UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
STINGEREA CRENȚELOR FISCALE PRIN PLATĂ

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:

CRISTINA ONET

STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL

ANUL2

ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

SEMESTRUL 2
 STINGEREA CRENȚELOR FISCALE PRIN PLATĂ

I. Introducere
Conţinutul fundamental al raportului juridic fiscal il constituie obligaţia stabilita
unilateral de către stat in sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabili de a
plăti o anumita suma de bani,la termenul stabilit, in contul bugetului de stat. Suma de bani pe
care contribuabilul are obligaţia de a o plăti reprezintă un venit al bugetului de stat, iar
obligaţia al cărei obiect este va fi denumita obligaţie fiscala.
Obligaţia fiscala este o obligaţie juridica, deoarece ea defineşte conţinutul unui raport
juridic ce ia naştere între stat si persoanele determinate de lege (contribuabili),raport juridic al
cărui izvor este legea, executarea fiind asigurata, în caz de necesitate, prin intermediul
constrângerii de stat. Particularităţile ce individualizează obligaţia fiscala privesc in special
izvorul acestei obligaţii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si condiţiile de stabilire,
modificare si stingere. Izvorul obligaţiei fiscale va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu
valoare de lege care instituie si reglementează un venit al bugetului de stat (impozit sau taxa).
Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datorează bugetului de stat
venitul respectiv, elementele venitului fiscal, precum si modalităţile de plata ale acestuia
Beneficiara a obligaţiei fiscale este întreaga societate, deşi calitatea de creditor o are statul.
Scopul instituirii unilaterale de către stat a acestei obligaţii este realizarea veniturilor bugetului
de stat, deci a fondului general de dezvoltare a societăţii, aceasta având, in final, calitatea
de beneficiara a sumelor ce fac obiectul obligaţiei fiscale. Obiectul obligaţiei fiscale consta
întotdeauna intr-o suma de bani,aceasta fiind, in prezent, unica forma in care statele moderne
percep veniturile datorate bugetului de stat. Obligaţia fiscala este constatata in forma scrisa,
prin titlul de creanţa fiscala care o individualizează la nivelul fiecărui contribuabil in raport de
veniturile obţinute sau de bunurile deţinute. Titlul de creanţă fiscală este întocmit sau
confirmat de organele financiare ale statului care au atribuţii in acest sens, in conformitate cu
prevederile legale prin care se reglementează veniturile fiscale si cu respectarea procedurii
stabilite prin aceasta reglementare pentru fiecare categorie de venit in parte.
La baza emiterii titlului de creanţă de către organele financiare se afla, pentru anumite
categorii de venituri fiscale, declaraţia de impunere sau taxare pe care contribuabilul are
obligaţia legala de a o prezenta acestor organe din momentul in care realizează un venit
impozabil sau deţine un bun impozabil sau taxabil. De asemenea, contribuabilul are obligaţia
de a comunica organelor fiscale competente orice modificarea datelor declarate anterior.
Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea juridica a contribuabilului.

2
 II. Literatura de specialitate
Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale
principale, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.

- Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi

de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită,
cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al
bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
- Pentru diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii de impunere rectificative sau
decizii de impunere, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul
obligaţiei fiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligaţiilor fiscale, debitorul a efectuat o
plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaţii. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în situaţia în
care debitorul a efectuat plata obligaţiei fiscale, iar declaraţia de impunere a fost depusă
ulterior efectuării plăţii.
- Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii, cu excepţia situaţiei în care
prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanţe fiscale accesorii sau alte sume, fără să fi
fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculează de către organul de executare silită şi se
consemnează într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică
debitorului.
Comunicarea deciziilor referitoare la obligaţiile fiscale accesorii în cazul creanţelor
fiscale administrate de organul fiscal central se realizează în funcţie de vechimea, cuantumul
obligaţiilor fiscale accesorii şi starea juridică a contribuabilului.

Prin excepție de la prevederile referitoare la dobânzile și penalitățile de întârziere, „pentru

neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale datorate
bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere”, scrie în Codul de
procedură fiscală.

1. Majorări
După 1 ianuarie 2003, în legislaţia fiscală s-a folosit, pe diferite perioade de timp, când
noţiunea de „majorări de întârziere”, când cea de „dobânzi de întârziere” după cum urmează:
- până la 31 decembrie 2002 s-a folosit noţiunea de „majorări”;
- pe perioada 1 ianuarie 2003 – 14 iulie 2005 s-a folosit noţiunea de „dobânzi”;
- între 15 iulie 2005 – 30 iunie 2010 s-a folosit noţiunea de „majorări”;
- începând cu 1 iulie 2010 se foloseşte noţiunea de „dobânzi”.

Cadru legal. Regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate
bugetelor locale este reglementat prin art. 124 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, începând cu
01.07.2010, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadenţă
de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen
majorări de întârziere. Astfel, prin O.U.G. nr. 39/2010 s-a instituit un regim distinct al
obligaţiilor fiscale accesorii pentru creanţele datorate bugetelor locale. Textul art. 1241 din
O.G. nr. 92/2003 are următorul conţinut:
3
“Art. 1241: Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 1, pentru neachitarea la
termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se
datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale
neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua
imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de
calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).”
Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale
neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua
imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

2. Dobânzi
Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare
termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
 Prin excepţie de la regula generală, se datorează dobânzi după cum urmează:
a) pentru creanţele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii
procesului-verbal de distribuire, inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile
se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului.
Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;
b) pentru obligaţiile fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care nu
are venituri şi bunuri urmăribile, până la data comunicării procesului-verbal de
insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4), urmând ca de la data trecerii
obligaţiilor fiscale în evidenţa curentă să se datoreze dobânzi.
Pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite pentru care
perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:
 în anul fiscal de impunere, pentru obligaţiile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul
fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăţi anticipate, dobânzile se
calculează din ziua următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sau, după
caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;
 pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se calculează
începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
 în cazul în care obligaţia fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de
impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăţi
anticipate sau declaraţiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează,
începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport
cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere
anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;
 pentru diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau
declaraţiei de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare
termenului de scadenţă prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se

4
 aplică numai dacă declaraţia de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În
situaţia în care declaraţia de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege,
dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.
În cazul în care, în cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central
stabileşte diferenţe de impozit suplimentare, dobânzile se calculează la diferenţa de impozit
începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere.
Istoricul cotelor de dobânzi pentru neplata in termen a obligaţiilor fiscale pentru anii
2004-2009 se prezintă astfel:

HG 67/2004 29.01.2004 - Pe zi (inclusiv pentru

0,06%
dobânzi 30.08.2005 eşalonări)

HG 784/2005 01.09.2005 -
0,05% Pe zi (inclusiv pentru eşalonări)
dobânzi 31.12.2005

01.01.2006 - Pe zi (0,05% inclusiv pentru

0,1%
30.06.2010 eşalonări)

01.07.2010 - Pe zi (inclusiv pentru

0,05%
30.09.2010 eşalonări/amânări la plată)

Pe zi (inclusiv pentru
Articol 120
eşalonări/amânări la plată)
alineat (7) din OG 92/2003,
01.10.2010 -
0,04% Pe zi (pentru eşalonări/amânări la plată
republicată majorări de
28.02.2014 0,04% sau 0,03%,
întârziere - dobânzi
începând cu 22.03.2011, conform
articolului 11 din OUG 29/2011)

01.03.2014 - Pe zi (inclusiv pentru

0,03%
31.12.2015 eşalonări/amânări la plată)

Articol 174

alineat (5) din Legea

01.01.2016 - ....... 0,02% Pe zi
207/2015

dobânzi

5
 3. Penalităţi de întârziere
Penalitățile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua
imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.

Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate de

contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere.

Pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite pentru care

perioada fiscală este anuală, se datorează penalităţi de întârziere, la fel ca la dobânzi.

Istoricul cotelor de penalităţi de întârziere pentru neplata in termen a obligaţiilor fiscale

pentru anii 2004-2009 se prezintă astfel:

Cota de
Perioada de
Act normativ majorare/ Observaţie
aplicare
dobânda

OG 26/2001 OG 61/2002 01.10.2001 -

0,5% Pe lună şi/sau fracţiune de lună
OG 92/2003 14.09.2005

15.09.2005 -
Legea 210/2005 0,6% Pe lună şi/sau fracţiune de lună
31.12.2005

0% Dacă stingerea se realizează în primele

30 de zile de la scadenţă

Articol 1201 din OG 01.07.2010 - Dacă stingerea se realizează în

5%
92/2003,republicată 30.06.2013 următoarele 60de zile

După expirarea celor 90 de zile de la

15% scadenţă

Articol 1201 din OG Pe zi de întârziere, începând cu ziua

92/2003,republicată, 01.07.2013 - imediat următoare termenului de
0,02%
modificată de OUG 31.12.2015 scadenţă şi până la data stingerii sumei
50/2013 datorate inclusiv

Pe zi de întârziere, începând cu ziua

Articol 176 din Legea 01.01.2016 - imediat următoare termenului de
0,01%
207/2015 ..... scadenţă şi până la data stingerii sumei
datorate, inclusiv

6
MODALITATI DE STINGERE A CREATELOR FISCA

Modalităţile de stingere a creanţelor fiscale sunt următoarele:

Ø plata creanţelor fiscale;

Ø compensarea si restituire creanţelor fiscale;

Ø executarea silita a creanţelor fiscale;

Ø prescripţia dreptului de a cere executare silita si a dreptului de a cere compensare

sau restituire;

Ø alte modalităţi prevăzute de lege.

1. Stingerea creanţelor fiscale prin plata

Plata obligaţiilor fiscale se efectuează distinct pe fiecare impozit, taxa, contribuţie si

alte sume datorate bugetului, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere, daca contribuabilul nu
stabileşte creanţa fiscala ce urmează a fi stinsă, în următoarea ordine: sume datorate în contul
ratelor din graficele de plata a obligaţiilor fiscale, pentru care s-au aprobat eşalonări si/sau
amânări la plata si calculate conform legii, obligaţii fiscale principale cu termene de plata in
anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii, obligaţii fiscale datorate si
neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, dobânzii si
penalităţii de întârziere aferente obligaţiilor fiscale, obligaţii de plata cu termene viitoare, la
solicitarea debitorului.

Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor, si a

altor instituţii autorizate sa deruleze operaţiuni de plata.

Plata obligaţiei fiscale se face prin decontare bancara, mandat poştal, numerar.

Daca contribuabilul datorează mai multe tipuri de impozite, taxe sau alte sume
reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile,
atunci se sting datoriile cumulative acelui tip de creanţa fiscala principala stabilita de
contribuabil conform numărului de evidenta a plătii înscrisă pe ordinul de plata pentru
Trezoreria Statului.

2. Stingerea creanţelor fiscale prin compensare sau restituire

Compensarea reprezintă un procedeu prin care sumele plătite in plus pentru un anumit
impozit sau taxa pot sa stingă alte obligaţii de plata cu condiţia ca acestea sa aparţină aceluiaşi
buget.

Prin compensare se sting creanţele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor

Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget,

7
pana la concurenta celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de
debitor cat si pe cea de creditor, daca legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de

restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia in ordinea stingerii creanţelor fiscale.

Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existenta unor
creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adăugata
fără opţiune de rambursare.

Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi

buget, urmând ca din diferenţa rămasa sa fie compensate obligaţii datorate altor bugete, in
următoarea ordine:

- bugetul de stat;
- fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- bugetul asigurărilor pentru şomaj.

3. Stingerea creanţelor fiscale prin executare silita

Executarea silita in cadrul raporturilor juridice fiscale reprezintă calea excepţionala de

recuperare a creanţelor financiar-bugetare, ea pornindu-se numai in cazul neachitării de bună -
voie, in cuantumurile si la termenele legale, a impozitelor, taxelor, sau altor contribuţii datorate
bugetului public naţional.Executarea silita începe prin comunicarea unei somaţii debitorului in care i
se notifica ca are obligaţia efectuării plătii sumelor datorate in termen de 15 zile. Somaţia este
însoţită de o copie certificata de pe titlul executoriu si cuprinde: organul de executare emitent,
datele de identificare ale debitorului, data emiterii, numărul dosarului de executare, suma pentru
care se începe executarea silita, termenul de plata al obligaţiei precum si indicarea consecinţelor
nerespectării, semnătura si stampila organului de executare.

Somaţia este obligatorie si se comunica debitorului prin posta cu scrisoare recomandata, prin
executorii fiscali, prin prezentarea celui somat si primirea somaţiei de către acesta sub semnătura,
ca urmare a înştiinţării prin alte mijloace cum sunt: fax, telefon, e-mail etc.

Executarea silita a creanţelor fiscale începe in termen de 15 zile de la data înştiinţării

debitorului şi se efectuează numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare
competent în a cărui raza teritoriala îşi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau
juridica, ori unde acesta este luat in evidenta fiscala. Înştiinţare de plata este act premergător
executării silite.

4. Prescripţia dreptului de a cere executare silita si a dreptului de a cere

compensare sau restituire

8
 Prescripţia ca modalitate specifică de stingere a obligaţiilor fiscale, îşi produce efectul în acest
sens prin trecerea unei anumite perioade de timp de la constituirea titlului de creanţă fiscala.

Termenele de prescripţie pot fi termene speciale reglementate de acte normative speciale prin
care sunt instituite impozitele si taxele, iar in lipsa acestora operează termenele generale prevăzute
în reglementări legale cu aplicabilitate generală privind prescripţia extinctivă.

In cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin prescripţie, organele fiscale competente pierd dreptul
de a stabili sau urmări încasarea veniturilor fiscale după trecerea termenului respectiv.

Prin urmare, stingerea obligaţiilor fiscale prin prescripţie oferă plătitorilor posibilitatea de a se
apăra, in cazul in care, după împlinirea termenului de prescripţie organele fiscale pretind, in
continuare, plata sumelor bugetare datorate de aceştia, dar prescrise. In acelaşi timp, efectele
prescripţiei apăra organele fiscale de eventualele acţiuni ale plătitorilor cu privire la restituirea
sumelor plătite in plus si necompensate.

A) Prescripţia dreptului de a cere executare silita

„Prescripţia dreptului de a cere executare silita reprezintă stingerea dreptului de executare

silita, a titlului executoriu emis de organele fiscale din cauza neexercitării lui in termenul de
prescripţie stabilit de lege. Stingerea dreptului de executare silita atrage încetarea masurilor de
realizare silita, fără a stinge şi creanţa bugetara însăşi, care poate fi achitată de bunăvoie”

B) Prescripţia dreptului de a cere compensare sau restituire

Daca organul de executare constata împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere

executare silita a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare si la
scăderea acestora din evidenta pe baza unui proces-verbal de constatare a împlinirii prescripţiei,
însuşi de seful compartimentului de specialitate, compartimentul juridic din cadrul organului de
executare si aprobat de conducătorul organului de executare, împreuna cu dosarul.

Dreptul de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani
de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naştere dreptul la compensare sau
restituire.

5. Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi

Insolvabilitatea
Creanţele fiscale urmărite de organele de executare silita pot fi scăzute din evidenta acestora in
cazul in care debitorul respectiv se găseşte in stare de insolvabilitate.
Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situaţii:
- când valoarea veniturilor sau bunurilor urmăribile ale debitorului este mai mică decât
obligaţia fiscala de plata;
- când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;
- când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la acesta sau în alte
locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
- când, potrivit legii, debitorul persoana juridica îşi încetează existenta şi au rămas neachitate
obligaţii fiscale;