Schizofrenia

Voicu Mureşan
an 2, gr.2
Schizofrenia – definitie

- Schizofrenia reprezinta un grup de

tulburari psihice in care realitatea este
interpretata in mod anormal.
- Schizofrenia se caracterizeaza prin
halucinatii, delir, comportment si gandire
dezorganizata.
- Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de
ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor,
retragandu-se intr-o lume interioara
marcata de psihoza.
Cuprins
1.Semne si simptome
2.Cauze
3.Factori de risc
4.Consult de specialitate
5.Diagnostic
6.Complicatii
7.Diagnostic diferential
8.Tratament
9.Terapia
10.Preventie
1.Semne şi simptome

Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel încât şi semnele şi

simptomele variaza.
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta
pacientului ca cineva complota impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care
nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se găseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de integrare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.
 Simptomele pot fi împărţite in trei categorii, pentru a
usura diagnosticul si tratamentul.

Simptome şi semne negative

- pierderea sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau
comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le
indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.
Semne şi simptome pozitive:

- halucinatii sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in

schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa;
aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se
poarte pacientul si uneori pot să includă şi agresivitatea,până la
ranirea altora.

- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu,

pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza
comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gândurile

- tulburari ale gândirii sau dificultati de vorbire si organizare a

gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau
bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de
“salata de cuvinte”

- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive,

neindemanare sau miscari involuntare.
Semne şi simptome cognitive

Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele

pot fi cele mai debilitante in schizofrenie, intrucat
interferează cu abilitatea de a-si indeplini activitatile
zilnice.

- probleme in intelegerea sensului unei informatii

- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie
2. Cauze

• Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi,

studiile arata ca exista o interactiune de factori genetici
si de mediu care duc la aparitia schizofreniei.

• Tulburari ale anumitor neurotransmitatori, cum ar fi

dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la
aparitia schizofreniei.

• Chiar dacă cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia

acestor modificari, ele reprezinta o dovada ca
schizofrenia este o boala a creierului.
3.Factori de risc

• Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La

persoanele care au o ruda apropiata cu
schizofrenie, boala este mult mai frecventa
aproximativ 10%.

• La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod

tipic la adolescenta sau la tânarul adult. La femei,
acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30 de ani.

• Desi cauza precisa a schizofreniei nu este

cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care
par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare
a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta
4.Consult de specialitate

• Se recomanda consultul de specialitate cât mai

precoce in cazul aparitiei unor simptome ale
schizofreniei.
• Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine,
dimpotriva, in timp, se agraveaza, fara tratament.
• Totusi, exista persoane care prezinta aceste
simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie
de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau
de scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul
are nevoie de ajutor.
Cum poate fi ajutată o persoană care prezintă
siptomele schizofreniei

• Multe persoane cu schizofrenie nu cred ca au nevoie de

ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt reale.
Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei
apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic
calificat.

• Daca pacientul se pune in pericol pe sine sau pe cei din jur,

apartinatorii trebuie sa sune la politie sau la urgente pentru a
solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de
urgenta.
5.Diagnostic
- investigaţii-
- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii,
verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si
temperatura, ascultarea plamânilor si a inimii si examinarea
abdomenului

- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa,

teste screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste
imagistice cum ar fi RMN sau CT

- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre

modul său de a gândi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari
despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de
psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un
chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si
despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul
pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa
ofere informatii despre simptomele pacientului.
Criterii de diagnostic pentru schizofrenie

Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient

trebuie sa indeplineasca anumite criterii din manualul
de diagnostic.
Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:

- prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir,

halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament
dezorganizat sau catatonic sau prezenta simptomelor
negative

- disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, de a

merge la scoala sau a indeplini sarcinile zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni
- nu sunt prezente alte tulburari mentale.
Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci
tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii se
potrivesc unei categorii specifice.
Aceste cinci subtipuri de schizofrenie sunt:

- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual
6. Complicaţii
Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe
emotionale, de comportament si de sanatate si chiar probleme
legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului.
Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care
se asociaza sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
- conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.
Schizofrenia paranoidă
Schizofrenia paranoidă este forma cea mai comuna de
schizofrenie. Simtomele primare sunt halucinatii auditorii si
vizuale.
Oameni cu schizofrenie paranoida nu au de obicei dereglare in
gândire, comportament dezorganizat şi nu sunt afectati din punct
de vedere afectiv. Oamenii cu acest diagnostic au psihoze
grandioase, ca exemplu ei pot crede ca ceilalţi îi:
- înseala
- hărtuiesc
- otravesc
- spioneaza
- complotează impotriva lui sau a persoanelor dragi lui
- persecuta
 
Halucinaţiile auditorii pot cuprinde voci care:

- comenteaza despre comportamentul unei persoane

- îi ordona sa faca unele lucruri
- îi avertizeaza despre un pericol posibil
- vorbesc intre ele (deobicei despre persoana
afectata)

Primele semne de schizofrenie paranoida apar intre

15-34 ani.
7.Diagnostic diferential

Diagnosticul diferenţial pentru schizofrenie distinge

• tulburarea de alte condiţii de sănătate mintală, cum ar fi
tulburarea bipolară, tulburarea schizoafectivă şi tulburări
psihotice scurte.

• Schizofrenia legata de schimbări în starea de spirit poate

include manie si depresie. Cu toate acestea, aceste schimbări
în starea de spirit de obicei nu îndeplinesc criteriile pentru
manie in plina floare sau depresie, care apar în tulburarea
bipolară.

• Diagnosticarea schizofreniei este şi mai complicată pentru

că schimbările în starea de spirit apar în fazele sale timpurii,
active, precum şi în cele târzii.
Urmatoarele 3 criterii de diagnostic sunt folosite
pentru diagnostigare.

• Schimbarile in dispozitie corespund simptomelor

active

• Schimbarile de dispozitie trebuie sa fie prezente o

perioada lunga de timp, in timpul episodului psihotic

• Iluzii şi halucinaţii trebuie să fie prezente timp de 2

săptămâni, fără modificări în starea de spirit
 8.Tratament

• Schizofrenia este o boala cronica ce necesita

tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul
se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente.
• Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala
poate ajuta pacientul sa-si tina afectivitatea sub control
si sa devina un participant activ si informat in propria
ingrijire.
• In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome
severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta
pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana,
somn si conditii de igiena adecvate.
• De obicei, tratamentul schizofreniei este condus
de un psihiatru cu experienta in tratarea acestei
boli. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti
profesionisti: psihologul, asistentul social,
asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate
afecta mai multe arii ale vietii.

• Poate exista, de asemeni si un manager de caz

care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun
tratament si ca ingrijirea acestuia este bine
coordonata in cadrul echipei.
Tratamentul medicamentos

• Tratamentul medicamentos este cel mai important

in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie
poate avea efecte secundare serioase dar rare,
pacientul poate fi reticent in a-l lua.
• Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu
psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care
sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte
secundare.
• Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent
prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate
controla simptomele prin efecte asupra unor
neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina.
Exista doua tipuri principale de medicaţie
antipsihotică:

Antipsihotice conventionale sau tipice:

• Aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional,

eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei.
Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential
severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele
parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:

-Haloperidol
-Tioridazin
-Fluphenazina

• Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special

variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul
in care tratamentul este necesar pe termen lung.
Haloperidol

Nume comerciale:

Aloperidin, Bioperidolo, Brotopon, Dozic,

Duraperidol (Germania), Einalon S, Eukystol,
Haldol, Halosten, Keselan, Linton, Peluces,
Serenace, Serenase, and Sigaperidol. In
jargon medial, haloperidol mai are nume
ocazional de vitamina H.
Tioridazin

Nume comerciale:

Mellaril, Novoridazine, Thioril.

Fluphenazina

Fluphenazine decanoate - Modecate, Prolixin Decanoate,

Dapotum D, Anatensol, Fludecate, Sinqualone Deconoate

Fluphenazine enanthate - Dapotum Injektion, Flunanthate,

Moditen Enanthate Injection, Sinqualone Enanthate

Fluphenazine hydrochloride - Prolixin, Permitil, Dapotum,

Lyogen, Moditen, Omca, Sediten, Selecten, Sevinol,
Sinqualone, Trancin
Antipsihotice de noua generatie sunt numite si
antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi
sunt eficiente atat pentru simptomele negative cat si
pentru cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.
 Clozapina

Nume comerciale

Clozaril, Leponex, Fazaclo, Froidir;

Denzapine, Zaponex in UK;
Klozapol in Polonia, Clopine in
NZ/Aus)
Risperidona

Nume Comerciale: Risperdal in Olanda, SUA, Canada,

the UK, Portugalia, Spania, Turcia, si alte state,
Risperdal or Ridal in NZ, Sizodon sau Riscalin in India,
Rispolept in Europa de est, si Belivon, sau Rispen
altundeva.
• Risperidona este singurul medicament aprobat pentru
tratamentul schizofreniei la copii cu varsta intre 13 si 17
ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare
metabolice cum sunt cresterea in greutate, diabetul si
nivelul crescut de colesterol.

• Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient.

Poate dura si cateva saptamani de la introducerea
medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor.

• In general, scopul tratamentului cu medicamente

antipsihotice este controlul eficient al semnelor si
simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si
alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia
antianxioasa.
• Daca medicamentul ales nu este eficient pentru
pacient sau are efecte secundare intolerabile,
medicul poate recomanda o combinatie de
medicamente, schimbarea cu un alt medicament
sau ajustarea dozelor.
• Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa
administrarea tratamentului fara sa discute cu
medicul, chiar daca se simte mai bine.
• In cazul in care pacientul opreste brusc
administrarea medicatiei, poate apare o recadere
a simptomelor psihotice. In plus, medicatia
antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita
brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de
sevraj.
• Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte
secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele
antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a
diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si
hipertensiunea arteriala.

• Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor

albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de
sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate.

• Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele

secundare posibile si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile
ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia
antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante.

• Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si

substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine, minerale
sau suplimente vegetale.
9.Terapia
Terapie individuala

• Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il

poate ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de
fiecare zi determinate de schizofrenie.

• Terapia il poate ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de

comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia
pentru a continua tratamentul. Invatand despre
schizofrenie, poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga
cât de important este sa ia tratamentul medicamentos. De
asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii sociale
legate de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie

• Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe

urma terapiei, care ofera sprijin si educatie
familiilor.

• Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare

daca membrii familiei inteleg boala, pot
recunoaste situatiile stresante care pot duce la
recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu
abandoneze planul de tratament.

• De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca

pacientul si familia sa comunice mai bine si sa
depăşească toate conflictele familiale.
Reabilitarea

• Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru

a putea trai independent este o parte importanta
in tratamentul schizofreniei.

• Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata

diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul
sau comunicarea eficienta.

• Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita

spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor
eficiente existente.
Probleme ale tratamentului
• Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul
de tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a
functiona bine in activitatile zilnice.

• Dar uneori pot apare probleme care interferează cu

tratamentul.
Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa
se tina de planul de tratament.

• Ei pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de

alt tratament. Pe de alta parte, daca nu gandesc clar, pot uita
sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In
ce priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu
administrare prelungita, sub forma injectabila.

• Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere,

deci e bine sa aiba un plan de actiune in caz ca acest lucru se
intampla
• Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori
foarte mult. Pacientul care fumeaza are nevoie de o
doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina
interferează cu antipsihoticele, scazandu-le din
efect.

• In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor

poate face ca simptomele schizofreniei sa se
agraveze.

• Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul

de substante, poate avea un beneficiu mai mare
daca este integrat intr-un program care trateaza
atat schizofrenia care si abuzul de alcool si droguri.
Preventie

• Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia.

Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la
controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor
complicatii serioase si poate ajuta la
imbunatatirea prognosticului pe termen lung.

• Urmarea planului de tratament poate ajuta la

prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor
schizofreniei. Specialistii spera ca invatand mai
multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala
sa poata fi diagnosticata si tratata mai devreme.
• Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie,
urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea folosirii
drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul
suficient si introducerea tratamentului antipsihotic
cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la
minimizarea simptomelor si la prevenirea ca
acestea sa se agraveze.
29% schizophrenia
7% chronic schizo.
• In harta incidentei bolilor psihice in tarile
europene, Romania se afla pe locul 5, in
statisticile OMS. Datele pentru tara noastra
sunt cele oferite de Centrul de Statistica al
Ministerului Sanatatii. Cele mai multe cazuri
noi declarate de specialisti sunt cele cauzate
de depresii (peste 21.000 de cazuri noi, in
2007), depresie (35%) si schizofrenie (15%
+)