Cel mai uşor mod de a învăţa raporturile este de a memora pătratul lui Boethius.

Sunt
patru tipuri de raporturi: contradicţie, contrarietate, subcontrarietate şi subalternare.
Ne vom gândi ce decurge din adevărul unei propoziţii, de exemplu pentru o propoziţie de
forma SaP pentru SiP, SoP, SeP. Pe post de predicat şi subiect sunt aceeaşi termeni, nu facem
decât să schimbăm forma propoziţiei. De la o universală afirmativă ajungem la particular
afirmativă, particular negativă şi universal negativă. S şi P rămân neschimbaţi, sunt aceiaşi
termeni dacă vrei să faci exerciţiul ăsta cu un exemplu concret.
Atenţie!!!!!!: când facem analiza, propoziţia de la care plecăm o considerăm adevărată.
Adevărată din start. O luăm ca atare. Apoi, ne gândim ce decurge din adevărul ei pentru fiecare
din restul propoziţiilor diferite de ea, dar care au în comun cu ea acelaşi subiect şi predicat.
Fie propoziţia universal afirmativă: Toate materiile şcolare sunt plictisitoare.
S: materiile şcolare
P: plictisitoare
O luăm ca adevărată. Ce decurge din ea pentru adevărul propoziţiilor SiP, SeP, SoP? Să le luăm
pe rând:
SiP: Unele materii şcolare sunt plictisitoare. Este adevărată. Dacă este adevărat că toate
materiile sunt plictisitoare, automat unele vor fi. Eu deja am spus mult mai mult: am spus că
toate sunt plictisitoare. Între SaP şi SiP se află un raport de subalternare.
SeP: Nici o materie nu este plictisitoare. Este falsă. Din moment ce toate sunt plictisitoare, nu ai
cum să spui acum că nici una nu e. Între SaP şi SeP se află un raport de contrarietate.
SoP: Unele materii nu sunt plictisitoare. Este falsă. Am spus deja că toate sunt plictisitoare. Dacă
propoziţia de la care plec (SaP) este adevărată, şi este, astea sunt regulile jocului, atunci aceasta
va fi falsă. Între SaP şi SoP se află un raport de contradicţie.