STUDIU DE CAZ

Elevul pe care am ales să fac acest studiu de caz se numește Sugean Gheorghiță și învață
la Școala Gimnazială Todirești în clasa a VIII-a (15 ani).

Din interacțiunea cu adolescentul Sugean Gheorghiță pe parcursul orelor de muzică, am

constatat că acesta avea un comportament dezaptativ, încercând să atragă atenția colegilor cu
orice preț. În timpul pauzelor, elevul era gălăgios și foarte agresiv în raport cu ceilalți colegi.
Agresivitatea lui era atât verbală cât și fizică, îndreptată asupra elevilor din clasele mai mici, pe
care îi domina și dorea ca toți ceilalți elevi să știe acest lucru. În timpul orelor, adolescentul
Sugean Gheorghiță era ignorant la indicațiile profesorilor și-i deranja pe ceilalți colegi. Din
discuțiile pe care le-am avut cu ceilalți colegi profesori, toți mi-au confirmat că adolescentul
Sugean Gheorghiță le deranjează orele și nu își face temele, motivând în fața profesorilor că pe
el nu-l interesează dacă ia note mici.

Într-o zi l-am abordat pe acest elev și i-am propus să rămână în clasă la ora de sport, în
timp ce elevii ceilalți din clasă plecă în sala de sport. I-am spus că nu vreau să-l aud cum cântă
pentru că mai aveam nevoie de un elev în corul școlii. A acceptat bucuros. Așa am avut ocazia să
fac prima ședință de consiliere cu adolescentul Sugean Gheorghiță.

Prima mea abordare a fost foarte persuasivă:

- Am constatat că te comporți diferit față de cum te comportai în clasa a V-a când te-
am cunoscut. Poți să-mi spui ce te-a determinat să te schimbi așa de mult?
- Nu m-am schimbat. Nu s-a întâmplat nimic.

Desigur că am identificat negarea, ca mecanism al elevului de a se apăra în fața

întrebărilor mele. Sigur că el știa foarte bine că avea o problemă de comportament dar nu
dorea să recunoască.

L-am întrebat apoi:

- Am observat că încerci să ieși în evidență prin comportamentul tău. Crezi că noi,

profesorii, nu ne dăm seama de asta?
- Îmi pare rău, dar trebuie să mă evidențiez și eu prin ceva. Nu prea reușesc să-i
impresionez pe ceilalți cu notele mele. Așa că...
- Nu reușești asta pentru că nu acorzi suficient timp învățării.
- Nu am timp, a răspuns el.

Am identificat încă de la prima conversație că problema adolescentului era o stimă de

sine scăzută, ca urmare a rezultatelor slabe la învățătură. Prin urmare, cel mai important
pas în procesuld e consilierefusese făcut. Urma să identific factorii care mențin sau care
împiedică rezolvarea ei. La următoarea oră de educație fizică, am procedat în același
mod. Elevul a manifestat o atitudine de bucurie când a văzut că poate discuta cu cineva
despre problemele lui. Eu am deschis conversația:

- Cât timp petreci în fața televizorului zilnic, sau pe rețelele de socializare ?

- Cum adică? Tot timpul! Uneori, spre seară, când se întorc părinții mei de la servici,
încerc să învăț și să-mi fac temele, dar mă doare capul și sunt obosit.

Deci, problema era, proasta organizare a timpului, si mai ales, prea multe ore petrecute în
fața televizorului. Gheorghiță a convenit să avem o întrevedere după ore, în sala de clasă
pentru o consiliere individuală, în care să-l învăț cum să-și gestioneze timpul iar eu i-am
promis că rezultatele nu vor întârzia să apară.

I-am explicat că este important să ne relaxăm după ce ajungem acasă de la ore și

servim masa. Însă, dacă ne vom juca pe calculator sau vom petrece câteva ore în fața
televizorului , creierul nostru va fi prea obosit pentru a mai putea asimila informații. L-
am ajutat să-și facă un program zilnic de odihnă și învățat, iar ulterior, după teme să se
„recompenseze” cu un joc pe calculator sau vizionarea unui film preferat. I-am explicat
faptul că întotdeauna este mai bine sa te culci între orele 21-22.00, pentru ca somnul să
fie odihnitor iar dimineața, ne putem trezi chiar și la 5.00 în zilele când avem test, pentrua
repeta din nou materia, pentru că atunci când creierul nostru lucrează cel mai bine și
îmagazinează multă materie pe termen lung.

Adolescentul Sugean Gheorghiță a apreciat foarte mult faptul că eu l-am ascultat

și i-am explicat că fiecare dintre noi e special în felul său, nu trebuie să ieșim în evidență
pentru a arăta asta. Mi-a promis că va respecta programul stabilit și nu va mai deranja
profesorii la ore.

Venea vacanța de Crăciun. Ceilalți elevi s-au învoit la ora mea pentru a amenaja
bradul din holul școlii. Un prilej bun pentru mine să am o ultimă conversație cu acest
elev. Spre surprinderea mea, prima lui reacție a fost cea de a-mi mulțumi pentru că l-am
ajutat să se schimbe. Mi-a povestit cum profesorii îl încurajează cu note mari iar colegii
au devenit mai prietenoși și-l invită la fotbal în fiecare weekend.

Intervenția mea a reușit să-l facă pe acest adolescent să recâștige aprecierea

colegilor și a profesorilor iar pein asta să-i crească stima de sine și să realizeze că este un
elev important, eficient care se poate evidenția prin fapte bune. Nu pot trece cu vederea
nici înlăturarea factorului decanșator: proasta gestionare a timpului liber, sau altfel spus,
orele pierdute în fața televizorului iar apoi de tentative eșuate de învățat.

Până la urmă, unul din efectele intervenției mele a fost integrarea acestui elev în
colectivul clasei, unde a legat prietenii și s-a simțit apreciat și respectat de ceilalți.