FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

Disciplina:Tehnologii agricole

CURSUL NR. 7

RASA ŢURCANĂ
Cunoscută și sub denumirea de ,,Oaia
valahă” este cea mai veche rasă de ovine de pe
teritoriul ţării noastre fiind prezentă încă de la
începuturile formării poporului român.
Procesul de formare al rasei Țurcane nu
este cunoscut, se consideră că a fost domesticită în
Munții Carpați, de unde, prin Transhumanță, s-a
răspândit într-o serie de alte ţări europene.

Răspândire:
În țara noastră, rasa Ţurcană s-a răspândit în aproape toate zonele, dar aria tradițională
de creștere este reprezentată de zona subcarpatică și carpatică cu relief înalt și precipitații de
peste 900 mm anual.
Însușiri morfo-productive
Rasa Ţurcană este adaptată la condiții vitrege de exploatare și se caracterizează prin
rusticitate, rezistență mare la boli și la condițiile de mediu mobilitate pronunțată și pretabilitate
la exploatarea prin transhumanță pe distanțe mari.
Capul este relativ îngust, alungit cu profilul drept, gâtul este lung și subțire, regiunile
de pe linia superioară relativ înguste, fesele slab dezvoltate, pieptul strâmt, abdomenul
voluminos, ugerul globulos, bine dezvoltat, membrele puternice, relativ lungi și subţiri cu
osatura fină, dar solidă și cu ongloanele de consistență tare.
In general, lâna are o cusătură descheiată, o extindere mediocră pe corp, fiind mai rară
în mod deosebit în regiunea abdominală, iar la nivelul membrelor coboară până la jumătatea
antebrațului și până aproape de jaret.
Producția de lână – îmbrăcămintea piloasă a rasei Ţurcană are o cusătură descheiată,
șuvițele au o formă conică și este compusă din două categorii de fibre: lungi și groase în
proporție de cca. 25-30 % și fibre scurte și subţiri . Producția medie de lână este de 1,9-3,0 kg
la femele și de 2,5-4,5 kg la masculi, cu un randament la spălare de peste 65 %.

1
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Producția de carne – în general rasa Ţurcană are aptitudini mai puțin bune pentru
producția de carne datorate ritmului relativ redus de creștere realizat de tineret 140-150
g/cap/zi, și însușirilor calitative mai scăzute ale cărnii. Randamentul la sacrificare este de 46-
49 %.
Animalele adulte au o dezvoltare mijlocie, greutatea corporală medie fiind de cca. 38-
42 kg la femele si cca. 60-80 kg la masculi.
Producția de lapte – în condiții bune de hrănire și întreţinere poate fi de peste 100 kg
cu un procent mediu de 7 % grăsime într-o perioadă de lactație de 180-200 de zile. După
înţărcare ovinele mai pot fi mulse cca 4-5 luni obținându-se o cantitate de 50-65 kg lapte marfă.
Producția de pielicele – se obține în mod deosebit de la varietăţile brumărie și neagră,
care au și o bună capacitate combinativă cu rasa Karakul obținându-se încă de la prima
generație pielicele cu o mare valoare comercială.
Varietaţile rasei Ţurcană
Rasa Ţurcană prezintă patru varietaţi deosebite între ele prin culoarea lânii și a jarului
de pe extremitățile corpului: albă, neagră, brumărie și rațca.
- Varietatea albă – are atât culoarea cojocului cât și a extremităților alb uniform. Este
cea mai numeroasă varietate și este exploatată în mod deosebit pentru producțiile de lână și
lapte.
- Varietatea neagră – are lâna de pe corp și jarul de pe extremități de culoare neagră.
Este exploatată în mod deosebit pentru producția de pielicele obținute în mod deosebit în urma
încrucişării cu rasa Karakul.
- Varietatea brumărie – animalele adulte au lâna de culoare alb-murdar, iar jarul de pe
extremități de culoare brumărie. La fel ca și varietatea neagră este exploatată în mod deosebit
pentru valoarea comercială ridicată a pielicelelor pe care le produce.
- Varietatea raţca - se deosebește de
celelalte varietăţi prin forma și dimensiunile
coarnelor (sunt răsucite sub forma unui tirbușon și
dispuse în forma literei ,,V”) și prin lungimea
șuvițelor. Se întâlneşte într-un efectiv foarte
restrâns și poate avea lâna de culoare albă sau
neagră.

2
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

RASA KARAKUL
Se consideră că rasa Karakul s-a format cu
cca. 6000 de ani î.e.n. în desertul Buchara din
Republica Uzbeka în urma unor încrucişări
întâmplătoare între oile locale de tip,,Kurdiuk” de
diferite culori si oile arabe negre cu coada lungă.
În țara noastră, a fost omologată rasa
Karakul de Botoșani și este concentrată în zona de
nord-est și centru a Moldovei
(județele Botoșani, Iași, Neamt, Suceava, Bacau și Vaslui), caracterizată printr-o
temperatură medie anuală de cca. 8o C și o cantitate de cca 500 mm precipitații anuale.
Însușiri morfo-productive
Rasa Karakul face parte din tipul morfologic dolicomorf, aspect corporal ,,piriform”,
musculatura slab dezvoltată, capul este alungit, uscățiv, cu profilul berbecat, urechile lungi și
atârnânde (blegi), gâtul este lung și subțire, trunchiul alungit cu regiunile de pe linia superioară
relativ înguste, crupa teșită, fesele relativ slab dezvoltate, coada este lungă până la nivelul
jaretelor, largă la bază, unde formează un depozit de grăsime de mărime variabilă (7-10 kg) și
de formă caracteristică (,,sac bilobat” sau forma literei ,,S”). Pieptul este strâmt, abdomenul
bine dezvoltat, membrele puternice, relativ lungi și subţiri cu osatura fină și aplomburi relativ
corecte.
Învelișul pilos are aspectul caracteristic lânurilor groase, o extindere mediocră pe corp,
capul și membrele până deasupra genunchilor și jaretelor fiind acoperite cu păr scurt și lucios.
Producția de pielicele – reprezintă direcția de exploatare definitorie a acestei rase. Cele
mai valoroase pielicele se obțin prin sacrificarea mieilor în primele 3 zile de la naştere, atunci
când însușirile buclajului asigură o mare valoare comercială.
Producția de lapte – în condiții bune de hrănire și întreţinere poate ajunge la cca. 65
kg cu un procent mediu de 7,6 % grăsime într-o perioadă medie de lactație de 180 de zile.
După înţărcare ovinele mai pot fi mulse 4-5 luni obținându-se o cantitate de cca. 40 kg lapte
marfă.
Producția de lână – este compusă din două categorii de fibre: lungi și groase și scurte
și subţiri, lungimea șuvițelor variază în funcție de grosime fiind cuprinsă între 7-12 cm, iar

3
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

cantitatea de lâna groasă și mixtă obtinută de la această rasă variază între 1,8 –3,0 kg ăi are un
randament la spălare de peste 55 %.
Producția de carne – are o importanță mai redusă la această rasă, datorită specificului
exploatarii. Astfel, se obțin două categorii de carne (carnea mieilor sacrificați în primele zile
de la naştere pentru producția de pielicele și carnea obținută în urma sacrificării animalelor
adulte reformate), ambele cu o valoare comercială redusă.
Animalele adulte au o dezvoltare mijlocie, greutatea corporală medie fiind de cca. 42-
50 kg la femele si cca. 55-70 kg la masculi.
Varietățile rasei Karakul
- Varietatea neagră – este cea mai numeroasă și se caracterizează printr-o culoare
negru-uniform pe toată suprafața corpului.
- Varietatea brumărie – animalele adulte au lâna de culoare alb-murdar, iar jarul de pe
extremități de culoare brumărie.
- Varietatea albă – are atât culoarea cojocului cât și a extremităților alb uniform. Este
mai puțin numeroasă și a început să aibă o importanță mai mare în ultimul timp datorită
posibilității de vopsire în diferite culori.

Rase de ovine de importanță universală

RASA FRIZĂ

Este originară din regiunile nordice ale

Germaniei, Olandei, Belgiei și Danemarcei, este
specializată pentru producția de lapte și se
întâlneşte în zonele cu o vegetație bogată și un nivel
al precipitațiilor de peste 740 mm anual. Are o
conformație corporală tipică, format corporal
piriform, gâtul lung și subțire, linia superioară
dreaptă, crupa largă și dreaptă, abdomenul
voluminos, ugerul foarte bine dezvoltat, membrele
relativ lungi și puternice.

4
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Animalele au o dezvoltare corporală medie de 40-45 kg la femele și 80-90 kg la masculi.

Producția principală este cea de lapte unde realizează performanțe de excepție: 400–700 kg
lapte într-o perioadă de lactație de cca. 200 zile, recordul fiind de cca. 1500 kg, cu un procent
mediu de grăsime de 6,4 %.
Producția cantitativă de lână este redusă datorită extinderii mediocre la nivelul corpului
(capul, până după ceafă, membrele până peste genunchi și jaret și coadă sunt acoperite cu jar
de culoare albă).
Rasa Friză se caracterizează printr-o precocitate deosebită (în condiții bune de creștere
și hrănire, oile pot produce primul miel la vârsta de 1 an ) și o prolificitate foarte mare de 200-
225 %, realizând adesea câte trei, uneori chiar patru și cinci miei la o fătare.

RASA SUFFOLK

Rasa Suffolk este specializată pentru

producția de carne, are o capacitate mare de
transmitere în descendență a aptitudinilor și se
folosește foarte mult la încrucişarea cu alte rase
pentru producția de carne, obținându-se produși
cu o bună precocitate, viteză mare de creștere,
capacitate ridicată de conversie a furajelor și
carcase de foarte bună calitate.
Are o dezvoltare corporală mijlocie, conformație tipică pentru carne, format corporal
pronunțat dreptunghiular, dimensiunile de lărgime și adâncime ale trunchiului foarte bine
dezvoltate, membre scurte și puternice și produce o carne de foarte bună calitate, suculentă și
savuroasă, cu o bună marmorare și persilare. Greutatea oilor este în medie de 80-113 kg, iar a
berbecilor de 113-150 kg.
Lâna de pe corp, are o culoare albă, iar jarul de la nivelul membrelor și al capului are o
culoare brun-închis, este semilucioasă, cu o finețe de 25-33 microni. Producția obținută de la
aceste animale este relativ mică (datorită extinderii mediocre pe corp ) 3,0-4,0 kg la femele și
5,0-6,0 kg la masculi cu un randament la spălare de cca. 52 %.

5
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Rasa Suffolk are o bună prolificitate de 125-130 %, iar oile au o bună capacitate
lactogenă ceea ce asigură produșilor un ritm de creștere accentuat.

REPRODUCȚIA OVINELOR

3.1. Considerații generale privind reproducția ovinelor

- Maturitatea sexuală – este influențată de o serie de factori (precocitatea rasei,
individualitatea, condițiile de creștere, de dezvoltarea și integritatea anatomica și funcțională a
organelor sexuale,etc.) și apare diferențiat în funcție de sex: la mieluţe pubertatea se instalează
la vârsta de 6-10 luni, iar la masculi la 5-7 luni, când realizează cca. 50-60 % din greutatea de
adult. Utilizarea la reproducție a animalelor la o vârstă foarte timpurie reprezintă o practică
greșită, deoarece afectează negativ ritmul ulterior de creștere al animalelor, aptitudinile de
reproducție viitoare, ușurința fătărilor, rezistenta și vitalitatea produșilor, potențialul productiv,
etc.
Vârsta primei monte variază în funcție de maturitatea corporală și fiziologică,
precocitatea rasei, nivelul de hrănire al animalelor din perioada de creștere, fiind condiţionată
de realizarea a 75 % din greutatea vârstei de adult. In practica reproducţiei la ovine, vârsta
introducerii la reproducție a mieluțelor și berbecuților este de cca 10-12 luni la rasele precoce
și cca. 18 luni la rasele tardive.
Pentru obținerea unui procent maxim de fecundare se recomandă realizarea montei între
16 – 20 ore de la începutul căldurilor, dar cum nu se poate determina cu exactitate acest
moment, în practică se realizează monta sau însămânțarea artificială imediat după determinarea
căldurilor și se repetă la cca. 8-10 ore.
După fătare, apariţia unui nou ciclu sexual are loc la intervale variate, în funcţie de
gradul de ameliorare al rasei, de condiţiile de hrănire şi factorii climatici, căldurile putând
reapărea la 18-28 zile (la oile Karakul, cărora li s-au sacrificat foarte timpuriu mieii), la 6-8
săptămâni sau chiar la 5-7 luni.
Perioada activităţii de reproducţie coincide cu viaţa economică a ovinelor, care durează
6-7 ani, fiind determinată de rasă, starea de sănătate, nivelul productiv, gradul de precocitate,
starea de întreţinere etc.
- Sezonul de montă – depinde de o serie de factori: condiții de mediu (temperatura,
precipitații, vanturi, etc.), regiune, nivel de alimentaţie, tipul unității, scopul economic urmărit,

6
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

etc. In general la ovine căldurile apar cel mai frecvent în sezonul de toamnă, datorită reducerii
duratei zilei-lumină, ca factor determinant în activitatea de reproducție, care, alături de
alimentația corespunzătoare, determină o secreție hormonală mai abundentă a hipofizei.
La rasele de ovine crescute în țara noastră pot să apară trei situații privind perioadele de
montă și fătări, fiecare perioadă având caracteristici și implicații economice aparte.
Tipuri de fătări la rasele de ovine din țara noastră
Nr Tipul fătării Data montei Data fătării
C
Crt
1 Fătări de iarnă iulie - august decembrie - ianuarie
2 Fătări timpurii de primăvară septembrie- octombrie februarie- martie
3 Fătări târzii de primăvară noiembrie - decembrie aprilie - mai

In condițiile țării noastre obținerea fătărilor timpurii de primăvară reprezintă cea mai
bună variantă, datorită avantajelor multiple pe care le prezintă:
- produșii sunt foarte bine dezvoltați la apariția masei verzi și pot valorifica foarte
eficient pășunile;
- crește durata lactației la oi și crește producția de lapte datorită efectului lactogen
pronunțat al vegetației suculente de primăvară;
- mieii sunt mai viguroși și suportă mult mai bine, atât căldurile din perioada de vară,
cât și gerurile din perioada de iarnă;
- crește producția de lapte marfă a oilor cu cca. 30 – 35 % și implicit eficiența economică
a exploatării acestora.
- realizarea unei greutăți mai mari a mieilor la înţărcare, ceea ce crează premisa
utilizării, cu rezultate deosebite, a tineretului femel la monta timpurie datorită bunei dezvoltări
corporale, sau a masculilor în cadrul sistemului industrial de îngrăşare.
- Tehnica efectuării montei şi însămânţărilor artificiale la ovine - în creşterea ovinelor
se folosesc două sisteme de reproducţie: monta şi însămânţarea artificială.
Monta – presupune utilizarea atât a montei libere, cât şi a montei dirijate.
Monta liberă este caracteristică gospodăriilor populațiilor, unităţilor cu efective relativ
mici, ce practică un sistem de exploatare extensiv şi semiextensiv şi se aplică în turme de
producţie. Această metodă constă în introducerea berbecilor în turmele de oi (raportul de sexe

7
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

fiind de 1/25-1/30 ) și menținerea lor până când toate femelele au fost fecundate (cca. 4-5
săptămâni).
Avantajul principal al acestei metode este reprezentat de obținerea unei fecundități
ridicate.
Metoda prezintă o serie de dezavantaje: necesită întreţinerea unui număr mare de
berbeci care, la sfârşitul sezonului, sunt de obicei epuizaţi şi slăbiţi, necunoașterea originii
descendenților după tată, posibilitatea transmiterii in efective a unor boli, utilizarea unor
masculi cu o capacitate ameliorativă mai slabă, etc.
Monta dirijată individuală sau la boxă, pe clase de calitate, este metoda cea mai
recomandată, întrucât permite respectarea nominalizării împerecherilor, cunoaşterea originii,
putându-se realiza şi programele de ameliorare specifice fiecărei rase sau biotip.
Aplicarea acestui sistem presupune întocmirea listei de montă, după care berbecii
nominalizaţi (raport 1/40) se introduc în boxe unde sunt aduse oile depistate şi repartizate
berbecului respectiv.
Depistarea oilor în călduri se face dimineaţa cu ajutorul “berbecilor încercători”
(raportul de 1/80, iar la rasele perfecţionate, la care căldurile sunt mai puţin evidente, raportul
este de 1/60). Berbecii încercători, aleşi dintre cei mai viguroşi, dar necorespunzători din punct
de vedere zootehnic, se folosesc prin rotaţie: 4 zile de activitate şi 3-4 zile repaus.
Alegerea oilor în călduri se face de obicei o singură dată pe zi, dimineaţa, la oile de
peste 2 ani; în cazul oilor tinere se recomandă depistarea dimineaţa şi după amiaza, la interval
de aproximativ 8-10 ore, pentru a nu pierde un ciclu de călduri.
Însămînţarea artificială - constituie atât un sistem de reproducţie, cât şi unul din factorii
cei mai importanti de realizare a procesului de ameliorare, prin folosirea intensă a celor mai
valoroşi berbeci şi fecundarea unui număr mare de oi într-o perioadă de montă. Însămânţarea
artificială se poate face cu spermă brută, refrigerată sau congelată.
Cel mai mare număr de oi se însămânţează cu spermă congelată sau refrigerată.
Numărul de recoltări zilnice este variabil, în funcţie de vârstă: de la un berbec adult se
recoltează 4 ejaculate, iar de la berbecii tineri 1-2 ejaculate.
S-a răspândit în majoritatea fermelor din țara noastră, datorita multiplelor avantaje pe
care le presupune:
- numărul mare de oi care se pot însămânța de la un berbec, într-un sezon (între 500-
1000 cap), în funcţie de vigurozitate, vârstă si calitatea spermei;

8
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

- reducerea cheltuielilor datorate menținerii în exploatare a unui număr redus de

masculi;
- accelerarea procesului de ameliorare a efectivelor prin utilizarea la reproducție a celor
mai valoroși masculi aflați în vârful piramidei ameliorării;
- prevenirea răspândirii unor maladii cu transmitere sexuală.
Ca dezavantaje principale ale acestei metode menționăm: scăderea fecundității,
limitarea bazei de selecție și posibilitatea accelerării consangvinizării la nivelul efectivelor de
ovine.
3.2. Gestația și fătarea la ovine
- Gestaţia la ovine - instalarea gestației se exteriorizează printr-un comportament
liniştit al animalului, tendinţă de îngrăşare, iar pe măsura avansării apare asimetria
abdomenului, acesta proeminând în partea dreaptă. Durata gestaţiei este, în medie, de 150 zile
cu variații între 145-155 zile. Diagnosticul gestaţiei la ovine se face prin metode clinice
(inspecţia, palpaţia), metode de laborator (biofizice, biochmice) si metode fizice (folosirea
ultrasunetelor).
Hrănirea oilor gestante - trebuie să corespundă cerințelor organismului si modificărilor
în dezvoltarea fătului care au loc pe parcursul celor 150 de zile.
Intensificarea metabolismului în a doua fază a gestaţiei, datorită intensităţii mari de
creştere și dezvoltare a fătului, precum și apariţiei foliculilor secundari, impune admninistrarea
unor furaje cu valoare nutritivă completă si cu nivel energetic superior cu aproximativ 20 %
faţă de cea din perioada de montă.
Structura raţiilor trebuie să cuprindă sortimente variate de furaje fibroase, suculente,
concentrate-nealterate (mucegăite sau îngheţate). Se recomandă evitarea furajelor care pot
provoca avorturi în special în perioada a doua de gestaţie, ca de exemplu nutreţul însilozat, ca
și administrarea de apă prea rece.
Adăpatul corect contribuie la bunul mers al gestaţiei și la fătarea în condiţii normale,
atât prin cantitatea corespunzătoare (în medie, 5 litri pe cap), cât și prin calitate (apa trebuie să
fie curată, la temperatura de 8-10° C, schimbată des şi administrată în jgheaburi curate).
- Fătarea la ovine - desfăşurarea campaniei de fătări în interval scurt, comasate,
simplifică lucrările de organizare, concentrând majoritatea forţelor din fermă în această
activitate.

9
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Organizarea campaniei de fătare începe cu 3-4 săptămâni înainte şi are ca principale

obiective următoarele: pregătirea animalelor, pregătirea saivanelor, instruirea personalului
îngrijitor, pregătirea materialelor necesare desfășurării în bune condiții a fătării, îngrijirea
mieilor şi a mamelor în prima zi după fătare.
Pregătirea animalelor, în această fază și constă în principal în tunderea lânii în jurul
ochilor, în mod deosebit la rasa Merinos, “codinirea” lânii cu aproximativ două săptămâni
înainte de fătare, pentru prevenirea infecţiilor la fătare şi uşurarea suptului.
Pregătirea adăposturilor în care se întreţin oile gestante şi în care vor avea loc fătările
constă în curățirea și dezinfectarea acestora, amenajarea unui aşternut de paie uscat şi curat și
asigurarea unui microclimat optim (7-8o C iarna și un coeficient de luminozitate de 1/12 mp)
de cazare.
La extremitatea ferită de curenţi a adăpostului se delimitează un compartiment în care
se introduc oile înainte de fătare în scopul evitării aglomeraţiei şi a accidentării mieilor imediat
după fătare. De-a lungul peretelui cel mai adăpostit se fixează boxe individuale, în proporţie
de 5-10 % din totalul oilor care trebuie să fete.
Pregătirea materialelor necesare constă în asigurarea cu medicamente, substanţe
dezinfectante, caiete de evidenţă, cântare, crotalii, cleşte de crotaliat, biberoane, ovisem,
felinare. De asemenea, în apropierea saivanului de fătare trebuie să se găsească în permanenţă
fânul de calitate şi nutreţurile concentrate, rezervate încă din toamnă pentru oile cu miei.
Fătarea este prevestită prin următoarele semne: abdomenul este coborât, flancurile sunt
scobite, vulva este tumefiată şi congestionată, oaia este neliniştită, începe să se agite, se
izolează de turmă, geme. În mod normal, fătarea la ovine durează aproximativ ½ oră şi decurge
fără complicaţii, distociile fiind foarte rare.

10
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Fătarea oilor în boxe de fătare

In varianta fătărilor gemelare cel de al doilea miel poate să apară la un interval de cca
15 min. Placenta este expulzată în primele 3 ore după fătare, iar involuția uterină durează cca.
20 de zile.

Diferite variante de prezentare ale fetușilor în cazul fătărilor gemelare

11
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Imediat după expulzare oaia este lăsată să se liniştească, să recunoască şi să lingă

mielul, după care este condusă în compartimentul oilor cu miei recent fătaţi sau în boxe, după
caz, acordându-li-se îngrijirile specifice acestei categorii.

12