact

semnificativ asupra reducerii sărăciei, cum sunt guvernanţa, protecţia socială, sănătatea,
educaţia, ocuparea forţei de muncă, agricultura şi energia. Politica UE în domeniul dezvoltării va
include, de asemenea, instrumente inovatoare, precum îmbinarea grant-urilor cu împrumuturile şi
participarea sectorului privat.

Priorităţile Agendei Schimbării

diagrama1

Sursa: EC - Increasing the Impact of EU Development Policy: an Agenda for Change, 2012
III. Reducerea sărăciei într-o lume care se schimbă rapid

Într-un moment crucial - confruntarea cu noile provocări globale, cu puţin timp înainte de
obiectivul anului 2015, stabilit ca ţintă pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale
mileniului (ODM) şi în plin proces de pregătire a următorului Cadru Financiar Multianual
(CFM) -, UE trebuie să aleagă cel mai bun mix de politici, instrumente şi resurse pentru a fi
eficace şi eficientă în lupta împotriva sărăciei în contextul dezvoltării durabile.

După cum statuează Tratatul de la Lisabona, sprijinirea eforturilor depuse statele membre pentru
eradicarea sărăciei, constituie obiectivul primordial al politicii UE în domeniul dezvoltării, care
are drept obiectiv final crearea unei societăţi mai stabile şi mai prospere. De asemenea, politica
de dezvoltare a UE îşi propune să contribuie la soluţionarea altor provocări globale, cum ar fi
creşterea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare, dar şi la realizarea obiectivelor Strategiei
„Europa” 2020.

În acest context, trebuie menţionat faptul că UE este un partener internaţional important din
punct de vedere economic şi comercial, iar dialogul său politic, politica de securitate şi multe alte
domenii - de la comerţ, agricultură şi pescuit la mediu, schimbări climatice, energie şi migraţie
- au un impact puternic asupra ţărilor în curs de dezvoltare.

În aceste condiţii, UE trebuie să transforme acest rol multiplu în diferite abordări de politici
adaptate fiecărei ţări partenere. Pentru a fi pe deplin eficiente, UE şi statele sale membre trebuie
să se exprime şi să acţioneze ca o singură entitate pentru a obţine rezultate mai bune şi pentru a
îmbunătăţi vizibilitatea UE la nivel internaţional.

De asemenea, politica UE în domeniul dezvoltării trebuie să ţină seama, aşa cum s-a stipulat în
documentul comunitar „O Agendă a schimbării”, de creşterea importanţei domeniului privat, cu
care autorităţile comunitare îşi propun o colaborare mai strânsă, întrucât iniţiativa privată are un
rol tot mai mare în domeniul dezvoltării.
IV. O creştere durabilă şi favorabilă incluziunii

Noua politica de dezvoltare a UE se axează pe ipoteza că o creştere durabilă şi favorabilă

incluziunii este crucială pentru reducerea pe termen lung a sărăciei, în acest scop, politicile
comunitare propunându-şi să stimuleze capacitatea umană de a contribui la prosperitate şi la
crearea de locuri de muncă. Printre măsurile agreate la nivel comunitar se mai numără, de
asemenea, promovarea muncii decente care include crearea de locuri de muncă, garantarea
drepturilor la locul de muncă, susţinerea protecţiei sociale şi a dialogului social.

În Raportul UE privind politicile de dezvoltare şi rezultatele lor în 2011, se apreciază că

dezvoltarea nu este durabilă dacă dăunează mediului, bio-diversităţii şi resurselor naturale şi
dacă accentuează expunerea/vulnerabilitatea la calamităţile naturale. În acest sens, acelaşi
document comunitar apreciază că politica UE în domeniul dezvoltării ar trebui să promoveze o
economie „verde” care poate genera creştere economică, poate crea locuri de muncă şi poate
contribui la reducerea sărăciei prin valorificarea şi investirea în capital natural , inclusiv prin
sprijinirea oportunităţilor pe piaţă pentru tehnologiile mai ecologice, eficienţa energetică şi a
resurselor, dezvoltarea cu emisii reduse de dioxid de carbon, stimulând totodată inovarea,
utilizarea TIC şi reducând utilizarea ne-sustenabilă a resurselor naturale. De asemenea, analiştii
comunitari apreciază, în cadrul aceluiaşi raport menţionat anterior, ca politica de dezvoltare a UE
ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea capacităţii statelor membre de a face faţă consecinţelor
schimbărilor climatice.

Potrivit evaluării din Raportul anual pe 2012 privind politicile de dezvoltare ale Uniunii
Europene, măsurile luate de statele membre pentru stimularea agriculturii s-au axat pe sprijinirea
practicilor sustenabile, inclusiv protejarea serviciilor de ecosistem, acordând prioritate practicilor
dezvoltate pe plan local şi axându-se pe agricultura practicată de micii proprietari şi pe
mijloacele de subzistenţă rurală, formarea grupurilor de producători, lanţul de aprovizionare şi de
comercializare, dar şi pe eforturile statelor membre de a facilita investiţii private responsabile. În
concluziile raportului menţionat, se arată că UE îşi va continua activitatea în domeniul
consolidării standardelor cu privire la o alimentaţie sănătoasă, al guvernanţei în materie de
securitate alimentară şi al reducerii volatilităţii preţului la alimente la nivel internaţional.

În domeniul mediului de afaceri şi al integrării regionale, măsurile luate la nivelul UE au vizat

sprijinirea dezvoltării unor sectoare private locale competitive, inclusiv prin consolidarea
capacităţii instituţionale şi antreprenoriale la nivel local, prin promovarea IMM-urilor şi a
cooperativelor, prin sprijinirea reformelor legislative şi de reglementare şi aplicarea lor
(inclusiv pentru utilizarea comunicaţiilor electronice ca instrument de sprijinire a creşterii
economice în toate sectoarele), prin facilitarea accesului la servicii financiare şi prin promovarea
inovării în mediul industrial.
 În ceea ce priveşte sectorul energiei, în Raportul UE privind dezvoltarea se arată că UE ar
trebui să se concentreze pe trei probleme principale: volatilitatea preţurilor şi securitatea
energetică, schimbările climatice, inclusiv accesul la tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de
carbon, şi accesul la servicii sigure, accesibile, nepoluante şi sustenabile în domeniul energiei.
De altfel, în raport se arată că energia joacă un rol important în reducerea sărăciei. Ea permite
satisfacerea nevoilor umane de bază, precum gătitul alimentelor, sănătatea, accesul la locuinţe,
comunicaţiile şi munca decentă. Ea este, de asemenea, generatoare de venituri, graţie
oportunităţilor de afaceri pe care le creează. În aceste condiţii, pentru viitor, Comisia Europeană
îşi propune să mărească valoarea fondurilor alocate sectorului, implicând în viitoarele proiecte
sectorul privat şi băncile de dezvoltare.

V. Sprijinul bugetar – un vector al schimbării

Comunicarea privind viitoarea abordare a sprijinului bugetar al UE, publicată concomitent cu

propunerile pentru Agenda schimbării în octombrie 2011, a consolidat utilizarea acestui
instrument de dezvoltare ca vector al schimbării. Sprijinul bugetar este o modalitate de ajutor
care presupune dialog, transferuri financiare către conturile naţionale de trezorerie ale ţării
partenere, evaluarea performanţelor şi dezvoltarea capacităţilor, bazându-se pe parteneriat şi
responsabilitate reciprocă. Noua abordare ar trebui să permită o diferenţiere mai mare a
operaţiunilor de sprijin bugetar, permiţând UE să se adapteze mai bine la contextul politic,
economic şi social al ţării partenere. UE va pune un accent mai mare pe responsabilitatea
reciprocă şi pe angajamentul comun faţă de drepturile omului, democraţie şi statul de drept,
precum şi faţă de transparenţa şi supravegherea bugetului.

VI. Concluzii

Agenda schimbării şi propunerile privind sprijinul bugetar care o însoţesc actualizează politicile
de dezvoltare ale UE pentru a le permite să facă faţă provocărilor unui context economic
internaţional în continuă schimbare. Raportul UE privind rezultatele politicilor de dezvoltare în
2011 arată că este necesar ca autorităţile comunitare să se concentreze şi pe mai departe asupra
cooperării pentru dezvoltare în sprijinul drepturilor omului, al democraţiei, al bunei guvernanţe şi
al unei creşteri durabile și favorabile incluziunii. Pentru atingerea acestor obiective, politicile de
dezvoltare ale UE vor continua să sprijine şi în viitor agricultura durabilă, securitatea alimentară,
energia durabilă, stimularea sectorului privat ca partener de dezvoltare, munca decentă şi
nivelurile minime de protecţie socială.