ASPECTE CARACTERISTICE LATURII OBIECTIVE, ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR

DE FALS ÎN ÎNSCRISURI (ART. 320-323 C.PEN.)

Latura obiectivă în cadrul infracțiunii de „Falsul material în înscrisuri”:

- în doctrină s-a apreciat că situația premisă a infracțiiunii constă în preexistența unei stări de fapt sau de
drept care să impună sau să justifice întocmirea unui înscris oficial.
a) elementul material: falsificare unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a semnăturii sau prin
alterare;
- prin activitate infracțională se acționează asupra formei materiale a înscrisului, nefiind vizată substanța
acestuia;
- contrafacerea este modalitatea de falsificare a unui înscris oficial constând în acțiunea de reproducere,
prin imitare, a obiectului falsificat; contrafacerea poate privi scrierea sau subscrierea; tot în noțiunea de
contrafacere a scrierii trebuie inclusă și falsificarea datei și locului întocmirii înscrisului;
- în cazul în care făptuiutorul realizează atât acte de contrafacere a scrierii, cât și a subscrierii cu privire la
același act, se va reține unitatea naturală de infracțiune, iar nu un concurs de infracțiuni sau o infracțiune
continuată;
- în literatura de specialitate s-a apreciat că nu se poate reține o contrafacere a semnăturii atunci când are
loc o simplă punere de deget peste o cruce făcută cu cerneală sau când semnătura contrafăcută este ilizibilă
pe un act administrativ ori pe un contract;
- alterarea este modalitatea de falsificare a unui înscris oficial constând în acțiunea de modificare ăn sens
material al acestuia;
- contrafacerea sau alterarea înscrisului oficial poate di totală sau parțială;
- un înscris oficial nu poate fi atât contrafăcut, cât și alterat de către același autor; ori înscrisul este
contrafăcut, ori acesta a fost alterat;
- cerința esențială: este necesar ca înscrisul oficial contrafăcut sau alterat să fie apt in concret de a produce
consecințe juridice;
- spre deosebire de falsul material în înscrisuri oficiale, în cazul falsului în înscrisuri sub semnătură privată o
astfel de cerință nu este suficientă, legea prevăzând obligativitatea folosirii înscrisului sau încredințării în
vederea folosirii, în vreme ce, în cazul falsului intelectual, această aptitudine este prezumată de lege;
- fapta va fi tipică și în cazul în care este falsificată o copie legalizată a unui înscris oficial;
- în cazul în care falsificarea unui înscris oficial se realizează prin aplicarea unei ștampile false, se va reține
în concurs falsul material în înscrisuri oficiale și folosirea de instrumente false (art. 318 C. Pen);
- nu este necesar pentru săvârșirea infracțiunii și folosirea înscrisului oficial falsificat; în ipoteza în care cel
care a falsificat înscrisul oficial și îl folosește ulterior, se va reține concursul real între infracțiunea de fals
material în înscrisuri oficiale și una sau mai multe infracțiuni de uz în fals;
- se poate reține în concurs falsul material în înscrisuri oficiale cu înducerea în eroare a organelor judiciare,
în modalitatea producerii de probe nereale;
b) urmarea imediată; starea de pericol pentru realțiile sociale referitoare la încrederea publică de care se
bucură înscrisurile oficiale;
- în cazul în care fapta se comite prin contrafacere urmarea imediată trebuie să constea și în apariția
înscrisului contrafăcut care anterior nu exista;
c) legătura de cauzalitate; rezultă din materialitatea faptei la modalitatea comiterii faptei prin alterare;
- în cazul în care fapta este comisă prin contrafacere fiind o infracțiune de rezultat legătura de cauzalitate
trebuie dovediă.

Latura obiectivă în cadrul infracțiunii de „Falsul intelectual”:

- în doctrină nu există o opinie unanimă cu privire la situația premisă a infracțiunii; astfel, pe de o parte, s-a
apreciat că infracțiunea nu poate fi concepută fără preexistența unei stări de fapt care face necesară și impune
întocmirea unui înscris oficial, pe de altă parte, s-a opinat că infracțiunea va fi reținută și în cazul în care nu
există în mod efectiv un cadru specific și concret care ar fi cerut întocmirea unui astfel de înscris;
a) elementul material: falsificarea unui înscris oficial cu prilejul înmtocmirii acestuia, fie prin acțiunea de
atestare a unei/unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a insera o/unele
dată/date sau împrejurări;
 - prin activitatea infracțională se acționează asupra conținutului înscrisului oficial fiind afectată veridicitatea
acestuia, iar nu cu privire la materialitatea acestuia care afectează autenticitatea înscrisului ca în cazul
infracțiunii de fals marterial în înscrisuri oficiale;
- în doctrină s-a reținut că este necesar ca atestarea mincinoasă sau omisiunea neîngăduită să privească fapte
sau împrejurări referitoare la starea de fapt pentru a cărei constatare se întocmește înscrisul și sp fie
producătoare de consecințe juridice;
- nu constituie o faptă tipică de fals intelesctual omisiunea de a întocmi un înscris oficial;
- fapta este tipică atunci când atestarea/omisiunea de a insera privește o singură faptă/împrejurare;
- în ipoteza în care făptuitorul procedează la falsificarea unui înscris sub semnătură privată cu prilejul
întocmirii acestuia, prin atestarea unei/unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări, iar apoi acest înscris este depus la una dintre unitățile
prevăzute de art. 176 C. Pen, se va reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar
nu cea de fals intelectual;
- Cerințe esențiale: acțiunea sau inacțiunea trebuie realizată cu prilejul întocmirii înscrisului oficial al
funcționarului public competent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
- în cazul în care atestarea mincinoasă este realizată după întocmirea înscrisului oficial sau în afara
exercitării atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, ori de un funcționar public necompetent sau de o
persoană care nu are calitatea de funcționar public:
- înfracțiunea de fals intelesctual poate fi reținută în concurs real, nu ideal, cu înfracțiunea de uz de fals;
b) urmarea imediată: starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se
bucură înscrisurile oficiale;
c) legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.

Latura obiectivă în cadrul infracțiunii de „Falsul în înscrisuri sub semnătură privată”:

- în doctrină s-a apreciat că în legătura cu situația premisă că infracțiunea nu poate fi concepută fără
preexistența unei strări de fapt ori de drept, pozitivă sau negativă, stare în detrimentul căreia se creează o
probă falsă;
a) elementul material: constă în două activități succesive, falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin
contrafacerea scrierii sau subscrierii sau alterare, ori prin atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte
sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau
împrejurări, urmată de folosirea înscrisului fals sau încredințarea lui spre folosire;
- falsul „material” în înscrisuri sub semnătură privată comis prin contrafacere sau alterare;
- contrafacerea este modalitatea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată constând în reproducerea,
prin imitare, a obiectului falsificat;
- alterarea este modalitatea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin modificarea în sens
material a acestuia;
- falsul „intelectual” în înscrisuri sub semnătură privată comis prin atestarea la momentul întocmirii
a unei/unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea de a insera o/unele
dată/date sau împrejurări;
- înscrisul falsificat trebuie să fie apt să producă consecințe juridice;
- este neceasră nu doar falsificarea înscrisului sub semnătură privată, ci și folosirea acestuia în orice mod apt
să producă consecințe juridice de către făptuitor sau încredințarea acestuia, în orice mod, altei persoane spre a-
l folosi, în scopul producerii de consecințe juridice. Prin urmare, folosirea înscrisului falsificat de făptuitor nu
va constitui și infracțiunea de uz de fals, care va fi absorbit legal în falsul în înscrisuri sub semnătură privată;
- simpla deținere a unui înscris sub semnătură privată falsificat nu constituie infracțiune;
- poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de înșelăciune comisă în varianta agravată, în calitate de autor,
de falsificator;
b) urmarea imediată: starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se
bucură înscrisurile sub semnătură privată;
c) legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.

Latura obiectivă în cadrul infracțiunii de „Uzul de fals”:

a) elementul material: folosirea efectivă a unui înscris oficial ori sub semnătură privată falsificat în
prealabil; fapta se comită printr-o acțiune, iar nu prin inacțiune;

2
 - anterior uzului, trebuie ca înscrisul să fi fost falsificat material sau intelectual în vreuna dintre modalitățile
elementului material prevăzute de art. 320-322 C. Pen;
- este necesar ca făptuitorul să cunoască faptul că înscrisul este fals și să urmărească producerea unei
consecințe juridice prin folosire;
- fapta nu este tipică, dacă înscrisul falsificat este doar deținut, fără a fi folosit și nici în ipoteaz în care are
loc o folosire fără drept a unui înscris real, nefalsificat, ori atunci când deși înscrisul a fost falsificat, este
arătat unor terți în alte scopuri decât producerea de consecințe juridice;
- în ipoteza în care uzul de fals se confundă, de o manieră indivizibilă, cu însăși confecționarea înscrisului,
se va reține doar infracțiunea de fals, nu și uzul de fals;
- cerința esențială: înscrisul folosit trebuie să fie apt să producă consecințe juridice, chiar dacă acestea nu
s-au produs în concret;
- în cazul în care o persoană săvârsește infracțiunea de fals în declarații, iar apoi folosește înscrisul care
cuprinde declarația falsă, nu se va reține uzul de fals, fapta nefiind tipică, ci numai infracțiunea de fals în
declarații;
- infracțiunea de fals în declarații săvârșită prin prezentarea unui înscris absoarbe uzul de fals;
- uzul de fals este absorbit de falsul privind identitatea, în modalitatea folosirii unui act fals ce servește la
identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile;
- uzul de fals poate fi reținut în concurs cu varianta agravată a înșelăciunii comise prin mijloace frauduloase;
b) urmarea imediată: starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se
bucură înscrisurile oficiale sau cele sub semnătură privată;
- în doctrină s-a arătat că se produce urmarea imediată când folosirea materială a înscrisului a fost efectivă,
adică i-a urmat prevalarea juridică de înscrisul folosit, fiind indiferent dacă înscrisul a fost reținut ca valabil
sau defăimat ca fals ori dacă făptuitorul a reușit sau nu să inducă în eroare pe cineva;
-în literatura de specialitae s-a opinat că urmarea imediată nu este realizată, deoarece a avut loc o desistare
voluntară în ipoteza în care înscrisul fals depus la un dosar este retras înainte de a se trece la cercetarea și
soluționarea cauzei sau când cel ce l-a prezentat declară că nu înțelege sp se folosească de acel înscris;
c) legătura de cauzalitate: rezultă din materialitatea faptei.