Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTRUIRE A ADULȚILOR
Moderatori:
Șcut Natalia
Cuvalciuc Veronica
Mungiu Anna
CUPRINS:
• Dezvăluirea esenței metodelor și tehnicilor de instruire a adulților.
• Metodele interactive.
• Argumente în utilizarea tehnicilor tradiționale de instruire a
adulților.
FORMULA DIN 5 ÎNTREBĂRI PENTRU A
DESCOPERI CARE ESTE SCOPUL VIEȚII TALE
• Cine ești tu?
• Cu ce te ocupi în viață? Cum îți câștigi existența?
• Pentru cine faci asta? Cine sunt beneficiarii/ grupurile țintă?
• Care sunt dorințele și nevoile acestor beneficiari?
• Cum se schimbă ei/ se transformă în rezultatul activității tale?
„Educaţia este forma de adaptare esenţială a
omului la lume şi a lumii la om.”
Dacă procesul educativ este centrat pentru a-l face pe
individ să acţioneze şi să dezvolte cunoştinţe, abilităţi şi
valori care îi sunt necesare în toate aspectele vieţii,
formarea profesională continuă reprezintă un proces
sistematic şi planificat de modificare a unor atitudini,
cunoştinţe sau abilităţi cu scopul de a îmbunătăţi
performanţa în activitatea specifică. Se doreşte dezvoltarea
abilităţilor individului, astfel încât acesta să se integreze cu
succes în cerinţele prezente şi viitoare ale organizaţiei
Metoda („odos” - cale şi „metha” - către,
spre) este drumul, calea ce conduce la
atingerea obiectivelor, un mod eficient de
acţiune, o tehnică de execuţie a acţiunii,
cu încorporarea unor elemente de
programare a operațiilor
Calitatea, echitatea şi eficienţa sunt cei
trei piloni care susțin aplicarea metodelor
în studiul adultului.
Clasificarea metodelor
a) după istoric:
• metode traditionale, clasice (expunerea, conversatia,
exercitiul etc.)
• Metode moderne, de dată mai recentă ( problematizarea,
brainstorming-ul)
b) dupa gradul de angajare al cursanților la instruire:
• metode expozitive sau pasive, concentrate pe memoria
reproductivă și pe ascultarea pasivă;
• metode active, care suscită activitatea de explorare
personală
c) dupa forma de organizare a activității:
• metode individuale, cu fiecare cursant
• metode de grup( cu grupe omogene sau eterogene)
• metode combinate care alternează variantele de mai sus
METODELE EXPOZITIVE:
Modalitate de prezentare orală a unei teme într-o
organizare logică, caracterizată prin densitatea
ideilor şi prezentarea fluentă şi pregnantă a
acestora.
• Ce am învățat?
• Unde și când pot folosi ceea ce am
învățat?
• Ce mai trebuie încă să învăț?
• Metodele practice-demonstrative capătă o importanţă
deosebită, datorită utilizării principiilor euristicii, ale
descoperirii unor idei, semnificaţii sau deprinderi de
interes major. Participarea activă constituie pilonul
principal al acestora, ceea ce explică atât extensia
puternică pe care au cunoscut-o în ultimii ani, cum
remarcă lucrările de specialitate, cât şi dorinţa
organizatorilor de a cunoaşte şi utiliza cu preponderenţă
astfel de metode.
Educaţia adulţilor este, în conţinutul său, dezvoltarea prin
activitate, prin acţiune, prin experimentare, unde exerciţiul
ocupă un loc de seamă.
Înţelegerea operaţiilor logice care intervin în cazul
metodelor practice-demonstrative este foarte importantă
pentru asimilarea acestei modalităţi de lucru cu adulţii. Prima
dintre ele o putem numi investigaţia cognitivă asupra realului
pentru a sesiza aspectele esenţiale, după care urmează,
plecând de la datele obţinute, să se treacă la construcţia
posibilului. Construcţia nu este un simplu reflex, ci
transformare originală, pluridimensională, aşa cum încearcă să
sugereze şi modelul de mai jos aflat la baza mecanismului
intern de lucru al metodelor practice- demonstrative.
Metoda
Metoda
Metoda modelării. Metoda
rezolvării de
schimbului de sinectică.
probleme
experienţă.
Metoda
lucrului în Meroda
grup
formării
industriale
Metoda ( TWI)
interpretării pe
roluri.
Metoda
Carrard
Metoda studiului
de caz Metoda
cercetării
Metoda Metoda formării
documentare şi
proiectelor. dirijate prin
de teren.
sarcină.
COPACUL IDEILOR
Formăm patru grupuri . Fiecare dintre ei va primi fișa de lucru ,
pentru a completa copacul timp de 5 minute.
Sarcini de lucru:
a) Scrieţi tot ce este important despre metodele selectate
sub formă de propoziţii.
b) Dați exemple de situații în care pot fi folosite/utilizate
metodele date.
JOCURILE FOLOSITE ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR SE
REFERĂ LA METODELE INTERACTIVE DE INSTRUIRE…
Diversitatea
Necesitatea de a lua
condiţiilor de
soluţia în condiţiile
desfăşurare a jocului
nedeterminate şi într-
ce diferă de condiţiile
un anturaj practic. Jocurile standard.
instructive se
caracterizează
prin:
Integrarea cunoştinţelor
Posibilitatea de teoretice cu practica
a le repeta activităţii profesionale,
orientate la formarea
Posibilităţi largi de
deprinderilor.
instruire
individuală.
ÎN CADRUL JOCULUI ADULŢILOR SE FORMEAZĂ
URMĂTOARELE PRICEPERI ŞI DEPRINDERI:
Jocuri Jocurile
imitative Jocuri de operaţionale
executare
Joc de
Joc de rol înscenare
• Caracterizați cele cinci variante ale jocurilor didactice prin trei imbinări de
cuvinte pentru fiecare...
• Jocuri imitative, în care se imită activitatea unei instituţii
(anume evenimente, o activitate concretă – şedinţe de
planificare, o lecţie, un consiliu pedagogic etc.). Scenariul
acestui joc conţine subiectul evenimentului, descrierea
structurii şi destinaţiei elementelor imitate, documentele
normative pe baza cărora se apreciază specificul activităţii
imitate şi descrierea mediului în care are loc evenimentul.
Esenţa acestei metode constă în faptul că acţiunile studenţilor
şi învăţătorului se desfăşoară într-o situaţie imaginară,
conform unui anumit scenariu.
• Jocurile operaţionale ajută la perfecţionarea unor operaţii
specifice. De exemplu a metodicii organizării unor lecţii, a
măsurilor educative. Are loc modelarea proceselor respective,
condiţiile le imită aici pe cele existente în realitate.
• Jocuri de executare a rolurilor. Aici se perfecţionează tactica
conduitei acţionale, exercitarea unor funcţii, obligaţiunile unor
persoane oficiale.
• Metoda jocului de rol se bazează pe un „scenariu” minim ce
sugerează o situaţie problematică în care sunt implicate
„personaje” ce trebuie să respecte exigenţele sociale şi
juridice, normele de convieţuire, anume regulamente etc. –
într-un cuvînt, regulile jocului. Scenariul porneşte de la
realităţi concrete. Trebuie precizat faptul că scenariul va fi
spontan şi nu premeditat, creînd premisa unei exprimări
sincere, deschise, naturale cu privire la problema atinsă. Jocul
propriu-zis nu trebuie să dureze mai mult de cinci sau zece
minute, după care vor urma intervenţiile şi comentariile
„spectatorilor”. Jocul pe roluri poate fi reluat la sfîrşitul
şedinţei, dar ţinîndu-se cont de sugestiile – de atenuare şi de
stingere a conflictului – emise de către participanţi.
• Jocuri de înscenare. Este un teatru original de afaceri cînd se
joacă o situaţie. Adulţii trebuie să-şi mobilizeze toată
experienţa, cunoştinţele, să pătrundă adînc în structura unui
anumit personaj, să înţeleagă munca lui, să aprecieze condiţiile
şi să găsească o linie corectă de conduită. Aici se cere să-1
învăţăm pe adult să se orienteze în diferite circumstanţe, să-şi
aprecieze obiectiv propria conduită, să ţină cont de posibilităţile
altora, să influenţeze asupra activităţii lor fără a se arăta în
postura de lider.
Opțiunea formatorului pentru o anumită metodă se
face ținând cont de conținutul procesului de instruire, de
particularitățile de vârstă și individuale ale cursanților, de
psihosociologia grupului, de mijloacele de învățământ avute
la dispoziție, de experiența și competența didactică a
profesorului. Până la urmă, alegerea și utilizarea oricărei
metode pedagogice este o artă, pentru care necesită o
adaptare, la o situație precisă, a unor indicații generale
date de carțile de pedagogie(dupa Gaston Mialaret, 1981).
• POT SĂ APLIC...