Acromegalia este o boală hormonală rară provocată de hipersecreția hormonului somatotrop ( GH=

growth hormone). Apare după instalarea pubertatii și este caracterizată prin creșterea exagerată a
oaselor feței: mandibulă, piramida nazala, dar si a oaselor late, în general. Se remarca totodata
îngroșarea buzelor si a limbii (macroglosie), precum si dezvoltarea organelor interne
(inimă, ficat, rinichi). Acromegalia afectează aproximativ 6 din 100.000 de oameni.
Se datoreaza prezentei la nivel hipofizar a unui adenom secretant de hormon de crestere: GH
(growth hormone). Clinic, pacientii acuza frecvent cefalee, tulburari de vedere, dureri articulare,
amorteli (parestezii) la nivelul extremitatilor . Manifestarile clinice flagrante sunt insotite si de
modificari metabolice datorate excesului de hormon de crestere: hiperglicemie, intoleranta la
glucoza si chiar diabet zaharat secundar. Sub aspect endocrin, pot sa apara si alte manifestari
legata de hipofunctia celorlalte glande endocrine: hipogonadism, hipotiroidie, insuficienta pe linie
corticosuprarenaliana. Acestea apar mai frecvent in cazul macroadenoamelor hipofizare ( > 10 mm
diametru). Daca adenomul comprima tija hipofizara, poate sa survina asa-numitul diabetul insipid
( datorat deficitului de hormon antidiuretic), caracterizat prin sindrom poliuro-polidipsic. In cazul
adenoamelor cu secretie mixta (GH si prolactina) pot sa apara manifestari specifice
hiperprolactinemiei: la femei clasic fiind descris sindromul amenoree-galactoree, iar la barbati
scaderea libidoului, impotenta, infertilitate. In fata unei suspiciuni de acromegalie se determina IGF-1
( insulin growth factor 1) sau somatomedina C. Aceasta determinare fiind cel mai util test de
depistare/ screening a acestei patologii. Pentru confirmare, se recomanda efectuarea testului de
toleranta la glucoza. In vederea localizarii adenomului secretant de GH se practica CT sau RMN
hipofizar, iar in vederea evaluarii impactului pe plan oftalmologic se efectueaza campul vizual.
Tratamentul chirurgical presupune excizia formatiunii hipofizare pe cale transsfenoidala si este
considerat metoda de electie in tratarea acromegaliei. O alta optiune terapeutica o reprezinta clasa
de medicamente numita analogi de somatostatina. Acest tratament este recomandat pacientilor care
prezinta recidiva post chirurgie sau dupa radioterapie. In functie de caz, tratamentul cu analogi de
somatostatina se poate administra si preoperator, in vederea reducerii volumului tumoral. O alta
clasa de medicamente este reprezentata de antagonistii receptorului de GH: Pegvisomant, preferat
in cazul pacientilor cu rezistenta la analogii de somatostatina. In cazul adenoamelor cu secretie
mixta ( GH si prolactina) se pot administra asa numitii agonisti dopaminergici ( Bromocriptina,
Cabergolina), utilizati clasic in tratarea hiperprolactinemiei. Radioterapia ramane rezervata cazurilor
cu recidiva tumorala sau in cazul esecului tratamentului medicamentos

Acromegalia poate avea simptome variate, drept urmare a

intervalului îndelungat în care se dezvoltă afecțiunea. Astfel,
multe dintre manifestări pot rămâne latente. Printre cele mai
frecvente simptome se numără:

 Creșterea progresivă în dimensiuni a extremităților membrelor;

 Transformări ale trăsăturilor feței, care devin proeminente (pomeți
accentuați, protruzia mandibulei, creșterea în dimensiuni a
nasului și a limbii, mărirea spațiului dintre dinți);
 Gâtul scurt și îngroșarea acestuia;
 Voce gravă;
 Dureri articulare și limitare a mobilității;
 Astenie;
 Cifoză;
 Cefalee;
 Tulburări de vedere;
 Constipație;
 Proeminența sternului și orizontalizarea coastelor;
 Menstruație neregulată la femei;
 Disfuncție erectilă la barbați;
 Scăderea libidoului;
 Hipersecreție sudoripară.