Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COLECTAREA CREANTELOR FISCALE La Procedu
COLECTAREA CREANTELOR FISCALE La Procedu
TITLUL PROIECTULUI:
Stabilirea creanţelor fiscale. Titlurile de creanţă
fiscală
PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
CRISTINA ONET
STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL2
Notiune
2
Prin O.G. nr. 11/1996, titlul de creanţă bugetară a fost stabilit de către legiuitor ca
fiind actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele
bugetare, întocmit de către organele de specialitate, sau de persoane împuternicite, potrivit legii
.
Mai concret, titlul de creanţă fiscală, mai poate fi definit ca fiind manifestarea de
voinţă în sensul stabilirii sumelor de plată ale contribuabilului către stat, rezultând din
impozite, taxe, contribuţii, amenzi, alte sume datorate bugetului general consolidat.
Ca atare, prin titlu de creanta fiscala (numit si “bugetara”) se concretizeaza obligatia ce
revine contribuabilului fata de bugetul public (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurarilor sociale si bugetele fondurilor speciale) de a achita, intr-o anumita suma, impozitul
pe profit, impozitul pe venit, taxa pe valoarea adaugata, accizele, contributiile pentru
securitatea sociala si alte venituri publice.
Analizând cele două definiţii date titlurilor de creanţă, în opinia specialiştilor aceştia
consideră că, vechea terminologie de „titlu de creanţă bugetară” era mai corectă decât cea de
„titlu de creanţă fiscală „ utilizat în legislaţia în vigoare.
În privinţa naturii juridice a titlurilor de creanţă fiscală, în literatura juridică de
specialitat , s-au conturat două mari opinii :
- conform doctrinei de drept financiar, se susţine că titlul de creanţă fiscală,
este un act de impunere şi are natura juridică a unui act unilateral de drept
financiar public ;
- conform doctrinei de drept administrativ, se susţine că titlul de creanţă este
un act administrativ ;
Ţinând cont de legătura dintre dreptul administrativ şi dreptul finanţelor publice şi
având în vedere faptul că titlul de creanţă fiscală se bucură de o mare parte din caracteristicile
actelor de drept administrativ, consider că titlul de creanţă fiscală are natura juridică:
a unui act administrativ în privinţa formei, deoarece manifestarea
unilaterală de voinţă are loc în cadrul activităţii executive, de organizare a
executării legii şi de executare în concret a acesteia, provenind de la
persoane calificate, în sensul de organe ale statului specializate în activitatea
financiară sau de alte persoane împuternicite potrivit legii;
a unui act de drept fiscal, chiar de drept al finanţelor publice în privinţa
conţinutului.
3
Astfel rezultă că titlurile de creanţă fiscală au o natură juridică mixtă de act
administrativ-fiscal .
ti2221022221
Consideraţii Generale
Colectarea creantelor fiscale reprezinta activitatea organelor fiscale care conduce la
stingerea creanţelor fiscale.
Creanţele fiscale sunt drepturi ce rezultă din raporturile fiscale.
Ele se pot clasifică dupa mai multe criterii, astfel:
1. După relaţia ce se poate stabili cu alte categorii de acte juridice există:
a) creanţe fiscale principale
- dreptul la perceperea impozitelor şi taxelor;
- dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA);
- dreptul la restituirea impozitelor şi taxelor.
b) creanţe fiscale accesorii
- dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor şi majorărilor de întârziere.
Potrivit dispoziţiilor actuale ale Codului de procedură fiscală, nerespectarea termenelor
de plată atrage plata dobânzilor şi a majorărilor de întârziere.
2. După scopul urmărit, putem distinge:
titluri de creanţă explicite, întocmite exclusiv în acest scop;
titluri de creanţă implicite, adică acte care implicit sunt şi titluri de
creanţă fiscală, chiar dacă au fost întocmite în alte scop;
. 3. In functie de specificul intocmirii lor, titlurile de creanta fiscala, desi sunt in general
diferite pentru fiecare dintre veniturile bugetului public pot fi grupate in doua categorii:
a) titluri constituite exclusiv in scop fiscal, in care se includ:
- procese-verbale de impunere sau decizia de impunere intocmite de organele fiscale pentru
impozitele datorate de populatie;
- declaratiile de impunere pentru anul urmator ce se depun de catre contribuabili la organele
fiscale locale pentru unele impozite, cum este cazul la impozitul pe profit;
- actele emise de organele de specialitate ale Ministerului Finantelor Publice imputernicite a
efectua controlul asupra respectarii preve derilor din actele normative fiscale, care constata
diferente in minus;
4
- deciziile directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti si ale
Ministerului Finantelor Publice, precum si ale primariilor si al primarului general al
municipiului Bucuresti, prin care se solutioneaza contestatiile privind stabilirea, incasarea,
urmarirea impozitelor, taxelor, majorarilor de intarziere si a altor sume datorate bugetelor
publice;
- hotararile instantelor de judecata ale Curtii de Conturi, iar in anumite cazuri ale instantelor de
drept comun;
b) actele care reprezinta implicit titluri de creanta fiscala cum sunt:
- statele de plata a salariilor lunare precum si alte inscrisuri prin care, concomitent cu stabilirea
unor plati, se constata si individualizeaza obligatii fiscale ale unor subiecti de impunere. Statele
de plata reprezinta si titluri de creanta fiscala deoarece, pe langa faptul ca ele constata sumele
cuvenite persoanelor incadrate in munca, drepturile banesti de ajutor etc., individualizeaza si
unele obligatii de venituri publice cum sunt: impozitul pe venit din salarii, alte impozite pe
venit etc., calculate, retinute si varsate in contul bugetului public in temeiul acestor state.
- chitantele prin care se constata plata taxelor de timbru, a altor taxe si venituri publice ce se
percep prin plata directa de catre debitor constituie atat mijloc de dovada a acestor plati cat si
titlul de creanta fiscala, ca in cazul in care nu s-a intocmit in prealabil vreun act de stabilire a
cuantumului acestor plati.
- Bilantul contabil este actul prin care se individualizeaza obligatia certa a unor persoane fata
de bugetul public, pentru anumite venituri publice.
Intru-cat titlul de creanta fiscala atestă existenţa unei creanţe fiscale individualizate,
fapt ce permite solicitarea executării obligaţiei corelative, si tinând cont de natura sumelor de
plată sau de statutul juridic al contribuabilului, se pot folosi diverse documente ca titlu de
creanta, în funcţie de situaţie, astfel, cele mai importante titluri de creanţă fiscală, potrivit
Normelor
Metodologice de aplicare a Codului de Procedură Fiscală sunt :
- decizia de impunere - emisă de către organele fiscale competente;
- declaraţia fiscală - angajamentul de plată sau documentul întocmit de către plătitor;
- decizia prin care sunt stabilite creanţele fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi);
- declaraţia vamală;
- documentul prin care se stabileşte datoria vamală;
- procesul verbal de constatare si sanctionare a contravenţiei;
5
- ordonanţa procurorului, hotărârea instanţei în cazul amenzilor, cheltuielilor judiciare şi
a altor creanţe fiscale, stabilite potrivit legii, de procuror sau de instanţa judiciară.
6
Obiectul colectarii
Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte sume datorate bugetelor publice (ale
statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale) se pot stabili, fie prin declaraţie fiscală
întocmită şi depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul
fiscal.
Declaraţia fiscală este documentul care se depune, în mod obligatoriu, la organele
fiscale, de către persoanele stabilite prin lege şi care conţine, în principiu, o declarare a
obligaţiilor fiscale ori a bunurilor sau veniturilor din a căror deţinere decurg obligaţii fiscale,
ale subiectului de la care emană declaraţia.
Pentru întocmirea declaraţiei fiscale contribuabilul completează un formular pus la
dispoziţie gratuit de către organul fiscal, care trebuie să fie corect, complet şi de bună credinţă,
care se depune la registratura organului fiscal, prin poştă sau prin mijloace electronice.
Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din
oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere, dar nu înainte de înştiinţarea
contribuabilului despre faptul că a depăşit termenul de depunere a declaraţiei fiscale şi că după
trecerea unui termen de 15 zile de la comunicarea înştiinţării1.
Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent şi
care cuprinde obligaţia fiscală de plată, ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel
document, având obligaţia de a îndeplini toate condiţiile de formă pentru această categorie de
acte.
În plus aceasta trebuie să cuprindă şi următoarele :
tipul de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă datorată bugetelor
publice;
baza de impunere;
cuantumul impozitului datorat de către contribuabil pentru fiecare
perioadă impozabilă;
Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanţe fiscale
iar în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor fiscale, pe baza ei se porneşte executarea silită. Pe baza
şi cu ajutorul datelor cuprinse în deciziile de impunere se întocmesc registrele de evidenţă a
contribuabililor denumite „ roluri fiscale”.
1
Cristina Oneţ, Dreptul Finanţelor Publice ,Ed. Lumina Lex ,Bucureşti , 2005, pag. 144-145
7
Asadar, pentru obligatiile bugetare provenite din impozite si taxe, care se determina de
catre organele de specialitate pe baza declaratiilor de impunere, titlul de creanta il constituie
procesul-verbal de impunere (sau decizia de impunere) sau, dupa caz, actul declarativ al
contribuabilului.
Constituie titluri de creanta fiscala, potrivit reglementarilor legale, si urmatoarele
acte:
- in cazul obligatiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de catre platitor, titlul de
creanta il reprezinta documentul de evidenta intocmit de acesta. Pe baza acestor evidente,
platitorul intocmeste deconturile sau declaratiile fiscale, dupa caz, care se depun la organul de
specialitate, potrivit legii;
- pentru diferentele constatate intre obligatiile de plata determinate de platitor si cele
legal datorate, inclusiv majorarile de intarziere pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor
si a altor venituri stabilite cu ocazia verificarilor ulterioare efectuate de organele abilitate de
lege in acest scop, titlul de creanta este documentul care cuprinde rezultatele verificarii sau
constatarii; exceptie face procedura Curtii de Conturi, in care actul de control nu constituie titlu
de creanta fiscala, ca mijloc de proba;
- pentru obligatiile de plata in vama, titlul de creanta il constituie declaratia vamala;
-pentru obligatiile bugetare care se percep prin plata directa, reprezentand taxe pentru
prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de creanta il reprezinta documentul de plata
sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale;
- pentru obligatiile de plata datorate, potrivit legii, din alte prestari de servicii decat cele
prevazute la lit.e) rezultate din contracte, titlul de creanta il constituie actul incheiat intre parti;
- pentru obligatiile privind plata amenzilor, titlul de creanta este procesul-verbal de
constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, intocmit de organul prevazut de lege;
- in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante bugetare stabilite,
potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca, titlul de creanta este, dupa caz,
ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti, ori un
extras, certificat, intocmit in baza acestor acte;
- pentru obligatii bugetare provenind din majorari, titlul de creanta il constituie actul
prin care se constata si se individualizeaza suma de plata;
- in cazul in care asupra unei obligatii de plata privind creantele bugetare dintre cele
prevazute la art.1 din Ordonanta Guvernului nr.1/1996, s-a pronuntat o instanta judecatoreasca,
suma datorata este cea stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, iar in
8
cazul unei contestatii sau cereri de revizuire adresate organului competent potrivit legii, suma
datorata este cea prevazuta in decizia emisa de acesta;
- alte documente emise de organele competente, prin care se constata si se
individualizeaza creante bugetare.
9
- cu mandat postal;
- prin decontare bancară;
- plăţile electronice.
2. Compensarea – operează între sume referitoare la acelaşi buget.
3. Restituirea – intervine în situaţia în care contribuabilul este îndreptăţit la restituirea
unor sume de la buget, conformart.117 din Codul de procedură fiscală. De reţinut că restituirea
nu operează automat, ci numai la cerere, ca şi în cazul dobânzilor.
4. Darea în plată
Creanţele fiscale pot fi stinse la cererea contribuabilului, cu acordul creditorului, prin
trecerea în proprietatea publică a statului sau unităţii administrativ – terioriale (pentru impozite
şi taxe locale), a bunurilor imobile supuse executării silite
5. Anularea creanţelor fiscale
Guvernul sau autorităţile locale pot dispune anularea creanţelor fiscale, total sau parţial,
ex. anularea creanţelor care la 31 dec. se situiază sub plafonul de 100000 lei vechi
sau 10 RON.
6. Scutiri – sunt hotărâri de guvern pe perioadă determinată sau nedeterminată.
7. Aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile – nu este prevăzută în Codul de
Procedură Fiscală, dar este uzitată în practică pentru achitarea unor servicii, cum ar fi
eliberarea Cărţii de Identitate, a paşaportului, cazierului etc.
8. Executarea silită – atunci când debitorul nu-şi execută obligaţia fiscală de bună voie,
organele fiscale pornesc procedura executării silite.
10
BIBLIOGRAFIE.
2. Cristina Oneţ, Dreptul Finanţelor Publice ,Ed. Lumina Lex ,Bucureşti , 2005;
11