Hemoglobina este o metaloproteină compusă cu fierul care are ca și funcție transportul

gazelor sanguine mai mult a oxigenului și mai puțin a bioxidului de carbon.

Hemoglobina este formată din hem și globina, globina fiind de fapt peptidul formată din 4
lanțuri polipeptidice Alfa Beta Gamma Delta, nu le găsim pe toate, în mod normal la un adult
sănătos găsim de exemplu 2 lanțuri alfa și 2 beta,asa numita hemoglobina de tip A1.
Hemul este format din 4 nuclei tetrapirolici. Leagă fierul prin legături covalente, legături
strânse, puternică dar din păcate cu toată această legătură covalentă el poate fi oxidat în
molecula de hem. Fiecare moleculă de hem poate să lege până la 4 molecule de oxigen.
În funcție de lanțurile proteice care compun hemoglobina avem mai multe tipuri de
hemoglobina :
 Hemoglobina de tip A1
 In timpul vieții intrauterine există un alt tip de hemoglobina care este produs la făt de
tip F în care există 2 lanțuri alfa și 2 lanțuri gama,e tipic hemoglobina de
făt,hemoglobina fetală, cam pana în luna a 6 postnatal încă mai putem găsi
hemoglobina fetală în sângele copiilor. După luna a 6 de la naștere nu mai este normal
să găsim în sângele fătului hemoglobina de tip fetal.
 Hemoglobina A2 în care lanțurile beta sunt înlocuite cu lanțuri delta, sunt niște lanțuri
cu moleculă ceva mai mare, mai grea și care se distrug mai ușor.
Exista și defecte genetice pe care le cunoaștem la nivelul hemoglobinei, unele dintre ele ca
urmare a selectiei naturale, le găsim în cazul defectului:
1. în poziția 6 a lanțurilor beta acidul glutamic este înlocuit cu valină, aceasta duce la
formarea unor eritrocite diforme în forma de semilună și sigur că pacientul se
comportă ca și un pacient anemic,de aceea anemia respectivă se numește anemie
falciformă. Pacienți care au anemie falciformă,de obicei din populațiile africane au o
rezistență crescută la malarie(plasmodium falciparum) un parazit intracelular care
trăiește în interiorul eritrocitului și o dată cu înmulțirea parazitului se produce ruperea
membranei eritrocitare și împrăștierea parazitului în circulația sanguină care ulterior
va infesta alte eritrocite( ceea ce noi numim frigurile de baltă în România).
În România din anii 50 malaria este eradicată mai existând doar cazuri izolate întâmplătoare
de malarie în zonele mlăștinoase în schimb în țările africane aceasta este o boală curentă care
face destul de multe victime ***chinină se folosește în tratamentul lupusului.
2. Beta talasemia o întâlnim la populațiile mediteraneene eritrocitele au o morfologie
relativ normală dar sunt niște lanțuri Beta care se distrug mai ușor exagerat de rapid
boala determină distrugerea lanțurilor Beta și duce la manifestări de anemie din partea
pacienților respectivi.
Forma combinată a hemoglobinei cu oxigenul se numește oxihemoglobina și este o structură
labilă carefoarte ușor disociază în oxigen și hemoglobina. Din punct de vedere al disocierii și
captării oxigenului de către hemoglobină se zice că primele molecule de oxigen sunt cele mai
greu captate și cele mai greu cedate astfel încât saturarea hemoglobinei începe greu dar
ulterior cu cât sunt mai multe molecule de oxigen legate cu atat cedarea se face mai ușor astfel
înțelegem probabil de ce odată prăbușită saturația hemoglobinei pacientul devine din ce în ce
mai dispmeic si din ce în ce mai greu de corectat când ajunge să desatureze de la o saturație
normala de 95 -98 la sută la valoarea de 60 65%. Sunt foarte greu de corectat aceste saturații
pentru că sunt mai puține molecule de oxigen și schimbul se face mai greu.

Există patru tipuri de oxihemoglobina

 cu doi atomi de oxigen
 cu patru atomi
 șase
 opt

Molecula de hemoglobină cu 8 atomi de oxigen este cea mai labilă cedează cel mai ușor
oxigenul în funcție de anumiți factori pe care îi vom prezenta în cele ce urmează.Forma de
oxihemoglobina are o culoare roșu aprins, o culoare mai deschisă, odată ce ea ajunge la
țesuturi cedează oxigenul și se reduce, se formează hemoglobină redusă care are o culoare
închisă, mai violacee și de aceea oamenii care au cantități crescute de de hemoglobină redusă
au un tegument albăstrui cianotic.

În mod normal hemoglobina redusă noi avem până la vreo 3 grame pe 100 de ml de sange.

Cantitatea normală de hemoglobină este de 12-14 grame la femei și 14- 16 grame pe

sută de ml la bărbați din aceleași motive ca și eritrocitele valorile sunt diferite deoarece
hormonii sexuali masculini stimulează producerea de eritrocite.

Când hemoglobina redusă depășește 4-5 grame pe sută de ml culoarea sângelui se schimbă și
pacientul devine cianotic frecvent întâlnim la oamenii cu BPOC --bronhopneumopatie
obstructivă cronică, este o boală pulmonară în care schimbul de gaze este afectat. Apare în cel
mai frecvent caz la mari fumători, gudronul care vine din fumul de țigară împreună cu
resturile fine de cenușă se depun în parenchimul pulmonar și duc la o pierderea a elasticității
plămânului. Acesta devine rigid în acel moment el nu se mai poate umple suficient cu aer și
nu mai poate să expulzeze aer este așa numita disfuncție restrictivă în plus mucusul care se
produce la aceștia obstrueaza canalele respiratorii alveolele de obicei căile respiratorii
mijlocii, și nu permite oxigenarea suficientă a plămânului astfel încât acești pacienți devin
ușor cianotice ei se numesc îl literatura medicală Blue brothers .
Există și persoanele cu defecte congenitale cardiace defecte de sept interventricular sau
interatrial cu persistența de canal arterial la care sângele venos ajunge să se amestece cu cel
arterial. Sângele venos in mod normal ți se amestecă oricum cu cel arterial datorită circulației
coronariene. Acest lucru se poate produce datorită faptului că în sistolă arterele coronare sunt
pensate și astfel circulația se produce în sens invers. Arterele coronare sunt îngropate în
țesutul cardiac iar când inima se contractă acestea sunt pensate și de aceea circulația se poate
schimba. Mușchiul cardiac este perfuzat în timpul diastolei de aceea oamenii care au
disfuncție diastolică, la care cordul nu se relaxează suficient ajung să aibă tulburări de
circulație coronariană pentru că a nu perfuzeaza calumea.

La nivelul azotului terminal se leagă hemoglobina cu dioxidul de carbon formând totul

compus labil carbamilhemoglobina care transportă sub această formă dioxidul de carbon de
la țesuturi către plămâni, însă mare cantitate de dioxid de carbon nu circulă legată de
hemoglobină aceasta reprezintă doar o treime restul circulând sub formă de bicarbonat sau sub
forma dizolvată în plasmă.
Din păcate fierul se poate oxida sub acțiunea unor agenți oxidanți și dau naștere unei forme
extrem de stabile numită methemoglobina în trecut methemoglobinizarea era o problemă
foarte serioasă de mortalitate în rândul populației, fie accidental fie ca tentative de sinucidere
ingestia de anilina aceasta se găsea în vopsele fiind suficientă o cantitate foarte mică pentru
a provoca decesul .
Astăzi cazurile de methemoglobinizare le întâlnim la copiii mici, la sugari, la cei care vin din
mediul rural de obicei deoarece apa din fântâni conține nitriții din dejecțiile animalelor și pot
oxida fierul din hemoglobină. Nitriții neputând sa fie distrusi prin fierbere, de aceea degeaba
fierbem apa din fântână. Astăzi este interzisă folosirea apei din fântână pentru prepararea
alimentației nou născuților. Singura soluție este transfuzia sanguină deși în trecut se folosea și
albastru de metilen pentru a reduce fierul din hemoglobină însă cea mai bună variantă este
transfuzia.

Alt compus foarte stabil îl vedem cu monoxidul de carbon carboxihemoglobina.

Monoxidul de carbon este o substanță inodoră mai grea decât aerul rămânând în partea de jos
de obicei intoxicațiile fiind făcute în somn și este narcotic. Este totuși reversibilă legătura
dintre cele două aceasta putând fi ruptă utilizând oxigen sub presiune pozitivă---- făcând o
paranteză presiunile oxigenului cresc cu o atmosferă la fiecare 10 m adâncime---- astfel la
presiuni pozitive saturația va crește până la 100 % și abia atunci oxigenul va putea rupe
legăturile dintre hemoglobină și monoxidul de carbon. La 30 de mm coloană de mercur
presiune parțială a oxigenului vom avea o saturație de aproximativ 50% în momentul în care
am putea să obținem aceeași saturație la o presiune parțială mai mică înseamnă că
hemoglobina este mai avidă de oxigen și deci crește afinitatea. Dacă însă pentru a obține 50%
ar trebui să mă duc la 35 de mm coloană de mercur presiune, înseamnă că hemoglobina este
mai puțin avidă sau are o afinitate mai mică pentru oxigen adică este tentată să cedeze mai
ușor.
In ceea ce privește saturarea și desaturarea hemoglobinei organismului uman așa este
selectat,ca regulile ce țin de aceste procese să fie în favoarea supraviețuirii adică
 în plămâni factorii de care depinde creșterea sau scăderea afinității pentru oxigen sunt
temperatura, concentrația bioxidului de carbon și PH. Cand dioxidul de carbon
se combină cu apa PH va scădea, temperaturile scăzute,deoarece noi venitlam aer
rece,față de temperatura corporală (cei care respiră în deșert respiră mult mai greu sau
la temperaturi mari ) aerul rece din plămâni crește afinitatea hemoglobinei pentru
oxigen la țesuturi temperatura crescută de exemplu în țesutul muscular favorizează
desaturarea hemoglobinei cedarea oxigenulu---> scade afinitatea pentru oxigen si de
aceea spuneam că toate aceste mecanisme funcționează în favoarea supraviețuirii
organismului uman.
In zonele în care avem pH acid acesta va scădea afinitatea hemoglobinei pentru
oxigen. Cantitățile mari de dioxid de carbon scad afinitatea hemoglobinei pentru
oxigen iar valoarea pH-lui crescut, alcalinitatea, favorizează cresc afinitatea
hemoglobinei pentru oxigen.

ascultați înregistrarea de la minutul 39 unde povestește despre mutarea curbei

spre stânga sau spre dreapta uitati-va pe imaginea din prezentarea lui

ph mai alcalin mută curba de oxigenare spre stânga adică oxigenează mai bine
hemoglobina iar cel acid spre dreapta adică de saturează. Temperatura scăzută mută
curba spre stânga favorizând saturarea cu oxigen a hemoglobinei. Temperatura
crescută a țesuturilor mută curba spre dreapta favorizând cedarea oxigenului la nivelul
țesuturilor.
La nivelul plămânului unde se presupune că avem o cantitate mare de aer hemoglobina
nu este saturată sută la sută aceasta având o saturare între 95 și 98 la sută pentru că în
aerul obișnuit Nu putem avea saturație de sută la sută. Saturarea de sută la sută a
hemoglobinei se poate obține crescând presiunea parțială a oxigenului până la o
valoare de 120 mm coloană de mercur exact ceea ce vorbeam, administrarea de oxigen
la presiune pozitivă.
Nu poți face acest lucru prea mult timp deoarece la intervale de peste șase ore de
oxigenoterapie continuă la presiune mare încep să apară efectele toxice ale oxigenului:
începand să producă iritații ale mucoaselor ale căilor respiratorii și radicali liberi care
au caracter toxic pentru organism,inflamator. Terapia cu oxigen în spitale nu se face
doar cu oxigen de aceea sunt găurelele în masca pentru oxigen pentru ca oxigenul să
se amestecă cu aer și nu se face pe termen foarte lung.

Gazele sanguine se transportă aproximativ 1,3 ml pe gram de hemoglobină iar o foarte

mică parte a oxigenului se transport dizolvat în plasmă. Făcând referire la transportul
gazelor cu cât temperatura este mai mică cu atât solubilitatea lor este mai mare
exemplu intr un pahar cu apă rece nu se vor observa bule de gaz în schimb după ce
aceasta se va încălzi se vor observa pe margine, bulele de gaz deoarece solubilitatea
gazului scade iar gazul devine insolubil în lichid. Bioxidul de carbon merge în
circulație în principal sub formă de bicarbonat. Două treimi ca și bicarbonat și
aproximativ o treime ca și carbamilhemoglobină și o mică parte dizolvat în plasma.
Sub influența anhidrazei carbonice bicarbonatul se poate transforma în acid carbonic și
ulterior acesta disociază în apă și dioxid de carbon care este eliminat cu ajutorul
plămânilor. Treimea transportată sub forma de carbaminhemoglobină este foarte
importantă deoarece viteza reacției este foarte mare și se poate elimina foarte repede,
față de cealaltă metodă prin transformarea în acid carbonic și disociere acestuia.
 Linia alba sau linia leucocitară

Linia alba sau linia leucocitară face referire la leucocite,acestea pot fi clasificate în mai multe
feluri după forma nucleului :
 polimorfonucleare
 mononucleare
Primele dintre ele au niște nuclei nedefiniți cu 1 2 3 4 lobi, de aceea i se spune
polimorfic (de forme diferite). Mononucleare, au un singur nucleu fără lobi cel mult
putem spune că la monocit poat exista doi lobi deoarece are acea formă de rinichi dar
în principiu acestea au un nucleu fără a prezenta mai mulți lobi.
Le putem clasifica și din punct de vedere al granulație lor:
o polimorfonucleatele se numesc granulocite
(i) neutrofile
(ii) eozinofile
(iii)bazofilele
acestea având în citoplasmă niște granulatii

o în timp ce limfocitele și monocitele nu au astfel de granulație în citoplasmă

deci nu sunt granulocite -----la leucocite face referire că trebuie să citim cursul
și din cartea profesorului Sabău-----
După funcție putem clasifica leucocitele:
o în fagocite celule capabile să fagociteze direct bacteriile și
o immunocite reprezentate de limfocite adică celulele care provoacă răspuns
imun de tipul umoral adică produc anticorpi,proteine împotriva antigenelor
bacteriene

Cum se produc acestea?

Totalitatea proceselor prin care o celulă sușă sau stem ajunge să fie leucocit matur poartă
numele de leucopoieza. Așa cum am spus celulele stem pluripotente putând să facă orice, sa
se diferentieze in orice celula. Există niște factori care determină evoluția celulei stem între o
direcție sau alta și acești factori sunt de două categorii citokinele și interleukine.
Citokinele sunt peptide de obicei produse în organism și care determină evoluția celulelor într
o anumită direcție.
Interleukinele sunt peptide produse de leucocite și care acționează asupra leucocitelor de
aceea se numesc interleukine ele acționand între leucocite spre deosebire de cytokine care nu
sunt între leucocite.
Cele mai importante citochinine sunt factorii de stimulare a coloniilor,aceste colonii se găsesc
în măduva hematogenă care pot fi stimulate pentru a produce un anumit tip de celule. Factorii
de stimulare a coloniilor( CSF) granulocitomonocitare --GMCSF--, aceste cytokine, îți
determină evoluția celulei stem către un progenitor mieloid care duce fie la monocit care se
transformă ulterior fie în mieloblast,bazofil, eozinofil.
**factorul se stimulare a coloniilor granulocitare ,el duce doar catre granulocite.
Interleukinele 1, 3, 6, 12 și așa mai departe sunt factori produși de leucocite pentru a
determina evoluția în serie leucocitară ,se observă că sub influența interleukinele lor 1,3, si 6
dar și sub influența factorilor de stimulare a coloniilor granulomonocitare mieloblastul se
poate transforma sub, eritropoietină (EO) --> interleukina 3, către eritrocit sau poate să o ia
către mieloblast și din mieloblast să evolueze către granulocite.
Nu se cunoaște foarte clar cine produce citokinele pot fi produse de către endoteliu vasculare
sau de către organe.

Neutrofilele au nucleu polimorf, granulatii citoplasmatice de tip lizozomal ce le permite să

distrugă direct bacteriile.
Au durată de viață între 6 și 11 zile,această valoare este în măduvă în circulație doar câteva
ore după ce au fost eliberată din maduva acestea se distrug în contact cu antigenele cu
bacteriile.
65% neutrofile acestea fiind cele mai comune leucocite, euzinofil între 1 și 3% sângele
periferic iar bazofile 0,5%.
Neutrofilul este o celulă un pic mai mare decât decât eritrocitul și cu un nucleu polimorf cu
mai mulți lobi și cu niște granulație roz în citoplasmă nucleul evident de culoare albastră, însă
forma nucleului poate să varieze enorm de mult acesta putând sa aibă 2, 3,,5 lobi fiind
denumit neutrofil segmentat.
Calea prin care evoluează un neutrofil este mieloblast,promielocit, mietamielocit,
nesegmentat și segmentat
Blasti nu au voie sa apară în circulație sub nici o forma apariția blastilor peste 15 % în
circulație leucemie.
Cum funcționează un neutrofil?
Când ajunge în contact cu bacteria citoscheletul se modifica aceste având fibre contractile de
actina care se pot contracta mecanic, astfel încât emit niște pseudopode care înglobează
bacteria într o vacuola, bulă aceasta se numește fagozom,ulterior fagozomul este contopit cu
lizozomul formând fagolizozomul. Din lizozomii enzimele proteolitice sunt eliberate îl
fagolizozom și distrug bacteria. Resturile bacteriene sunt eliberate printr un proces de
exocitoza în mediul extracelular.
Neutrofilele sunt cele care intervin în toate infecțiile bacteriene banale streptococi,stafilococi
inclusiv la eserichia coli. Pentru paraziți noi avem o serie de celule numite, eozinofile sunt
niște celule undeva la 8-10 microni cu niște granulație de culoare cărămizie aceste granulatii
conțin o proteină hidrolitica numită proteină bazică majoră capabilă să lizeze membranele
parazitare.
Nucleul are formă de desagă, bilobat doi lobi uniți printr o punte fină de cromatina.
Ele intervin în reacții alergice și parazitare sunt atrase de complexe antigen anticorp în reacția
imuna si de proteinele de origine parazitara.
Bazofilele sunt celule mici extrem de albastre astfel încât este foarte greu de văzut nucleul in
formă de treflă.
Conține heparina, histamina, factori chemotactici și enzime. Heparina anticoagulant,
histamina vasodilatator puternic. In momentul în care se degradează bazofilele este o mare
problema inducând vasodilatație cu prăbușirea presiunii arteriale, edem, amplificând
răspunsul imun până la reacție anafilactică și dacă nu se intervine, decesul pacientului. Din
fericire sunt în număr redus în sângele periferic 0 până la 0,5% pentru că altfel reacția
organismului în condiții de alergie ar fi exagerată.
Se poate blocat degranularea folosind hidrocortizon care blochează reacțiile imune însă acesta
acționează doar după jumătate de oră de la administrare, timp în care pacientul poate deceda.
In cazul persoanelor alergice este bine ca acestea să aibă la ele o fiolă de adrenalină să și o
injecteze în caz de nevoie pentru a produce vasoconstricție și să mențină presiunea arterială
relativ constantă.