Farmacist rezident- Farmacie Generala

Câmpean Diana, an II, ULBS

Evaluarea similaritatii profilelor de dizolvare /cedare in vitro.

Metrici de similaritate

Biofarmacia studiaza masura si cinetica eliberarii principiului activ din forma farmaceutica
precum si absorbtia acestuia, in corelatie cu factorii de tehnica farmaceutica, fizico-chimici
si fiziologici la nivelul caii de administrare. Prin extensie studiul in vitro privind eliberararea din forma
farmaceutica avand in vedere corelarea acestuia cu fenomenele in vivo, apartine tot de domeniul
biofarmaciei.
Biofarmacia nu schimbă acțiunea farmacologică a unei substanţe medicamentoase, ci studiază
metodele de optimizare a efectului ei dorit. In biofarmaceutica in ultimii ani au fost introduse o serie de
metrici,pentru compararea sau masurarea distantelor dintre seturi de puncte experimentale
obtinute pentru caracterizarea evolutiei diferitelor fenomene. Cateodata metricii propusi sunt in
concordanta cu definitia matematicii riguroase, corespunzatoare unor, binecunoscuti metrici derivati
din „norme" de vectori, care sunt utili pentru a fi identificati, din moment ce proprietatile lor au fost
studiate pe larg.

Metode matematice independente de model

Calculul eficienței de dizolvare
Parametrul Eficiență de dizolvare(dissolution efficiency ,DE%) presupune calculul Ariei de Sub
profilul mediu de Dizolvare, ASD(valorile medii ale fracției dizolvate în funcție de timp), conform
formulei:

Această arie se raportează la cea a unui dreptunghi corespunzător unei dizolvări instantanee și
complete:

Astfel, eficiența de dizolvare(%)se calculează ca:

 Uneori, profilul mediu de dizolvare sau de cedare in vitro prezintă o latență. Aceasta poate fi
asociată fenomenelor lente de dezintegrare a unui film de acoperire sau a învelișului gelatinos pentru
capsulele gelatinoase, hidratării și formării barierei gelice pentru comprimatele de tip matriță
înmuierii, deformării și etalării supozitoarelor în bază grasă etc
Calculul DE% (Eficiență de dizolvare(dissolution efficiency ) se realizează în scopul comparării unor
profile medii, obținute fie în condiții identice pentru două produse diferite, fie în condiții diferite pentru
același produs (de ex., în etapa de dezvoltare a metodei de dizolvare, același produs este evaluat în
medii diferite, cu aparate diferite sau în condiții hidrodinamice diferite).
Astfel, în cazul în care fenomenul de latență apare în cazul ambelor seturi de date experimentale
și nu este determinat de procese de instabilitate (de ex., interacțiuni între excipienți și substanța
medicamentoasă), aria corespunzătoare poate fi eliminată din calculul termenului 100-tn.

Timpul mediu de dizolvare este un alt parametru utilizat în compararea profilelor medii de dizolvare
sau de cedare in vitro. Se calculează conform următoarei formule:

Relevanța acestui parametru este condiționată de atingerea unui platou, prin atingerea maximului de
solubilitate al substanței medicamentoase în condițiile de testare sau prin cedarea completă (de ex., în
cazul asigurării condițiilor Sink)

Calculul factorului diferență

Factorul diferență, alături de factorul de similaritate sunt metrici adoptate oficial de către agențiile de
reglementare în domeniul medicamentului, pentru compararea profilelor medii de dizolvare sau de
cedare in vitro. Sunt utilizate câte două seturi de date experimentale (fracții medii de dizolvare; pair-
wise procedure), unul fiind considerat referință (R) și cel de-al doilea test (T). Calculul lor nu implică
aplicarea unor modele matematice, din acest motiv fiind denumite metrici independentede model.
Valorile celor doi factori ( metrici) sunt dependente de numărul de seturi de date (momente de
prelevare) analizate. Condițiile preliminare pentru calculul factorilor diferență și de similaritate sunt
următoarele:
 a) datele experimentale au fost generate în aceleași condiții (natura mediului, volumul, tipul de
aparat, viteza de rotație etc.);
b) cele două produse analizate, R și T sunt echivalente farmaceutic (conțin aceeași substanță
medicamentoasă, în aceeași formă farmaceutică) și prezintă același mecanism de dizolvare sau
cedare in vitro
c) testele s-au efectuat pe câte 12 unități de dozare din fiecare produs
d) variabilitatea datelor este redusă
În cazul în care procesul de dizolvare este foarte rapid (dizolvarea a mai mult de 85% în cel mult 15
min), cele două metrici nu sunt aplicabile iar profilele sunt considerate similare.
Pentru analiza factorului diferență (f 1, %) se calculează diferența procentuală între cele două profile
medii de dizolvare la fiecare moment de prelevare (i=1 .. n), prin raportare la profilul referinței

Figura 1 . Calculul metricilor de dizolvare f1 si f2

Calculul factorului de similaritate
Factorul f 2 este considerat de toate agențiile de reglementare în domeniul medicamentului în analiza
similarității profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro. Formula de calcul este următoarea:

Profilele medii sunt considerate similare dacă valoarea factorului f2 este cuprinsă între 50și100.
Acest interval de variație corespunde unei diferențe medii între cele două profile comparate de cel mult
10%.
În multe ghiduri care includ teste de dizolvare (de ex. cele privind analiza impactului variațiil or
sau procedurile de tip waiver bazate fie pe Sistemul de Clasificare Biofarmaceutică --biowaiver , fie pe
similaritatea cantitativă și proporționalitatea compozițiilor calitative- este singura metrică utilizată
pentru comparare, concluzia privind similaritatea fiind independentă de valoarea factorului f1.
Factorul de similaritate prezintă valori pozitive, fiind 100 pentru similaritate perfectă. Concluzia
privind similaritatea in vitro nu este afectată de selecția profilului referință.
Se presupune că variabilitatea în cadrul aceluiași lot de produs (CV%) este mai mică de 15%

Calculul indicilor Rescigno

Cei doi indici Rescigno sunt notați Σ1si Σ2 fiind metrici considerate initial de catre FDA pentru analiza
similaritatii in vitro.Au fost propusi pentru compararea profilelor concentratiilor plasmatice (in
vivo) ,fiind denumiti si indici de bioechivalenta.Au valori pozitive si subunitare,formulele de calcul
fiind urmatoarele:

Pentru k = 1, indicele poate fi calculat din valorile ASD corespunzătoare profilelor medii de dizolvare
ale produselor comparate:
Similaritatea profilelor conduce la valori ale celor doi indici apropiate de 0, dar nu sunt
definiteintervale de acceptare (ca în cazul factorilor diferență și de similaritate, descriși anterior). Nu
prezintărelevanță superioară față de metricile compendiale și sunt indepedente de selecția profilului
referință

Influenţa factorilor de formulare asupra cedării alendronatului de sodiu din forme farmaceutice
pentru administrare orală
Şef Lucr. Dr. Lăcrămioara Ochiuz1 , Iulian Stoleriu2 , Graţiela Popa1 1 Facultatea de Farmacie, Universitatea
de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“, Iaşi 2 Facultatea de Matematică, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi

Alendronatul de sodiu (AL) este sarea de sodiu a acidului (4-amino-1-hidroxi-butiliden-1,1) difosfonic

trihidrat, unul dintre principalii bifosfonaţi administraţi oral în tratamentul tuturor tipurilor de
osteoporoză
Conform rezultatelor studiilor clinice, AL are influenţe pozitive în toată simptomatologia osteoporozei,
determinând creșterea densităţii minerale osoase, analgezia durerilor osoase, diminuarea riscurilor de
fracturi osteoporoti ce în toate punctele vulnerabile (vertebre, șold, braţ și col femural) și creșterea
mobilităţii pacienţilor. În prezent, AL este formulat singur sau în asociere cu vitamina D în preparate
farmaceuti ce orale cu cedare convenţională, caracterizate de o biodisponibilitate redusă. Din punct de
vedere biofarmaceuti c, AL se încadrează în clasa a III-a a sistemului biofarmaceuti c de clasificare a
medicamentelor, ceea ce îl recomadă ca substanţă compati bilă cu formularea în comprimate matriceale
cu cedare modifi cată în vederea creșterii biodisponibilităţii orale.
În cercetările efectuate s-au folosit trei sorturi de carbopoli, cu grad diferit de reticulare, după cum
urmează: Carbopol 71 (C 71) și Carbopol 971 (C 971) care au grad redus de reticulare și, respectiv
Carbopol-ul 974 (C 974) cu reticulare înaltă .
Au fost formulate trei formule de comprimate matriceale cu alendronat de sodiu care au fost supuse
comprimării directe la mașina de comprimat Korsh EK0
Formulările notate F1, F2, F3 conţin ca polimer formator de matrice 15% din C 71 (F1), C 971 (F2) și
respecti v C 971:C974 – 15:2% pentru F3.
Formula Fm a fost preparată, în condiţii identice de comprimare, ca formulă martor, pentru a verifica
influenţa diluantului Ludipress LCE (96,5 % lactoză anhidră și 3,5 % povidonă) asupra profilului de
cedare a alendronatului de sodiu comparati v cu produsul orginal Fosamax 70 mg, comprimat cu
cedarea imediată în formula căruia sunt prezente următoarele substanţe: celuloză microcristalină,
lactoză anhidră,croscarmeloză sodică și stearat de magneziu.
Studiile de dizolvare „in vitro“ Testele de dizolvare „in vitro“ au fost efectuate la aparatul SR 8 Plus
Series (AB & L Jasco) conform următorului protocol experimental:mediul de dizolvare: sol. pH 1.2
(HCl 0,1N) pentru primele 2 ore (mediu de simulare a fluidelor gastrice) și sol. pH 6.8 (soluţie tampon
fosfat) pentru următoarele 10 ore (mediu de simulare a fluidelor intestinale);
Aparatul 2 (palete); temperatura în baie: 37o C ± 0,5o C; viteza de rotaţie: 50 rpm; intervalul de
recoltare a probelor a fost setat la fi ecare oră pe parcursul celor 12 ore ale testului (7 ml de probă au
fost înlocuiţi, la fi ecare recoltare, cu același volum de mediu).
Testul de dizolvare pentru formula martor, Fm, și produsul Fosamax a fost efectuat în condiţiile de
lucru menţionate anterior, cu următoarele diferenţe: timpul de desfășurare a testului a fost de 30 de
minute, iar mediul de dizolvare folosit a fost apa distilată în conformitate cu specifi caţiile F.R. X
pentru testul de dizolvare in vitro a comprimatelor cu cedare imediată. Testele au fost efectuate pe un
număr de șase comprimate, iar rezultatele prezentate reprezintă media celor șase determinări.
Analiza factorului de diferenţă f1-Acest parametru descrie eroarea relati vă dintre două profi luri de
dizolvare și se calculează conform ecuaţiei:

în care: n = numărul punctelor pentru colectarea probelor;

Rt = canti tatea de substanţă medicamentoasă dizolvată din formula de referinţă la momentul t;
Tt = canti tatea de substanţă medicamentoasă dizolvată din formula testată la momentul t.
Când profi lul de dizolvare între formula testată și referinţă este identi c, f1 are valoarea zero și crește
proporţional cu disimilaritatea dintre formulele analizate. Analiza factorului de similaritate f2
Factorul de similaritate f2 este un parametru frecvent folosit pentru compararea profi lurilor de
dizolvare a formelor farmaceuti ce solide orale

Ecuaţia de calcul pentru f2 este următoarea:

în care:
LOG = logaritm din baza 10;
n = numărul punctelor pentru colectarea probelor;
Rt = canti tatea de substanţă medicamentoasă dizolvată din formula de referinţă la momentul t;
Tt = canti tatea de substanţă medicamentoasă dizolvată din formula testată la momentul t
În situaţia în care două profiluri de dizolvare a substanţei medicamentoase sunt similare, f2 are valoarea
cuprinsă în intervalul 50-100.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
În urma efectuării testului de dizolvare pentru formula martor, Fm și produsul Fosamax am obţinut
rezultatele reprezentate în Fig. 1

Valorile celor doi factori f1 și f2 , obţinute la compararea celor două preparate studiate, produs de
referinţă, Fosamax, și produs testat, Fm sunt: f 1 = 5,3675 și f 2 = 64,9518. Atât profi lul de dizolvare,
cât și valorile celor doi parametri de control f1 și f2, confi rmă faptul că diluantul nu modifică
semnificativ profilul de dizolvare a alendronatului de sodiu din comprimatele cu cedare imediată.
Pentru a analiza influenţa tipului de carbopol asupra profilului de dizolvare a alendronatului de sodiu
din comprimate matriceale cu cedare modificată, am comparat rezultatele obţinute în urma efectuării
testului de dizolvare in vitro pentru formulele F1, F2 și
F3 (Fig. 2)

Din rezultatele obţinute observăm că profilul de dizolvare a alendronatului de sodiu din formula
F2, pe bază de C 971, este superior celorlalte formule,
Teoretic acest rezultat nu a fost previzibil, deoarece C 71 și C 971, polimerii din formulele F1 și F2, au
același grad de reticulare, sortul C 71 având proprietăţi de curgere opti mizate prin forma granulară a
parti culelor.
Influenţa gradului de reticulare a polimerului din formulă a fost evidenţiată și prin valoarea de
pH a mediului de dizolvare. Astf el, la pH acid 1,2, de simulare a fluidelor gastrice, C 71 și C 971,
polimeri cu grad redus de reticulare s-au hidratat uniform generând o cedare uniformă a alendronatului
de sodiu prin straturile de gel ale matriţei. C 974, polimer cu grad mare de reticulare, conferă o opti
mizare a efectului de retardare la nivel gastric prin strucura de gel, strâns reti culată care acţionează ca
un element de diminuare a difuziei substanţei medicamentoase din straturile matriţei hidratate, în
primele ore ale testului și o accelerare a acestui proces după hidratarea totală a matriţei
În final, după efectuarea testului de dizolvare pe un interval de 12 ore, am constat că profilul de
dizolvare a alendronatului de sodiu din formula pe bază de C 71, F1, și formula în care am asociat și C
974, F3 este identic, cu specificaţia că sortul C 974 generează un profil de dizolvare lent în primele
două ore ale testului, la pH 1,2 (Fig. 2). Comportamentul diferit în ceea ce privește profilul de dizolvare
a alendronatului de sodiu din comprimatele matriceale cu cedare modificată este confirmat și de
rezultatele obţinute la determinarea factorului de diferenţă f1 și a factorului de similaritate f2
Factorul de diferenţă f1 are valori > 0, la analiza comparativă a celor trei formule studiate. Factorul de
similaritate f2 , care este cel mai reprezentativ pentru compararea profilului de dizolvare a formelor
farmaceutice solide, are de asemenea, valori care indică un profil de dizolvare diferit pentru cele trei
formule cercetate, cu excepţia comparaţiei F1 - referinţă, F3 - test când f2 = 50, 940. Această valoare
este determinată de rezultatele finale ale testului de dizolvare in vitro, între cele două formule existând
diferenţe semnifi cative, în condiţii de simulare a fluidelor gastrice, pe parcursul primelor două ore ale
testului.
CONCLUZII
În cadrul cercetărilor efectuate s-a realizat analiza comparativă a profilului de cedare a
produsului original Fosamax, cu formula martor Fm, comprimate cu cedare imediată, pentru a evidenţia
influenţa diluantului folosit în formulările studiate, Ludipress LCE, asupra profilului de dizolvare a
alendronatului de sodiu.
Rezultatele obţinute au relevat faptul că diluantul nu modifică profilul de dizolvare a substanţei
acti ve, concluzie confirmată și de valoarea factorului de diferenţă f1 și a factorului de similaritate f2
( f1 = 5,3675; f 2 = 64,9518).
Rezultatele testului de dizolvare efectuat pentru formulele F1, F2, F3, au evidenţiat faptul că
fiecare sort de carbopol influenţează profilul de cedare a alendronatului de sodiu din comprimatele
matriceale cu cedare modificată. Gradul de reticulare a carbopolului este elementul definitoriu asupra
proprietăţilor de cedare a comprimatelor matriceale hidrofile. Profilul de dizolvare diferit al
alendronatului de sodiu din comprimatele matriceale cu cedare modificată pe bază de carbopol este
confirmat și de valorile celor doi parametri de control f 1 și f 2 . Factorul de similaritate f 2 are valoarea
50,940, puţin peste 50 – limita inferioară a criteriului de acceptare, la compararea formulei F1 ca
referinţă și F3 ca formulă test, însă această valoare este determinată de procentul de alendronat de sodiu
dizolvat în a doua jumătate a intervalului de desfășurare a testului de dizolvare, după t = 6 ore. În prima
parte a testului și în special în primele două ore, la pH 1,2, cele două formule au avut un profi l de
dizolvare total diferit

Bibliografie
1.Eugen Diug, Diana Guranda. Biofarmacie şi farmacocinetică. Compendiu., ed.
“Universul”, 2009, 143 p.
2. Leucuţa S., Biofarmacie şi farmacocinetică, ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002, 304 p.
3. Mircioiu Constantin, Miron Dalia, Flavian Rădulescu, Ghiciuc Cristina, Mircioiu Ion.
Elemente de biofarmacie şi farmacocinetică, Vol.1, Fundamente. Editura Universitară
Carol Davila, Bucureşti, 2008, 190 p.
4. Mircioiu Constantin, Miron Dalia, Flavian Rădulescu, Mircioiu Ion, Anuţa Valentina.
Elemente de biofarmacie şi farmacocinetică, Vol.2, Evaluări comparative şi corelări.
Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2008, 136 p.
5. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa. Tehnologia farmaceutică (tratat), vol.2.– Ed.
Polirom– Iaşi, 2008.