Rolul asistentului social în procesul

recuperării și reintegrării sociale a

persoanelor aflate în conflict cu legea

Student : Tudurache(Bodoașcă) Draga

Profesor : Lect.univ.dr.Popescu Cătălin
 Asistenţa socială reprezintă un domeniu fundamental al vieţii noastre. Este disciplina
care, poate mai mult ca alte discipline, are nevoie de cercetări valoroase pentru a redimensiona
problemele şi politicile sociale. Una din aceste probleme este cea privind persoanele care se află
în detenţie. Specificul muncii asistentului social constă în optimismul său profesional, căci
nimeni nu poate nega aserţiunea că oamenii se pot schimba. Sigur, în cazul unor personae,
schimbările sunt mai evidente, în timp ce în cazul altora lucrurile merg mai greu. Esenţial este să
credem că ceva poate fi făcut pentru această categorie de beneficiari care au un statut aparte în
societate. La fel de diferită şi dezavantajoasă este şi situaţia în care se află ei acum, precum şi
atitudinea lor faţă de intervenţia asistentul social. Mai întâi ei nu caută de bunăvoie ajutorul
acestuia, mai mult chiar, opun o anumită rezistenţă. Dacă ţinem cont că majoritatea dintre ei nu
dispun de mijloace adecvate (psihologice şi/ sau economice) de apărare şi că, de regulă, investesc
foarte mult în fiecare etapă de judecată, atunci ne dăm seama că intervenţia asistentului social
este deosebit de dificilă, el urmând să se adapteze la nevoile speciale ale persoanelor deţinute.

În vederea soluţionării anumitor probleme de ordin social, persoanele din afară pot
solicita ajutorul direct al anumitor specialişti. Acest fapt nu este valabil şi pentru cei ce-şi
ispăşesc pedeapsa în locurile de detenţie, una dintre sursele ce păstrează relaţia acestora cu
societatea fiind asistenţa socială de care beneficiază persoanele date. Activitatea asistentului
social din penitenciare are specificul său, fiind mai complexă. Afară de acordarea consultaţiilor
privind problemele sociale, ea presupune asigurarea respectării drepturilor deţinutului,
organizarea procesului de resocializare şi ameliorare a capacităţii de reintegrare socială a
acestuia. Problematica psihosocială a mediului penitenciar şi efectele psihosociale ale privării de
liberate Robert J. Wicks susţine că psihologia corecţională este studiul şi aplicarea cunoştinţelor
psihologice în domeniul înfăptuirii justiţiei penale. Aceste cunoştinţe se pot referi la unele sau la
toate momentele prin care trece un infractor identificat (trimis în judecată, încarcerat sau
eliberat). Scopul psihologiei corecţionale este să caute mijloace pentru înțelegerea
comportamentului infractorului, să-l 178 ajute pe plan intelectual, social sau emoţional, să
acţioneze cât mai eficient şi astfel să promoveze, în condiţii cât mai bune, adaptarea socială a
infractorului . Definiţia dată de Robert J. Wicks pare a fi prea largă, referindu-se aproape la
întreaga problematică a psihologiei judiciare.
 Pe parcursul vieţii, la orice persoană pot să apară împrejurări în care aceasta sa fie privată
de libertate pentru anumită perioadă . O formă aparte a restrângerii libertăţii o reprezintă reacţia
socială faţă de persoanele care încalcă legea penală şi se concretizează în pedeapsa cu privare de
libertate într-un loc de detenţie. Privarea de libertate prin executarea unei pedepse penale întrun
penitenciar reprezintă o situaţie specială deosebit de complexă. Privarea de libertate într-un
penitenciar nu presupune izolarea totală a infractorului şi nu are ca scop producerea de suferinţe
fizice şi psihice, ci reprezintă o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, în scopul
prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. În ţara noastră sistemul pedepsei privative de libertate are
ca elemente esenţiale regimul de deţinere în comun şi reeducarea prin muncă a celor ce au
încălcat legea. Prin privarea de libertate nu se urmăreşte dezumanizarea infractorilor, ci
recuperarea şi reintegrarea lor social.

Suportul juridic. Asistentul social va urmări:

- respectarea în penitenciar a drepturilor deţinutului;

- restabilirea relaţiilor deţinutului cu familia şi rudele;

- procesul de asigurare materială a deţinutului;

- asistarea la rezolvarea problemelor financiare;

- perfectarea actelor de identitate;

Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în
dificultate implicându-se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corectă şi soluţionarea
problemelor sociale. În situaţia în care interesul clientului reprezintă o ameninţare pentru
comunitate / membrii comunitâţii, asistentul social are responsabilitatea de a îndruma clientul şi
de a media în scopul armonizârii intereselor părţilor implicate. Asistenţii sociali promovează
principiile justiţiei sociale, asigurîndu-se de accesul clienţilor la informaţii, servicii, resurse şi
participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contestă şi combat diferitele forme ale
injustiţiei sociale, precum: sărăcia, şomajul, discriminarea, excluderea şi alte asemenea forme.
De asemenea se respectă şi promovează demnitatea la un nivel la care orice om din absolut orice
clasa sociala poate percepe informatia. Fiecare indivit are o anumita amprenta emoțională și
socială astfel ,ca un asistent social profesionist trebuie sa stii sa te mulezi pe fiecare tipologie pe
care o intalnesti de-a lungul carierei tale. De multe ori poti avea cazuri grele si atunci reprezinti
un avocat intre sentimentele pacientului si corectitudine.

Este greu sa poti mentine un echilibru in acesta profesie. Sa poti fi implicat si in acelasi
timp sa nu te lasi afectat de cazurile pe care le intalnesti. Printre cele mai importante roluri ale
unui asistent social în procesul recuperării și reintegrării sociale a persoanelor aflate în conflict
cu legea ar fi nivelul de intelegere al acestora. Cel mai greu este stabilirea de granite emotionale
care in final sa fie benefice pacientului pentru integrarea acestuia.

Persoanele aflate in conflict cu legea vin din diferite medii,majoritatea au situatii sociale
defavorizante care, de cele mai multe ori le fac sa savarseasca anumite actiuni care ii aduc in
situatii ce necesita integrarea in societatea. Cazurile sunt diverse si complexe in functie de
actiunea pe care au facut-o. Punctul de pornire in aceste probleme fiind unul vast care trebuie
inteles de la inceput si asistentul social trebuie sa isi indeplineasca rolul intr-un mod benefic
pentru pacient.

Concluzionand ,rolul asistentului social în procesul recuperării și reintegrării sociale a

persoanelor aflate în conflict cu legea este unul important,complex și greu de indeplinit
respectand toate barierele pe care le implica. Formarea cadrelor care indeplinesc acest rol este
unul cu o importanta majora in societatea instabila in care traim.