Clasicismul economic i liberalismul originar Europa intrase n secolul al XVIII-lea, un secol ce se va dovedi extrem de fr mntat, att din punct

de vedere politic, economic, ct i social. Se ajunsese la aproape trei secole de practic economic mercantilist i care, ntr-o lume aflat ntr-un evident progres economic, geografic, literar, filosofic, social, nu mai corespundea noilor realit i. Se impunea o puternic reac ie ideologic , teoretic , contra rezultatelor vizibile ale politicilor mercantiliste . Pe plan economic, activitatea din agricultura era n puternic declin, ramura fiind sacrificat n detrimentul dezvolt rii industriei i comer ului. Pre urile sc zute pentru produsele agricole au condus la cre terea ntr-un ritm alarmant a terenurilor necultivate i la un exod masiv al for ei de munc din agricultur spre ora e i reconversia acesteia n activit i cu specific industrial (manufacturier). Reglement rile ce erau n vigoare cu privire la structura produc iei ce urma s aduc profit, referitoare la pre uri i salarii, nu erau n m sur s asigure progresul industriei, cre terea produc iei i a num rului de produse industriale (manufacturate). Trecem spre etapa a doua n evolu ia liberalismului economic i n care se elaboreaz pentru prima oar o teoria economic complet i coerent , la care i-au adus contribu ia autori britanici i francezi. Concretizarea acestora se va face n coala economic clasic , pe care o vom analiza sub cele dou deschideri: cea francez (pct. 5.2) icea britanic (pct. 5.3). La aceasta din urm va fi analizat momentul semnificativ de pornire din drumul parcurs de gndirea i tiin a economic pn n prezent i anume cel reprezentat de Adam SMITH, considerat ca fiind creatorul tiin ei economice moderne, a a cum se prezint ea n zilele noastre. Ambele deschideri ale colii economice clasice i vom vedea ce caracteristici prezint acestea, att cea francez a lui J-B. Say i Fr. Bastiat, ct i cea britanic a lui A. Smith, D. Ricardo, J. S. Mill i Th. R. Mathus, conduc, pe planul doctrinei, la un liberalismabsolut igeneral, ce se explic prin covr itoarea influen a celor dou mari revolu ii ale vremii: a) Revolu ia industrial , adic revolu ia cu caracter tehnic, nceput n a doua jum tate a secolului al XVIII-lea i care a permis n primul rnd Marii Britanii i apoi altor ri s - i constituie i s - i dezvolte o puternic industrie, lucru datorat unei serii ntregi de importante inven ii.Ma ini smul ce vine s nlocuiasc munca manual se manifest ncet-ncet n toate sectoarele de activitate, ncepnd cu industria textil , cea mai profitabil la acea vreme. C rbunii ncep s fie folosi i n industria metalurgic , iar inventarea ma inii pe baz de vapori de c tre inginerul sco ian James Watt (1736 - 1819) a impulsionat decisiv dezvoltarea industriei. b) Revolu ia francez de la 1789, adic revolu ia cu caracter politic i social, desf urat sub cunoscuta deviz Libert, galit, Fraternit, a reu it s introduc un curent liberal chiar i n rile n care concep iile politice de acest gen nu erau mp rt ite. Libert ile individuale, libertatea rela iilor sociale, drepturile cet enilor s-au tradus pe plan economic n libertatea comer ului i a muncii. Aceste tendin e de baz sunt reflectate i de c tre filosofia liberal a sco ianului David HUME (1711-1776), care a scos n eviden c un regim concuren ial stimuleaz spiritul de competi ie ntre ri, ca i ntre simpli indivizi. Comer ul exterior nu mai era v zut ca o condi ie sine qua non pentru cre terea bog iei unui stat, ci dezvoltarea produc iei interne destinate exportului era cea ce asigura sporirea locurilor de munc , cre terea general a veniturilor, tot acest mecanism cuprins n sistemul comer ului liberal i al neinterven iei statului n economie.

Economia clasic nu a fost abandonat , ea continund i ast zi s influen eze, inclusiv prin noile emergen e doctrinale, economi tii i cercet torii domeniului economic. John Maynard Keynes al doilea moment crucial n gndirea economic Lordul John Maynard Keynes este cel care, prin ntreaga sa activitate multilateral i ca urmare a construc iei teoretice realizate, a dat na terekeyne sismului, doctrin , coal i curent doctrinar la un loc, cu influen dominant n gndirea economic a secolului al XXlea i n politicile economice implementate n economia capitalist postbelic . Aproape toate curentele doctrinare dezvoltate ncepnd cu anii 50 ai secolului trecut, fie s-au raportat direct la doctrina lui Keynes, fie n elaborarea diferitelor teorii au f cut apel la anumite elemente specifice ce au emers din gndirea spiritual i de mare for a lui John Maynard Keynes.Apari iakeynesi smului pe scena teoriei economice, a des vr irii Economiei politice ca tiin s-au datorat marii crize economice din anii 1929 1933, ce a avut efect de cutremur asupra economiei capitaliste a vremii i a scos n eviden marile inconsisten e i lipsuri n teoriile economice de natur liberal ce dominau gndirea i politica economic din epoc . Keynes a fost vrful de lance al noii orient ri economice, cu principalii piloni de sus inere constnd n nencrederea n func ionarea automat a economiei capitaliste, precum i n necesitatea interven iei statului n vederea realiz rii echilibrului economic i a utiliz rii depline a minii de lucru. J. M. Keynes pune n al i termeni problema, considernd c , spre deosebire de concep ia predecesorilor (a clasicilor n special) i n care volumul ocup rii for ei de munc depindea direct de salariul real (deci de puterea de cump rare a salariului), muncitorii i formulau cererile n termenii salariului nominal. Dar se impune precizarea c exista i o acceptare a reducerii salariului real, impus de cre terea pre urilor, ns n a a fel nct sc derea ofertei de forta de munca s nu se situeze sub cea efectiv folosit nainte de urcarea pre urilor. n opinia lui Keynes, muncitorii erau dispu i s lucreze n condi iile oferite de pia , dincolo de aceast ofert urmnd s apar omajul involuntar. Realitatea existen ei unui omaj cronic, a dificult ilor prin care trecea economia capitalist la nceputul deceniului patru al secolului trecut, l-au determinat pe autorul englez s afirme necesitatea interven iei statului n economie, sub forma dirijismului, aspect complet diferit de semnifica ia planific rii centralizate. Interven ia statului era v zut ca o necesitate pentru coordonarea deciziilor la nivel macroeconomic, pentru asigurarea unui curs normal al vie ii economice, de sprijin pentru ini iativa privat . Prin aceste idei enun ate, J. M. Keynes poate fi considerat un precursor al economiei de tip mixt, interven ia statului, n contextul economiei capitaliste al ini iativei particulare urmnd s aib efect benefic asupra binelui public. Esen a teoriei keynesiste a ocup rii fortei de munca consta n principiul cererii efective, compus la rndul s u din consumul total de bunuri i investi ii (consum de bunuri capital), adic de venitul efectiv cheltuit. Aceast enun are a fost posibil deoarece, pentru Keynes, nivelul venitului global ce influen a nivelul ocup rii minii de lucru se disemina n trei direc ii principale: a)consum ; b)investi ii; c)tezaurizare. innd cont c ultima direc ie era complet neproductiv , o parte din venituri nemaiintrnd n circuitul economic, r mnea, n mod logic, c numai cheltuielile legate de consum i cele privind investi iile s constituie cererea efectiv . Pentru Keynes deci, rezultatele produc iei servesc, pe de o parte consumului, iar pe de alt parte pentru realizarea unei produc ii noi, adic trebuie s existe un volum de investi ii curente suficient de mare pentru a absorbi surplusul produc iei totale peste cantitatea pe care

colectivitatea dore te s-o consume la nivelul dat al ocup rii. Concluzia general la care a ajuns lordul Keynes era aceea c economia capitalist a vremii era condamnat la o insuficient cerere efectiv (att bunuri de consum ct i de mijloace destinate realiz rii acestor bunuri). Ea oscila n jurul unei pozi ii intermediare considerabil mai sc zut dect nivelul ocup rii depline i considerabil mai ridicat dect nivelul minim al ocup rii, sub care ar fi periclitat ns i existen a. John Maynard Keynes i-a elaborat teoria economic revolu ionar pentru o ar capitalist dezvoltat , Marea Britanie, pornind de la studierea economiei acestei ri ( i nu numai) din perioada marii recensiuni economice din perioada 1929 1933, cu scopul de a oferi noi modalit i de analiz economic , precum i de a elabora solu ii de dep ire a principalelor probleme cu care se confrunta economia capitalist a vremii sale: omaj n propor ii sporite, crize economice, stagnarea produc iei, .a. Poate c n elaborarea celebrei sale teorii privind utilizarea fortei de munca, J. M. Keynes s-a bazat i pe o lucrare scris de economistul sovietic de origine maghiar , E. S. VARGA (1879 1964), ap rut n anul 1935 i intitulat Criza economic , social i politic i n care acest autor enumera printre cauzele ce agravaser situa ia muncitorilor, deci a fortei de munca, din rile capitaliste: - cre terea nsemnat a num rului de omeri (inclusiv a celor par iali); - diminuarea salariilor reale; - cre terea exploat rii muncii; suprimarea protec iei sociale, .a. Solu ia general , unic , pe care Keynes o vedea pentru cre terea cererii efective i de aici, cre terea utiliz rii fortei de munca era cea legat de interven ia statului n economie, prin gndirea politicii dirijismului de transformare a statului ntr-un agent nemijlocit al vie ii economice. Printre remediile pe care Keynes le vedea n interven ia statului, n vederea dep irii aspectelor negative ale economiei capitaliste, se g seau: 1. Statul trebuia s stimuleze investi iile prin mic orarea ratei dobnzii i sporirea cantit ii de bani n circula ie. Acest lucru se putea realiza printr-o a a-zis politic monetar expansionist , de natur s compenseze excesul de preferin e pentru lichidit i, sau chiar s reduc aceast nclina ie. De asemenea, era avut n vedere i o politic monetar care s nlocuiasc etalonul aur i a ezarea emisiunii monetare pe alte principii, toate pentru a face ca rata dobnzii s ajung la un nivel acceptabil pentru de in torii marilor avu ii ale societ ii. 2. Al doilea mijloc reliefat de Keynes, tot pentru sporirea investi iilor, se traducea n folosirea deficitului bugetar pentru finan are, deoarece nu conta caracterul productiv, dar mai ales neproductiv al investi iilor publice. n viziunea lui Keynes, datorit existen ei multiplicatorului investi iilor se justifica respectiva cheltuial , fiind generatoare de noi locuri de munc i n acest fel reducnd omajul i folosind capacit ile de produc ie existente. 3. A treia solu ie preconizat de economistul englez privea finan area de la bugetul statului a firmelor capitaliste pentru comenzi militare, deoarece nici efortul de r zboi, dac stimula consumul iinvesti iile i asigura profituri stabile, nu trebuia exclus din arsenalul politicii economice a statului. 4. Al patrulea mijloc de sporire a investi iilor era reprezentat de politica salarial , mai precis men inerea unui nivel relativ stabil al salariilor nominale. De fapt, politica de nghe are a salariilor nominale, n condi iile urc rii pre urilor i logic al reducerii salariilor reale, a f cut parte din politica economic concret a guvernelor americane i britanice postbelice.

5. Pe plan extern, considernd c din punctul de vedere al utiliz rii fortei de munca, activitatea de export corespundea actului investi ional, se impuneau eforturi pentru asigurarea unei balan e comerciale favorabile i n acela i timp trebuia gndit o politic economic la nivel interna ional. i Planul Keynes de extindere a schimburilor prin intermediul unor politici de investi ii interna ionale, a fost tocmai concretizarea acestei concep ii. John Maynard Keynes s-a situat, conform preciz rilor anali tilor fenomenului economic, pe o linie de continuitate, ncepnd cu Aristotel, scolasticii Evului Mediu, continund cu Alfred Marshall i chiar cu tat l s u, John Neville Keynes, n ceea ce prive te considerarea economiei ca o tiin moral i nu natural . Chiar dac J. M. Keynes nu a mai avut timp s vad urm rile deosebite ale impactului doctrinei sale asupra corpus-ului teoriei i practicii economice, totu i a avut ocazia s observe modul n care opera sa capital a revolu ionat felul n care lumea privea problemele economice, a a dup cum nsu i previzionase nc din anul 1935, ntr-o scrisoare trimis prietenului s u., celebrul scriitor i dramaturg George Bernard Shaw. Dar formula revolu iei keynesiste a fost nscris n titlul lucr riiKeynesian Revolution, scris de Lawrence Klein n anul 1947, ce s-a constituit ntr- o important ac iune de difuzare a doctrinei lui J. M. Keynes n S.U.A. Scoala neoclasica Prezentare si caracteristici Motto: "Actualele modele macroeconomice keynesieniste nu pot reprezenta un ghid demn de incredere pentru formularea politicii fiscale, monetare, etc. Nu exista nicio sansa ca o modificare majora sau minora a acestor modele sa duca la imbunatatirea semnificativa a cradului lor de siguranta." (Robert Lucas) Economia neoclasica se refera la o abordare generala in economie care pune accentul pe determinarea preturilor, a productiei si a distributiei veniturilor in cadrul pietelor, prin intermediul cererii si ofertei. Conform lui G.Grellet, un economist francez Teoria neoclasica se intemeiaza pe date de pornire si un model de comportament. Datele de pornire sunt considerate a fi exogene : este vorba despre scarile de preferinta ale agentilor economici si despre cantitatile factorilor de productie la inceputul unei perioade. Maximizarea obiectivelor agentilor , in conditiile constrangerii, din cauza datelor de pornire constituie singira regula de comportament al agentilor. Aceasta se exprima pe piata prin intermediul functiei ofertei si cererii. Functionarea pietei permite sa se stabileasca nivelul cererii, ofertei, preturilor si folosirii (factorilor de productie si fortei de munca). Teoriile neoclasice sunt obiectul de studiu al mai multor scoli economice, astfel ca exista mai multe pareri prvind semnificatiile acestui curent. Totusi este recunoscut ca bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de Robert Lucas (Chicago), Thomas Sargent (Stanford) si Robert Barro (Harvard). Ea se aseamana mult cu abordarea clasica in privinta sublinierii rolului salariilor si preturilor flexibile, dar vine si cu ceva nou, asa numitele asteptari rationale,prin care se cauta sa se dea o explicatie unor constatari de genul curbei Phillips. Bazele Potrivit teoriei economice neoclasice: pre urile i salariile sunt flexibile oamenii se folosesc de toate informa iile disponibile Aceste dou postulate reprezint esen a concep iei neoclasice despre activitatea macroeconomic .

Prima parte a acestei concep ii se apropie de ipoteza clasic a flexibilit ii pre urilor i salariilor, ceea ce nseamn pur i simplu c ele se ajusteaz rapid pentru a echilibra cerere i ofert . Cea de-a doua ipotez constituie o noutate absolut , ea fiind inspirat de progresele nregistrate n ultimii ani n domenii precum statistic i teoria comportamentului n condi ii de incertitudine. Potrivit acestei ipoteze oamenii i formeaz a tept rile pe baza celor mai bune informa ii aflate la baza lor. Astfel statul nu-i poate p c li pe cet eni deoarece ei sunt bine informa i i au acces la acelea i informa ii ca func ionarii publici. Implica iile asupra teoriei macroeconomice Conceptia economica neoclasica poate fi fructuos aplicata in multe ramuri ale stiintei economice. Aici ne vom concentra asupra a doua implicatii: natura pietei muncii si curba Philips. omajul Este somajul voluntar sau involuntar? Somajul involuntar este o situatie in care muncitorii calificati sunt incapabili sa gaseasca de lucru la nivelul curent al salariului. Economistii keynesisti cred ca o parte importanta a somajului este de natura involuntara, mai ales in perioadele de recesiune. Dimpotriva, economistii neoclasici cred ca, in majoritatea cazurilor, somajul este voluntar. In opinia lor, piata muncii se redreseaza rapid dupa socuri, deoarece salariile se modifica pentru a se reechilibra si oferta de munca.Astfel, nivelul somajului creste in timpul recesiunilor pentru ca tot mai multi oameni se afla in cautarea unor slujbe mai bine platite,si nu pentru ca acestia nu-si pot gasi de lucru.Oamenii someaza pentru ca si-au parasit slujbele, cautand altele mai bine remunerate, si nu pentru ca salariile ar fi prea mari,cum se intampla in cazul somajului involuntar. Curba Phillips Una din marile provocari careia trebuie sa ii faca fata orica scoala economica este aceea de a explica principalele reguli ce guverneaza ciclul economic intr-un mod coerent si in acelasi timp, compatibil cu alte aspecte ale vietii economice. Conceptia economica clasica este atragatoare deorece corespunde cu majoritatea teoriilor privind cererea si oferta. Provocarea consta in a explica cele mai importante elemente ale ciclurilor economice, cum ar fi curba Phillips sau legea lui Okun. Daca nivelul somajului este ridicat in timpul recesiunilor, nu se va spune pur si simplu ca oamenii au hotarat ca anul respectiv este potrivit pentru concedii mai lungi. Cum ar explica o astfel de teorie lunge criza globala din anii 1930 sau declinul inregistrat in ultimii ani de tarile cu economie de piata? Economostii neoclasici considera ca perceptia gresita reprezinta cheia ciclurilor economice. Ei cred ca somajul atinge niveluri inalte deoarece lucratorii au o parere confuza despre conjunctura in care se afla economia ; ei isi parasesc slujbele de buna voie in speranta ca vor gasi altele mai bine platite, dar in cele din urma ajung pe listele somerilor. Ori, in faxa de expansiune a ciclului economic, productia atinge niveluri inalte, iar somajul scade cand oamenii, supraestimand valoarea salariului real sunt pacaliti sa munceasca mai mult. Analiza se poate face folosind curba Phillips corespunzatoare inflatiei. Potrivit teoriei economice clasice, curba Phillips pe termen scurt are forma unei drepte verticale in punctul reprezentanmd rata naturala a somajului sau nivelului de echilibru. Aceasta curba este echivalenta drepteiclasice a ofertei agregate, situatie in care productia nu este influentata de cererea agregata. Atunci de unde provin curbele Phillips in panta descandenta? Ele sunt rezultatul unui proces dinamic, in care oamenii se gasesc temporar intr-o stare de confuzie privind valoarea reala a salariilor.

Spre exemplu, daca Banca Nationala sporeste neasteptat rezerva de bani se ajunge la cresterea neasteptata a salariilor si preturilor. Muncitorii percep gresit evenimentele economice, nestiind ca preturile cresc la fel de repede ca si salariile, deci oferta de munca creste si somajul scade. Astfel, conform teoriei neoclasice,curba phillips aparenta pe termen scurt este rezultatul unor perceptii gresite a salariului real si a preturilor relative. TEORIA MONETARIST A INFLA IEI Teoria monetarist a infla iei, denumit i materialist , a furnizat o analiz critic a fundamentelor macroeconomiei. Polemicile au atins inten itatea maxim la nceputul anilor 70, odat cu apari ia a dou articole semnate de Milton Friedman intitulate O schem teoretic a analizei monetare (1970) i Teoria monetar a venitului nominal (1971), precum i in dezbaterile teoretice referitoare la acestea. n plus, la formularea i popularizarea monetarismului, ca teorie macroeconomic , au contribuit i lucr rile urm torilor autori: K.Brunner (1970), K.Brunner i A.H. Meltzer (1976), A.Meltzer (1977), H.G. Johson (1972), D.E.W. Laidler (1975, 1976, 1981) i M.J. Parkin (1975). In ace 11111d321l ste lucr ri monetariste rolul central este jucat de explicarea procesului infla ionist. Cu toate ca ace ti autori au abord ri teoretice diferite, trei ipoteze apar n mod constant n lucr rile lor: 1.infla ia este in esen un fenomen monetar; 2.teoria keyne ian , pe care monetari tii o echivaleaz cu o curba impl a lui Phillips, neajustat la a tept ri, nu poate explica problema infla iei, n special accelerarea infla iei; 3.rata de cre tere i accelerarea ofertei de moned explica rata infla iei i, respectiv, accelerarea infla iei. Monetarismul (termen lansat de Karl Brunner) dore te s devin ns , mai mult dect o teorie a infla iei. Monetarismul poate fi privit ca o incercare de a stabili o paradigm teoretic la nivel macroeconomic alternativ la punctul de vedere keynesian. Cum autorii monetari tii nu alc tuiesc un grup omogen i cum ei difer , att ca metodologie ct i din punct de vedere al specificit ii metodelor, este foarte greu de caracterizat coala de gndire macroeconomic a monetarismului printr-o lista de teoreme general acceptate. Totu i, au existat asemenea ini iative din partea mai multor autori , ca de exemplu J.L.Stein in lucrarea Monetarism publicat in 1976, H. Frisde (1977), D.W.Laidler (1981) i in special Th.Majer i al ii care au incercat s caracterizeze monetarismul n dou sprezece propozi ii. Membrii colii monetariste se disting prin acceptarea urm toarelor patru propozi ii : 1.sectorul privat al economiei este inerent stabil. istemul economic revine automat la un echilibru de ocupare deplin in urma unei tulbur ri ; rata omajului revine la valoarea ei natural 2.orice rat de cre tere a ofertei de bani este compatibil cu o ocupare deplin , de i rezult rate ale infla iei diferite. 3.o modificare a ratei de cre tere a ofertei de bani modific mai inti rata cre terii economice reale ( i, de aici i rata omajului) ; pe termen lung acest efect real dispare i se men ine numai o cre tere permanent a tendin ei ratei infla iei (teorema accelera iei). 4.politica activist de gestionare a cererii este respins , fie ea monetar sau fiscal , i se prefera reguli pentru politica monetar pe termen lung sau obiective prestabilite. Postulatul stabilit ii nu se afl in mod intmpl tor pe primul loc. In esen , teza existen ei unui istem economic inerent stabil reprezint o propunere a monetari tilor (deoarece economia de pia se caracterizeaz prin instabilitate i , in consecin , stabilitatea din ipoteza de mai sus nu este dect o propunere aprioric ), a a cum remarca A.Leijounhuford in 1976. Stabilitatea pie ei ca istem economic este presupusa, nu dovedita. Spre exemplu, se afirm ca pia a muncii

tinde mereu spre echilibru , adic rata omajului este egal cu rata natural , care reprezint numai omajul de fric iune. Pe baza postulatului stabilit ii, monetarismul exclude po ibilitatea unui echilibru keynesian de subocupare, caracterizat printr-un exces de ofert de bunuri i for de munc . Astfel, monetarismul trece dincolo de grani ele teoriei economice i se caracterizeaz , totodat , ca avnd o doz de ideologie. Acest lucru a fost exprimat de H.G.Johnson in 1972, f cnd referire la postulatul stabilit ii. Spre deosebire de aceasta, teoria keynesian arat c economia real este instabil intr-un mod nalt i gestiunea monetar are o relevan i un control redus asupra ei. Opinia adep ilor monetari ti afirm , in schimb, ca economia real este relativ stabil in mod inerent, dar ca ea poate fi destabilizat de evolu iile monetare care trebuie prin urmare s fie controlate ct mai bine po ibil printr-o politic monetar abil . Cea dea doua teorem a monetarismului (care arat c orice cre tere a ofertei de bani este compatibil cu o ocupare deplin ), poate fi denumit i teoria cantit ii pe termen lung. Intr-o stare stabil , in care toate variabilele sunt anticipate corect, rata infla iei este influen at exclusiv de rata de cre tere a ofertei de bani. Ce alte cuvinte, o stare de echilibru in condi iile unui nivel al ocup rii depline este independent de o rat a infla iei anticipat corect. A treia teorem a monetarismului, mult mai important dect cea men ionat anterior, este teoria cantit ii pe termen scurt. Aceast teorie sus ine ca accelerarea ratei de cre tere a ofertei de bani (adic o rata mai rapid a cheltuielilor nominale cu bunurile finale) determin , temporar, o suplimentare a ratei cresterii economice reale i, prin urmare, reduce rata omajului. Infla ia rezultat duce la o ajustare a istemului economic. In decursul acestui proces de ajustare, rata cre terii economice reale revine la valoarea ini ial . Astfel, accelerarea cre terii reale ob inute printr-o rat mai rapid de cre tere a cantit ii de bani este doar temporar . Karl Brunner a intitulat acest principiu drept teorema accelera ie. Majoritatea autorilor monetari ti, precum Fridman, Brunner, Laidler apeleaz la acest principiu, dar cu particularit i diferite ale modelelor. Totu i, per ansamblu, teorema accelera iei de ine un rol central in analizarea procesului de ajust ri pe termen scurt. Cea dea patra propozi ie acceeptat de adep ii monetarismului are ca element central respingerea politicilor monetare i fiscale discre ionare. Gestionarea activist a cererii i, politicile compensatorii anticiclice sunt con iderate o surs de instabilitate. Modelul monetarist arat c produc ia i ocuparea pot fi influen ate de politica economic numai intr-att inct s determine modificarea de pre uri care nu sunt anticipate de agen ii economici din sectorul privat. Pe termen lung, efectul acestora asupra variabilelor reale va fi eliminat treptat, dar nivelul mai inalt al pre urilor (sau rata infla iei) se va men ine. Monetari tii se indoiesc, de asemenea, c cei care decid politica economic au abilitatea de a prognoza modific rile viitoare ale variabilelor economice relevante i, cu att mai pu in, de a prevedea efectul viitor al schimb rilor curente intervenite in instrumentele de politic economic . Problema esen iala a politicii economice este deci inlocuirea politicii economice activiste cu reguli, cum ar fi regula ratei constante de cre tere pentru oferta de bani sau reguli de constant pentru politica fiscal . In cadrul monetarismului unii autori fac distinc ie intre dou coli de monetarism: monetarismul I i monetarismul al II-lea ( coala astept rilor ra ionale). Adep ii monetarismului I sunt de acord cu toate cele patru propozi ii men ionate anterior, iar adep ii celei de a dou coli monetariate sunt de acord doar cu propozi iile 1, 2 i 4. Monetarismul I se intemeiaz pe distinc ia intre curbele lui Phillips pe termen lung i, respectiv, scurt. Pentru monetari tii de tipul al II-lea nici m car nu exista o curb a lui Phillips.

Principala deosebire dinte cele dou coli este c , in vreme ce monetarismul I accept procese de ajustare pe termen scurt in care pia a bunurilor i pia a muncii pot fi in dezechilibru, monetarismul al II-lea presupune c exist nu numai o tendin c tre echilibru pe termen lung, ci i o serie continu de echilibre. Conform abord rii a tept rilor ra ionale, propozi ia trei (care nu este agreat de adep ii acestei coli) a programului monetarist ar trebui sa fie modificat in felul urm tor: politica monetar are efecte reale, dar acestea nu sunt cauzate de componenta imprevizibil a ofertei de bani i, prin urmare, nu pot fi valorificate de o politica economica istematic . In finalul acestei expuneri, pe scurt, a teoriei monetariste referitoare la infla ie, mai trebuie men ionat i opinia monetari tilor referitoare la economia deschis .Abordarea monetar a teoriei balan ei de pl i, dezvoltat in special de B.Mundell i H.G.Johnson se concentreaz asupra modelului unei economii mici, deschise (acest model se poate aplica i in cazul Romniei), conectat la economia mondial prin intermediul balan ei de pl i. Prin contrast cu teoria monetarist a economiei inchise, acest model accentueaz faptul c o cre tere intern a ofertei de bani nu ridic rata intern a infla iei, dar duce la o deteriorare a balan ei de pl i.