INFRACȚIUNEA

-este una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal ( alături de sancțiunile de drept penal și de răspunderea
penală)
-în lipsa ei, celelalte două instituții nu ar exista, sancțiunile de drept penal și răspunderea penală fiind derivate și
dependente de instituția infracțiunii
NOȚIUNE: -fenomen uman=rezultat al activității conștiente a omului
-fenomen social=afectează valori sociale și are efect pe plan social
-fenomen juridic=reglementată de norma penală, devine faptă juridică generatoare de răspundere penală
-fenomen material=este o manifestare exterioară a conduitei individului. În lipsa unei
manifestări exterioare nu există infracțiune. ( gândul).
-fenomen moral politic=reprezintă atitudinea morală a făptuitorului față de faptă dar
este și o expresie a politicii penale a statului Termenul de infracțiune =atât fapta descrisă de legea penală
=cât și fapta concretă săvârșită de o persoană DEFINIȚII:
1.DOCTRINARE: I=acțiune/inacțiune care doloasă ori culpoasă, legiuitorul a sancționat-o penalicește ( Ioan
Tanoviceanu-1912).
I=faptă antijuridică și culpabilă sancționată penalicește ( Traian Pop-1923).
I=fapt incriminat de lege ( Vintilă Dongoroz-1939).

INFRACȚIUNEA:
I=faptă ce prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală ( Cod Penal din 1969)
Codurile penale din 1864, 1936 nu au definit infracțiunea.
Codul penal –art. 15 alin. 1 =faptă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârșit-o.
Este definită prin trăsăturile ei esențiale.
Importanța definiției:-legiuitorul stabilește faptele care intră în categoria infracțiunilor
-diferențiază infracțiunea de alte fapte extrapenale
-permite verificarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii

TRASATURI ESENTIALE
Trăsături= caracteristici care se regăsesc în orice infracțiune
Trăsături:-să fie prevăzută de legea penală
-să fie săvârșită cu vinovăție
-să fie nejustificată
-să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o
-cele patru trăsături trebuie să fie întrunite cumulativ
-lipsa oricărei trăsături înlătură caracterul penal al faptei -prima trăsătură este verificată cu prioritate. Lipsa ei
împiedică verificarea celorlalte trăsături.

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI
1. FAPTĂ PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ = TIPICITATE
-decurge din principiul legalității
-permite diferențierea infracțiunii de alte forme de ilicit juridic
-legea creează tiparul abstract al infracțiunii în funcție de care se vor verifica faptele concrete
Fapta –să fie de tipul celei descrisă în norma penală
- să corespundă modelului abstract descris de legiuitor= faptă tipică
Tipicitate= întrunirea elementelor obiective prevăzute în norma de incriminare
Alături de tipicitate se cer și celelalte trei trăsături. Orice infr. trebuie prevăzută de legea penală dar nu orice
faptă prev. de lg. penală este infracțiune.
INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI ESENTIALE

VINOVĂȚIA=atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia. Vinovăția =

trăsătură esențială a infracțiunii
=element în conținutul infracțiunii( proiectul NCP).
Fapta prev. de legea penală=condiția obiectivă Vinovăția= condiția subiectivă Vinovăția-Teorii:
Teoria psihologică. Vinovăția=ansamblul proceselor psihice (volitive, afective,intelective) care stau la baza
relației autor-faptă comisă

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI-VINOVĂȚIA
Teoria normativă. Vinovăția exprimă un raport de contrarietate între voința autorului și norma de drept.
Vinovăția -2 factori: conștiință (ideea faptei, împrejurările comiterii ei, rezultatul) și voință (canalizarea energiei
și activității pentru obținerea rezultatului). Ea trebuie să fie liberă și conștientă.
Pentru a exista vinovăție-cei doi factori să fie neviciați
Vinovăția - preponderența factorului intelectiv (de conștiință)asupra factorului volitiv.

INFRACȚIUNEA.
TRĂSĂTURI-VINOVĂȚIA
FORMELE VINOVĂȚIEI:-intenția
-culpa
-intenția depășită /praeterintenția Intenția-art. 16 alin. 3 c.p.=făptuitorul prevede
rezultatul faptei și urmărește/acceptă producerea lui.
Intenția are două modalități: intenția directă și intenția indirectă
Intenția directă(16 alin. 3 lit. a)=autorul prevede rezultatul faptei și urmărește acel rezultat.Ea se deduce din
împrejurările faptei, motivația acesteia, instrumentele folosite.
INFRACȚIUNEA.
Intenția indirectă (16 alin. 3 lit. b)=autorul prevede rezultatul, nu îl urmărește dar acceptă eventualitatea
producerii lui.
Dacă rezultatul apare ca fiind inevitabil-intenția este directă. Intenția premeditată=presupune acte de pregătire
Intenția spontană (repentină).
Importanța acestei clasificări –la individualizarea pedepsei.

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
VINOVĂȚIA
Culpa (16 alin. 4 c.p.)=autorul prevede rezultatul faptei, nu-l acceptă, socotind, fără temei, că nu se va produce,
ori nu prevede rezultatul deși putea și trebuia să-l prevadă. Formele culpei: cu prevedere, simplă( fără prevedere)
Culpa cu prevedere(16 alin. 4 lit. a)=prevede rezultatul faptei, nu-l urmărește, nu-l acceptă, apreciind fără temei
că nu se va produce. (circulație pe drumurile publice).
Intenție indirectă(atitudine indiferentă față de rezultat) culpă cu prevedere (nu acceptă rezultatul, speră că nu se
va produce –elem.obiective/subiective).

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.
VINOVĂȚIA
Culpa simplă (fără prevedere) art. 16 alin. 4 lit. b=nu prevede rezultatul faptei deși trebuia și putea să îl prevadă.
Aprecierea vinovăției-două criterii: obiectiv(trebuia să prevadă rezultatul) și subiectiv( putea să prevadă
rezultatul). Criteriul obiectiv –împrejurările faptei, reacția oricărei persoane normale.
Criteriul subiectiv-personalitatea făptuitorului, vârsta, experiența, pregătirea, dezvoltarea intelectuală.

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.

VINOVĂȚIA

Intenția depășită (praeterintenția)16 alin. 5 c.p. =săvârșirea unei fapte cu intenție dar rezultatul produs este
mai grav decât cel urmărit sau acceptat. Rezultatul mai grav de datorează culpei autorului, însă el acționează cu
intenție directă pentru obținerea unui anumit rezultat.
Ex. loviturile cauzatoare de moarte, violul ce are ca urmare moartea victimei.

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.

FAPTĂ NEJUSTIFICATĂ=ANTIJURIDICĂ
Antijuridicitate=contradicție între fapta săvârșită și exigențele ordinii juridice.
Antijuridicitatea lipsește dacă fapta este permisă de legea penală(legitima apărare, starea de necesitate,
exercitarea unui drept, consimțământul victimei).

FAPTĂ IMPUTABILĂ PERSOANEI CARE A SĂVÂRȘIT-O

Imputabilitatea=capacitatea de a discerne valoarea etică și socială a actului său, de a aprecia motivele care îl
determina la acel act sau îl rețin, și de a se conforma acelei aprecieri.

INFRACȚIUNEA. TRĂSĂTURI.

Faptă imputabilă=aparține fizic și psihic persoanei care a săvârșit-o, iar voința sa nu a fost constrânsă.
Fapta este imputabilă dacă nu este incidentă o cauză de neimputabilitate prevăzută de lege (constrângerea fizică,
morală, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit).

ONȚINUTUL INFRACȚIUNII
Trăsăturile infracțiunii-diferențierea ei de alte forme de ilicit juridic
Conținutul infracțiunii-elementele ce compun infracțiunea, o diferențiază de alte tipuri de infracțiuni.
Def. Conținutul infracțiunii=totalitatea condițiilor prevăzute de lege pentru a caracteriza o faptă ca
infracțiune.
-e prevăzut de norma de incriminare
Conținutul-legal-descris în norma de incriminare și vizează condițiile obiective și subiective în care o
faptă devine infracțiune
-concret-vizează o anumită faptă determinată

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII
Continutul – constitutiv-e dat de norma de incriminare și cuprinde condițiile cerute de lege cu privire
la actul de conduită interzis
- juridic- poate cuprinde, pe lângă conținutul constitutiv și condiții privitoare la celelalte
elemente
Conținutul generic al infracțiunii- cuprinde un ansamblu de condiții obiective și subiective, comune
conținuturilor infracțiunilor.
Structura conținutului – controversată
Opinia 1- două elemente structurale-latura obiectivă și latura subiectivă. Obiectul infracțiunii
(valoarea socială ocrotită) și subiectul infracțiunii (cel care săvârșește fapta) sunt elemente extrinseci
, ele fiind preexistente, astfel că pot fi calificate ca fiind factori/condiții preexistente.

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII
Opinia 2- patru elemente structurale- obiect, subiect, latură obiectivă și latură subiectivă. Latura
obiectivă (elementul material) și latura subiectivă (elementul psihic) nu pot fi privite separat de
făptuitor și de valoarea socială lezată.
Definiția infracțiunii- două elemente structurale propriu zise- latura obiectivă (el. material) și latura
subiectivă (el. subiectiv). Întrucât există trăsături ce caracterizează obiectul și subiectul infracțiunii și
care apar în conținutul legal al unor infracțiuni, analiza celor două elemente preexistente se impune în
cadrul structurii infracțiunii.

CONTINUTUL INFRACȚIUNII. OBIECTUL

Obiectul infracțiunii= valoarea socială și relațiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt
vătămate prin fapta infracțională.
În funcție de întinderea relațiilor sociale legate de valoarea socială ocrotită, obiectul juridic poate fi:
-General=totalitatea relațiilor sociale și a valorilor sociale ocrotite prin normele dreptului penal.
- este prea generală
- o infracțiune lezează societatea, ordinea de drept.

-Generic= totalitatea relațiilor sociale și a valorilor sociale de aceeași natură și care pot fi lezate numai
de anumite infracțiuni.
-este comun pentru un grup de infracțiuni
-permite sistematizarea infracțiunilor în partea specială a codului penal ( infr. contra
persoanei,contra patrimoniului, infr. de fals, etc.).
-Specific= valoarea socială și relațiile sociale atinse prin săvârșirea unei anumite infracțiuni.
- permite individualizarea unei infracțiuni din cadrul unui grup de infracțiuni.
- este o parte a obiectului juridic generic (ex. lipsirea de libertate în mod ilegal).

Obiectul juridic complex= relații sociale și valori sociale principale și secundare cărora li se aduce
atingere prin fapta infracțională.
- este specific infracțiunilor complexe, formate prin reunirea mai multor infracțiuni sau prin
absorbția uneia în alta.
- un obiect juridic este principal și unul este secundar. Este lezat prin două acțiuni distincte.
(tâlhăria).
Obiectul juridic multiplu=obiect juridic principal și secundar lezate prin aceeași acțiune ( delapidarea-
art.295 c.p. –corecta desfășurare a activității de serviciu=O.J.principal, patrimoniul=O.J.secundar).
Obiectul material al infracțiunii= lucrul sau ființa care încorporează valorile sociale ocrotite de legea
penală și împotriva cărora este îndreptată acțiunea infracțională.
Orice infracțiune are obiect juridic.
Nu orice infracțiune are obiect material.
Cele două nu se suprapun.(distrugere: O.J.= patrimoniul, O.M.=bunul afectat, Vătămare corporală:
O.J.=integritatea fizică a persoanei, O.M.=corpul persoanei).
Infracțiunile cu obiect material=infracțiuni materiale
Infracțiunile fără obiect material=infracțiuni formale
Pluralitate de obiecte materiale-un singur obiect juridic

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII. SUBIECȚII

Subiecții infracțiunii= persoanele implicate în cazul săvârșirii unei infracțiuni, fie prin săvârșirea
acesteia, fie prin suportarea consecințelor acesteia. (PF sau PJ).
Subiectul activ=persoana fizică sau juridică care a săvârșit fapta în calitate de autor sau care a participat
la săvârșirea ei în calitate de instigator sau complice.
Cel care săvârșește infracțiunea=infractor
Infractor(persoană care săvârșește o infracțiune) /făptuitor (persoană care săvârșește o faptă prevăzută
de legea penală, dar căreia îi lipsește una din trăsături).

Persoana fizică- subiect al infracțiunii.

Condiții generale ( art. 15, 24, 25,27,113 c.p.):
Vârsta- 14 ani împliniți.
Până la 14 ani- prezumție absolută a lipsei de discernământ. ( lipsa capacității bio psihice de a-și da
seama de faptele sale, de consecințele acestora și de a fi stăpân pe ele).
- cauză de neimputabilitate
Între 14- 16 ani – poate fi subiect activ al infracțiunii dacă a avut discernământ la săvârșirea faptei
concrete.
- prezumție relativă a inexistenței discernământului-ce poate fi înlăturată prin proba
contrarie (expertiză).
Înre 16-18 ani- prezumție relativă a existenței discernământului –poate fi înlăturată prin proba
contrarie (expertiză).
2. Responsabilitatea= aptitudinea persoanei de a-și da seama de faptele sale și de rezultatul acestora
precum și de a-și dirija în mod conștient voința în raport cu aceste fapte.
-factorul intelectiv-capacitatea de înțelegere
-factorul volitiv- capacitatea de a fi stăpân pe acțiunile /inacțiunile sale.
Lipsa factorului intelectiv=iresponsabilitate
Lipsa factorului volitiv=constrângere

3. Libertatea de voință și de acțiune=făptuitorul acționează în conformitate cu propria voință, care nu

este alterată.
Constrângerea fizică/morală=cauze de neimputabilitate
Subiectul activ calificat ( special, circumstanțiat) =subiectul activ care îndeplinește condiții speciale
pentru anumite infracțiuni( funcționar, militar) .
Persoana juridică subiect al infracțiunii
Condiții (art. 135 c.p.):
Existența personalității juridice-a dobândit personalitate juridică în condițiile legii civile
-PJ aflată în proces de lichidare până la încetarea activității (art. 151 c.p.)
2. Infracțiunea săvârșită în realizarea obiectului de activitate /în interesul sau în numele PJ ( infracțiuni
privind concurența, fiscale, protecția mediului).
- Pot fi infracțiuni comise de organele PJ ( adunare generală,administratori).

3. Să nu fie o PJ exceptată de la răspunderea penală

-statul-este titularul acțiunii penale deci nu poate fi subiect activ al infracțiunii
-autoritățile publice ( Parlament, Președinte, Guvern, ministere, consilii județene, instituția prefectului,
instanțele judecătorești, Curtea Constituțională)-date fiind consecințele negative asupra societății
Persoane fizice ale căror acțiuni pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice- conducerea PJ,
prepus al PJ, persoană aflată sub autoritatea PJ.
Vinovăția PJ este aceeași cu vinovăția PF dacă aceasta este organul de conducere al PJ. În cazul
conducerii colective-vinovăția PJ poate să nu fie antrenată dacă fapta e săvârșită de membrii minoritari
din conducere.În cazul prepusului/mandatarului PJ-ea răspunde dacă determină/acceptă/tolerează
săvârșirea faptei.

SUBIECTUL PASIV= Pf sau PJ titulară a valorii sociale ocrotite și care este vătămată prin săvârșirea
infracțiunii.
Subiectul pasiv=victima infracțiunii
=persoana vătămată/păgubită ( fără a exista întotdeauna o identitate între aceștia- furt
bun împrumutat).
Condiții generale: -suferă acțiunea infracțională
-poate fi titularul valorii sociale ocrotite
Condiții speciale:pentru a numite infracțiuni (nou născut, funcționar public)=subiect pasiv
special/calificat/circumstanțiat
Subiect pasiv multiplu-principal/secundar ( ex.tâlhărie în dauna avutului public).

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII.LATURA OBIECTIVĂ

Latura obiectivă= manifestarea exterioară de voință a omului care are drept consecință atingerea adusă
unor valori sociale
Structură: -elementul material (acțiune/inacțiune)
-urmarea imediată
-legătura de cauzalitate între acțiune/inacțiune și urmare
Împrejurări/condiții esențiale care privesc elementul material și care pot face parte din latura obiectivă:
loc, timp, mijloace de săvârșire. Ele au relevanță pentru existența infracțiunii doar atunci când
legiuitorul le prevede în mod expres.
Elementul material = actul de conduită-acțiune/inacțiune- care este impus sau interzis de legiuitor=
Verbum regens
Acțiunea= manifestare a făptuitorului prin care acesta face ceea ce legea interzice (încalcă norma
prohibitivă).
Poate consta în:-acte materiale (loviri, distrugere, luarea bunurilor…)
-cuvinte (amenințări, expresii jignitoare…)
-scris (falsificare, denunțare calomnioasă)
Acțiunea=comisiune
Unele infracțiuni presupun mai multe acțiuni identice (continuate/de obicei) sau diferite ( complexe).
Inacțiunea= atitudinea făptuitorului de a nu face ceea ce legea impune.(încalcă o normă onerativă).
Obligația de a acționa –din lege (nedenunțarea, omisiunea sesizării)
-din contract ( abuz în serviciu)
Inacțiunea= omisiune
Comisiune-infracțiuni comisive
Omisiune-infracțiuni omisive
Infracțiune comisive=elementul material constă într-o acțiune (se comite ceea ce legea interzice)
Infracțiune omisivă=elementul material constă într-o omisiune (nu se face ceea ce legea pretinde)
Infracțiuni comisive săvârșite prin omisiune-art. 17 c.p.(uciderea prin lipsire de hrană)
Infracțiuni omisive săvârșite prin comisiune ( opinie-omisiunea de denunțare printr-un denunț
inexact).
Urmarea socialmente periculoasă=schimbarea intervenită în mediul înconjurător/atingerea adusă
valorilor sociale ocrotite
Urmarea-imediată /directă=urmarea concretă a acțiunii sau inacțiunii
Urmarea mediată/indirectă=atingerea adusă ordinii de drept
Urmarea =rezultat material –schimbarea, transformarea obiectului (vătămare corporală)=infracțiuni
materiale/de rezultat –rezultatul e prev. în conținutul incriminării
=stare de pericol-infracțiuni de pericol-/formale
Starea de pericol nu e prev. în conținutul incriminării

Urmarea –de bază-pentru infracțiunea de bază/tip

- agravată-prev. pentru forma agravată a infracțiunii
- atenuată- prev. pentru formele atenuate ale unor infracțiuni(202 alin. 3 c.p.)

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII.LATURA OBIECTIVĂ

Raportul de cauzalitate=relația care se stabilește între
elementul material (cauza) și urmarea socialmente periculoasă (efectul).
Stabilirea acestui raport este necesară pentru infr. de rezultat, la infr. de pericol el rezultând din
săvârșirea faptei-ex re
Mai multe cauze, acțiuni, împrejurări=urmarea periculoasă
Teorii:
Teza monistă=urmarea are o singură cauză, pluralitatea de contribuții umane=simple condiții, fără
semnificație penală
-teoria cauzei eficiente-cauza=cea care a generat producerea rezultatului
-teoria cauzei preponderente=cea care a contribuit cel mai mult la producerea rezultatului
-teoria cauzei adecvate-cea care este aptă să producă rezultatul

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII. LATURA OBIECTIVĂ

2. Teza pluralistă-rezultatul se poate datora unui concurs de cauze
-teoria echivalenței condițiilor-a condiției sine qua non- (Von Buri-1860)-cauze=toate condițiile care
au precedat și determinat rezultatul. Caracterul sine qua non se stabilește prin eliminarea condiției de
la producerea rezultatului în aceleași proporții
Această teorie nu diferențiază contribuția fiecărei condiții la producerea rezultatului
-teoria condiției necesare-cauza=orice condiție necesară pt producerea rezultatului. Ea nu face
distincție între cauze și condiții
-teoria însumării condițiilor-cauza= însumarea tuturor condițiilor

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII. LATURA OBIECTIVĂ

Cauza=fenomenul care determină un alt fenomen
Condiția=fenomenul care ajută la apariția unui fenomen
Întâmplarea=fenomen imprevizibil care grăbește/întârzie un lanț cauzal, dar nu îl determină
Doctrina penală-teoria echivalenței condițiilor.Reguli:
-izolarea ipotetică a fiecărei contribuții pt. a verifica producerea rezultatului în aceleași condiții
Raport cauzal complex-mai multe acțiuni –un singur efect( coautorat)
Împrejurări ce pot face parte din latura obiectivă:
-loc- de ex. în loc public
-timp-de ex. în timp de război
-mod/mijloace de comitere- de ex.prin incendiere
Acestea sunt prevăzute în norma de incriminare
Conduc la realizarea infracțiunii în forma agravată

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII.LATURA SUBIECTIVĂ

ELEMENTUL SUBIECTIV=VINOVĂȚIA=atitudinea psihică a persoanei care săvârșește o faptă
prev. de legea penală față de faptă și de urmările acesteia.
Ea face parte din conținutul infracțiunii atunci când elementul material este săvârșit cu forma de
vinovăție cerută de lege-art. 16 C.p.=tipicitate subiectivă
Intenție directă-prevede și urmărește rezultatul
Intenție indirectă-prevede rezultatul, nu-l urmărește, îl acceptă
Intenție premeditată-caracter obiectiv(acte de pregătire) caracter subiectiv( chibzuire) interval de timp

Intenția repentină/spontană=executarea faptei are loc după luarea hotărârii

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII.LATURA SUBIECTIVĂ

Culpa cu prevedere=prevede rezultatul, nu-l acceptă,socotește că nu se va produce
Culpa fără prevedere=nu prevede rezultatul deși trebuia și putea să-l prevadă
Culpa in eligendo=alegere greșită, in vigilendo=lipsă de supraveghere, in agendo=comisiune, in
omitendo=omisiune
Culpa lata =gravă, levis=ușoară, levissima=foarte ușoară
Intenția depășită=praeterintenție=acțiune /inacțiune intenționată ce produce un rezultat mai grav,
datorat culpei făptuitorului
Fapta constând într-o acțiune/inacțiune constituie infracțiune când e săvârșită cu intenție. Fapta comisă
din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.(art. 16 alin ultim c.p.).

CONȚINUTUL INFRACȚIUNII.LATURA SUBIECTIVĂ

Mobilul=cauza internă care determină luarea hotărârii infracționale (ură, răzbunare, gelozie…).
Scopul=țelul urmărit prin săvârșirea faptei.Uneori este prevăzut în norma de incriminare-în scopul
obținerii unui folos patrimonial injust-244 c.p.. Permite individualizarea răspunderii penale.
CAUZELE CARE INLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Art. 15 alin.1 c.p.- situații, stări, împrejurări existente la momentul săvârșirii faptei care împiedică
realizarea unei trăsături esențiale a infracțiunii, astfel că exclud caracterul penal al faptei.
Consecința=excluderea răspunderii penale
Distincție: -cauze generale care înlătură răspunderea penală (amnistia, prescripția răspunderii penale,
lipsa/retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.) Fapta e infracțiune însă este înlăturată
răspunderea penală
-cauze de nepedepsire/impunitate-cauze subiective privitoare la conduita făptuitorului în
timpul și după săvârșirea faptei care înlătură aplicarea pedepsei. Fapta e infr. însă e înlăturată
răspunderea penală.( împiedicarea producerii rezultatului-art.34,51 c.p. retragerea mărturiei
mincinoase-art. 273 alin. 3 c.p. )
Clasificare:-cauze privitoare la lipsa prevederii faptei în legea penală- tipicitate. Ea lipsește în cazul
dezincriminării faptei, a abrogării ei sau în cazul neîndeplinirii unui element constitutiv. Înlătură
caracterul penal al faptei și răspunderea penală.
-cauze justificative-autorizează săvârșirea unei fapte care e infracțiune-înlătură caracterul
nejustificat. Se extind asupra participanților.
-cauze de neimputabilitate-alterează voința făptuitorului-înlătură caracterul imputabil al
faptei. Produc efecte doar asupra persoanei făptuitorului.
Cauze:-generale care înlătură caracterul penal al faptei. Sunt prev. în partea generală a
C.P.(justificative, de neimputabilitate)
-speciale care se aplică în cazul anumitor infracțiuni. Sunt prev. în partea specială a C.P.
(constrângerea la darea de mită-art.290 alin.2 c.p.)

CAUZELE JUSTIFICATIVE. LEGITIMA APĂRARE

Cauze:-reale-privitoare la faptă și se răsfrâng asupra participanților (justificative)
-personale-privitoare la făptuitor, produc efecte numai față de el. (neimputabilitate).
Art. 19 c.p.=fapta săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care pune în
pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională
cu gravitatea atacului.
Prezumția legitimei apărări-art. 19 alin. 3 c.p.-se prezumă a fi în legitimă apărare cel care comite fapta
pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit
ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie,efracție sau alte asemenea modalități nelegale sau
în timpul nopții.
-înlătură caracterul penal al faptei
Condiții:Atacul-material-concretizat în acțiuni fizice, prin folosirea forței fizice, a unor instrumente
apte să produsă o modificare a valorilor ocrotite
-direct-îndreptat asupra unei valori sociale pe care o pune în pericol ( nu e direct dacă
între agresor și victimă există un obstacol sau o distanță mare în spațiu)

CAUZELE JUSTIFICATIVE. LEGITIMA APĂRARE.

Condiții: Atacul- imediat-este declanșat sau e pe cale de a fi declanșat, e iminent. Vizează raportul în
timp între atac și obiectul vizat și presupune un interval scurt de timp între începutul atacului și
momentul ivirii pericolului.( dacă intervalul e mare și există posibilitatea înlăturării pericolului prin
alte mijloace, atacul nu mai este imediat).
- injust – să nu aibă temei legal, să nu fie permis de lege să nu fie executat în limitele
legii ( executarea mandatului de arestare)
- îndreptat împotriva persoanei care se apără/altei persoane/interes general –vizează
viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, bunurile persoanei
- să pună în pericol persoana celui atacat sau un interes general, să producă un rău
ireparabil. ( nu îndeplinește această condiție un atac minor, o palmă, o ceartă…).

CAUZELE JUSTIFICATIVE. LEGITIMA APĂRARE.

Condiții: Apărarea-se realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Înlătură
vinovăția.
- să fie precedată de atac- atacul să fie cert, iminent că se va produce, simpla
presupunere nu permite apărarea
- să fie îndreptată împotriva agresorului – împotriva vieții, sănătății, libertății
agresorului
- să fie necesară pentru înlăturarea atacului – atacul să nu poată fi înlăturat altfel.
Necesitatea se apreciază în raport cu gravitatea atacului dar și cu posibilitățile reale ale celui atacat.
- să fie proporțională cu gravitatea atacului – sub aspectul modalității în care se
realizează apărarea ( la atac îndreptat împotriva integrității corporale se poate riposta cu agresarea
corporală a agresorului) dar și sub aspectul intensității ripostei ( se vor aprecia aptitudinile celor două
părți, relațiile anterioare dintre ele, eventuale conflicte anterioare)

CAUZELE JUSTIFICZTIVE. LEGITIMA APĂRARE

Depășirea limitelor legitimei apărări = se întemeiază pe o stare de puternică tulburare sau temere a
făptuitorului în momentul comiterii faptei = exces neimputabil-înlătură caracterul penal al faptei, dar
ea nu este legitimă apărare întrucât lipsește condiția proporționalității
PREZUMȚIA EGITIMEI APĂRĂRI = 19 alin. 3 c.p. o aplicație particulară a legitimei apărări în
domeniul locativ
Condiții:-atacul=pătrunderea prin violență, viclenie, efracție, alte modalități, într-o locuință, încăpere,
dependință, loc împrejmuit
= în timpul nopții
apărarea – se realizează printr-o faptă pentru a respinge atacul
E o prezumție relativă, vizează ocrotirea integrității domiciliului și a vieții private.

CAUZELE JUSTIFICTIVE. STAREA DE NECESITATE.

STAREA DE NECESITATE –art. 20 alin. 2 c.p. =fapta săvârșită pentru a salva de la un pericol
imediat și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei
persoane, sau un bun important al său ori al altei persoane, sau un interes general, dacă urmările faptei
nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
-înlătură caracterul penal al faptei pt. că nu există vinovăție ( spargerea unei uși pentru salvarea unei
persoane imobilizate, spargerea unui autovehicul pentru a lua trusa de prim ajutor pentru o persoană
accidentată)
Condiții: Pericolul- generat de un eveniment întâmplător ( accident, inundație, reacția unui animal
sălbatic…)
- imediat/iminent=pe cale de a se produce în viitorul apropiat, iar producerea lui să
fie certă și să creeze o serioasă temere că se va realiza.
- să amenințe viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane, un bun important
( al făptuitorului sau al altei persoane) sau un interes general

CAUZELE JUSTIFICTIVE. STAREA DE NECESITATE

Condiții: Pericolul- inevitabil= să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea faptei prevăzute
de legea penală. Se apreciază în raport de împrejurările în care a apărut pericolul dar și de starea psiho-
fizică a celui care acționează.
Condiții: Acțiunea de salvare-constă într-o faptă prevăzută de legea penală
-să fie singurul mod de înlăturare a pericolului . Dacă existau alte
mijloace de înlăturare a pericolului, făptuitorul era obligat la acestea.
- să fie săvârșită de cel aflat în pericol sau de o altă persoană
-să nu cauzeze urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat. E necesară reprezentarea gravității pericolului, a urmărilor
acestuia dar și a urmărilor acțiunii de salvare.

CAUZELE JUSTIFICTIVE. STAREA DE NECESITATE

Condiții: Acțiunea de salvare-dacă făptuitorul nu și-a dat seama că urmările vor fi mai grave= exces
neimputabil= cauză de neimputabilitate
Depășirea limitelor stării de necesitate= producerea urmărilor vădit mai grave . Fapta nu are caracter
nejustificat ci este imputabilă. Poate fi reținută circumstanța atenuantă a depășirii limitelor stării de
necesitate- art. 77 alin. 1 lit. C c.p.
- Fapta să nu fie săvârșită de către o persoană care avea obligația de a
înfrunta pericolul sau pentru a salva o astfel de persoană –pompier, medic, militar.
Efecte: - nu atrage răspunderea penală
-poate antrena răspunderea civilă –1361 c.civ
CAUZELE JUSTIFICATIVE. EXERCITAREA UNUI DREPT SAU ÎNDEPLINIREA UNEI
OBLIGAȚII
Art. 21 alin. 1 c.p. =Exercitarea unui drept recunoscut de lege=e justificată fapta prevăzută de legea
penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse
de lege sau de autoritatea competentă, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.
Condiții:-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
-exercitarea unui drept prevăzut de lege =un drept permis în anumite împrejurări (infracțiunea
flagrantă)
Art. 21 alin. 1 c.p. =Îndeplinirea unei obligații impuse de lege=e justificată fapta prevăzută de legea
penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, în condițiile și limietele legii
Art. 21 alin.2 c.p.=îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de
lege,dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.
Condiții:- săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
- îndeplinirea obligației să fie făcută cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege
(violențe exercitate pentru menținerea ordinii publice, vătămarea unei persoane în cazul intervenției
chirurgicale).

CAUZELE JUSTIFICATIVE. ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII

- ordinul să fie dat în forma prevăzută de lege
-ordinul să nu fie vădit ilegal
Teoria consemnului-inferiorul execută întotdeauna ordinul dat
Teoria baionetelor inteligente-inferiorul are dreptul de examina legalitatea ordinului și de a refuza să
execute un ordin ilegal
Teoria controlului formal-inferiorul are obligația de a executa ordinul dacă emană de la persoana
competentă, e dat în forma prevăzută de lege și intră în atribuțiile sale de a-l executa
Teoria apelului la controlul ierarhic-inferiorul are dreptul să verifice ordinul pe fond cât și formal și
să semnaleze superiorului emitentului ilegalitatea acestuia.
Legiuitorul român adoptă teoria controlului formal.

CAUZELE JUSTIFICATIVE. CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE

CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE- art. 22 c.p. e justificată fapta prevăzută de legea
penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate dacă aceasta putea să dispună în mod legal de
valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
-nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții sau când legea exclude efectul justificativ al
acestuia
Condiții:-să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală ( luarea unui bun cu consimțământul
persoanei vătămate, raport sexual fără constrângere)
- victima să dispună legal de valoarea socială pusă în pericol
( nu dispune în mod legal în cazul traficului de persoane-art. 210 alin. 3 c.p. )
- consimțământul să fie valabil exprimat, să nu fie viciat . Poate fi dat în scris, oral, poate fi
expres sau tacit.
Efecte: -înlătură caracterul penal al faptei. Poate fi o cauză de atenuare a răspunderii penale.(uciderea
la cererea victimei-190 c.p.).
CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE
1. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ȘI MORALĂ -art. 24 C.P.=cauză de neimputabilitate ce înlătură
caracterul penal al faptei și răspunderea penală.
Constrângerea fizică=săvârșirea unei fapte prev. de legea penală sub imperiul unei forțe exercitată
asupra energiei altei persoane astfel încât aceasta se află în imposibilitate fizică de a acționa
altfel.(imobilizarea medicului).
Condiții:- constrângere asupra fizicului unei persoane –poate proveni din partea altei
persoane(sechestrarea, imobilizarea) din partea unui animal (câine dresat) sau a unui eveniment
(incendiu, inundație) și răpește libertatea de mișcare a făptuitorului,oprindu-l de la acțiune sau
împingându-l la o activitate involuntară( leșin, criză de epilepsie).
- constrângerea să existe la momentul săvârșirii faptei-dacă ea a putut fi prevăzută și
înlăturată=actio libera in causa.
- constrângerea a avut caracter irezistibil. Se apreciază după criteriul obiectiv și subiectiv,
după natura și intensitatea forței de constrângere.
- să determine săvârșirea faptei prev. de legea penală

CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE
Constrângerea morală=art. 25 c.p.-înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea.
Constrângerea morală=săvârșirea unei fapte prev. de legea penală din cauza unei constrângeri morale,
exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru făptuitor sau pentru altă persoană și care nu poate
fi înlăturată în alt mod.( amenințare cu pistolul).
Condiții:-săvârșirea faptei penale sub imperiul unei constrângeri exercitată prin amenințare
-acțiunea de constrângere e exercitată prin amenințare cu un pericol grav, ce creează un
sentiment de teamă. Amenințarea=orală, în scris, alt mod. Pericolul grav vizează viața, integritatea
corporală, libertatea, averea.
- pericolul nu poate fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei. Să nu existe altă posibilitatea
de a acționa. Caracterul inevitabil se apreciază în concret după împrejurări și persoana făptuitorului.

2. EXCESUL NEIMPUTABIL-26 c.p. –depășirea limitelor legitimei apărări și a stării de necesitate

26 alin. 1 c.p. –fapta săvârșită în legitimă apărare dar făptuitorul, din cauza tulburării sau temerii,
depășește limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Exces justificat.
Condiții:-condițiile atacului
-condițiile apărării
-existența unei stări de tulburare/temere în care se află cel care se apără-pierderea temporară
a capacității de discerne. Fapta nu e infracțiune, este înlăturată și răspunderea civilă
În lipsa unei stări de tulburare/temere –fapta =infracțiune, atrage răspunderea penală cu reținerea
circumstanței atenuante legale prev. de art.75 alin. 1 lit. b c.p. =exces scuzabil. Poate antrena
răspunderea civilă.
26 alin. 2 c.p. –fapta săvârșită în stare de necesitate când făptuitorul nu și-a dat seama, în momentul
comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă
pericolul nu era înlăturat.
Condiții:-condițiile pericolului
-condițiile acțiunii de salvare
-existența unei disproporții între urmările provocate și cele care s-ar fi putut produce dacă
pericolul nu era înlăturat. Exces neimputabil în acțiunea de salvare
-făptuitorul nu-și dă seama că produce urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Dacă făptuitorul și-a dat seama că pricinuiește urmări mai grave fapta e o circumstanță atenuantă
legală prev. de art. art.75 lit. C c.p.=Exces scuzabil în acțiunea de salvare.
3. MINORITATEA FĂPTUITORULUI –art. 27 c.p. cauză ce înlătură imputabilitatea faptei.
Minoritatea=starea făptuitorului minor care nu împlinise vârsta răspunderii penale.
Nu răspund penal:-minorii care nu au împlinit 14 ani-prezumție absolută
-minorii între 14- 16 ani dacă au săvârșit fapta fără discernământ.Prezumție relativă
Discernământul=capacitatea de a înțelege și de a-și manifesta conștient voința în raport cu un anumit
fapt

Condiții:-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală

-făptuitorul să nu îndeplinească condițiile legale pentru a răspunde penal
E o cauză personală de impunitate, nu se răsfrânge asupra participanților
Efecte-înlăturarea răspunderii penale. Poate antrena răspunderea civilă
4. IRESPONSABILITATEA –art. 28 c.p. fapta e săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii
faptei, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau nu putea să le controleze din cauza
unei boli psihice sau din alte cauze.
Făptuitorul nu își dă seama de semnificația socială a acțiunilor/inacțiunilor sale sau nu poate fi stăpân
pe ele (incapacitate psihică permanentă/temporară, congenitală/survenită, tulburare psihică/maladie
neuropsihică
Se stabilește prin concluzii medicale

Condiții:-fapta săvârșită în stare de iresponsabilitate-incapacitate intelectivă /volitivă

-starea de incapacitate să existe în momentul săvârșirii faptei
-starea de incapacitate să nu fie autoprovocată sau acceptată-hipnotizare, consum de narcotice
–actio libera in causa
-incapacitatea să se datoreze unei boli psihice/altor cauze –tulburări psihice nepatologice
(emotivitate gravă, extenuare, halucinații, leșin).
5. INTOXICAȚIA-art. 29 c.p. –fapta săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii ei, nu putea
să-și dea seama de acțiunile/inacțiunile ei ori nu putea să le controleze din cauza intoxicării involuntare
cu alcool/substanțe psihoactive
Intoxicația:-involuntară-mediu cu vapori, consum substanțe fără știrea sa
-voluntară-consumă voit băuturi/substanțe psihoactive , uneori pentru a avea mai mult
curaj( circumstanța agravantă)
-completă-paralizează energia fizică și facultățile psihice
-incompletă-manifestată doar prin excitabilitate și impulsivitate
Condiții:-starea de intoxicație să existe la momentul săvârșirii faptei
-să fie involuntară
- să fie completă , astfel încât nu-și dă seama de acțiunile sale și nu le poate controla
-fapta săvârșită să fie prevăzută de legea penală
Efecte: -lipsa caracterului imputabil al faptei, lipsa răspunderii penale
6. EROAREA-art. 30 c.p. –fapta săvârșită de persoana care, la momentul comiterii ei, nu cunoștea
existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Eroarea=reprezentarea greșită a realității în momentul comiterii faptei, determinată de necunoașterea
sau cunoașterea greșită a unor date ale realității
Eroarea-de fapt-necunoașterea poartă asupra unor date ale realității (stări, situații-stare civilă, stare de
sănătate, grad de rudenie, caracterul de loc public)
-de drept-de normă juridică

Eroare-esențială-asupra unor aspecte esențiale, exclude vinovăția

-neesențială-asupra unor aspecte minore, apare ca o scuză
-inexistența infracțiunii
-secundară-privește o stare, situație ce reprezintă un element circumstanțial agravant –înlătură
circumstanța agravantă
-invincibilă-nu poate fi înlăturată oricâtă diligență ar fi depusă
-vincibilă-poate fi înlăturată de un făptuitor mai atent
Condiții:-necunoașterea unei stări, situații, împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei
=eroare de fapt
- să poarte asupra unei condiții de existența a infracțiunii ( nu asupra identității unei persoane
sau asupra elementului material al infracțiunii)

Condiții:-fapta să fie prevăzută de legea penală

Efecte:-când privește un element constitutiv al infracțiunii-pt infracțiunile intenționte- fapta nu e
infracțiune, nu există răspundere penală
-pentru infracțiunile din culpă- înlătură caracterul penal dacă eroarea nu e ea însăși rezultatul
culpei ( eroarea invincibilă înlătură caracterul penal al faptei)
- când privește o circumstanță agravantă-înlătură agravarea la infracțiunile intenționate, la cele
din culpă dacă ea nu e rezultatul culpei
-când privește o normă extrapenală- înlătură caracterul penal al faptei
-eroarea de drept penal-înlătură caracterul imputabil al faptei-cunoaște că fapta e infr. dar crede
eronat că e incidentă o cauză justificativă

7. CAZUL FORTUIT –art. 31 c.p. –fapta al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu
putea fi prevăzută
Împrejurarea fortuită-fenomene naturale( fulgere, cutremure), activități deficitare (defectarea unui
mecanism) conduita imprudentă a unei alte persoane( trecerea bruscă în fugă a străzii) stare de boală
a unei persoane( epilepsie, atac de cord).
Condiții:-rezultatul se datorează unei împrejurări străine
 -împrejurarea nu putea fi prevăzută. Imposibilitatea=generală și obiectivă
-fapta să fie prevăzută de legea penală
Efecte:-fapta nu e imputabilă, înlătură răspunderea penală
-operează in rem-se răsfrânge asupra participanților

Raportul juridic penal

Def. –relație de apărare socială reglementată de norma de drept penal.

1. R.J. de conformare- între stat-toți cetățenii –vizează respectarea legii penale
Subiecte: statul=titularul funcției de apărare socială
=subiectul dominant
Persoanele fizice în totalitate=obligația de a respecta norma penală
=subiect nedeterminat
Conținut:dr. statului –cere o anumită conduită obligația persoanelor fizice de a se conforma
Obiect-conduita pretinsă de stat=acțiunea/inacțiunea
-diferă în funcție de tipul fiecărei infracțiuni Durata-naște-la intrarea în vigoare a legii-78 Constit.
-modifică- la modificarea legii penale
-stinge-ieșirea din vigoare a legii/la data săvârșirii infracțiunii
2. R.J. de conflict-naște în cazul săvârșirii unei infracțiuni
R.J de conflict nu poate exista fără R.J. de conformare Subiecte:statul=titularul dreptului de a cere tragerea la
răspundere penală
Persoana fizică determinată care a săvârșit infracțiunea. Conținut:-dr. statului de a trage la răspundere penală
infractorul
-obligația persoanei fizice de a suporta pedeapsa
Obiect:-pedeapsa și sancțiunile ce se vor aplica
Durata:- e legat de R.J. procesual penal
-de la săvârșirea infracțiunii-rămânerea definitivă a sentinței de condamnare=R.J. afectat de condiție
suspensivă
-stinge-executarea pedepsei
-înlăturarea răspunderii penale(deces, amnistie).

Legea penală

Def. –art. 173 c.p. sens larg

-sens restrâns=act normativ emis de parlament după o procedură specială și care conține norme de
drept penal
Clasificare:
1.Întinderea domeniului de reglementare:
-legi generale=dispoziții penale cu caracter de principiupartea generală a CP
-legi speciale=reglementează anumite relații de apărare socială,prevăd condițiile în care o anumită faptă
devine infracțiune-partea specială a CP, legile speciale
Legea penală
Importanță:-concurs-lg. specială derogă de la lg. generală
-lg. specială nu distinge, se completează cu lg. generală (193 c.p. -61 alin.4 lit. b c.p.)
2. Condițiile de adoptare:
 -legi ordinare/obișnuite=adoptate în situații normale
-legi extraordinare/excepționale=adoptate în situații deosebite-stare de război, calamități (Decr.lege
5/1989 infracțiuni contra patrimonului)
Importanță:lg. excepțională derogă de la lg. ordinară
Legea penală

3. Durata aplicării lor:

-cu durată nedeterminată-CP
-temporare=aplicabilitate limitată în timp, indicată în cuprinsul legii (Lg. 50/1945, Lg. 51/1945
pedepsirea criminalilor de război).
Importanță: lg. penală temporară se aplică și după ieșirea ei din vigoare-ultraactivează
4.Conținutul conduitei cerute:
-prohibitive-interzic o anumită acțiune (a fura) -onerative-impun o anumită acțiune (a denunța)
5. Obligativitatea conduitei impuse:
-imperative-impun o conduită (să nu ucizi)
-permisive-permit alegerea unei anumite conduite (circumstanțe atenuante)
Norma de drept penal

Def.=specie a normei juridice/reglementează relațiile de apărare socială/mai multe norme juridice

penale alcătuiesc legea penală
Caractere:- general=se adresează tuturor subiectelor de drept
-impersonal=nu se adresează anumitor persoane
-imperativ=obligă la un anumit comportament
Norma penală
Structura normei penale- vizează norma specială
Norma penală generală-aceeași structură trihotomică a normelor
juridice(ipoteza=fapta, persoanele, condițiiledispoziția=conduita,
acțiunea/inacțiunea,sancțiunea= consecința încălcării
Norma penală specială-structură
Teoria structurii trihotomice:-Ipoteza=descrie fapta incriminată
-Dispoziția=conduita impusă membrilor societățiiacțiunea/inacțiunea
-Sancțiunea=pedeapsa prevăzută pentru acea faptă
Teoria structurii dihotomice: are două componente dispoziția
și sancțiunea-ipoteza se suprapune dispoziției
Norma de drept penal

Clasificare:
. După conținut și sferă de incidență:
-norme generale-prevăd condițiile în care se nasc, modifică și sting rap. jur. penale
-au valoare de principii
-nu au caracter de incriminare (partea generală a CP)
-norme speciale –prevăd condițiile în care o faptă este infracțiune și pedeapsa pentru aceasta
-descriu conduita interzisă și sancțiunea (partea specială a CP).

Norma de drept penal

. După structura lor:
-complete-conțin cele două elemente: dispoziția și sancțiunea- 228 c.p.
-divizate-au structură incompletă, unul din elemente se găsește în alt articol sau în altă lege ( 195 c.p.
compl. 193, 194 c.p.)
Normele divizate (incomplete)sunt, la rândul lor,
-norme de incriminare cadru-norme în alb, nu cuprind faptele interzise ( 348 c.p. se completează cu
387 lg. 95/2006, cu art. 26 lg. 51/1995).Dispoziția are caracter general
-norme de trimitere -lipsește dispoziția/sancțiunea
-se completează cu altă normă la care fac trimitere(322-320 c.p. , 290=norma de
trimitere+289 =norma completatoare de la care împrumută o parte din dispoziție)
Art. 5 Legea nr. 187/2012 de aplicare a codului penal
Norma de trimitere- împrumută partea lipsă și devine dependentă de norma
complinitoare/completatoare
-modificarea normei completatoare are efect și pt. norma de trimitere
Dependența nu este însă absolută-abrogarea normei completatoare nu determină abrogarea normei de
trimitere-ea păstrează elementele preluate existente la data
Interpretarea normei penale

Interpretarea=operațiunea de aflare a înțelesului legii penale, a voinței legiuitorului Forme:

1. După organul ce face interpretarea:
Oficială(obligatorie)
-legală=autentică, făcută de legiuitor (art. 172-187 c.p.) Ea poate fi:
-contextuală=cu prilejul adoptării legii
-posterioară- după elaborarea legii -judiciară=organele judiciare (cauzală)
Precedentul judiciar.
Neoficială-doctrinară(neobligatorie)=științifică,teoreticieni în studii, tratate
Interpretarea normei penale

Metode de interpretare:
1.Literară/gramaticală-sensul sintactic (gen, număr) semantic (sens comun, sens tehnic), etimologic
2. Rațională/logică-folosirea raționamentelor logice
 Raționamente:-a fortiori=dacă se interzice mai puțin se interzice și mai mult
-per a contrario=se referă la anumite împrejurări nu și la altele
-reducțio ad absurdum=altă interpretare ar duce la concluzii absurde
-a pari=stări de fapt identice= aceeași situație juridică.
Interpretarea normei penale

3. Sistematică-prin corelația normelor unele cu altele sau cu alte legi( 228 c.p.-dreptul civil).
4. Istorico- juridică-analiza condițiilor politice, sociale, economice în care a fost adoptată norma-din
analiza expunerii de motive
5.Teleologică-după scopul urmărit de legiuitor
6.Rezultat-dacă există concordanță între voința legiuitorului și cea exprimată=interpretare declarativă
-dacă exprimă mai puțin decât s-a vrut=interpretare extensivă
-dacă exprimă mai mult decât s-a intenționat=interpretare restrictivă
Interpretarea legii prin analogie este permisă –nu extinde legea Aplicarea legii prin analogie este
interzisă, încalcă principiul legalității.

INFRACȚIUNEA
-este una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal ( alături de sancțiunile de drept penal și de răspunderea
penală)
-în lipsa ei, celelalte două instituții nu ar exista, sancțiunile de drept penal și răspunderea penală fiind derivate și
dependente de instituția infracțiunii
NOȚIUNE: -fenomen uman=rezultat al activității conștiente a omului
-fenomen social=afectează valori sociale și are efect pe plan social
-fenomen juridic=reglementată de norma penală, devine faptă juridică generatoare de răspundere penală
-fenomen material=este o manifestare exterioară a conduitei individului. În lipsa unei
manifestări exterioare nu există infracțiune. ( gândul).
-fenomen moral politic=reprezintă atitudinea morală a făptuitorului față de faptă dar
este și o expresie a politicii penale a statului Termenul de infracțiune =atât fapta descrisă de legea penală
=cât și fapta concretă săvârșită de o persoană DEFINIȚII:
1.DOCTRINARE: I=acțiune/inacțiune care doloasă ori culpoasă, legiuitorul a sancționat-o penalicește ( Ioan
Tanoviceanu-1912).
I=faptă antijuridică și culpabilă sancționată penalicește ( Traian Pop-1923).
I=fapt incriminat de lege ( Vintilă Dongoroz-1939).