Cunoaşterea rolurilor (diagrama rolurilor)

Analiza rolurilor de viaţă este o parte integrantă a unei viziuni holiste asupra dezvoltării carierei,
viziune care integrează rolurile jucate, contextele sau cadrele în care ele se desfăşoară şi evenimentele din
viaţa unei persoane.
Factori, cum ar fi: genul, etnia, rasa, spiritualitatea, clasa socială şi orientarea sexuală sunt aspecte ale
acestei definiţii, datorită impactului pe care îl au asupra structurării şi a derulării rolurilor. „Combinarea
simultană a rolurilor, pe care noi le îndeplinim în viaţă, constituie stilul de viaţă; combinarea lor secvenţială
structurează spaţiul de viaţă şi constituie ciclul vieţii. Structura totală reprezintă pattern-ul carierei.” (Super,
1980, în Niles şi Harris-Bowlsbey, 2002, p. 35).
Participarea eficientă la roluri poate fi dificil de atins, datorită faptului că, deseori, datorită
interacţiunii permanente care există între ele, pot să apară situaţii conflictuale, în care persoana să aibă
posibilităţi scăzute de exprimare şi de valorificare ale propriului potenţial. În egală măsură, însă, atunci
când rolurile se susţin şi se îmbină armonios, se creează cadrul adecvat, optim, pentru exprimarea valorii
personale a individului şi oferă un plus de echilibru şi de satisfacţie vieţii acestuia.
Cariera individuală include constelaţia totală a rolurilor jucate de o persoană, de-a lungul vieţii.
Rolurile sunt, în general, jucate în teatre specifice: acasă, la şcoală, la locul de muncă sau în
comunitate. Implicarea eficientă sau optimă, în îndeplinirea rolurilor, poate fi foarte dificil de atins, mai
ales dacă persoana este pusă în situaţia adaptării la cerinţele unor roluri conflictuale. Din când în când,
anumite roluri devin prioritare, comparativ cu altele. Uneori, rolurile jucate, de obicei, într-un teatru
sunt ,,transferate” într-un alt teatru şi intră în conflict cu rolurile jucate acolo. De exemplu, când rolul de
angajat trece de la serviciu acasă poate intra în confict cu rolurile de părinte şi de partener.
Ca atare, există o multitudine de tipuri de interacţiuni, între rolurile de viaţă: suportive,
compensatorii sau neutre, cu complexităţi şi intensităţi diferite, ele influenţează, într-o mare măsură,
percepţia persoanei asupra vieţii. Viaţa este văzută ca fiind mult mai bună, atunci când rolurile se susţin
unele pe altele, oferind, astfel, oportunităţi pentru exprimarea valorii personale a fiecărui individ.
Diagrama rolurilor este o tehnică bazată pe conceptul de dezvoltare a carierei de-a lungul vieţii.
Ea oferă clienţilor o structură pe care aceştia o pot utiliza, pentru a identifica şi a analiza,
împreună cu consilierul, dificultăţile întâmpinate în sfera carierei.
De asemenea, poate fi utilizată în consilierea carierei cu clienţi adulţi, care sunt implicaţi în
stabilirea scopurilor, pe măsură ce-şi planifică următoarele etape educaţionale şi ocupaţionale.
Gysbers (2006) accentuează importanţa folosirii acestei tehnici, în consilierea carierei, şi datorită
faptului că este suficient de complexă şi de sensibilă, pentru a acoperi o gamă vastă de aspecte ale vieţii
clientului, în afara dificultăţilor legate de muncă şi de familie.
Cu ajutorul acestei tehnici, se pot identifica probleme conectate cu roluri, cu cadre şi cu
evenimente de viaţă, aşa cum sunt trăite şi exprimate, la nivel individual.
Diagrama rolurilor presupune: provocarea clienţilor, de a-şi analiza rolurile jucate de-a lungul
vieţii; cadrele în care acestea sunt interpretate şi evenimentele semnificative; relaţiile dintre ele, precum şi
importanţa lor, în trei momente din viaţă: în urmă cu cinci ani, în prezent şi peste cinci ani.
Clienţii folosesc cercuri, pentru a reprezenta cele trei momente. Alegerea intervalului de cinci ani
este arbitrară; poate fi folosit orice interval de timp, care este potrivit clientului (Gysbers, 2006).
Clienţii aleg acele roluri, pe care consideră că le îndeplinesc: părinte, soţ/ soţie, persoană care
munceşte, persoană care învaţă, persoană aflată în timpul liber, cetăţean, copil etc.
 În primul cerc (în urmă cu cinci ani), folosind cercuri mai mici, clienţii plasează acele roluri, în
care erau implicaţi în acea perioadă. Cercurile mai mici pot fi astfel aranjate, încât să exprime, cît mai clar
şi mai adecvat, relaţia dintre aceste roluri (cercurile se pot atinge, se pot suprapune sau pot fi reprezentate
separat, fără nicio legătură între ele). Mărimea cercurilor, reprezentând rolurile, poate sugera importanţa
acelor roluri în viaţa clienţilor.
Aceeaşi sarcină este realizată şi pentru celelate două cercuri rămase, reprezentând ,,Prezentul”
şi ,,Peste cinci ani”.
Exerciţiul oferă o imagine, asupra modului în care rolurile interacţionează unele cu altele, oferind
informaţii şi despre importanţa fiecăruia dintre aceste roluri.
Folosind formule, cum ar fi: ,,Spune-mi cum te ajută această reprezentare, ca să explici
problemele cu care te confrunţi” sau ,,Vorbeşte-mi despre maniera în care rolurile jucate – părinte, soţ/
soţie, persoană care munceşte, persoană care învaţă – se suprapun în viaţa ta”, consilierul poate susţine
clienţii, în descoperirea dinamicii preocupărilor legate de carieră şi a situaţiilor în care aceste preocupări
se manifestă.
Alte metode, care facilitează o abordare unitară, holistă, a clientului, sunt: harta spaţiului vieţii
(life-space map) şi exerciţiul identificării pattern-urilor (pattern identification exercise).
Harta spaţiului vieţii (life-space map) presupune desenarea unei diagrame, prin intermediul căreia
clientul şi consilierul lucrează împreună, pentru a reprezenta ideile şi sentimentele clientului, într-o formă
vizuală. Prin intermediul acestei activităţi, devin mai vizibile o serie de pattern-uri, de conflicte şi de
contexte, ceea ce facilitează identificarea spaţiilor de viaţă, preferate de către client (Peavy, 1998, în
McMahon şi Patton, 2002).
Exerciţiul identificării pattern-urilor (pattern identification exercise) este structurat, pornind de la
ideea că pattern-urile de viaţă pot fi descoperite prin studierea experienţelor anterioare, nu neapărat a
celor legate de muncă (Amundson, 1998, în McMahon şi Patton, 2002). Odată ce o experienţă este aleasă,
consilierul ghidează clientul, printr-un proces de reamintire al aspectelor pozitive şi al celor negative ale
experienţei respective. Pornind de aici, pot fi identificate o serie de pattern-uri şi teme de viaţă, fiind
discutată şi legătura acestora, cu deciziile legate de alegerea şi de dezvoltarea carierei.