Dezvoltarea sistemului nervos

Conf. univ. dr. Lidia Chircor

Dezvoltarea sistemului nervos

Mecanismele moleculare: inducia proliferarea diferenierea migrarea apoptoza

Legile de dezvoltare epigenetice

La nivelul intregului corp embrionar, inclusiv ochiul, aparitia structurilor anatomice are loc treptat, imtr-o anumita ordine, care are la baza dispunerea in gradient crescator a substantelor de neuralizare (ARN) si mezodermizalizare (proteine). Acoperisul endodermal al intestinului primitiv are efect inductor asupra organelor corpului, Notocordul induce (inhibitor) formarea sistemului nervos (encefalul, maduva spinarii) si a placodelor. Sub influenta notocordului apar din ectoderm in ordine dorso-latero-ventrala:

Tubul neural, Crestele neurale, Placodele (Optica, Olfactiva si Auditiva), Epiderma

In acelasi sens este dispus si gradientul descrescator al substantelor de neuralizare (ARN) le embrion.

Neurogeneza
Primordiumul

sistemului nervos apare n sptmna a 3-a a embriogenezei i se dezvolt n totalitate din ectoblast.

Zona

discului embrionar destinat dezvoltrii unei anumite structuri sufer aciunea unui factor inductor care, prin intermediul unei substane biologic active cu rol evocator, acioneaz asupra unei inte iniiind o dezvoltare competent.

Inducia neural
n

cazul sistemului nervos factorul inductor este reprezentat de apariia i extensia cranial a procesului cordal ncepnd de la nodulul primitiv.

inta

factorului inductor este ectoblastul liniei mediane a embrionului ntre nodulul primitiv i placa procordal, iar reacia competent este reprezentat de transformarea sa n plac neural.

Factori de cretere
Asemenea

unei fiine umane, neuronul o dat creat nu mai poate fi nlocuit. Acest determinism are expresie genic, iar reglarea acesteia, esenial pentru neurogenez, este chimic i asigurat de o serie de factori de cretere. Perturbri minime unicelulare sau biochimice ale modelului unic de dezvoltare sub aciunea unor factori teratogeni au drept consecin apariia unor malformaii a cror gravitate depinde de precocitatea aciunii acestora.

Factori specifici care intervin n dezvoltarea sistemului nervos: Brain-derived growth factor pare a preveni moartea celular n ganglionii spinali. Apolipoprotein E pare s stimuleze ncorporarea lipidelor n membrana neuritelor ce regenereaz. S 100 B Un factor prezent n creier - poate stimula elongarea neuronilor telencefalici n culturile celulare. Unii factori de cretere: epidermal growth factor, bazic and acidic fibroblast growth factor, insulinlike growth factor i insulina favorizeaz supravieuirea neuronilor i creterea neuritelor.

O cale important prin care celulele gliale regleaz creterea neuritelor este secretarea substanelor matricei extracelulare ce ghideaz i controleaz creterea astrocitelor. Componentele matricei extracelulare care pot afecta creterea neuronilor sunt: laminina, proteoglican heparin sulfat, fibronectina i colagenul Alungirea axonilor i dendritelor apare la nivelul conurilor de cretere, prezente la vrfurile acestora, pe parcursul desfurrii procesului de creterea. Morfologia i motilitatea-conului de cretere pot fi regate de ionii de potasiu liberi intracelular.

O parte dintre aceste efecte sunt exercitate direct; altele sunt mediate - prin intermediul celulelor gliale

Diferitele tipuri de factori de cretere

1.Citochine
a.Neurotrofine
Factorul de cretere nervoas Factorul neurotrofic cerebral Neurotrofinele 3, 4, 5 Nerve growth factor (NGF) Brain-derived neurotrophic factor (BDNF) Neurotrophins 3, 4, 5 (NT-3, 4, 5)

b.Factori neuropoetici

Factorul neurotrofic ciliar Factorul membranar de stimulare a neurotransmitorului

Ciliary neurotrophic factor (CNTF) Membrane-associated neuro-transmitterstimulating

factor(MANS)

c.Factori de cretere Factorul epidermic de

cretere Factori de cretere fibroblastic Factorii promotori ai creterii

Epidermal growth factor (EGF) Fibroblast growth factor (FGF) Transforming growth factors (TGF) Adrenocorticotropin hormone (ACTH) Cardioacceleratory peptide 2 (CAP 2) Cholecystokinin (CCK)

2.Neuropeptide

Hormonul adrenocorticotrop Peptidul 2 cardioaccelerator Colecistochinina

Factorul eliberator al corticotropinei

Encefaline Galanina

Corticotropin-releasing factor (CRF)

Enkefalin (ENK) Galanin (GAL)

Hormonul eliberator al Luteinizing hormone hormonului luteinizant releasing hormone (LHRH) Neuropeptidul Y Neurotensina Peptid histidin izoleucin Somatostatina Substana P Vasopresina Polipeptidul intestinal vasoactiv Neuropeptide Y (NPY) Neurotensin (NT) Peptide histidine isoleucine (PHI) Somatostatin (SOM) Substance P (SP) Vasopressin (VP) Vasoactive intestinal polypeptide (VIP) Acetylcholine (Ach) Serotonin (5-HT) Catecholamine (CA)

3.Neurotransmitori

Acetilcolina Serotonina Catecolamine

 Dezvoltarea

embrionar a sistemului nervos central a fost atribuit interaciunii complexe dintre diferitele molecule secretate ca celulele din familia TGF- ( transforming growth factor ) BMPs ( bone morphogenetic protein ) FGFs ( factorul de cretere fibroblastic ) Wnts ( wingless related ) CAMs ( molecule de adeziune celular ) i PAX

 Aceti

factori se asociaz i urmeaz o secven temporo-spaial specific. Activarea unor anumite gene determin diferenierea celulelor neuroectoblastice n neuroni i celule gliale. factorii exogeni sunt indispensabili n dezvoltarea tubului neural
acidul folic colesterolul.

n timpul gastrulaiei formarea plcii neurale este indus de notocord care secret BMP4 ( bone morphogenetic protein ), factor de cretere din familia TGF-, responsabil de inhibarea transformrii celulelor ectodermice n celule neurale. Transformarea celulelor ectodermice n celule neurale difereniere neuronal - este inhibat de fiecare dat de descrcarea ritmic a BMP provenind din celulele ectodermice. Studiile recente demonstreaz c TGF reprim n mod egal expresia BMP4 ntr-un stadiu precoce, permind diferenierea plcii neurale. Moartea celular programat - apoptoza- este prezent in mod natural n procesul de dezvoltare a Sistemului Nervos Central. Apoptoza apare n momentele n care esutul nervos sufer procese ca separarea, fuziunea, plierea, cavitaia sau cnd esuturile sunt remodelate i numrul celulelor este ajustat. Gene specifice i unii hormoni (insuline-like growth factor, hormnii androgeni) par a fi implicate n controlul apoptozei.

Evoluia plcii i a tubului neural

La nceputul sptmnii a 3-a a embriogenezei ectoblastul situat deasupra procesului cordal se hipertrofiaz formnd placa neural Placa neural este sediul unei activiti mitotice intense, multiplicarea celular avnd drept consecin apariia
un segment proximal mai evazat, placa cerebral un segment distal uniform ngustat, placa spinal, anul neural

Dup ziua a 22-a, lama celular subectoblastic se mparte n dou aglomerri celulare dorsolaterale, crestele neurale

anul neural se nfund pe toata lungimea sa rmne limitat de restul ectodermului prin dou margini proeminente, plicile neurale. nchiderea tubului neural se realizeaz prin fuzionarea plicilor neurale pe linia median.

1) crestele neurale se formeaza prin interactiunea si inductia dintre ectodermul neural si ectodermul nonneural; 2) initial, celulele progenitoare sunt multipotente, au potentialul de a forma multiple structuri ectodermale (epiderma, crestele neurale si derivatele tubului neural); 3) in timp, potentialul precursorilor scade, formeaza crestele neurale, care in timpul dezvoltarii extremitatii cefalice migreaza din zona romencefalului in arcurile branhiale unde vor forma elemente scheletice si musculare distincte. Formarea crestelor neurale este discontinua, celulele destinate dezvoltarii diferitelor arcuri branhiale migreaza in regiunile corespunzatoare fiind separate prin arii de apoptoza centrate de rombomerele 3 si 5. Apoptoza este controlata la acest nivel prin interactiunea cu zonele invecinate ale rombencefalului.

Formarea i evoluia crestelor neurale

Migrarea crestelor neurale

Evoluia crestelor neurale se
caracterizeaz prin procese histogenetice intense, elementele celulare rezultate avnd un potenial migrator i inductor. Migrarea este direcionat spre inte de proteinele fibrilare ale matricei extracelulare i are drept rezultat fie realizarea unor agregate celulare locale, fie invazia unor primordii a caror evoluie ulterioar o induc

Migrarea

crestelor neurale

Semnalul Neuropilin 1 ghideaz celulele crestei neurale n

alegerea cii de migrare cu specificitate celular

Pentru a ajunge n locurile inta, celulele crestelor neurale urmeaz una dintre cele trei ci care vor decide soarta acestor celule
Semnalele directoare induse de SEMA3A i receptorul su neuropilin 1(NRP1) sunt eseniale n direcionarea valului intermediar de celulele ale crestelor neurale precursoare ale neuronilor periferici mpiedicnd aceste celulele de a urma calea prestabilit de-a lungul vaselor de snge intersomitice ctre sclerotomul anterior.

Alegerea cii de migrare nu interfera cu specificitatea celulelor crestelor neurale, ele pstrnd diferenierea n neuroni simpatici sau senzitivi chiar i atunci cnd au urmat o cale ectopic dorsolateral care n mod normal este urmat de precursorii melanocitelor. Neuropilin 1 NRP1 semnaleaz coordonatele cii de migrare pe care o vor alege celulele crestelor neurale i astfel, asigur diferenierea neuronal n locaiile corespunztoare.

Determinarea identitii derivatelor crestei neurale cefalice

Creasta neural are posibilitatea de a forma i celule mezenchimale. Aceasta proprietate o deine numai regiunea cefalic de la mijlocul diencefalului pn la captul rombomerului 8.(somitele 4/5). Prin manipularea corespunztoare a embrionului, s-a putut evidenia relaia dintre expresia genelor Hox i gradul de plasticitate pe care l manifest celulele crestei neurale cnd sunt induse s migreze ntr-un mediu ectopic.

Expresia genelor Hox nu este modificat la celulele crestelor neurale prin transpoziia lor n locuri ectopice. Expresia genelor Hox n legatur cu ectodermul arcurilor branhiale nu depinde de inducia realizata de crestele neurale.

Interaciunile cu substraturile, limitate temporal, direcioneaz soarta i specificitatea precursorilor neuronali derivai din celulele stem embrionare
n ncercarea de a optimiza eficiena generrii neuronilor i
celulelor gliale in vitro, s-au comparat culturi de celule n cadrul unui protocol de inducie neural. s-a observat cresterea celulelor stem ataat substraturilor (generarea precursorilor neuronali) i maturarea fenotipurilor neuronale, prin expunerea selectiv la diverse substraturi n diverse stadii de dezvoltare. s-au observat densitile cele mai mari de precursori neuronali pe substraturile de laminin (laminin poli-L-ornnitin=LPO).

faciliteaz adeziunea i supravieuirea majorittii tipurilor de neuroni i a celulelor gliale. Aceste observaii alturi de aparenta flexibilitate a morfologiilor celulelor neuronale, indic faptul c interaciunea substrat-celul n stadii timpurii ale neurogenezei poate influena specificitatea i diferenierea.
Laminina

Tlx3 exercit control transcripional n funcie de context i promoveaz diferenierea neuronal a celulelor stem embrionare
Gena Tlx3(T cell leukemia 3) a fost implicat n stabilirea funciilor neuronilor senzitivi glutamatergici din mduva spinri Expresia secvenial i coordonat a genelor proneuronale i neuronale identific Tlx3 drept un selector de gene n cadrul diferenierii neuronale a celulelor stem. Funcia dependent de context a genei Tlx3 ca selector de gene poate fi utilizat pentru stabilirea unei noi metode pentru generarea condiionat a neuronilor excitatori glutamatergici din celule stem embrionare fcnd astfel posibil vindecarea diferitelor afeciuni neurodegenerative.

Anomalii ale sistemului nervos n ziua 18 i.u. (formarea notocordului)

structuri anormal Faciale:
Diprosopie, Anoftalmie,

precursori optici anormali:

holoprozencefalie.

Dismorfism facial, anomalii oculare

precursori anormali ai creierului:

Anomalii ale sistemului nervos n ziua 20i.u (Diviziunea celor dou emisfere):
lipsa formarii celor dou evaginaii optice, rezultnd un singur ochi (ciclopia sau sinoftalmia)

Anomalii ale sistemului nervos n ziua 22 i.u. (apar crestele neurale, primordiile optice):
reducere numeric a ganglionilor nervilor cranieni incompleta formare a craniului anoftalmia

Anomalii ale sistemului nervos n ziua 24 - 25 i.u. (perioada de nchidere a neuroporului anterior):
Anomalii ale sistemului nervos n ziua 26 i.u. (definitivarea mezenchimului bazei craniului):
encefalocel occipital anencefalie

lisencefalia

agenezia corpului calos

Anomalii ale sistemuluinervos in perioada fetal

agenezia corpului calos, lisencefalia, polimicrogiria, microcefalia vera, pahigiria, agiria, stenoza congenital a apeductului Sylvius.

Alte anomalii produse prin malformaii ale crestelor neurale rombencefalice ori mezencefalice
holoprozencefalia, anomaliile faciale din fetopatia alcoolic, sindromul Pierre Robin, Sindromul Di George (sindromul velo-cardio-facial), Maladia Hirschprung (Megadolicocolon aganglionar congenital)

Dezvoltarea organelor de simt Ochiul

La nivelul ochiului, ordinea elementelor principale se realizeaza in sesnsul gradientului descrescator al substantelor de neuralizare (ARN), dinspre polul posterior spre cel anterior. Componenta receptoare, nervoasa, epiteliul ciliar si al irisuluisi corpul vitros (partial) sunt de natura neuro-ectodermica; Cristalinul si epiteliul pleoapelor se formeaza din epiblast; restul globului ocular si Anexele sale sunt de natura mezenchimala

21 zile i.u.

Origine Globul ocular: Ectoderm Mezoderm Anexele Mezenchimul primar

Dezvoltarea organelor de simt - Ochiul

Ziua / Saptamana Evenimentul Ziua 22 i.u. Saptamana 4 i.u. Saptamana 5 i.u. Plaoda optica Vezicula optica cupa optica Placoda cristalinului Fisura coroida Vezicula cristalinului Schita corpului vitros

Saptamana 6 i.u.

2 straturi ale cupei optice: pigmentar si nervos Vezicula cristalinului se ingroasa Ochii incep migrarea frontala (160o)
Fisura coroida se inchide, include artera centrala apediculului optic Axonii patrund in pediculul optic. Dispare cavitatea cristalinului. Se formeaza pleoapele. Se schiteaza tunicile fibroasa si vasculara ale ochiului. Migrare frontala rapida a ochilor. Formarea chiasmei optice.

Saptamana 7 i.u.

Saptamana 8 i.u.

Dezvoltarea organelor de simt Ochiul

Saptamana / Luna Saptamana 10 i.u. Evenimentul Se formeaza irisul si corpul ciliar Pleoapele sunt fuzionate. Apare schita glandei lacrimale Ochiul are structura aproape definitiva Retina devine stratificata Tunica vasculara este la apogeul dezvoltarii Retina percepe lumina Se incheie mielinizarea nervului optic Definitivarea foveei centrale Definitivarea perceptiei formelor si culorilor

Saptamana 12 i.u. Saptamana 20-24 i.u.

Luna 9 i.u. Luna 3 posnatal Primul an

Dezvoltarea organelor de simt Ochiul

21 zile i.u.

Primele doua schite ale ochiului sunt vezicula optica si placoda cristalinului vezicula optica Se dezvolta intr-o populatie celulara situata pe fata anterioara a placii neurale, in aria optica, situata in prozencefal (creierul anterior). Crestere rapida a prozencefalului,

Human Age: 22 Days

Cupa optica prezinta in partea inferioara o invaginare fisura coroida care se continua in partea distala cu santul pediculului optic Santul Optic se formeaza prin invaginarea celulelor din aria optica

Ziua 24 i.u.

Santul

optic vedere latero- frontala

Ziua 28i.u.

Marginile tubului neural se apropie in plan medio-sagital. neuroectodermul santului optic ia contact cu ectodermul superficial In santul optic se formeaza pediculul optic.

Ziua 28i.u.

Prin Contactul ectodermului neural cu vezicula optica si ectodermul superficial se induce dezvoltarea placodei cristalinului.

 placoda

cristalinului si portiunea adiacenta a veziculei optice incep sa se invagineze.

Ziua 36 i.u.

Contactul dintre ectodermul superficial si mugurele veziculei optice induce differentierea unei populatii de celule care vor forma placoda cristalinului. Prin invaginarea placodei cristalinul se formeaza vezicula cristalinului care se desprinde de ectodermul superficial. Prin Invaginarea veziculei optice se formeaza cupa optica cu cele 2 straturi conectate la creierul posterior prin pediculul optic .

In timp ce placoda cristalinului se invagibeaza alcatuind vezicula cristalinului, vezicula optica devine cupa optica. vezicula cristalinului formeaza cristalinul iar cele 2 straturi ale cupei optice formeaza straturile pigmentar si nervos ale retinei.

Diferentierea cupei optice foita superficiala se subtiaza, se incarca cu granule de pigment devenind stratul pigmentar al retinei, care ulterior formeaza 3 regiuni inegale: retina vizuala, a corpului ciliar, a irisului. Foita profunda se ingroasa in cele 4/5 posterioare devenind retina vizuala pluristratificata din portiunea vizuala a retinei se diferentiaza toate straturile retinei; din celulele neuroepiteliale se formeaza fotoreceptorii, celulele bipolare, celulele multipolare; din glioblasti se formeaza celulele de sustinere si fibrele corpului vitros.

In 1/5 anterioara se formeaza portiunea oarba a retinei, pana la marginea anterioara a cupei optice, trece inaintea cristalinului, fuzioneaza cu tesutul mezenchimal alcatuind impreuna irisul si corpul ciliar. Marginea cupei optice devine marginea orificiului pupilar; orificiul pupilar se inchide pana in luna a 9-a. Prin fisura coroida si santul pediculului optic patrund vasel hialoidiene care vor deveni vase centrale ale retinei. Prin inchiderea fisurii coroide vasele sunt inchise in centrul nervului optic si al petei oarbe. Pedunculul optic parcurs de axonii celulelor multipolare devine nervul optic; invelisurile nervului optic se formeaza din mezenchimul inconjurator si sunt echivalentele meningelui.

 vezicula

optica si pediculul optic se invagineaza dand nastere in interior fisurii coroidiene. artera hialoidia strabate fisura coroidiana.

Saptamana 7 i.u.

Vasele hialoidiene inconjoara regiunea posterioara a cristalinului. Dupa separarea cristlinului de epiteliul superficial (situat pe supratata embrionului) fibrele posterioare ale cristalinului se alungesc obliterand cavitatea cristalinului , care dispare in saptamana a 7-a iar corneea incepe procesul de diferentiere. Dimensiunile cristalinului se definitiveaza prin proliferarea celulelor dispuse ecuatorial.

Cristalinul Apare timpuriu sub forma placodei cristalinului, ca o ingrosare a epiteliului epiblastic situat in dreptul veziculei optice, sub efectul inductor al veziculei optice. Se invagineaza devenind foseta si apoi vezicula cristaliniana, care se detaseaza de epiblastul din care s-a format iar epiblastul se reface. Cristalinul are initial forma de sfera, pereti subtiri, apoi celulele epiteliale ale peretelui posterior se alungesc, isi pierd nucleul iar peretele posterior se ingroasa, venind in contact cu cel anterior. Artera hialoidiana ajunge pana la polul posterior al cristalinului, se ramifica in tunica vasculara avand rol trofic (cristaloida anterioara si posterioara).

Saptamana 7 i.u.

Camera

anterioara se formeaza ca spatiu situat intre cristalin, membrana iridopupilara si cornee.

 Membrana

pupilara involueaza, dar uneori poate persista dupa nastere.

 corneea

consta intr-un strat epitelial extern format din ectodermul superficial si inner straturi epiteliale interne formate din celulele crestelor neurale.

Saptamana 7 i.u.

Comcomitent

cu dezvoltarea retinei, stratul pigmentar se este relativ subtiat iar stratul nervos se ingroasa

Pe masura ce stratul neural al retinei se dezvolta, are loc si diferentierea sa in straturi de celule distincte

 Irisul

se formeaza la extremitatea cupei optice.

 la

extremitatea cupei optice, straturile intern si extern ale retinei raman alipite.

Incurbarea acestor straturi determina aparitia proceselor ciliare. Tesutul mezenchimatos Inveleste cupa optica Se diferentiaza in coroida si sclerotica.

Sunt de origine mezenchimatoasa: - corpul ciliar - cu exceptia stratului epitelial; - stroma irisului cu exceptia muschilor, care sunt de natura ectodermala; - tesutul propriu al corneei cu exceptia epiteliului anterior, care este de natura ectodermala. Capsula Tenon se formeaza din mezenchim, muschii orbitei se formeaza din mezenchimul somitelor preotice grasimea retrobulbara se formeaza din mezenchim

pleoapele apar in luna a 2-a la finele perioadei embrionare ca plici ale pielii marginea lor libera se sudeaza in luna a 3-a si se deschid definitiv in luna a 8-a Epiteliul Conjunctivei este de natura ectodermala, se dezvolta in relatie cu pleoapele. Glanda lacrimala apare sub forma mai multor muguri epiteliali care se dezvolta din sacul conjunctival. Caile lacrimale se formeaza din epiteliul santului existent intre mugurele maxilar si mugurele nazal lateral.

La nastere nou-nascutul poate distinge formele urmarind liniile de imbinare dintre lumina si intuneric pana la 20-30cm distanta, percepe nuantele de alb, negru si gri. Dupa prima saptamana, reactioneza la miscari si fixeaza privirea, "vederea binoculara" se dezvolta rapid pe parcursul primelor saptamani si luni de viata. Prima culoare perceputa este rosu; pana la sfarsitul lunii a 3-a se pecepe intreg spectrul de culori. In urmatoarele 10-12 saptamani nounascutul poate sa urmareasca obiecte in miscare si sa recunoasca lucruri. La 6 luni vederea este complet dezvoltata.

Ontogeneza urechii interne, externe i medii

Ontogeneza urechii externe

Urechea

extern se dezvolt din primele 2 arcuri branhiale, ntre care se delimiteaz primul an (ectodermal) i prima pung (endodermal) branhiale Primele 2 arcuri branhiale se arcuiesc ca un inel n jurul primului an branhial prin marginile lor externe rezultnd pavilionul urechii.

Primul i al doilea arc branhial

La sfritul sptmnii a 6-a embrionare apar n schia pavilionului nodului mezenchimali condensai corniculii His care n luna a 3-a se condrific. Pe primul arc apar mugurii tragusului, rdcinii helixului i helixul, iar pe arcul al doilea nodulii antehelixului, antitragusului i lobulului. imagine cu cei 6 muguri auriculari de la nivelul primului i celui de al doilea arc faringian Dezvoltarea mandibulei i a regiunii cervicale, plaseaz pavilionul ntr-o poziie defivinitv

Cei 6 muguri descrisi de His (spt. 5)

1 Tragus ( primul arc /mandibular)

2 rdcina helixului (rest din al doilea arc/hioidian)

3 - Helixul ascendent 4 - Helixul superior, Scafa, i Antihelixul 5 - Helixul descendent, Scafa-reg. Medial & Antehelix 6 - Helixul inferior, Antetragus, Lobulul

Ontogeneza urechii medii

Primul an branhial se adncete din luna a 2a pn n luna a 4-a ca un canal (canalul tubo timpanic Koelliker) i extremitatea sa intern va comunica cu prima pung faringian; Orificiul de comunicare va deveni ostiul faringian al tubei auditive Eustachio.

3 spt. recesul tubotimpanic (a pung branhial - endoderm) 6 spt. mezenchimul osicular separ anul de pung. 20 spt. cavitatea timpanic se dezvolt i nglobeaz oscioarele 22 spt. se formeaz antrumul mastoidian 33 spt. pneumatizarea primar a mastoidului

Extremitatea lateral a canalului ncepe s se lrgeasc n luna a 3-a, deplaseaz mezenchimul nconjurtor i nglobeaz o serie de condensri ale acestuia. Condensrile iau natere din:

cartilajul Meckel al primului arc branhial (ciocanul), cartilajul Reichter al celui de al 2 lea arc (nicovala) dintr-un cartilaj propriu (scria)

Ele vor forma oscioarele urechii medii. Nucleul scriei se organizeaz n jurul arterei stapediene (din al doilea arc branhial) care ulterior dispare.

Primul arc branhial

Cartilajul lui Meckel: capul ciocnelului, corpul i procesul scurt al nicovale muchiul Tensor Tympani nervul Trigeminal(V): ramura mandibular inerveaz m. Tensor al timpanului Artera primului arc involueaz.

Al 2 lea arc branhial

cartilajul Reichert: procesul lung al nicovalei, mnerul ciocanului, scria. muchiul scriei nervul Facial (VII): nervul scriei Artera celui de al 2 lea arc artera scriei. involueaz.

Se observ ciocanul i nicovala la nivelul captului dorsal al arcului 1 precum i scria la nivelui arcului 2.

ncepnd cu luna a 8-a intrauterin n jurul oscioarelor se formeaz un esut spongios care se rezoarbe progresiv pn la natere. n acelai timp i printr-un mecanism asemntor par o serie de anexe ale urechii medii (additus, antrum, sistemul de caviti pneumatice mastoidian i temporal, n parte). Tot din mezenchimul arcurilor branhiale apar i alte formaiuni anatomice: muchiul ciocanului din primul arc (inervat de un ram al nervului trigemen) i muchiul scriei din al doilea arc (inervat de nervul facial).

Ontogeneza urechii interne

La embrionul de 3 sptmni, n dreptul neuromerelor 4 sau 5 pe feele laterale ale embrionului apar ngrori ectoblastice placardele auditive care se deprim i formeaz cte o foset. La sfritul primei luni embrionare fosetele se transform n vezicule otice (otocist). nainte de nchiderea veziculei, la locul de contact cu epiblastul se formeaz o invaginare din care se dezvolt canalul endolimfatic care se va rsuci n jurul veziculei otice.

n sptmna a 5-a embrionar vezicula otic se turtete, devine ovoidal i din partea sa anterioar se va dezvolta utricula i saccula, iar prin partea sa posterioar primul canal semicircular. n sptmna a 6 apar toate cele trei canale semicirculare. n acelai timp se formeaz i schia canalului cohlear, ca o evaginare asemntoare literei J.

n sptmna a 7 a esutul care umple lumenul labirintului membranos ncepe s se resoarb i n sptmna a 8-a aspectul este definitiv. Canalul cohlear crete i n luna a 3-a ajunge la dou spire i jumtate i ncepe diferenierea epiteliului su din care se va forma organul Corti. Diferenierea organului Corti se face treptat, ncepnd de la baza melcului ctre vrf; tunelul spiral apare prin autoliza unora dintre celulele de susinere, din care se formeaz, naintea formrii organului Corti i membrana tectoria. La nceputul lunii a treia apar n ampulele canalelor semicirculare crestele ampulare i n sacul maculele. n luna a 5-a n jurul labirintului membranos se formeaz dintr-un precartilaj esutul osos, astfel nct la jumtatea perioadei de sarcin (cca 140 zile) urechea ajunge la forma sa final a dezvoltrii.

Microotie cu gropie preauriculare

apendici cutanai preauriculari

Surditatea congenital prin dezvoltare anormal a membranei timpanice i labirintului osos; cavitatea timpanic i meatul extern absente; malformaii ale osicioarelor sau ale timpanului;. Surditat congenitala cauze: - factori genetici, - factori de mediu - Virusul rubeolic n saptamanile 7 - 8 afecteaz sever organul Corti. - poliomielita, eritroblastoza fetala, diabetul, hipotiroidismul i toxoplasmoza pot fi de asemenea cauze congenitale ale surditii