Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Pennal General
Drept Pennal General
-este una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal ( alături de sancțiunile de drept penal și de
răspunderea penală)
-în lipsa ei, celelalte două instituții nu ar exista, sancțiunile de drept penal și răspunderea penală fiind derivate
și dependente de instituția infracțiunii
NOȚIUNE: -fenomen uman=rezultat al activității conștiente a omului
-fenomen social=afectează valori sociale și are efect pe plan social
-fenomen juridic=reglementată de norma penală, devine faptă juridică generatoare de răspundere penală
-fenomen material=este o manifestare exterioară a conduitei individului. În lipsa unei
manifestări exterioare nu există infracțiune. ( gândul).
-fenomen moral politic=reprezintă atitudinea morală a făptuitorului față de faptă dar
este și o expresie a politicii penale a statului Termenul de infracțiune =atât fapta descrisă de legea penală
=cât și fapta concretă săvârșită de o persoană DEFINIȚII:
1.DOCTRINARE: I=acțiune/inacțiune care doloasă ori culpoasă, legiuitorul a sancționat-o penalicește ( Ioan
Tanoviceanu-1912).
I=faptă antijuridică și culpabilă sancționată penalicește ( Traian Pop-1923).
I=fapt incriminat de lege ( Vintilă Dongoroz-1939).
INFRACȚIUNEA:
I=faptă ce prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală ( Cod Penal din 1969)
Codurile penale din 1864, 1936 nu au definit infracțiunea.
Codul penal –art. 15 alin. 1 =faptă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și
imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Este definită prin trăsăturile ei esențiale.
Importanța definiției:-legiuitorul stabilește faptele care intră în categoria infracțiunilor
-diferențiază infracțiunea de alte fapte extrapenale
-permite verificarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii
TRASATURI ESENTIALE
Trăsături= caracteristici care se regăsesc în orice infracțiune
Trăsături:-să fie prevăzută de legea penală
-să fie săvârșită cu vinovăție
-să fie nejustificată
-să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o
-cele patru trăsături trebuie să fie întrunite cumulativ
-lipsa oricărei trăsături înlătură caracterul penal al faptei -prima trăsătură este verificată cu prioritate. Lipsa ei
împiedică verificarea celorlalte trăsături.
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI
1. FAPTĂ PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ = TIPICITATE
-decurge din principiul legalității
-permite diferențierea infracțiunii de alte forme de ilicit juridic
-legea creează tiparul abstract al infracțiunii în funcție de care se vor verifica faptele concrete
Fapta –să fie de tipul celei descrisă în norma penală
- să corespundă modelului abstract descris de legiuitor= faptă tipică
Tipicitate= întrunirea elementelor obiective prevăzute în norma de incriminare
Alături de tipicitate se cer și celelalte trei trăsături. Orice infr. trebuie prevăzută de legea penală dar nu orice
faptă prev. de lg. penală este infracțiune.
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI ESENTIALE
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI-VINOVĂȚIA
Teoria normativă. Vinovăția exprimă un raport de contrarietate între voința autorului și norma de drept.
Vinovăția -2 factori: conștiință (ideea faptei, împrejurările comiterii ei, rezultatul) și voință (canalizarea
energiei și activității pentru obținerea rezultatului). Ea trebuie să fie liberă și conștientă.
Pentru a exista vinovăție-cei doi factori să fie neviciați
Vinovăția - preponderența factorului intelectiv (de conștiință)asupra factorului volitiv.
INFRACȚIUNEA.
TRĂSĂTURI-VINOVĂȚIA
FORMELE VINOVĂȚIEI:-intenția
-culpa
-intenția depășită /praeterintenția Intenția-art. 16 alin. 3 c.p.=făptuitorul prevede
rezultatul faptei și urmărește/acceptă producerea lui.
Intenția are două modalități: intenția directă și intenția indirectă
Intenția directă(16 alin. 3 lit. a)=autorul prevede rezultatul faptei și urmărește acel rezultat.Ea se deduce din
împrejurările faptei, motivația acesteia, instrumentele folosite.
INFRACȚIUNEA.
Intenția indirectă (16 alin. 3 lit. b)=autorul prevede rezultatul, nu îl urmărește dar acceptă eventualitatea
producerii lui.
Dacă rezultatul apare ca fiind inevitabil-intenția este directă. Intenția premeditată=presupune acte de pregătire
Intenția spontană (repentină).
Importanța acestei clasificări –la individualizarea pedepsei.
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
VINOVĂȚIA
Culpa (16 alin. 4 c.p.)=autorul prevede rezultatul faptei, nu-l acceptă, socotind, fără temei, că nu se va
produce, ori nu prevede rezultatul deși putea și trebuia să-l prevadă. Formele culpei: cu prevedere, simplă( fără
prevedere)
Culpa cu prevedere(16 alin. 4 lit. a)=prevede rezultatul faptei, nu-l urmărește, nu-l acceptă, apreciind fără
temei că nu se va produce. (circulație pe drumurile publice).
Intenție indirectă(atitudine indiferentă față de rezultat) culpă cu prevedere (nu acceptă rezultatul, speră că nu se
va produce –elem.obiective/subiective).
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
VINOVĂȚIA
Culpa simplă (fără prevedere) art. 16 alin. 4 lit. b=nu prevede rezultatul faptei deși trebuia și putea să îl
prevadă.
Aprecierea vinovăției-două criterii: obiectiv(trebuia să prevadă rezultatul) și subiectiv( putea să prevadă
rezultatul). Criteriul obiectiv –împrejurările faptei, reacția oricărei persoane normale.
Criteriul subiectiv-personalitatea făptuitorului, vârsta, experiența, pregătirea, dezvoltarea intelectuală.
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
VINOVĂȚIA
Intenția depășită (praeterintenția)16 alin. 5 c.p. =săvârșirea unei fapte cu intenție dar rezultatul produs este
mai grav decât cel urmărit sau acceptat. Rezultatul mai grav de datorează culpei autorului, însă el acționează cu
intenție directă pentru obținerea unui anumit rezultat.
Ex. loviturile cauzatoare de moarte, violul ce are ca urmare moartea victimei.
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
FAPTĂ NEJUSTIFICATĂ=ANTIJURIDICĂ
Antijuridicitate=contradicție între fapta săvârșită și exigențele ordinii juridice.
Antijuridicitatea lipsește dacă fapta este permisă de legea penală(legitima apărare, starea de necesitate,
exercitarea unui drept, consimțământul victimei).
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
Faptă imputabilă=aparține fizic și psihic persoanei care a săvârșit-o, iar voința sa nu a fost constrânsă.
Fapta este imputabilă dacă nu este incidentă o cauză de neimputabilitate prevăzută de lege (constrângerea
fizică, morală, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit).
ONȚINUTUL INFRACȚIUNII
Trăsăturile infracțiunii-diferențierea ei de alte forme de ilicit juridic
Conținutul infracțiunii-elementele ce compun infracțiunea, o diferențiază de alte tipuri de infracțiuni.
Def. Conținutul infracțiunii=totalitatea condițiilor prevăzute de lege pentru a caracteriza o faptă ca
infracțiune.
-e prevăzut de norma de incriminare
Conținutul-legal-descris în norma de incriminare și vizează condițiile obiective și subiective în care
o faptă devine infracțiune
-concret-vizează o anumită faptă determinată
CONȚINUTUL INFRACȚIUNII
Continutul – constitutiv-e dat de norma de incriminare și cuprinde condițiile cerute de lege cu privire
la actul de conduită interzis
- juridic- poate cuprinde, pe lângă conținutul constitutiv și condiții privitoare la celelalte
elemente
Conținutul generic al infracțiunii- cuprinde un ansamblu de condiții obiective și subiective, comune
conținuturilor infracțiunilor.
Structura conținutului – controversată
Opinia 1- două elemente structurale-latura obiectivă și latura subiectivă. Obiectul infracțiunii
(valoarea socială ocrotită) și subiectul infracțiunii (cel care săvârșește fapta) sunt elemente extrinseci
, ele fiind preexistente, astfel că pot fi calificate ca fiind factori/condiții preexistente.
CONȚINUTUL INFRACȚIUNII
Opinia 2- patru elemente structurale- obiect, subiect, latură obiectivă și latură subiectivă. Latura
obiectivă (elementul material) și latura subiectivă (elementul psihic) nu pot fi privite separat de
făptuitor și de valoarea socială lezată.
Definiția infracțiunii- două elemente structurale propriu zise- latura obiectivă (el. material) și latura
subiectivă (el. subiectiv). Întrucât există trăsături ce caracterizează obiectul și subiectul infracțiunii și
care apar în conținutul legal al unor infracțiuni, analiza celor două elemente preexistente se impune
în cadrul structurii infracțiunii.
-Generic= totalitatea relațiilor sociale și a valorilor sociale de aceeași natură și care pot fi lezate
numai de anumite infracțiuni.
-este comun pentru un grup de infracțiuni
-permite sistematizarea infracțiunilor în partea specială a codului penal ( infr. contra
persoanei,contra patrimoniului, infr. de fals, etc.).
-Specific= valoarea socială și relațiile sociale atinse prin săvârșirea unei anumite infracțiuni.
- permite individualizarea unei infracțiuni din cadrul unui grup de infracțiuni.
- este o parte a obiectului juridic generic (ex. lipsirea de libertate în mod ilegal).
Obiectul juridic complex= relații sociale și valori sociale principale și secundare cărora li se aduce
atingere prin fapta infracțională.
- este specific infracțiunilor complexe, formate prin reunirea mai multor infracțiuni sau prin
absorbția uneia în alta.
- un obiect juridic este principal și unul este secundar. Este lezat prin două acțiuni distincte.
(tâlhăria).
Obiectul juridic multiplu=obiect juridic principal și secundar lezate prin aceeași acțiune
( delapidarea-art.295 c.p. –corecta desfășurare a activității de serviciu=O.J.principal,
patrimoniul=O.J.secundar).
Obiectul material al infracțiunii= lucrul sau ființa care încorporează valorile sociale ocrotite de legea
penală și împotriva cărora este îndreptată acțiunea infracțională.
Orice infracțiune are obiect juridic.
Nu orice infracțiune are obiect material.
Cele două nu se suprapun.(distrugere: O.J.= patrimoniul, O.M.=bunul afectat, Vătămare corporală:
O.J.=integritatea fizică a persoanei, O.M.=corpul persoanei).
Infracțiunile cu obiect material=infracțiuni materiale
Infracțiunile fără obiect material=infracțiuni formale
Pluralitate de obiecte materiale-un singur obiect juridic
SUBIECTUL PASIV= Pf sau PJ titulară a valorii sociale ocrotite și care este vătămată prin
săvârșirea infracțiunii.
Subiectul pasiv=victima infracțiunii
=persoana vătămată/păgubită ( fără a exista întotdeauna o identitate între aceștia-
furt bun împrumutat).
Condiții generale: -suferă acțiunea infracțională
-poate fi titularul valorii sociale ocrotite
Condiții speciale:pentru a numite infracțiuni (nou născut, funcționar public)=subiect pasiv
special/calificat/circumstanțiat
Subiect pasiv multiplu-principal/secundar ( ex.tâlhărie în dauna avutului public).
CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE
Constrângerea morală=art. 25 c.p.-înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea.
Constrângerea morală=săvârșirea unei fapte prev. de legea penală din cauza unei constrângeri
morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru făptuitor sau pentru altă persoană și care
nu poate fi înlăturată în alt mod.( amenințare cu pistolul).
Condiții:-săvârșirea faptei penale sub imperiul unei constrângeri exercitată prin amenințare
-acțiunea de constrângere e exercitată prin amenințare cu un pericol grav, ce creează un
sentiment de teamă. Amenințarea=orală, în scris, alt mod. Pericolul grav vizează viața, integritatea
corporală, libertatea, averea.
- pericolul nu poate fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei. Să nu existe altă
posibilitatea de a acționa. Caracterul inevitabil se apreciază în concret după împrejurări și persoana
făptuitorului.
Condiții:-condițiile pericolului
-condițiile acțiunii de salvare
-existența unei disproporții între urmările provocate și cele care s-ar fi putut produce dacă
pericolul nu era înlăturat. Exces neimputabil în acțiunea de salvare
-făptuitorul nu-și dă seama că produce urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Dacă făptuitorul și-a dat seama că pricinuiește urmări mai grave fapta e o circumstanță atenuantă
legală prev. de art. art.75 lit. C c.p.=Exces scuzabil în acțiunea de salvare.
3. MINORITATEA FĂPTUITORULUI –art. 27 c.p. cauză ce înlătură imputabilitatea faptei.
Minoritatea=starea făptuitorului minor care nu împlinise vârsta răspunderii penale.
Nu răspund penal:-minorii care nu au împlinit 14 ani-prezumție absolută
-minorii între 14- 16 ani dacă au săvârșit fapta fără discernământ.Prezumție
relativă
Discernământul=capacitatea de a înțelege și de a-și manifesta conștient voința în raport cu un anumit
fapt
7. CAZUL FORTUIT –art. 31 c.p. –fapta al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu
putea fi prevăzută
Împrejurarea fortuită-fenomene naturale( fulgere, cutremure), activități deficitare (defectarea unui
mecanism) conduita imprudentă a unei alte persoane( trecerea bruscă în fugă a străzii) stare de boală
a unei persoane( epilepsie, atac de cord).
Condiții:-rezultatul se datorează unei împrejurări străine
-împrejurarea nu putea fi prevăzută. Imposibilitatea=generală și obiectivă
-fapta să fie prevăzută de legea penală
Efecte:-fapta nu e imputabilă, înlătură răspunderea penală
-operează in rem-se răsfrânge asupra participanților
Legea penală
Clasificare:
. După conținut și sferă de incidență:
-norme generale-prevăd condițiile în care se nasc, modifică și sting rap. jur. penale
-au valoare de principii
-nu au caracter de incriminare (partea generală a CP)
-norme speciale –prevăd condițiile în care o faptă este infracțiune și pedeapsa pentru aceasta
-descriu conduita interzisă și sancțiunea (partea specială a CP).
Metode de interpretare:
1.Literară/gramaticală-sensul sintactic (gen, număr) semantic (sens comun, sens tehnic), etimologic
2. Rațională/logică-folosirea raționamentelor logice
Raționamente:-a fortiori=dacă se interzice mai puțin se interzice și mai mult
-per a contrario=se referă la anumite împrejurări nu și la altele
-reducțio ad absurdum=altă interpretare ar duce la concluzii absurde
-a pari=stări de fapt identice= aceeași situație juridică.
Interpretarea normei penale
3. Sistematică-prin corelația normelor unele cu altele sau cu alte legi( 228 c.p.-dreptul civil).
4. Istorico- juridică-analiza condițiilor politice, sociale, economice în care a fost adoptată norma-din
analiza expunerii de motive
5.Teleologică-după scopul urmărit de legiuitor
6.Rezultat-dacă există concordanță între voința legiuitorului și cea exprimată=interpretare
declarativă
-dacă exprimă mai puțin decât s-a vrut=interpretare extensivă
-dacă exprimă mai mult decât s-a intenționat=interpretare restrictivă
Interpretarea legii prin analogie este permisă –nu extinde legea Aplicarea legii prin analogie este
interzisă, încalcă principiul legalității.
INFRACȚIUNEA
-este una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal ( alături de sancțiunile de drept penal și de
răspunderea penală)
-în lipsa ei, celelalte două instituții nu ar exista, sancțiunile de drept penal și răspunderea penală fiind derivate
și dependente de instituția infracțiunii
NOȚIUNE: -fenomen uman=rezultat al activității conștiente a omului
-fenomen social=afectează valori sociale și are efect pe plan social
-fenomen juridic=reglementată de norma penală, devine faptă juridică generatoare de răspundere penală
-fenomen material=este o manifestare exterioară a conduitei individului. În lipsa unei
manifestări exterioare nu există infracțiune. ( gândul).
-fenomen moral politic=reprezintă atitudinea morală a făptuitorului față de faptă dar
este și o expresie a politicii penale a statului Termenul de infracțiune =atât fapta descrisă de legea penală
=cât și fapta concretă săvârșită de o persoană DEFINIȚII:
1.DOCTRINARE: I=acțiune/inacțiune care doloasă ori culpoasă, legiuitorul a sancționat-o penalicește ( Ioan
Tanoviceanu-1912).
I=faptă antijuridică și culpabilă sancționată penalicește ( Traian Pop-1923).
I=fapt incriminat de lege ( Vintilă Dongoroz-1939).