1.

Metodele ştiinţifice

Metodele ştiinţifice se referă la fundamentul tehnicilor pentru cercetarea fenomenelor

şi câştigarea de cunoştinţe noi despre natură, fără însă ca să se plece de la
presupunerea unei forţe supranaturale. Conform acestui fundament, o teorie este
ştiinţifica dacă îndeplineşte urmatoarele conditii:

1.consistenţa(lipsa de incongruenţă atât interioară cât şi exterioară)

2.sumaritate(structurile şi explicaţiile să poată să fie cât mai sumar formulate, lex
parsimoniae)
3.utilizabilitate (descrie şi explică fenomenele observate)
4.examinarea empirică şi falsificabilitate
5.argumentare pe baza a multor observatii, experimente repetabile
6.rectificabilitate şi dinamică(vor fi schimbate când vor fi descoperite date noi)
7.progresivitate(mai bună decât celelalte teorii)
8.perenitate(este de acord că nu poate să fie corectă, în loc să spună că e sigură)

Ca o teorie, ipoteză sau presupunere să fie declarata ca fiind o teorie ştiinţifică,

trebuie ca să îndeplinească majoritatea, în mod ideal toate, aceste criterii. Cu cât
mai multe criterii îndeplineşte cu atât este mai ştiinţifică.

Contraargumentele împotriva designului inteligent sunt următoarele: îi lipseste

consistenţa, lezeaza principiul sumaritaţii, falsificabilitatea şi examinarea empirică nu
ar exista şi conceptul nu ar fi rectificabil, dinamic, peren şi nici progresiv.

Filozoful Michael Ruse spune că presupunerea unui creator este un "science

stopper", pe româneşte "un stop în calea ştiinţei".