Specialistii au propus evaluarea eficacitatii deciziei prin prisma a doua criterii: cel al calitatii obiective a deciziei si cel al acceptarii deciziei de catre cei care o materializeaza. Eficacitatea deciziilor nu este de natura exclusiv economica, ci si ecologica, sociala, psihosociologica, determinata de factori corespunzatori ale caror impacturi nu pot fi masurate valoric[1]. Procesul decizional menţionat anterior are la bază criterii de raţionalitate, este fundamentat sub toate aspectele de legalitate, urmăreşte respectarea ierarhiei normelor juridice naţionale, europene şi internaţionale, care reglementează domeniul securităţii naţionale, demersul având motive justificate[2]. Eficacitatea reprezinta rezultatul transpunerii in practica, iar eficienta raportul dintre efectul economico-social util si efortul economico-social depus pentru fundamentarea si aplicarea ei. Pentru deciziile programate efortul si efectul au o determinare clara. Pentru deciziile neprogramate, datorita caracterului lor de unicat, eficacitatea deciziei trebuie apreciata in functie de conditiile existente cand a fost luata decizia si nu cele din momentul aplicarii, deoarece pot apare doua situatii deosebite:[1]. Intuiția: avantaje și dezavantaje. Intuiţia nu este un dat, ci un rezultat al elementelor constitutive. Comportamentul intuitiv este un proces multilateral, iar eficacitatea intuiţiei este strâns legată de legăturile subtile dintre entităţile care îl compun. Astfel, intuiţia este văzută ca un sistem dependent, într-o mare măsură, de subsistemele configurative, jucând un rol activ şi permanent de ajustare a procesului decizional[2]. Intuiţia este o calitate menită să suplimenteze efortul intelectual al lucrătorului operativ care, din motive obiective, trebuie să se adapteze mediului în care acționează. Intuiția îl ghidează, aproape inconştient, către luarea celei mai bune decizii pentru atingerea scopului urmărit[2]. Până la urmă elementele configurative ale intuiţiei (experienţa acumulată, operativitatea decizională, educaţia, zestrea genetică, etc.) sunt intim corelate şi se întrepătrund cu procesele raţional decizionale. Cu toate că, la prima vedere, am putea afirma că intuiţia este mai aproape de empirism decât de raţionalism și oricât de inexplicabil ar părea acest proces psihologic complex, experiența ne-a demonstrat că intuiţia este mai legată de imperiul raţiunii decât de cel al instinctelor secundare menţionate anterior (conservare, apărare, reproducere, etc. )[2]. Găsirea echilibrului potrivit între raționalitate și intuiție. În condițiile în care raționalitatea și spiritul pragmatic sunt înscrise, formal sau informal, pe stindardul multor inițiative, poate fi de mare ajutor să corectăm aceste tendințe de a lua decizii bazate pe factori subiectivi (sau ce numim noi intuiție). Primul lucru pe care trebui să-l facem este să conștientizăm aceste erori (biases) pentru că, în mod ironic, a nu vedea că suntem influențați este în sine o eroare mentală (blind-spot bias)[3]. Oricât ne-ar plăcea să credem că fenomenul adoptării deciziilor se desfăşoară absolut raţional, numai pe baza metodelor ştiinţifice, trebuie să ne amintim că fiinţele umane tind să acţioneze sub imperiul emoţiilor, iar informaţia redundantă pare mai uşor de îndepărtat prin metode intuitive[2]. Yang este adesea legat de raționalitate, acțiune și cunoaștere activă și analitică, în contrast cu înțelepciunea pasivă și intuitivă asociată cu Yin. Pe lângă acestea, Yang este caracterizat de o natură mai puternică și mai rigidă în comparație cu Yin, care este asociat cu energii mai moi și mai flexibile. Ca direcție, energia masculină este adesea asociată cu direcția sus, spre cer, și cu expansiunea, în timp ce Yin este asociat cu direcția în jos, spre pământ. Yang este, de asemenea, asociat cu următoarele caracteristici:[4].
Gestionarea conflictelor în 4 pași: Metode, strategii, tehnici esențiale și abordări operaționale pentru gestionarea și rezolvarea situațiilor de conflict