Legenda este o povestire fantastică ce include elemente istorice
transmise pe cale orală. Este în versuri sau în proză, iar rolul ei este de a explica originea unei ființe, a unui obiect, animal, desfășurarea unor evenimente istorice sau a unor fapte de eroi. Legenda mărțișorului este una apărută din popor și explică tradiția îmbinării celor două culori roșu și alb. Aceasta se află la întrepătrunderea dintre basm și snoavă, în ea regăsindu-se ca în basm lupta dintre bine și rău, motivul cifrei magice trei, dar și prezența ființelor fantastice, precum zmeul. La fel ca în snoavă concretul se împletește cu abstractul și cu anecdoticul. În expozițiune se prezintă Soarele, care coboară printre oameni sub formă de fecior, dar este răpit de un zmeu care îl displăcea. În lipsa Soarelui, lumea intră într-o tristețe adâncă, până când un voinic se hotărăște să meargă să salveze Soarele. Acesta pleacă în căutarea lui, iar călătoria durează trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. La sfârșitul iernii, tânărul îl găsește pe zmeu iar cei doi se înfruntă trei zile și trei nopți. Zmeul este învins și Soarele eliberat, iar lumea își reia cursul firesc. Viteazul pornește spre casă, iar din rănile lui picură sânge pe zăpadă. În locul unde curgea sânge, creșteau și ghiocei cu clopoței albi ca zăpada. De atunci, în prima zi de primăvară, oamenii impletesc un fir roșu și unul alb și îl dăruiesc persoanelor dragi. Roșul semnifică dragostea și sângele voinicului, iar albul semnifica puritatea ghiocelului.