Sunteți pe pagina 1din 16

ACIUNEA CIVIL 1. 2. 3. 4. Concept Condiiile aciunii civile Clasificarea aciunilor civile Asigurarea aciunii civile.

Msurile asiguratorii

1. Concept Observm c, n perioada modern, legat de declanarea procesului civil, operm cu dou noiuni sau dou drepturi: accesul liber la justiie i dreptul la aciune. Diferena dintre cele dou nu exist doar sub aspect terminologic, ci se reflect n coninutul i funcia acestora. n ultimii 150 de ani s-au creat, n acest domeniu, teorii importante, de mare valoare, care au revoluionat dreptul procesual civil. Subliniem c, n doctrina noastr, s-a fcut distincia dintre dreptul la aciune n sens procesual (dreptul general de petiionare, accesul la justiie) i dreptul la aciune n sens material1 (dreptul de a obine de la instan condamnarea prtului). Apreciem c aceast distincie nu se impune cu necesitate2 i c dihotomia acces la justiie- drept la aciune este cu mult mai clar i mai util. Accesul liber la justiie este un drept fundamental consacrat n toate legislaiile statelor democratice: toi avem dreptul de a apela la Puterea jurisdicional a Statului. Vorbim despre un drept abstract, imparial, care nu este condiionat de a avea un drept subiectiv sau un interes legitim. Accesul la justiie reprezint o garanie pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi i liberti: garania c eventualele conflicte vor fi soluionate ntr-un mod pacifist, de un judector imparial. Art.21 din Constituia Romniei prevede, n al.1: Orice persoan se poate adresa justiiei. Accesul la justiie nu trebuie interpretat i exercitat ntr-un mod absolut, extrem, nu ofer titularului prerogative nelimitate. Anumite nuanri se impun pentru a evita fie abuzul titularului dreptului, fie abuzul sau lipsa de profesionalism a celor care dein Puterea public i exercit atribuii jurisdicionale. Aadar, Accesul liber la justiie nu este suficient pentru realizarea a ceea ce numim un act jurisdicional de calitate i o bun administrare a
1 2

Ciobanu, V.M., Tratat teoretic i practic de procedur civil, vol. I, Ed. Naional, Bucureti, 1996, p.254. Le, I., Tratat de drept procesual civil, Ed. Allbeck, 2001, p. 143.

justiiei. Trebuie s existe ab initio un filtru la preteniilor, s se realizeze o gestionare a acestora. n principiu, orice cerere adresat instanei genereaz un proces i o analiz din partea unei instane. Astfel, cererea netimbrat, cererea adresat unei instane necompetente, cererea unui incapabil toate acestea declaneaz un proces, o rezoluie a unui judector. Constatm c, dei orice cerere genereaz un proces, nu fiecare cerere poate nate un proces viabil. Ajungem, astfel, s discutm i despre existena dreptului la aciune- o condiie pentru obinerea unei soluii pe fond. Accesul la justiie este un drept nedifereniat i abstract, n timp ce dreptul la aciune este legat de o pretenie determinat, de un cadru litigios concret. Dreptul la aciune, fr a se confunda cu dreptul subiectiv dedus judecii, este asociat sau alturat a priori unei pretenii aparinnd unei persoane determinate. Condiiile de existen a dreptului la aciune sunt verificate tocmai prin prisma acestei legturi. Cnd se introduce o aciune n justiie sunt prezente (teoretic) n acelai timp premisele pentru a acorda protecie juridic reclamantului i premisele unei daune ireparabile pentru prt (periculum in mora inverso), iar judectorul trebuie s pun n balan aceste drepturi. Avem de-a face, aadar, cu dou drepturi care vin n coliziune i pentru a fi aduse n concordan trebuie s cerem ndeplinirea unor condiii minime care s ne indice, de plano, dac reclamantul ar putea avea dreptate sau face un abuz. ns, odat ndeplinite aceste condiii particulare de ctre reclamant, judectorul este obligat s dea o hotrre asupra fondului, nu orice hotrre. A beneficia de dreptul la aciune nseamn ndeplinirea condiiilor necesare pentru ca instana s fie obligat s statueze pe fond. Subliniem, ns, c cercetarea fundamentului preteniei reprezint un stadiul ulterior. Aadar, dreptul la aciune este autonom fa de dreptul subiectiv dedus judecii; dreptul la aciune este recunoscut nainte de a se examina existena dreptului material. Dac cererea a fost respins ca nefondat, nseamn c a avut loc o judecat pe fond i c, anterior cercetrii fondului, s-a recunoscut existena dreptului la aciune. Oricare ar fi soluia dat pe fond, aceasta presupune recunoaterea dreptului la aciune! ns, existena dreptului la aciune nu presupune existena dreptului material reclamat!

Sintetic, dreptul la aciune este posibilitatea de a deduce n judecat o pretenie i de a primi o sentin just, pe fond, cu respectarea tuturor principiilor constituionale ale procesului. Autorii romni de prestigiu3 apreciaz ca dreptul la aciune este un un drept complex de natur procesual i al crui coninut este format dintr-o pluralitate de prerogative4: sesizarea instanei, solicitarea probelor, formularea aprrilor, dreptul la admiterea aciunii, dreptul de a exercita cile de atac, etc. 2. Condiiile aciunii Stabilirea condiiilor aciunii este una din cele mai dificile probleme ale tiinei procesuale. n mod tradiional, erau considerate a fi patru condiii ale dreptului la aciune: capacitatea, dreptul afirmat, calitatea i interesul. n ce privete capacitatea, muli autori au renunat la includerea acesteia n categoria menionat, pornind de la observaia c nu este o condiie special pentru existena dreptului la aciune, ci o condiie general, anterioar dreptului la aciune. n mod tradiional, n doctrina intern i internaional, se accept ca fiind condiii ale dreptului la aciune: afirmarea unui drept, interesul i calitatea. Disputele care apar sunt legate, mai mult, de definirea acestor noiuni i mai puin de necesitatea adugrii sau eliminrii unor astfel de cerine. Unele legislaii, nu puine la numr, prevd expres interesul i calitatea ca fiind condiii pentru promovarea aciunii: Frana, Belgia, Italia, Portugalia, cantonul Geneva din Elveia, Brazilia, Venezuela5, etc. 2.1. Afirmarea unui drept Desigur, este unanim admis c doar afirmarea unui drept subiectiv poate fi o condiie a dreptului la aciune; existena dreptului subiectiv este doar o condiie pentru admiterea n fond a aciunii. Profesorul I. Le6 apreciaz c afirmarea unui drept reprezint o condiie esenial a exercitrii aciunii civile, consacrat n art.109 al.1 Cod

Le, I., op. cit., p. 143; Ciobanu, V.M., op.cit, vol. I, p.251; Deleanu, I, Tratat de procedur civil, Ed. Servo-Sat, 2004, vol.I, p.121. 4 Le, I., op. cit., p. 143. 5 NCPC art.31, Code judiciare art.17, Il codice di procedura civile art.101, Codigo de processo civil art.2, Loi de procdure civil canton de Geneve, Codigo de processo civil art.3, Codigo de Procedimiento Civil art.16. 6 Le, I., op.cit., p.150.

de proc.civ.: Oricine pretinde un drept mpotriva unei alte persoane trebuie s fac o cerere naintea instanei competente. ntr-adevr, n cele mai multe situaii, reclamantul formuleaz o pretenie, motivnd c este titularul unui drept subiectiv, pe care dorete s l valorifice sau l apere, apelnd la justiie. Veridicitatea afirmaiilor sale se verific atunci cnd instana examineaz fondul litigiului. ns, n mod just s-a observat7, c prin aciunea n justiie sunt puse n valoare situaii care nu sunt o expresie direct a unor drepturi subiective: cazul aciunilor posesorii, cazul ordonanelor preediniale, etc. Mai mult dect att, n unele situaii se solicit constatarea inexistenei unui drept. n aceste cazuri, instana nu neag existena dreptului la aciune, nu se refuz statuarea pe fondul litigiului din cauz c reclamantul nu afirm un drept subiectiv. Pe de alt parte, acceptnd c este vorba de o condiie a dreptului la aciune, care ar fi sanciunea nendeplinirii acesteia? De regul, lipsurile dreptului la aciune se invoc pe calea unei excepii de fond (la noi) sau a unui fine de neprimire i atrag respingerea cererii fr cercetarea fondului. 2.2. Calitatea procesual (legitimatio ad causam) Condiia calitii procesuale este menionat, de asemenea, n multe coduri de procedur civil8, unele dnd chiar i o definiie acestei instituii. n legislaia noastr condiia calitii nu este reglementat expres. Doctrina o recunoate quasi unanim (de fapt, nu am ntlnit, n studiile noastre, autori care s nege aceast condiie); ns, definirea conceptului a cunoscut multe sinuoziti. n mod tradiional, calitatea procesual desemneaz o identitate ntre persoana reclamantului i titularul dreptului subiectiv dedus judecii, ntre prt i cel obligat n raportul de drept substanial. Aceast concepie este mprtit i astzi, la noi, de unii autori 9 i de o parte a jurisprudenei10. ns, teoria clasic este criticabil11 deoarece ignor faptul c drepturile alegate iniial de reclamant sunt doar ipotetice i pentru c pune semnul egalitii ntre calitatea procesual i existena unui drept subiectiv care se verific ntr-o etap procesual ulterioar.
7 8

Le, I., op.cit., p.151. Frana: NCPC art.31, Belgia: Code judiciare art.17; Brasilia: Codigo de processo civil, etc. 9 Bacaci, A., Excepiile de procedur n procesul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p.82; Tbrc, M., Excepiile procesuale n procesul civil, Ed. Rosetti, Bucureti, 2001, p.111. 10 CSJ, dec.civ. nr.1639/1994, dec.civ. nr. 892/1995. 11 Le, I., op.cit., p.81.

Adepta unui concept modern, doctrina francez actual definete calitatea procesual ca puterea sau titlul juridic n virtutea cruia reclamantul solicit judectorului s examineze fundamentul preteniei. Aa cum am afirmat, accesul la justiie este necondiionat. ns, aceasta nu nseamn c orice cerere, corect sub aspect formal, oblig instana s se pronune asupra fondului preteniei. Orice persoan se poate adresa judectorului, dar nu fiecare persoan poate obine o judecat pe fondul oricrei pretenii. Prin condiia calitii procesuale se urmrete n principiu evitarea soluiilor jurisdicionale pentru interesele generale i difuze ale unor colectiviti. Aceasta este funcia procesual ce justific recunoaterea calitii printre condiiile dreptului la aciune. Calitatea de a aciona nu este un drept, ci semnific, pur i simplu, ideea de relaie. O relaie de identitate logic ntre persoana concret reclamantului i persoana abstract creia legea i recunoate aciunea; identitate ntre persoana prtului concret i aceea mpotriva creia legea a acordat aciunea. n lipsa acestei relaii, este mpiedicat pronunarea asupra preteniei. Subliniem, ns, c legea stabilete acea relaie; n baza acestei legturi, legea recunoate calitatea, abilitarea, posibilitatea unei persoane de a solicit judecarea pe fondul unei anumite pretenii, n contradictoriu cu o persoan sau cu o categorie de persoane determinate. Judectorul este cel care verific, n fiecare caz n parte, dac suntem n prezena acelei relaii, legturi cerute de lege i din care se deduce existena calitii procesuale. Aceast verificare se face pe baza motivelor de fapt i de drept invocate de pri (prin cererea de chemare n judecat i prin ntmpinare), precum i pe baza interpretrii date unor texte de lege. Examinarea calitii procesuale se face ntr-o etap prealabil staturii asupra fondului; dac judectorul constat ca prile nu au calitate procesual activ sau pasiv, respinge aciunea, fr a se pronuna asupra fondului dreptului litigios.

2.3. Interesul n doctrin, interesul este definit, cel mai adesea, ca folosul, avantajul material sau moral pe care reclamantul dorete s l obin n urma judecii. Rolul judectorului nu este acela de a acorda consultaii juridice asupra unor chestiuni teoretice i ipotetice. n mod tradiional, n doctrin i n unele legislaii12, sunt enumerate, cu scopul de a nuana coninutul acestui concept, anumite nsuiri sau caractere pe care trebuie s le aib interesul. Astfel, se afirm c, pentru a exista dreptul la aciune, interesul trebuie s fie: legitim, nscut i actual, direct i personal. n ultima vreme, ns, s-au exprimat ndoieli i opinii contrare cu privire la necesitatea atarii acestor caractere. Le vom examina i noi, pe rnd, pentru a constata utilitatea acestor nsuiri, n raport cu existena dreptului la aciune. a. Legitimitatea S-a exprimat ideea c interesul trebuie s fie legitim sau juridic protejat; interesul trebuie s aib un suport n dreptul obiectiv, neputnd fi recunoscut pentru protejarea unor raporturi juridice care nu sunt n concordan cu dreptul n vigoare. Un exemplu deja clasic este acela al concubinei care cere despgubiri pentru prejudiciul suferit prin moartea accidental a partenerului su de via. Mult vreme, instanele din Frana i Belgia au respins acest tip de cerere pentru lipsa unui interes legitim, motivnd c relaiile de concubinaj nu reprezint valori juridic protejate. De asemenea, s-au pronunat soluii asemntoare n spee n care era aplicabil principiul nemo audiatur propriam turpitudinem suam allegans: de pild, n cazul autorului dolului care cere anularea conveniei. n astfel de cazuri, legitimitatea interesului se apreciaz practic n funcie de temeiul juridic al preteniei, ceea ce conduce la o confuzie ntre lipsa interesului procesual i lipsa dreptului material, ntre lipsa dreptului la aciune i aciunea nefondat. Instanele romneti au acordat despgubiri concubinei i copilului ei, care fuseser ntreinui, n fapt, de victim. Aceste soluii au avut un ecou favorabil i n doctrin13. S-a apreciat c prejudiciul trebuie s fie reparat chiar dac nu este rezultatul nclcrii unui drept subiectiv stricto sensu, ci
12

A se vedea art.31 NCPC: aciunea este deschis tuturor celor care au un interes legitim n succesul sau respingerea unui pretenii 13 Sttescu, C., Brsan, C., Drept civil. Teoria general a obligaiilor., Ed. All, Bucureti, 1995, p.135.

a unui simplu interes al persoanei reclamante14. Este lesne de observat, n aceste cazuri, c este vorba despre categorii juridice care in de dreptul material, despre calificarea prejudiciului care este o condiie a rspunderii civile delictuale. Trebuie s facem, aadar, diferena ntre dou concepte unul ce ine de dreptul material, altul ce ine de dreptul procesual ale cror caracteristici sunt mascate de o polisemie. Vorbim, n primul rnd, de interesul legitim ca frate al dreptului subiectiv, adic acel avantaj, beneficiu de care se bucur o persoan, dar care, fr a avea o consacrare, o recunoatere expres n legislaie, nu contravine ordinii de drept i normelor de convieuire social. Vorbim, apoi, despre interesul de a promova o aciune n justiie i a obine o soluie pe fond: interesul procesual, care condiioneaz existena dreptului la aciune. ntr-adevr, ntr-o aciune n rspundere civil, interesul procesual consist ntotdeauna n obinerea reparrii pagubei; de asemenea, i cel ce solicit anularea contractului are (cel puin) un interes material, ns aprecierea turpitudinii reclamantului la ncheierea contractului presupune o cercetare a fondului raportului juridic litigios. Considerm c verificarea legitimitii interesului procesual echivaleaz cu verificarea existenei dreptului material dedus judecii. Mai exact, a verifica legitimitatea interesului nseamn a statua deja pe fond, a face o antepronunare. Aadar, acest caracter al legitimitii reprezint o intruziune a fondului ntr-o exigen de natur procesual, care determin un abuz de putere din partea judectorului care statueaz pe fond nainte de a verifica toate condiiile existenei dreptului la aciune. b. Nscut i actual Aceste caractere implic cerina ca interesul s existe n momentul introducerii aciunii i s subziste pe tot parcursul judecii. Justificarea acestor cerine se gsete n necesitatea de a asigura o fluiditate a activitii jurisdicionale, care nu se poate realiza dac ncrcm instanele cu procese preventive, pentru probleme ipotetice. Se admit, ns, i excepii15, n cazul aciunilor provocatorii, interogatorii, etc. c. Direct i personal
14 15

T.S., dec pen. nr.495/1966, n CD 1966, p.432. Le, I., op.cit., p.88.

Aceste caracteristici ne interzic, n principiu, s acionm pentru interesele altuia; trebuie s existe o legtur imediat ntre folosul urmrit i persoana care acioneaz n justiie. S-a apreciat16, n mod corect, c aceste condiii nu pot fi concepute n mod rigid n dreptul modern. Mai mult dect att, noi considerm c aceste atribute sunt legate de conceptul calitii procesuale. De multe ori, exist un interes mai ales moral pentru a promova aciuni prin care tindem s valorificm drepturile subiective ale altor persoane, ns legea nu ne confer legitimitatea sau calitatea pentru a o face, aa cum vom arta n cele ce urmeaz. n concluzie, apreciem c interesul, ca noiune procesual, este configurat atunci cnd, pe baza afirmaiilor reclamantului, se formeaz duoul necesitate-adecvare a proteciei juridice pentru reclamant. Pentru a afla dac exist interesul de a aciona, pornind de la principiul c afirmaiile reclamantului sunt adevrate, trebuie s rspundem la ntrebarea: doar prin intermediul hotrrii judectoreti pot fi satisfcute preteniile reclamantului? Aceast judecat este o msur adecvat pentru a satisface preteniile? Rspunsul afirmativ la aceste ntrebri presupune, n opinia noastr, ca interesul s fie concret i nscut n momentul introducerii aciunii (cu excepiile la care am fcut referire anterior). Fr a nega legtura strns ntre interes i calitate, considerm c acestea i pstreaz, n toate situaiile, autonomia. Faptul c legea acord abilitarea de a obine o hotrre pe fond, n primul rnd aceluia care susine c a fost - n mod personal i direct - lezat prin aciunea/inaciunea unei persoane determinate, nu conduce la suprapunerea celor dou condiii ale dreptului la aciune. Am artat deja c cele dou caractere - personal i direct nu trebuie asociate cu interesul procesual. Aceste caractere justific acordarea legitimitii procesuale ordinare celui care a suferit, n mod personal i direct, o vtmare a unui drept sau interes legitim. Diferena dintre calitatea procesual i interesul procesual este reflectat i de recunoaterea unor excepii de la regul: fie c legiuitorul acord o legitimare procesual extraordinar unor persoane (de obicei, instituii publice), care nu au suferit o vtmare direct i personal, fie neag calitatea procesual a unor persoane care sunt lezate i care au interes n obinerea unei soluii pe fond.
16

Le, I., op.cit., p.87.

n prima categorie de excepii, pot fi exemplificate cazurile n care procurorul sau autoritatea tutelar pot porni o aciune pentru aprarea drepturilor unor persoane (art.45 Cod de procedur civil, art.109, 143, 151 Codul familiei, etc); de asemenea, au legitimare procesual pasiv, rspunznd pentru altul: prinii, institutorii, comitenii, n cazurile prevzute de art.1000 Cod civil. n a doua categorie de excepii putem meniona exemplul aciunii n stabilirea filiaiei fa de mam care aparine numai copilului (art.52 din Codul familiei); de asemenea, putem exemplifica cazul soacrei care are aciune n evacuarea ginerelui din apartamentul - proprietatea ei, ns nu are aciune de divor mpotriva acestuia, dei poate justifica un interes la fel de mare ca pentru evacuare.

3. CLASIFICAREA ACTIUNILOR CIVILE

Actiunile in justitie se divid, sub aspect strict procesual, in: - Actiuni civile (prin care se urmareste protectia unui drept sau a unor interese cu caracter civil); - Actiuni penale (al caror obiect vizeaza solutionarea unui conflict penal); - Actiuni mixte (reunesc atat actiuni civile, cat si penale).
I) Dupa scopul procesual urmarit, clasificarea actiunilor civile se

face dupa cum urmeaza: Actiuni in realizarea dreptului (numite si actiuni in condamnare sau de adjudecare): sunt acele actiuni prin intermediul carora reclamantul urmareste obligarea partii adverse la executarea unei obligatii. Se caracterizeaza prin: - sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe calea executarii silite - hotararile pronuntate asupra actiunilor in realizare au un caracter declarativ. Exemple: actiunea care are ca obiect plata unei creante, actiunea in evacuare etc. Actiuni in constatare sau in confirmare: actiuni ce urmaresc, ca prin hotarare judecatoreasca sa se recunoasca existenta unui anumit raport juridic-actiuni in constatare pozitive, respectiv cele care urmaresc

constatarea inexistentei unui drept sau a unui anumit raport juridicactiuni in constatare negative. Consacrarea legislativa a ambelor forme ale actiunii in constatare: art. 111 Cod proc. Civ., dispozitii potrivit cu care partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Exemple: actiunea prin care reclamantul solicita sa se constate ca este proprietar in indiviziune cu paratul asupra unor bunuri, etc. Actiunile in constatare se subclasifica in: Actiuni declaratorii, prin care se solicita instantei sa stabileasca daca un anumit raport juridic exista sau nu; Actiuni interogatorii, prin care reclamantul cheama in judecata o persoana care ar putea sa-i conteste ulterior dreptul pentru a se pronunta asupra existentei sau inexistentei acestuia, instanta urmand sa ia act de aceasta declaratie; Actiuni provocatorii, prin care o persoana care ridica in public pretentii cu privire la dreptul altei persoane este invitata sa-si valorifice pretentiile afirmate. Retinem urmatoarele trasaturi ale tuturor actiunilor in constatare: - au un caracter preventiv, in sensul ca prin ele se preintampina contestarea unui raport juridic - au un caracter subsidiar, fapt ce rezulta din interpretarea art. 111 alin.2 Cod proc. Civ.: cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului - hotararile pronuntate asupra actiunilor in constatare nu sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin intermediul executarii silite - hotararile pronuntate in actiunile in constatare au un caracter declarativ Actiuni constitutive sau in transformare de drepturi: prin intemediul carora se urmareste desfiintarea unor raporturi juridice si constituirea unor raporturi sau situatii juridice noi. Hotararile pronuntate asupra acestor actiuni au un caracter constitutiv de drepturi (produc efecte juridice pentru viitor). Exemple: actiunea de divort, actiunea privind punerea sub interdictie, actiuni privind declararea disparitiei sau a mortii cuiva. II) Dupa caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv ce se valorifica, deosebim:

10

Actiuni nepatrimoniale (de exemplu actiunea de divort, actiunea de

stabilire a paternitatii etc) Actiuni patrimoniale, al caror obiect este evaluabil in bani si care se impart in: actiuni personale, actiuni reale si actiuni mixte. III)Dupa natura dreptului subiectiv afirmat in justitie, actiunile civile se clasifica in: Actiuni personale: prin intermediul carora se urmareste valorificarea unui drept de creanta Actiuni reale: sunt acele actiuni prin care persoana interesata isi poate valorifica un drept real. Exemple: actiunea in revendicare; actiunea confesorie (prin care reclamantul solicita sa i se respecte dreptul de uzufruct, uz, abitatie, servitute asupra bunului grevat cu una din aceste sarcini); actiunea negatorie (aceea prin care se contesta de catre reclamant un drept de superficie, servitute, uz sau abitatie al paratului). Actiuni mixte: al caror obiect poarta atat asupra unui drept real, cat si asupra unui drept de creanta.Practic, actiunea mixta reprezinta cumulul intre doua categorii de actiuni: una personala si una reala. Exemplu: actiunea prin care se solicita executarea unui contract privitor la transmiterea proprietatii unor bunuri (in acest caz reclamantul exercita doua drepturi, unul personal privitor la executarea obligatiei si altul real avand ca obiect remiterea bunului respectiv). Importanta practica a acestei clasificari priveste: -determinarea competentei teritoriale -calitatea procesuala (in cazul cererilor personale calitatea procesuala pasiva apartine subiectului pasiv al raportului juridic obligational, deci debitorului, iar in cazul cererilor reale si a celor mixte poate avea calitate procesuala pasiva, spre exemplu detinatorul bunului) -prescriptia extinctiva (Decretul nr.167/1958 nu se aplica in cazul cererilor prin care se valorifica drepturile reale principale ci, in cazul acestora, prescriptia extinctiva este guvernata de dispozitiile inscrise in Codul civ. IV)Dupa obiectul lor, actiunile civile se clasifica in: Actiuni mobiliare: in aceasta categorie se includ toate actiunile privitoare la bunuri mobile Actiuni imobiliare: sunt acelea care au ca obiect bunuri imobile. Distinctia dintre cele doua categorii de actiuni prezinta utilitate sub aspectul determinarii competentei teritoriale a instantei de judecata
11

(pentru actiunile imobiliare legiuitorul a prevazut in art.13 Cod proc. Civ. o competenta teritoriala exceptionala, respectiv in favoarea instantei de la locul situarii bunurilor imobile). Criteriul folosit mai sus poate fi combinat si cu acela al naturii dreptului pretins a fi ocrotit in justitie. Astfel, dupa cum ocrotirea dreptului real poarta asupra unui bun imobil, sau mobil, distingem intre actiuni reale imobiliare, respectiv actiuni reale mobiliare. Tot astfel, dupa cum dreptul de creanta pretins are ca obiect un bun imobil, respectiv unul mobil, ne referim la actiuni personale imobiliare, respectiv la actiuni personale mobiliare. V)Clasificarea actiunilor civile imobiliare dupa obiectul protectiei juridice: Actiuni petitorii: acele actiuni prin intermediul carora reclamantul urmareste valorificarea unui drept real asupra bunului. Actiuni posesorii: au ca obiect ocrotirea posesiei ca simpla stare de fapt. Clasificarea prezinta interes sub aspectul efectelor hotararilor judecatoresti (hotararea pronuntata in petitoriu se bucura de autoritate de lucru judecat fata de o actiune posesorie, in schimb hotararea judecatoreasca pronuntata in posesoriu nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului). VI)In functie de calea procedurala aleasa de parte, cererile in justitie se impart in: Cereri principale, prin care se declanseaza procedura judiciara Cereri accesorii a caror rezolvare depinde de solutia din cererea principala Cereri incidentale, care au o existenta de sine statatoare, dar sunt formulate intr-un proces deja inceput. Utilitatea acestei clasificari priveste in principal competenta: cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competenta sa judece cererea principala (art.17 Cod proc. civ.).

4. ASIGURAREA ACTIUNII CIVILE. MASURILE ASIGURATORII

12

a. Precizari prealabile Asigurarea actiunii civile se realizeaza prin intermediul unor mijloace/masuri de indisponibilizare si conservare de natura sa impiedice partea adversa ca, in timpul procesului, sa distruga ori sa instraineze bunurile ce formeaza obiectul litigiului (in cazul actiunilor reale), ori, dupa caz, sa isi diminueze activul patrimonial (in cazul actiunilor personale). In raport cu actiunea principala, toate aceste masuri asiguratorii au un caracter accesoriu. Codul de proc. civ. reglementeaza urmatoarele masuri asiguratorii: Sechestrul asigurator (art.591-596 Cod.proc. civ.) Poprirea asiguratorie (art.597 Cod. proc. civ.) Sechestrul judiciar (art.598-601 Cod proc. civ.) b. Sechestrul asigurator Notiune si conditii de infiintare Sechestrul asigurator reprezinta masura asiguratorie care se aplica in cazul in care obiectul litigiului de fond il reprezinta plata unei sume de bani si consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului-parat (a se vedea art.591 Cod proc.civ.) Pentru infiintarea sechestrului asigurator sunt necesare a fi intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: a) Creanta sa fie constata printr-un act scris (care nu constituie potrivit legii titlu executoriu); in lipsa unui inscris, creditorul trebuie sa dovedeasca ca a intentat actiune si sa depuna, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata, potrivit art.591 alin.2 Cod proc. civ.; b) Creanta sa fie exigibila. In mod exceptional, art.591 alin.3 Cod proc. civ. permite infiintarea sechestrului asigurator, chiar daca creanta nu este exigibila, dar numai daca debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea celorlalte conditii prevazute la alin.1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta c) Reclamantul sa faca dovada ca a intentat actiunea civila

13

Procedura de infiintare, aducere la indeplinire, respectiv de ridicare a sechestrului asigurator Cererea de sechestru asigurator se solutioneaza de catre instanta care judeca procesul (art.592 alin.1 Cod proc. civ.). Alin. 2 al art. citat prevede ca judecata se face de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Asupra cererii de sechestru, instanta sesizata se pronunta printr-o incheiere exceutorie, care poate fi atacata numai cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Prin incheiere se fixeaza, daca este cazul si cuantumul cautiunii si data pana la care urmeaza sa fie depusa. Potrivit. art.592 alin.4 Cod proc. civ., nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor. Masura dispusa de instanta-sechestrarea bunurilor-se duce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor referitoare la executarea silita. Atunci cand sechestrul se pune asupra unui imobil, aceasta masura se va inscrie de indata in cartea funciara (art.593 alin.3 Cod proc. civ.). Potrivit alin.4 al art. citat, impotriva modului de aducere la indeplinire a sechestrului, orice persoana interesata poate formula contestatie. Sechestrul asigurator se poate ridica, la cererea debitorului, daca acesta ofera garantii indestulatoare (conform art.594 Cod proc. civ.). Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta si cu citarea in termen scurt a partilor. Incheierea pronuntata in acest caz este supusa numai recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca si de aceasta data de urgenta si cu precadere. Masura ridicarii sechestrului se poate pronunta de catre instanta care a luat-o si atunci cand cererea principala, in temeiul careia s-a incuviintat masura de asigurare, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare irevocabila, ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia. Ridicarea acestei masuri se poate lua prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor (art.595 Cod proc. civ.) c. Poprirea asiguratorie Este o masura ce determina indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile

14

datorate debitorului de o terta persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor. Dispozitiile care reglementeaza infiintarea, aducerea la indeplinire si ridicarea sechestrului asigurator (art.592-595 Cod proc. civ.) se aplica, in mod corespunzator si popririi asiguratorii, astfel cum stabileste alin.2 al art.597 Cod. proc. civ. d. Sechestrul judiciar Notiune si conditii de infiintare: Sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunului care formeaza obiectul litigiului, acesta fiind incredintat spre pastrare si administrare, pe toata durata procesului, de regula unei terte persoane (a se vedea art.600 alin.2 Cod. proc. civ.) Din modul in care este redactat art.598 Cod proc. civ.,rezulta ca sechestrul judiciar este o masura cu caracter facultativ. Cererea pentru incuviintarea unui sechestru judiciar trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) Sa existe un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna. In mod exceptional, se poate incuviinta sechestrul judiciar, chiar daca nu exista un proces cu privire la acel bun. O atare cerere este admisibila, potrivit art.599 Cod. proc. civ., doar asupra: unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa; unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual; asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive temeinice sa banuaiasca ca debitorul va fugi ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari. a) Instanta sa gaseasca o astfel de masura ca necesara, pentru conservarea dreptului respectiv b) In caz de admitere a cererii de sechestru, instanta va putea sa oblige pe reclamant la darea unei cautiuni (conform art.600 alin.1 Cod proc. civ.) Procedura de infiintare a sechestrului judiciar: Cererea prin care se solicita infiintarea sechestrului judicar se solutioneaza, de urgenta, cu citarea partilor, de instanta competenta sa
15

solutioneze si actiunea principala. In cazurile de exceptie prevazute de art.599 Cod proc. civ., competenta este instanta in circumscriptia careia se afla bunul. Incheierea prin care se dispune asupra cererii de sechestru judiciar este supusa numai recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare. In cazul admiterii cererii privind sechestru judiciar va fi numit un administrator sechestru care va putea face toate actele de conservare si administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati datorii cu caracter curent, precum si cele constate prin titlu executoriu; de asemenea, va putea sta in judecata, in numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei care l-a numit (in conformitate cu art.600 alin.3 Cod proc. civ.). Pentru activitatea depusa, daca este numita o alta persoana decat detinatorul bunului, aceasta poate primi o remuneratie.

16