Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Leucemia Mieloidă Cronică
Leucemia Mieloidă Cronică
FACULTATEA DE BIOLOGIE
MASTERAT, SPECIALIZAREA GENETICĂ MOLECULARĂ
LEUCEMIA MIELOIDĂ
CRONICĂ
Masterand
COSTIN (MIROŞANU) ALINA
LEUCEMIA MIELOIDĂ
CRONICĂ
Boală neoplazică a ţesutului sanguin,
încadrată în grupa bolilor mieloproliferative
cronice (BMPC) alături de:
• Policitemia vera (PV),
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Hematopoiesis_simple
.svg
GRANULOCITOPOIEZA
http://en.wikipedia.org/wiki/Granulocytopoies
CARACTERISTICI
Proliferarea necontrolată a granulocitelor
neutrofile, cu o marcată deviere la stânga,
Prezenţa lor pe frotiul de sânge periferic în toate
stadiile de maturare,
Creşterea numărului granulocitelor bazofile (%,#),
Scăderea fosfatazei alcaline leucocitare,
Creşterea producţiei de acid uric,
Anomalia citogenetică: cromosomul Philadelphia.
Gena himerică BCR/ABL responsabilă de
producerea p210 cu activitate tirozin kinazică de
blocare a apoptozei.
ISTORIC
1845: Craigie, Bennett şi Virchow: splenomegalie
plus ,,supuraţia sângelui“.
1870: Neumen: ,,leucemia mielogenă“.
1900: Naegeli: descrierea mieloblastului;împărţirea
leucemiilor în acute şi cronice.
1946: Wachstein: scăderea fosfatazei alcaline
leucocitare (coloraţia citochimică Gőmőri).
1951: Damesheck: lansează conceptul ,,bolilor
mieloproliferative“.
1960: Nowell şi Hungerford: descoperă anomalia
cromosomială Philadelphia (Ph1).
1973: Rowley: tehnica de bandare, recunoaşterea
translocaţiei t (9:22) (q 34:11).
1977: Fialkow şi colab.: boala clonală, cu originea
într-o celulă stem pluripotentă.
1982: De Klein: translocaţia genei ABL la
cromosomul 22q.
1984: Stephenson: descrierea regiunii de ruptură
M-BCR (major breakpoint cluster region) pe
cromosomul 22.
1986: Ben-Neriach: demonstrarea genei hibride
BCR/ABL pe cromosomul 22; descrierea proteinei
himerice p210 cu activitate tirozin-kinazică.
1990: Deley: inducerea la şoarece a unui sindrom
similar cu LMC, prin transfecţia cu gena BCR/ABL.
INCIDENŢĂ ŞI EPIDEMIOLOGIE
15-20% dintre leucemiile adultului,
1-2 cazuri noi la 100 000 adulţi/an,
25-50 de ani (incidenţa maximă),
Rară sub 18 ani, excepţională sub 5 ani
altul,
Nu s-au descris cazuri familiale,
Nu apare la gemeni identici.
ETIOLOGIE
Cauza?
Intoxicaţia cu benzen,
Agenţi chimici?
Virusuri?
PATOGENIA
LMC- prima neoplazie asociată cu o anomalie
citogenetică (Ph1).
Printre puţinele în care acest tip de anomalie
rămâne constant.
LMC –reprezintă un model de afecţiune în
identificat şi în:
LAL adult (20% din cazuri) şi LAL copil(2%),
LAM (2% din cazuri).
Numai prezenţa sa nu e suficientă pentru dg.
ANOMALIA PHILADELPHIA
Interpretată iniţial ca o deleţie parţială a braţului lung
a acrocentricului mic, cr.21.
1973- Rowley, tehnici de bandare
evoluţiei bolii.
TRANSLOCAŢIA
PHILADELPHIA
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Philadelphia_Chromosom.
svg
EXAMEN CITOGENETIC
Măduva osoasă
Analiza cariotipului celulelor medulare aflate
în diviziune.
Ruptura cr.9 se produce la banda q34.12.
Ruptura cr.22 se produce la banda q11.21.
Rareori (5% din cazuri) pot să apară variante
http://annals.org/data/Journals/AIM/20040/10FF1.jpeg
HEMATOPOIEZA ÎN LMC
http://www.medscape.com
DIAGNOSTIC CLINIC
Prima categorie:
Întâmplător la o hemogramă de rutină, fiind
Asimptomatici în momentul diagnosticului.
A doua categorie:
neutrofil
nesegmentat segmentat
eritrocite
BUSULPHAN
INTERFERON
TRANSPLANT MEDULAR – pentru o remisiune
completă şi de durată.
Monitorizarea BMR de după transplant foloseşte
RQ-PCR şi FISH.
SCOPUL TRATAMENTULUI
RĂSPUNSUL HEMATOLOGIC:
Revenirea WBC, Hgb., Hct., RBC, PLT la normal
mieloblaşti