Secretia intestinului subtire

În intestinul subţire, conţinutul intestinal este mixt (mucus, suc pancreatic, bilă).

Sucul intestinal - este elaborat de celulele epiteliale de la nivelul criptelor glandulare Lieberkühn

Enterocitele contin enzime digestive in marginea in perie, digestia avand loc la contactul cu
suprafata luminala a microvilozitatilor (digestia de contact) inainte de absorbtie.

- enterokinaza  activează tripsina şi chimotripsina

- enzime proteolitice: erepsina = amestec de enzime proteolitice; degradează polipeptidele 

aminoacizi

- enzime glicolitice-

- amilaza intestinală  hidroliza amidonului  maltoză

- dizaharidaze: zaharaza, maltaza, izomaltaza, lactaza

Rolul mucusului secretat de glandele Brunner este:

- acoperirea şi protecţia epiteliului intestinal faţă de acţiunea digestivă a sucului gastric;

- rol lubrefiant

Secretia intestinului gros

Mucusul: secreţie vascoasa compusă (apă, electroliţi şi mucopoli-zaharide).

Rolurile mucusului:

- favorizează aderarea particulelor din conţinutul intraluminal şi constituirea bolului fecal,

- protejează mucoasa de traumatismele mecanice şi chimice,

- prin proprietăţile lubrifiante permite deplasarea conţinutului colonic, fără a se produce excoriaţii
ale mucoasei,

Secretia biliara - Bila hepatică:

- secretată la nivel hepatic (în medie 700 ml/zi), continuu, de către celulele hepatice

- este depozitată în vezicula biliară, unde se concentrează, transformându-se în bila

veziculară (50 ml)

Bila veziculara: eliberată intermitent în duoden, în perioadele digestive, împreună cu sucul

pancreatic.

Secretia biliara se face in doua etape si este continua:

1. Secretia de hepatocite a componentilor bilei: saruri biliare, pigmenti biliari, cholesterol, lecitina.

2. Secretia de NaHCO3 (bicarbonat de Na) si apa la nivelul ductelor, secretie stimulata de secretina
avand rolul de a neutraliza HCl din duoden.

Principalele componente ale bilei

1. Sărurile biliare: acizi biliari conjugaţi cu aminoacizi şi cationic- 2 tipuri de:

 • acizi biliari primari si acizi biliari secundari

Rolurile sarurilor biliare:

• emulsionează grăsimile, transformându-le în particule fine, favorizând hidroliza enzimatică şi

absorbţia grăsimilor;

• formează agregate moleculare cu acizii graşi, monogliceride, colesterol şi lecitina, denumite

micele

• - patologic: concentraţia sărurilor biliare< concentraţia micelară critică  colesterolul

precipită  bila devine litogenă  se formeaza calculii biliari

2. Pigmenţii biliari (PB):

- bilirubina indirectă (BI - neconjugată)

- bilirubina directă (BD - conjugată)

- biliverdina

- Urobilinogenul

- urobilina

- stercobilinogenul

- Stercobilina

produsi de secretie hepatica care rezulta din descompunerea Hb (sunt deseuri)

Golirea vezicii biliare

Are loc in timpul digestiei, mai ales la patrunderea lipidelor in duoden, prin contractia peretilor
vezicali si relaxarea sfincterului Oddi.

Cel mai puternic stimul pentru golirea vezicii biliare: hormonul CCK eliberat de prezenta lipidelor in
duoden.

Alt stimul mai slab este acetilcholina, eliberata de fibrele colinergice din vag si plexul enteric.

Rolul şi funcţiile bilei

1. In procesul de digestie şi absorbţie a lipidelor, de reglarea motilităţii şi sintezei de bilă, datorită

sărurilor biliare care realizează:

• Activarea lipazei pancreatice

• Emulsionarea trigliceridelor, efect tensioactiv indispensabil pentru digestia lipidelor, prin

care lipidele sunt transformate în picături fine care pot fi supuse hidrolizei enzimatice

• Formarea miceliilor, forma solubilă a produşilor hidrofobi, care permite absorbţia lor

• Absorbţia lipidelor şi vitaminelor liposolubile.

• Metabolismul colesterolului: sinteza, secreţia şi absorbţia lui intestinală.

• Reglarea sintezei şi secreţiei biliare a fosfolipidelor.

 • Stimularea peristalticii intestinale.

• Reglarea secreţiei biliare: sărurile biliare reprezintă principalul stimul fiziologic pentru
secreţia biliară

2. Neutralizează chimul gastric acid trecut în duoden, asigurând un pH favorabil acţiunii enzimelor
pancreatice.

3. Permite eliminarea unor produşi de degradare: pigmenţi biliari, excesul de colesterol, unii
metaboliţi ai hormonilor, unele medicamente, săruri ale metalelor grele.

CCK-cel mai important stimul pentru contracţia veziculei biliare .