CAPITOLUL II

1. AGENȚII ECONOMICI ȘI ECONOMIA CA SISTEM

REAL

Ca sistem real, economia reprezintă ansamblul activitaților socio-umane prin care

se asigură producția, repartiția, schimbul și consumul de bunuri si servicii.
Pentru desfasurarea activitații economice sunt necesare 3 condiții:
1. oamenii – care determină finalitatea activității economice grupați in:
a) consumatori de bunuri si servicii
b) producători de bunuri si servicii
c) organizatori de activitate
2. natura – care furnizează resursele
3. mediul creat de om- care cuprinde mijloace de producție (mașini,
echipament, etc)
Toate aceste elemente caracterizează economia în mod static; în realitate,
sistemul economic este dinamic prin procesele economice.
Sistemul real economic este format din 3 componente:
a) Agenții economici
b) Bunurile economice
c) Procesele economice și operațiunile lor specifice
A. Agenții economici sunt participanți la activitatea economică și realizează actele
economice sau faptele economice prin care se obțin bunurile. Ei sunt reprezentați
de unitățile care consituie subiecții economiei și au autoritate de decizie asupra
activitații realizate. Agenții economici luați individual sau în grup, care desfașoară
un comportament analog, au funcții similare si proveniență a resurselor de aceleași
tip; formează un sector institutional.
Principalele sectoare institutionale sunt:
a) gospodăriile populației (menajele) – lumea consumatorilor
b) înterprinderile (societați nefinanciare)
c) administrațiile (publice si private)
d) băncile și alte instituții financiare
 e) societățile de asigurare
f) exteriorul (restul lumii)
Agenții economici realizează activitate economică contribuind fiecare prin
executarea unui segment, divizandu-și munca între ei.
DEFINIȚIE: Diviziunea muncii reprezintă specializarea agenților economici în
executarea unui gen de acțiuni economice sau prin care se realizează un bun sau o
activitate economică.
Ea permite specializarea pe:
- ocupații (meserii)
- activități (procese)
- teritorii (zone)
Avantaje ale diviziunii muncii:
- creșterea randamentului muncii
- folosirea mașinilor
- perfecționarea pe un anumit segment de muncă
Dezavantaje ale diviziunii muncii:
- pierderea dexterității în executarea unui produs finit
- monotonia activității
- creșterea riscului de somaj
Limitele diviziunii muncii:
- natura muncii
- dimensiunile pieței
- libertatea schimbului
a) Menajele - desemnează unități economice care consumă pot fi:
1. individuale - alcătuite, de regulă de cei ce locuiesc impreuna ca familie si
realizeaza împreuna diferite cheltuieli pt. a-și asigura consumul;
2. colective - reprezentate de grupuri de persoane care locuiesc împreună în
individual sau colectiv și care pt. a-și asigura consumul realizează diferite
cheltuieli
împreună (ex: cămine de batrâni, de nefamiliști)
Rol economic:
 - participă la activitatea economică prin muncă și sumele investite
- ca urmare a participării la activitatea economică obțin venituri
- veniturile obținute sunt folosite pt. consum și economisire
Menajele sunt neomogene, se diferentiază prin:
• marimea veniturilor
• sursa veniturilor
• confort
• tradiții
• grad de pregatire
Relația menajelor cu statul se caracterizează prin faptul că de la acesta menajele
primesc salarii pentru muncă,subvenții, ajutoare și platesc catre stat taxe si
impozite.

Relațiile menajelor cu întreprinderile se definesc prin aceea ca ele reprezintă sursa

ce asigură forța de muncă, iar de la întreprinderi primesc salarii (ce vor constitui
veniturile pt. consum si economisire).
b)Întreprinderile (societățile nefinanciare) - desemnează agenții economici care
au ca funcție economică producerea de bunuri/servicii destinate vanzarii.
Ele raspund la intrebarile: ce?, cum?,cât?, pt. cine vor produce?
Au o mare diversitate si pot fi calsificate după diferite criterii:
- forma de proprietate
- marimea
- natura activităților/bunurilor
Indiferent de tip, întreprinderile au caracteristici comune f. importante:
I. Realizează aceeași funcție (producerea de bunuri destinate vânzării) și
astfel:
- cumpară factori de producție (FDP)
- combină FDP
- distribuie producția pe piață
- își propun maximizarea profitului
II. Orice întreprindere formează un sistem, un ansamblu de componente ce se
influențează între ele (producție, vânzare, transport, aprovizionare, contabilitate).
În acest sens:
- au ca finalitate imperativă profitul
- conducerile trebuie sa fie competitive si responsabile
- întreprinderile se află în interacțiuni permanente cu alte întreprinderi și
centre de decizie din sistemul economic
III. Întreprinderile au o dimensiune socială pt. că reprezintă un grup de oameni.
IV. Întreprinderile crează valoare si o repartizează; producând bunuri si servicii
crează valoare care se adaugă celei consumate pt. cumpararea de FDP. Aceasta este
VALOAREA ADĂUGATĂ de întreprindere, calculată ca diferență între Cifra de
afaceri și plățile realizate către furnizori.
c) Administrațiile - reprezintă sectoare instituționale cu activitate necomercială
prin care se satisfac nevoi individuale și colective ale menajelor și se redistribuie
veniturile statului în economie.
OBSERVAȚII:
• ele produc servicii nemarfare pentru colectivitate, servicii ce nu sunt destinate
pietei
•pot fi:
- PUBLICE
- PRIVATE

Administrațiile publice sunt: ministre, primării, prefecturi, armata, poliție,

invatămant public, institutii de securitate națională, de sănătate, cultură.
Funcțiile administrațiilor publice sunt:
 Satisfacerea nevoilor colective ale populatiei prin servicii nemarfare
 Redistribuirea veniturilor statului
Administrațiile publice - obțin venituri din taxe și impozite și își susțin astfel
activitatea.Sumele pe care le incaseaza reprezinta:
 -Impozite
-Contribuții de asigurari sociale, sănatate și șomaj
Fondurile obținute sunt dirijate către:
-Învățământ
-cultură
-artă
-sănătate
Administrațiile private– pot fi organisme religioase, sindicate, partide, fundații,
asociații sportive, culturale, etc.
Funcțiile administrațiilor private sunt:
- prestarea de servicii nemarfare catre populație, satisfacerea unor
nevoi individuale sau colective
- ameliorarea unor probleme sociale
Administrațiile private își asigură veniturile din contribuții voluntare (mai ales la
menaje) și din proprietățiile pe care le dețin.
d) Instituțiile financiare, de credit – grupează unitățile institutionale ce au rolul
de a colecta, transforma și repartiza disponibilitățile financiare, bănești.
Funcția principală-finanțarea agentilor economici
Resursele lor sunt reprezentate de: depozite de bani, obligațiuni, venituri din
acțiuni sau din alte surse, dobânzi aferente.

Cele mai importante sunt BĂNCILE care în diversitatea lor formeaza sectorul
instituțiilor financiare și care realizează următoarele:
a. Mijlocesc încasările și plățile de sume mari
b. Fac legatura între agenții economici cu nevoi de finantare și cei cu bani
temporal disponibili
c. Asigură circulația banilor în economia de piață
Activitățile pe care le desfasoară au caracter comercial, prețul creditelor fiind
reprezentat de dobândă.
 e) Societățile /Interprinderile de asigurare -curprind unitati institutionale ce
au rolul de a acoperi pierderile cauzate de evenimente neprevazute, riscuri.

Asigurările se facpentru următoarele cauze:

 calamități naturale (incendii, cutremure, inundații)
 boală/sănătate
 viață
 bunuri personale rare, scumpe
Resursele lor se constituie din primele contractuale plătite de asigurat, ce au rolul
de a le asigura riscul.
f) Exteriorul -regrupează unitațile institutionale dintr-o țară care participă la
relațiile economice externe, realizând activitate cu caracter comercial sau
necomercial.
-în acest sector se include orice agent economic chiar daca face parte
din alt sector institutional, cu condiția de a avea relații externe.
Valoarea activitații realizate cu unitațile economice din alte țări va fi cuprinsă și în
exterior; exteriorul este considerat un sector cu caracter fictiv și se mai numește
“restul lumii”.

B. Bunurile economice reprezintă OBIECTUL sistemului economic

- au caracteristică fundamentală RARITATEA
- se prezintă ca obiecte reale, servicii/ mijloace financiare

Clasificarea bunurilor:
 dupa destinatie
- bunuri de consum (satisfactori)
- bunuri de productie (prodfactori)
 dupa gradul de prelucrare:
- primare
- intermediare
- finale
  dupa modul cum circulă în economie
- mărfuri
- nemărfuri
 dupa proveninetă : - naturale
- produse de om

 dupa forma materială:

- obiecte stabile/ palpabile
- servicii/ bunuri nepalpabile
- informații
C. Principalele procese economice sunt: producția, consumul, repartiția și
schimbul.
Producția = ansamblul operațiilor si activităților prin care oamenii crează bunuri
materiale necesare satisfacerii nevoilor sociale;
Consumul = procesul de utilizare a bunurilor prin care se satisfac nevoile cu
bunurile materiale, spirituale, sociale;
Repartiția = cuprinde operatiunile de distribuire a rezultatelor activităților de
producție prin care se formează veniturile în societate. O categorie aparte a
acestora o formeaza operațiunile financiare prin care se constituie și se utilizează
resursele financiare din economie.
Schimbul = asigură, ca si repartiția, legatura dintre producție și consum și
reprezintă totalitatea operațiunilor economice prin care bunurile economice trec de
la producator la consumator prin vânzare – cumparare (în plan intern si extern).
 Subiectul sistemului
economic = Obiectul sistemului
UNITATEA economic = BUNURILE
ECONOMICA

PROCESE
ECONOMICE

Procesele economice cuprind ACTE (=FAPTE, OPERATIUNI ECONOMICE)

Actele economice arată efectiv acțiunea exercitată de agenții economici asupra
bunurilor și se clasifică ca și procesele economice fundamentale, astfel :
a) Operațiuni asupra bunurilor si serviciilor:
- de productie
- de consum
- de schimb
b) Operațiuni de repartiție – prin care se repartizează și se redistribuie
veniturile între posesorii FDP, stat și alte categorii de agenți economici.
c) Operațiuni financiare – prin care se realizează investiții

2. Circuitul Economic
Circulația bunurilor naturale și a serviciilor, a resurselor, a disponibilităților bănești
între agenții economici din economia unei țări, reprezintă fluxurile economice.
Circuitul Economic relevă legăturile dintre agenții economici, ramurile și
sectoarele economiei naționale și cuprinde totalitatea fluxurilor economice.
FLUXURILE ECONOMICE se clasifică în :
  fluxuri economice reale: constau în schimbul de bunuri propriu-zise
(circulatia bunurilor)
 fluxuri economice monetare:
- reflecta circulația banilor în sens invers cu bunurile de la cei care primesc
bunurile la cei care le-au transmis prin vanzare-cumparare.
- prin ele se poate caracteriza viteza de circulatie a banilor.

In cadrul fluxurilor pentru FIRME reprezintă:

IESIRI : - plata impozitelor, taxelor
- vânzări de bunuri și servicii
- cheltuieli pentru serviciile factorilor de producție

INTRARI: -factori de producție vândute de menaje ( ex.munca)

- venituri din vanzarea bunurilor si serviciilor
- subventii (ajutoare) din partea guvernului

Fluxurile reale și monetare se derulează concomitent și formează împreună

circuitul economic.
-Ele reflectă ansamblul relațiilor dintre agenții economici aflați în
interdependența lor și relevă legăturile fundamentale pe care se bazează
funcționarea unei economii
-Prin fluxurile economice se poate aprecia starea economiei, aportul
diferiților agenți economici la dezvoltarea economică sau la intrarea în criză
economică și modul in care s-ar putea intervenii pentru înlaturarea fenomenelor
negative.

3. Tipuri de Sisteme Economice

A. SISTEMUL ECONOMIEI NATURALE

B. SISTEMUL ECONOMIEI DE SCHIMB
C. SISTEMUL ECONOMIEI DE COMANDĂ
D. SISTEMUL ECONOMIEI MIXTE

A. Sistemul economiei naturale = forma de organizare a activității economice

în care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activități,
în mod direct, fara a apela la schimb.
 - se mai numește economie autarhică și produce pentru autoconsum; în
aceasta economie nu există bani sau marfuri
- se mentine și astăzi în proporții diferite de la țară la țară.
B. Sistemul economiei de schimb = forma de organizare a activității economice în
care nevoile de consum sunt satisfacute indirect, apelând la schimb.
• A apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării economice ca urmare a creșterii
si diversificării nevoilor, a progresului factorilor de producție, formării și
dezvolării experienței de productie.
• Are la baza doua condiții cumulative:
- diviziunea muncii
- independența, autonomia producătorilor care exprimă libertatea de acțiune a
agenților economici și presupune înstrainarea bunurilor economice prin solicitarea
unui preț/ contraprestatie fără de care și-ar pierde interesul de a produce si a
participa la schimb.
• A fost denumită inițial ECONOMIE CONCURENȚIALĂ, apoi CAPITALISTĂ,
iar în prezent ECONOMIE DE PIAȚĂ.
Definitie: Economia de piață este o formă modernă a activității economice, în
cadrul căreia oamenii acționează în mod liber, autonom și eficient în concordanță
cu regulile economice ale pieței, fapt ce face posibilă valorificarea eficientă a
resurselor pentru satisfacerea nevoilor.
Pricipalele trasaturi ale economiei de piață:
1. Piata îmbracă forme multiple și realizează prin concurență legături între ag.ec.
2. Pluralismul formelor de proprietate în care domină proprietatea private.
3. Libertatea de acțiune și decizie a ag.economici.
4. Preturile bunurilor se formează în mod liber prin confruntarea cererii cu oferta.
5. Mobilul principal al activității economice îl constituie profitul.
6. Existența unui sistem monetar (bancar si valutar) dezvoltat și stabil, menită să
asigure buna funcționare a economiei;
7. Existența statului democratic (care veghează aplicarea legilor pe piețe și
functionarea normală a mecanismelor economice de piață).
C. Sistemul economic de comandă prezintă urmatoarele trasături specifice:
• deciziile aparțin autorităților centrale ale unui stat organizat politic unipartidic=>
economia de comandă este unipolară
• activitatea agenților economici se desfașoară pe baza obiectivelor stabilite printr-
un plan general
• exclude sau limitează concurența, iar prețurile sunt administrate de stat
• eficienta economică scăzută iar motivația micilor producători este redusă

D. sistemul economiei mixte

- combină elemente semnificative din economia liberă de piață și cea de
comandă
- îmbină diferite forme de proprietate în care domină proprietatea privata
- orientarea agenților economici se face prin mecanismele piețe si fără a
neglija intervenția statului
Economiile țărilor de astăzi sunt economii de piața (in majoritatea lor) și se
diferențiază:
a) în funcție de gradul de satisfacere a nevoilor oamenilor,de
calitatea,diversitatea bunurilor oferite pe piață:
1. Economii dezvoltate și superdezvoltate
2. Economii subdezvoltate
b) în funcție de implicarea statului in procesele economice:
1. Tipul anglo-saxon (Anglia, SUA au cea mai mare reticență față de
intervenția statului in economie)
2.Tipul vest-european (Franța, Anglia- interventie mai activă a statului)
3. Tipul nordic-european ( Suedia, țările scandinave-cooperare intre
sectorul privat producător de bunuri și sectorul public producator de
servicii sociale)
4. Tipul social ( Germania, Austria,Olanda - îmbină exigențele pieței cu
armonia socială)
5. Tipul paternalist (Japonia-respectă elemente tradiționale , specifică
pentru istoria sa de țara insulară, cu o istorie de izolare).