1 BAZELE TEORETICE ALE ECONOMIEI

REGIONALE
1.1 OBIECTUL ECONOMIEI REGIONALE

 Niveluri ale studierii economiei în teoria economică:

 Microeconomia - problemele comportamentului
consumatorilor individuali sau al firmelor şi interacţiunea lor
pe piaţă;

 Macroeconomia - comportamentul agregatelor

macroeconomice şi funcţionarea economiei ca întreg;

 “Mezoeconomia” (economia sectorială, regională sau

teritorială) - problemele sectoarelor economice, regiunilor,
localităţilor - abordarea la scara spaţială a economiei.
1.1 OBIECTUL ECONOMIEI REGIONALE
 Sfera de investigare a economiei regionale:
 localizarea (amplasarea) obiectivelor economice;
 echilibrul spaţial ;

 creşterea economică regională;

 mobilitatea spaţială a factorilor de producţie;

 eficienţa structurilor spaţiale;

 substituirea spaţială a factorilor de producţie;

 utilizarea metodelor şi tehnicilor economico-

matematice de analiză şi decizie pentru încorporarea
aspectelor spaţiale în teoriile economice tradiţionale;
 fundamentarea strategiilor şi politicilor regionale ş.a. .
 1.1 OBIECTUL ECONOMIEI REGIONALE

 Economia regională caută răspunsuri la o serie de

întrebări întrebări :
 cefactori determină rezultatele activităţii economice şi
gradul de ocupare într-o regiune?
 de ce nivelul de trai este mai ridicat în unele regiuni decât
în altele ?
 din ce cauză unele regiuni înregistrează ritmuri mai
accentuate de creştere economică decât altele ?
 care sunt factorii care determină migraţia interregională?

 de ce persistă în unele regiuni rate mai înalte ale

şomajului decât în altele ? (Armstrong şi Taylor, 1993)
1.1 OBIECTUL ECONOMIEI REGIONALE
 Modul de analiză şi interpretare a aspectelor dezvoltării
regionale se aseamănă în multe privinţe cu studierea și
analiza nivelului macro.

 Diferenţe semnificative între regiuni şi naţiuni (Armstrong

şi Taylor, 2000):
 economiile regionale sunt mult mai deschise decât economiile
naţionale
 toate regiunile din cadrul unei ţări utilizează aceeaşi monedă
 forţa de muncă şi capitalul au un grad mai mare de mobilitate
între regiuni decât între ţări
 barierele în materie de legislaţie, politică, limbă etc. operează cu
o forţă mai scăzută în cazul migraţiei interregionale
 gradul ridicat de interdependenţă existent între regiunile din
cadrul graniţelor unui stat
1.1 OBIECTUL ECONOMIEI REGIONALE

 Concluzie - economia regională are, ca principală

raţiune = oferirea unei baze teoretico-metodologice
raţionale şi ştiinţifice pentru adoptarea strategiilor
şi politicilor regionale – stabilirea obiectivelor şi
direcţiilor de dezvoltării regionale în vederea de
atenuării dezechilibrelor/disparităţilor inter şi
ienter-regionale
1.2 ECONOMIA REGIONALĂ – DISCIPLINĂ
FUNDAMENTALĂ ÎN CADRUL ŞTIINŢEI REGIONALE
 Ştiinţa regională are drept obiect de studiu
fenomene şi procese în care spaţiul, distanţa,
localizarea au un rol decisiv.

 Știinţa regională ca un domeniu ştiinţific distinct

are un pronunțat caracter interdisciplinar -
încorporează, din perspectivă spaţială, concepte şi
metode din economie, geografie, econometrie,
matematică, sociologie, politologie ş.a.
1.2 ECONOMIA REGIONALĂ – DISCIPLINĂ FUNDAMENTALĂ
ÎN CADRUL ŞTIINŢEI REGIONALE

 Economia regională reprezintă, prin sfera de cuprindere a

problematicii cât şi prin nivelul de profunzime la care a
ajuns, o disciplină fundamentală în cadrul ştiinţei regionale –
oferă fundament creșterii economice și dezvoltării regionale.

 Știinţa regională se află într-un stadiu de reflecţie şi evaluare

din diverse perspective determinat de următoarele aspecte:
 Progresul teoriei, al tehnicilor şi instrumentelor de cercetare
 modificările majore în “harta” economiei, apariţia unor probleme
specifice, noi pentru politica regională
 transformările din noua Europă implică schimbări de natură
geopolitică, economică, socială, culturală, dar şi o reorientare a
cercetării ştiinţifice
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Dezvoltarea regională - concept relativ nou ce urmărește:
impulsionarea și diversificarea activităților economice, stimularea
investițiilor în sectorul privat, reducerea șomajului și disparităților ,
îmbunătățirea continuă a nivelului de trai.

 Politica de dezvoltare regională – ansamblu de măsuri

planificate și promovate de autoritățile
centrale, în parteneriat cu alte entități
asigurării unei creșteri economice
valorificarea eficientă a potențialului
îmbunătățirii condițiilor de viață
administrației publice locale și
publice sau private, în scopul
dinamice și durabile, prin
regional și local, în scopul
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 În abordarea economiei din perspectivă spaţială alături de
regiune, se folosesc şi alţi termeni: aria, zona
 “aria” - este termenul generic pentru orice parte a spaţiului
bidimensional, fiind util în analiza economico-socială spaţială
 “zona” - definește o suprafaţă cu caracteristici diferite în
raport cu spaţiul înconjurător
 Regiunea –
 ansamblu de spații/locații învecinate, care aparţin aceleiaşi unităţi
teritoriale şi care pot avea caracteristici asemănătoare sub diferite
aspecte: economice, geografice, sociale, culturale, funcţionale etc.
 suprafaţă în cadrul spaţiului economic naţional suficient de
cuprinzătoare structural pentru a funcţiona independent, având
strânse legături cu restul economiei.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ

 Metoda clasică de conceptualizare a regiunilor face

distincția între trei tipuri (Richardson, 1979):
 regiuni omogene prin prisma unor criterii unificatoare:
criteriul economic , criteriul geografic, criteriul socio-
politic, etnic şi cultural etc.;
 regiuni nodale (polarizate) - interes pentru
uniformitate este minim, iar coeziunea este rezultatul
fluxurilor interne, al relaţiilor, interdependenţelor
polarizate de obicei în jurul unui centru dominant (nod) ;
 regiuni pentru planificare (programare) - unitatea
derivă dintr-un anumit cadru instituţional-administrativ în
vederea punerii în practică a unor politici şi programe
specifice de dezvoltare regională.
REGIUNI ECONOMIC FUNCȚIONALE

 Modalități diferite de delimitare a regiunilor:

 Specialiștii în geografia fizică – în funcție de bazinele
hidrografice forme de relief
 ecologiștii – în funcție de de legătura dintre ecosisteme
 Politicienii/guvernele - în funcție de jurisdicțiile
administrative și politice.
 Economiștii - sunt interesați de domeniile/sectoarele care
sunt legate între ele prin legături comerciale, migrația forței
de muncă, capitalului.
 Regiunile economic funcționale (FEA) – sunt defintie de
rețele relativ limitate și de omogene de piețe - acesta
este tipul de regiune care potrivește cel mai bine pentru
modelarea economică.
REGIUNI VIRTUALE
 Markusen face referire la regiuni ca având teritorialitatea stabilită
(granițe), dar subliniază necesitatea ca acestea să aibă un caracter
flexibil şi receptiv la presiunile intra şi extra-regionale

 Multe dintre regiunile metropolitane nou definite din ţările vest

Europene şi America de Nord, rămân delimitate la un nivel „virtual”,
nu numaidecât la nivel administrativ şi organizatoric (birocratic)

 Regiunile sunt din ce în ce frecvent iniţiate ca simple constructe

imaginare-virtuale, prezentate în broșuri și promovate pe internet,
nefiind numaidecât o realităţi teritoriale. Astfel de soluţii de "Auto-
ajutorare” au ca scop construirea unor punţi de legătură care sa umple
golul/decalajele "dintre vechea guvernare, structurile teritoriale şi
spațiile politico-administrative existente, pe de o parte şi mediul
economic (spaţiile economice) în continuă schimbare.
REGIUNI PREDOMINANT RURALE VS URBANE

 OECD identifică trei tipuri de regiuni in functie de

prezența unor mari cente urbane:
 Predominant rurale – mai mult de 50% din populație aparțian
unor comunități rurale, desitate a populației su 150 loc./kmp, și
centre urbane mai mici de 200000 de locuitori
 Predominant urbane – mai putin de 15% din populație trăiește
în comunități rurale, peste 150 loc./kmp și centru urban mai mare
de 200000 de locuitori (sub 500000) dar care sa nu dețină mai
mult de 25% din polulatie
 Intermediare – populatie rurală cuprinsă între 15-50%, centru
urban mai are de 500000 locuitori dar care sa nu dețină mai mult
de 25% din polulatie
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ

 Termenul de “regiune” se utilizează şi la nivel internaţional,

definindu-se regiuni constituite pe baza legăturilor dintre zonele de
frontieră ale unor ţări vecine:
 euroregiunile/regiunile transfrontaliere – structuri teritoriale de cooperare
transfrontalieră constituite în vederea promovării unor interese comune (binele
comun al) ale comunităților invecinate granițelor dintre 2 sau mai multe state:
 Black Sea Euroregion Euroregiunea Mării Negre (2008)– Bulgaria, România
 Biharia Euroregion (2007) - Euroregiunea Biharia – România, Ungaria
 Carpathian Euroregion (1993) - Euroregiunea Carpatică - România, Ungaria, Polonia, Slovacia, Ucraina
 Danube 21 Euroregion (1992) - Bulgaria, România, Serbia
 Danube–Criș–Mureș–Tisa Euroregion (1997) - Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa - România, Ungaria, Serbia
 Siret - Prut - Nistru Euroregion - Regiunea Siret - Prut – Nistru (2005) – R. Moldova, România
 Superior Prut and Lower Danube Euroregion (1998) - Euroregiunea Dunărea de Jos - R. Moldova, România,
Ucraina

 regiuni formate din grupuri de ţări între care există legături economice, comerciale,
culturale etc – Africa Subsahariană, America de Nord, Centrala sau de Sud, Europa de
Est sau sud Est etc., MENA (Orientul Mijlociu și Africa de Nord)
 Regiunea de dezvoltare este o asociere benevolă de
județe vecine, nefiind o unitate administrativ-teritorială
cu personalitate juridică.
 Cu scopul de a realiza o clasificare uniformă a unităţilor
teritoriale pentru statistica regională a Uniunii Europene
Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT) a
elaborat “Nomenclatorul unităţilor teritoriale pentru
statistică” (NUTS)
 Aceasta utilizează o structură ierarhică pe următoarele
niveluri :
 NUTS 0 – nivelul statal
 NUTS 1 – macroregiunile
 NUTS 2 – regiunile statistice / cele 8 definite în România – unități de
bază ale politicii regionale
 NUTS 3 – nivelul departamentelor, județelor
 NUTS 4 – nivelul microregiunilor
 NUTS 5- nivelul localităților rurale și urbane.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 In Romania sunt definite următoarele niveluri NUTS:
 NUTS 2 - opt regiuni componente sunt:
 11 Nord-Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj,Maramureş, Satu Mare, Sălaj)
 12 Centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita,Mureş, Sibiu)
 21 Nord-Est (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui)
 22 Sud-Est ( Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi,Tulcea, Vrancea)
 31 Sud Muntenia (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa,Giurgiu, Ialomiţa, Prahova,
Teleorman)
 32 Bucureşti-Ilfov (Bucureşti, Ilfov).
 41 Sud-Vest Oltenia ( Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt,Vâlcea)
 42 Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş)

 NUTS 3 - 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti

 NUTS 5 - 263 de oraşe, din care 84 de municipii şi 2688
comune
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Alte grupări tipologice ale regiunilor :
I. Regiuni ale căror probleme se situează în centrul politicilor
regionale din diverse ţări:
- Regiunile agricole aflate în dificultate au o poziţie
periferică în raport cu o regiune centrală (“core” region), ocupă suprafeţe
relativ întinse, dar populaţia lor este mai puţin numeroasă sau dispersată,
inclusiv regiunile izolate (de exemplu, unele regiuni montane), care nu
dispun de o reţea de comunicaţii, de o infrastructură corespunzătoare .
Probleme cu care se confruntă:
 lipsa de resurse,
 condiţii mai puţin propice dezvoltării comparativ cu alte regiuni
 nivelul venitului pe locuitor scăzut
 gradul de subocupare şi rata şomajului – ridicate
 sursele de venituri fiscale sărace
 productivitatea muncii redusă, insuficientă
 populaţia migrează mai întâi de la sate spre marile centre urbane, înainte
de a părăsi regiunea însăşi.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Regiunile industriale în declin sau “abandonate” – caracteristici:
 scăderea ratei de activitate
 creşterea lentă a venitului pe locuitorî
 emigraţia ridicată
 existenţa unor infrastructuri şi a unei populaţii active îmbătrânite, a unor utilaje învechite,
 un grad de poluare ridicat, ce poate descuraja noile investiţii
 un climat social nesatisfăcător.
 Regiunile care suportă “presiunea” unei creşteri rapide -
caracteristici:
 resursele cunosc o exploatare foarte intensă,ca şi infrastructurile (reţelele de transport, locuinţele),
 cererea de forţă de muncă este excesivă.
 poluarea şi congestia demografică sunt fenomene frecvente
 În ansamblu, dezvoltarea înregistrată în aceste regiuni se soldează cu rezultate negative
 situaţia ocupării, veniturilor sau a impozitelor este favorabilă
 apar o serie de disfuncţii sociale, care se traduc prin lungimea excesivă a traseului locuinţă - loc de
muncă, poluare sonoră etc.
 creşterea economică antrenează randamente descrescătoare , în final, costurile marginale devin
superioare avantajelor marginale.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 În funcţie de problemele specifice diferitelor
regiuni/țări:
 regiunile de promovare economică (în Germania) – regiuni
“slabe” din punctul de vedere al structurii economice;
 zonele de conversie şi zonele de reconversie industrială (în
Franţa) - zone caracterizate prin rate înalte ale şomajului,
diminuarea ritmului de creştere a populaţiei etc.;
 zone asistate (în Marea Britanie): a) “zone de dezvoltare”, cu
o rată înaltă a şomajului şi cunoscând un proces de
îmbătrânire industrială şi un declin al activităţilor industriale
tradiţionale şi b) “zone intermediare”, în general adiacente
celor de dezvoltare, dar cu o creştere lentă şi un şomaj mai
redus.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ

 Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională (ANDR)

din Romania a identificat următoarele tipuri de regiuni:
 Zonele tradiţional subdezvoltate – caracteristici:
 rată înaltă a şomajului structural
 pondere ridicată a populaţiei ocupate în agricultură

 Rata mortalităţii infantile mai mare decât media pe ţară

 tendinţă semnificativă a emigrării, determinată de lipsa locurilor

de muncă
 infrastructură de bază necorespunzătoare

 nivel scăzut al investiţiilor directe pe locuitor în raport cu media pe

ţară
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA ECONOMIEI DIN
PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ

 Zonele în declin industrial - caracteristici:

 procesul de tranziţie a condus la reducerea considerabilă a
numărului locurilor de muncă, în special în industria
prelucrătoare şi minieră.
 în comparaţie cu zonele tradiţional subdezvoltate, ele au o
situaţie satisfăcătoare a infrastructurii şi un mediu de afaceri
relativ favorabil
 este necesară acordarea unei atenţii speciale tratării
problemelor sociale generate de restructurarea industrială.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ

 Zonele fragile structural – caracteristici:

 dependenţa populaţiei ocupate de o singură
ramură/subramură a industriei grele sau chiar de o
singură mare întreprindere generatoare de pierderi
în economie

 intensificarea procesului de restructurare,

retragerea subvenţiilor acordate de stat fac ca în
perioada următoare aceste zone să se transforme în
zone în declin industrial.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Zone vulnerabile - zone în care factorii ce condiţionează
dezvoltarea se situează sub anumite praguri critice. Definite
în baza următoarelor criterii (Urbanproiect, 1995):
 criterii geografice, zonele ce prezintă condiţii dificile de relief,
condiţii dificile de climă, resurse de apă subterană
necorespunzătoare, soluri slab productive;
 criterii demografice, zone în care se constată tendinţe de
depopulare, spor natural puternic negativ, fenomene de
îmbătrânire demografică, număr mic de persoane pe gospodărie;
 criterii economice, zonele în care există un număr redus de
locuri de muncă raport cu cererea, o slabă dezvoltare a activităţilor
neagricole;
 criterii sociale, zonele caracterizate prin disfuncţii ale vieţii
comunitare, insatisfacţii privind mediul construit al localităţii etc..
 1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Zonele defavorizate (ZD), desprinse din cadrul zonelor vulnerabile, definite inițial ca
fiind arii geografice strict delimitate teritorial, îndeplinind cel puţin una din
următoarele condiţii (OUG 24/1998):
 să aibă structuri productive monoindustriale- să mobilizeze mai mult de 50% din
populatia salariată;
 să fie zone miniere - disponibilizat prin concedieri colective în urma aplicării
programelor de restructurare;
 concedieri colective care să afecteaze mai mult de 25% din numărul angajaţilor cu
domiciliul stabil în zona respectivă;
 rata şomajului să depăşească cu 25% rata şomajului la nivel naţional;
 să fie lipsite de mijloace de comunicaţii şi infrastructura să fie slab dezvoltată.

 criteriile au fost revizuite şi reduse la cel puţin una din condiţiile (OUG 75/2000):
 ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă ale zonei să fie de cel puţin
trei ori mai mare dacât ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă;
 să fie zone izolate, lipsite de mijloace de comunicare, iar infrastructura să fie
slab dezvoltată.
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Politica privind ZD se bazează pe elaborarea şi
derularea de programe susţinute prin FNDR sau
FEDR, orientate pe domenii de activitate şi/sau
comunităţi locale având ca obiectiv realizarea unei
creşteri economice durabile prin:
 identificarea şi punerea în valoare a punctelor forte pe
care le prezintă România şi transformarea lor în
avantaje comparative pe plan internaţional;
 concentrarea eforturilor de dezvoltare pe domenii
generatoare de bunăstare (ramuri ale industriei,
servicii, turism ş.a.);
 stimularea procesului investiţional în domeniul public şi
privat
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ
 Programele propuse şi promovate de MDP pot fi menţionate :
 programul « Avantaje » - identifică şi susţine punctele forte ale
României în contextul competiţiei economice internaţionale
 programul « Turism interregional » - urmăreşte generarea de noi
atracţii turistice sau punerea în valoare a obiectivelor deja existente
 programul « Tehnologia secolului XXI » - orientat pe zone cu potenţial
tehnologic important şi specialişti cu calificare ridicată, zone In care se
află centre universitare, institute de cercetări, incubatoare de afaceri
ş.a.
 programul « Parcuri industriale » - are ca scop îmbunătăţirea
infrastructurii economice regionale, diversificarea economiei şi
încurajarea iniţiativelor private în special în domeniul industriei şi
serviciilor de vârf
 programul « Dezvoltarea regiunii Nord-Est »,
 programul « Investiţii strategice în regiunile Nord-Vest şi Vest »,
1.3 REGIUNEA, ELEMENT ESENŢIAL ÎN ABORDAREA
ECONOMIEI DIN PERSPECTIVĂ SPAŢIALĂ

 Programele, proiectele promovate prin Planul

Național de Dezvoltare se concentrează asupra
următoarelor direcţii:
 diversificarea economică, inclusiv valorificarea
potenţialului turistic prin sprijinirea dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii;
 dezvoltarea resurselor umane (modernizarea şcolilor
profesionale, furnizarea de servicii sociale);
 îmbunătăţirea calităţii reţelei infrastructurii regionale;

 reabilitarea micii infrastructuri urbane şi turistice.