3.

CONCEPTE DE BAZĂ ÎN
MACROECONOMIE
3.1. CEREREA AGREGATĂ ȘI OFERTA AGREGATĂ
DE BUNURI ECONOMICE

Cererea agregată şi oferta agregată de bunuri şi

servicii reprezintă concepte şi variabile fundamentale
ale macroeconomiei într-un mediu concurenţial.
Cererea şi oferta agregate de bunuri şi servicii
marfare apar ca o sinteză superioară a tuturor
comportamentelor consumatorilor şi producătorilor
individuali, pe baza cărora se poate analiza evoluţia
ciclurilor de afaceri cu cauzele şi remediile lor.
Politicile macroeconomice sunt orientate fie asupra
cererii agregate, fie asupra ofertei agregate, fie asupra
celor două forţe esenţiale ale pieţei concurenţiale.
 Cererea agregată (CA) este percepută, în principiu,
sub următoarele două accepţiuni:
a) cererea totală a gospodăriilor (menajelor), firmelor,
guvernului şi străinilor (restul lumii – care importă) de
bunuri materiale şi servicii marfare produse într-o economie
într-o perioadă de timp dată, de obicei un an, la un anumit
nivel mediu general al preţurilor acestora;
b) totalitatea cheltuielilor pentru achiziţionarea
bunurilor şi serviciilor marfare care se fac într-o economie
într-o perioadă de timp determinată, de obicei un an, la un
anumit nivel mediu general al preţurilor.
 Elementele componente ale cererii agregate (globale)
sunt următoarele:
a) cheltuielile populaţiei (menajelor) pentru
achiziţionarea bunurilor de consum (CM); această
componentă este denumită, de regulă, consum – determinat,
în principal, de venitul disponibil, care reprezintă venitul
personal diminuat cu impozitele, dar şi de alţi factori
(tendinţele evoluţiei venitului pe termen lung, avuţia
gospodăriilor şi nivelul agregat al preţurilor, de exemplu).
Analiza cererii agregate se concentrează pe factorii
determinanţi ai consumului real (consumul în expresie
naturală, adică exprimat în preţurile curente ale pieţei,
raportat la indicele preţurilor de consum);
 b) cheltuielile firmelor pentru achiziţionarea
bunurilor de investiţii, respectiv pentru formarea brută de
capital fix (FBK); această componentă este denumită, de
regulă, investiţii – cuprind achiziţiile private de clădiri sau
echipamente şi acumularea de stocuri, respectiv cheltuielile
efectuate de firme sub formă de investiţii pentru formarea
brută a capitalului fix. Sunt determinate de numeroşi factori,
precum: nivelul producţiei, costul capitalului (influenţat de
politicile fiscale, de ratele dobânzilor şi de alte condiţii
financiare) şi aşteptările cu privire la viitor;
 c) cheltuielile guvernamentale pentru achiziţionarea
de bunuri şi servicii pe seama veniturilor bugetare (CG);
este vorba, de exemplu, de bunuri precum tancuri şi
echipamente pentru construirea şoselelor şi de servicii
prestate de judecători şi profesori în şcolile publice. Sunt,
deci, cheltuielile guvernului pentru achiziţionarea de bunuri
economice marfare de consum şi investiţii pe seama
veniturilor bugetare publice – sunt determinate în mod
direct de deciziile guvernului privind cheltuielile publice;
 d) exportul net, respectiv soldul relaţiilor export-
import cu străinătatea (EN), adică valoarea exporturilor
minus valoarea importurilor. Cu alte cuvinte, este vorba de
cheltuielile agenţilor economici străini pentru a importa
bunuri economice dintr-o altă ţară, respectiv pentru a plăti
exporturile acelei ţări – diferenţa dintre valoarea bunurilor
exportate şi importate. Importurile sunt determinate de
veniturile şi producţia internă, de raportul dintre nivelul
preţurilor interne şi nivelul preţurilor externe şi de cursul de
schimb valutar al monedei naţionale. Exporturile (care
reprezintă importuri pentru alte ţări) sunt imaginea „în
oglindă” a importurilor, fiind determinate de veniturile şi
cheltuielile externe ale ţării, de preţurile relative şi de cursul
de schimb valutar. Exporturile nete sunt determinate, deci,
de veniturile interne şi externe, de preţurile relative şi de
cursurile de schimb.
Rezultă: CA = CM + FBK + CG + EN
 Cererea agregată se poate exprima cu ajutorul mai
multor indicatori, între care cei mai reprezentativi sunt:
produsul naţional brut (PNB), produsul naţional net (PNN)
şi venitul naţional (VN) – toţi în termeni reali, notaţi PNBr,
PNNr şi VNr.
 Când toţi ceilalţi factori rămân neschimbaţi, cererea
agregată se analizează funcţie de nivelul mediu general
al preţurilor, determinat ca medie ponderată a preţurilor şi
tarifelor tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse şi
vândute în economie într-o perioadă de timp dată, de obicei
un an. În aceste condiţii, cererea agregată scade când creşte
nivelul mediu general al preţurilor şi creşte atunci când
scade acesta din urmă. Când creşte nivelul mediu general al
preţurilor, scade puterea de cumpărare a veniturilor (a
banilor şi altor active financiare) – se cumpără mai puţine
produse şi servicii cu veniturile nominale.
 Când creşte nivelul mediu general al preţurilor,
bunurile şi serviciile din ţară devin mai scumpe faţă de cele
străine. Drept urmare, scade cererea menajelor pentru
bunurile indigene; cumpărătorii interni sunt tentaţi de
produsele din import; în consecinţă, cresc importurile şi
scad exporturile; scade cererea agregată a menajelor sau
gospodăriilor pentru bunurile interne. Fenomenul este cu
atât mai accentuat cu cât este mai mare dependenţa de
comerţul exterior. Reacţia este inversă când scade nivelul
mediu general al preţurilor.
Când creşte nivelul mediu general al preţurilor scad
investiţiile – se scumpeşte creditul datorită creşterii ratei
dobânzii sub presiunea nivelului mediu general al preţurilor
(investiţiile se finanţează, de regulă, din credite bancare).
Reacţia ar fi inversă în condiţiile în care ar scădea nivelul
mediu general al preţurilor.
 Creşterea nivelului mediu general al preţurilor
bunurilor economice atrage după sine şi scăderea
cheltuielilor generale ale guvernului (în speţă, a consumului
guvernamental), o componentă importantă a cererii agregate
din economie. Dacă nivelul general mediu al preţurilor s-ar
reduce, cheltuielile generale ale guvernului ar avea tendinţa
să crească.
Cererea agregată de bunuri economice este influenţată
de modificarea nivelului mediu general al preţurilor
acestora în sens invers evoluţiei sale (dacă nivelul mediu
general al preţurilor creşte, cererea agregată se reduce, iar
dacă nivelul mediu general al preţurilor scade, cererea
agregată creşte).
 Cererea agregată evoluează sub acţiunea unui
complex de factori numiţi condiţii ale acesteia. Condiţiile
cererii agregate de bunuri şi servicii economice sunt toţi
ceilalţi factori care o influenţează, atunci când nivelul
mediu general al preţurilor acestora este dat.
 Condiţiile cele mai semnificative ale cererii agregate
de bunuri şi servicii economice sunt considerate
următoarele:
a) anticipările, optimiste sau pesimiste, ale
consumatorilor cu privire la evoluţia vieţii economice în
ansamblul său – în primul caz, respectiv al anticipărilor
optimiste, cresc cantităţile cumpărate (mai ales bunuri de
folosinţă îndelungată), cresc investiţiile (scad incertitudinile
cu privire la profit), creşte cererea agregată; în cazul al
doilea, respectiv al anticipărilor pesimiste, situaţia este
inversă (scad cheltuielile pentru investiţii şi pentru bunuri
de consum final – scade cererea);
 b) natura politicilor guvernamentale – dacă acestea
sunt focalizate, de pildă, pe creşterea investiţiilor, reducerea
fiscalităţii sau sporirea masei monetare, conduc la creşterea
cererii agregate; dacă stimulează creşterea ratei dobânzii şi
a fiscalităţii, diminuează cererea agregată;
c) starea generală a economiei (conjuncturii)
mondiale – într-o perioadă de boom economic (expansiune)
a statelor partenere, acestea îşi sporesc importurile din ţara
în cauză, contribuind la creşterea cererii agregate; într-o
perioadă de criză, situaţia este inversă, se reduc exporturile
în ţările respective, scade cererea agregată.
 Prin urmare, cererea agregată sau globală evoluează
fie sub influenţa nivelului mediu general al preţurilor,
celelalte condiţii rămânând neschimbate (caeteris
paribus), fie sub influenţa condiţiilor cererii, la un nivel
general mediu al preţurilor dat.
 Oferta agregată (OA) de bunuri economice este oferta
de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor marfare produse în
economia naţională într-o perioadă de timp determinată, de
obicei un an, la un nivel mediu general dat al preţurilor; este
egală cu produsul naţional brut real (PNBr), pentru că
exprimă producţia totală reală de bunuri economice marfare
dintr-o perioadă de timp. Cantitatea fizică de bunuri şi
servicii economice pe care firmele doresc să o producă la un
moment dat depinde de nivelul mediu general al preţurilor
şi al salariilor.
 Factorii determinanţi ai ofertei agregate de bunuri
economice sunt:
a) producţia potenţială – aceasta, respectiv capacitatea
economiei de a produce, stă la baza ofertei agregate.
Producţia potenţială a unei ţări reprezintă cantitatea maximă
de bunuri care se pot produce cu tehnologia, aptitudinile
manageriale, capitalul, resursele de muncă şi celelalte
resurse disponibile la un moment dat. Prin urmare, oferta
agregată este influenţată, pe termen lung, de aceeaşi factori
care influenţează creşterea sau dezvoltarea economică, în
principiu (cantitatea şi calitatea forţei de muncă disponibile,
numărul de utilaje şi alte mijloace de producţie folosite de
lucrători, nivelul tehnologiei etc.). Analiza direcţiilor
procesului de creştere pe termen lung vizează atât sporirea
producţiei potenţiale cât şi factorii care determină oferta
agregată.
 b) costurile de producţie (costurile intrărilor) – pe
măsura creşterii costurilor de producţie, firmele realizează
un anumit nivel al producţiei la un preţ tot mai mare.
Costurile cu implicaţiile cele mai importante sunt cele cu
salariile, mai ales în economiile de dimensiuni mari; în
economiile de dimensiuni mici, însă, costurile de import
sunt mai importante chiar şi decât salariile în determinarea
ofertei agregate.
 Oferta agregată de bunuri economice, ca şi cererea
agregată de bunuri economice, este analizată funcţie de
modificarea nivelului mediu general al preţurilor când
toţi ceilalţi factori sunt consideraţi daţi (neschimbaţi),
sau funcţie de un nivel mediu al preţurilor dat în raport
de influenţa celorlalţi factori care condiţionează
producerea bunurilor şi serviciilor.
 Condiţiile ofertei agregate, considerate cele mai
reprezentative, sunt:
a) productivitatea factorilor de producţie – sporirea
sa antrenează reducerea costului mediu, creşterea producţiei
şi, deci, a ofertei, în timp ce reducerea sa are efecte inverse;
b) volumul factorilor de producţie – poate spori
oferta agregată când creşte oferta lor, şi invers;
c) preţul factorilor de producţie – poate spori oferta
agregată când scade, şi invers.