5Fișa nr.

5 – TEORIA SUVERANITĂȚII (III)

Partidele politice
Drept constituțional și instituții politice II
Asist. univ. dr. Anthony MURPHY

I. Întrebări cu variante multiple de răspuns (pot fi corecte una sau două variante de răspuns):

1. Partidele politice sunt constituite:

a) în temeiul libertății de asociere (art. 40 din Constituție);
b) în temeiul libertății economice (art. 45 din Constituție);
c) în temeiul libertății comerțului [art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție].

2. Partidele politice sunt:

a) asociații libere ale muncitorilor, constituite în scopul protejării drepturilor acestora;
b) asociații libere ale cetățenilor, constituite în scopul câștigării și exercitării puterii;
c) asociații libere ale angajatorilor, constituite în scopul protejării intereselor acestora.

3. În desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru, Președintele României consultă:

a) partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament;
b) partidele politice reprezentate în Parlament, atunci când niciunul nu deține majoritatea absolută;
c) partidele politice, indiferent dacă sunt sau nu reprezentate în Parlament.

4. Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale:

a) sunt partide politice;
b) sunt asimilate partidelor politice;
c) au dreptul la un loc de deputat dacă nu întrunesc pragul electoral.

5. Partidele politice:
a) pot desemna reprezentanți în birourile electorale;
b) pot desemna directorii unităților de învățământ preuniversitar;
c) pot constitui alianțe electorale.

6. Se pot asocia în partide politice:

a) judecătorii și procurorii;
b) funcționarii publici;
c) polițiștii și membrii activi ai armatei.

7. În privința sistemului de partide, Constituția României instituie:

a) partidul unic (viața politică este dominată de un singur partid, care se confundă cu statul);
b) bipartidismul (viața politică este polarizată sau dominată de două partide politice);
c) multipartidismul (viața politică este pluralistă, puterea fiind disputată între mai multe partide).

8. În materia partidelor politice:

a) alianțele politice nu sunt supuse înregistrării la Tribunalul București (Registrul Alianțelor Politice);
b) finanțarea este supusă, în principiu, controlului Autorității Electorale Permanente;
c) subvențiile de la bugetul de stat sunt supuse controlului Curții de Conturi.

9. În cazul organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care înscriu candidați în alegeri:
a) membrii acestora pot face parte și dintr-un partid politic, având dreptul de a candida;
b) membrii acestora pot face parte și dintr-un partid politic, dar nu au dreptul de a candida;
c) membrii acestora nu pot face parte și dintr-un partid politic.

10. Reorganizarea partidelor politice se poate face prin:

a) fuziune (prin absorbție sau contopire);
b) divizare (totală sau parțială);
c) autodizolvare.
II. Corelați funcția din coloana A cu descrierea din coloana B (o descriere nu are corespondent).
A B
1. Funcția de reprezentare a. partidele concurează pentru cucerirea puterii politice;
2. Funcția de mediere b. partidele reflectă voința politică a cetățenilor;
3. Funcția electorală c. partidele au vocația guvernării, de a dirija politica statului;
4. Funcția guvernamentală d. partidele sunt factorii de negociere a vocii cetățenilor;
e. partidele pot fi reprezentate în Parlament.

III. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:

1. Fiecare partid trebuie să aibă denumire (integrală și prescurtată) și semn permanent proprii.
2. Partidele politice pot organiza activități militare și paramilitare.
3. Un cetățean român nu poate face parte în același timp din două sau mai multe partide politice.

IV. Analizați următoarele fragmente:

Fragmentul A
Începând cu anul 1871, se instituie sistemul familiar al constituționalismului modernizării românești,
în logica căruia parlamentul este o creație a unui guvern inițial desemnat ca provizoriu. Mai precis,
regele numește un nou prim-ministru, care, folosind întreg aparatul guvernamental în acest scop, con-
struiește după dizolvarea parlamentului un nou legislativ prin alegeri în bună parte trucate. (...)
În circumstanțele date, Carol încearcă mai precis să gestioneze situația prin încurajarea constantă a
păstrării unui [bipartidism] controlat, alternarea la putere (doar) a „roșilor” și „albilor” fiind în opinia sa
de natură să asigure un minim de stabilitate. (...) Poziții explicit antimonarhice puteau răbufni oricând,
sub pretextul lipsei de echidistanță a regelui. În aceste condiții, Carol I a încercat să păstreze o minimă
predictibilitate sistemului, un echilibru, inclusiv prin descurajarea în mod consecvent a formării de noi
partide. (...) Reversul medaliei [bipartidismului] forțat a fost în epocă încurajarea unui eclectism ideo-
logic artificial. În Partidul Liberal, de exemplu, au fost pe rând absorbite curente care în mod firesc s-
ar fi regăsit în platforme distincte, de la naționalismul demagogic și antisemit al fracționiștilor ieșeni la
gruparea „generoșilor”, care migrează între 1898 și 1900 de la socialiști la liberali (...).
(B. IANCU, Separația puterilor în Constituțiile de la 1866 și 1923, în M. GUȚAN et al., Șefii de stat: dinamica
autoritară a puterii politice în istoria constituțională românească, Universul Juridic, 2020, pp. 264-266)

1. În ce condiții s-a născut „rotativa guvernamentală”?

2. Care au fost consecințele bipartidismului românesc?

Fragmentul B
Rolul partidelor politice devine astfel deosebit de important. Ele sunt sortite să fie nu numai labo-
ratoare în care se plămădesc strategii și tactici de guvernare, ci în același timp și focare de stimulare a
formării unor curente de opinii în sânul societății și de polarizare a opțiunilor electoratului față de
problemele cu care este confruntat. Stări de conștiință mai mult sau mai puțin difuze vor putea fi astfel
cristalizate în tiparele unor revendicări bine conturate. Ca urmare, succesul în alegeri al unui partid va
echivala cu girul dat de electorat liniei politice, pe care majoritatea parlamentară este chemată să o
urmeze în activitatea ei viitoare, ceea ce constituie tocmai esența democrației.
(T. DRĂGANU, Drept constituțional și instituții politice. Tratat elementar, vol. II, Lumina Lex, 1998, p. 49)

1. La care dintre funcțiile partidelor politice se referă, în principal, autorul?

2. Cum este surprinsă „esența democrației”?
2