Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae TestemiȚanu”

Facultatea de Stomatologie

Metode de studiere a funcțiilor aparatului dento-maxilar.

Caracteristica generală rolul lor în aprecierea anomaliei dento-
maxilare

Realizat:Dandara Mihaela
Coordonator:conf.univ Granciuc Gheorghe
 ■Cuprins
1.Actualitatea temei
2.Scopul
3.Obiectivul stabilit
4. Funcțiile aparatului stomatognat
5.Examenul funcțional
6.Concluzii
7.Bibliografie
 Actualitatea temei
Aparatul dento maxilar indeplinește funcții esențiale vieții,în modul
acesta se modelează și se definitivează în procesul complex al creșterii și
dezvoltării masivului maxilo-facial.
Funcțiile principale ale aparatului dento-maxilar sunt asigurate prin
mișcările ritmice ale mandibulei,maxilei,buzelor,mușchilor
mimici,deprinse în cursul ontogenezei și coordonate neuro-muscular și în
alta parte automatizate.
Corelaţia formă-funcţie-structură pe tot parcursul vieţii individului are un
rol important în procesul etiologic al anomaliei ocluzale. Dacă funcţia
poate influenţa creşterea maxilarelor, atunci modificarea funcţiei poate
cauza anomalia dento-maxilară.
Aceste funcții la rîndul lor stimulează dezvoltarea normală a maxilarelor
și modelează forma lor în vederea adaptării la condițiile de mediu.
 Scopul

Aprecierea metodelor de studiere și analiza

mecanismelor care permit realizarea funcțiilor
sistemului stomatognat.Evidențierea factorilor ce
contribuie la apariția varietăților și dereglărilor de
funcții ale aparatului dento-maxilar.
 Obiectivul de studiu a constituit studierea literaturii de
specialitate cu efectuarea unei sinteze asupra timpilor ce
stau la baza realizării funcțiilor, rolului etiologic al
parafuncţiilor şi disfuncţiilor sistemului stomatognat în
anomaliile dentomaxilare .
 FUNCŢIILE NORMALE ALE APARATULUI DENTO- MAXILAR

Sunt reprezentate de:

■ - funcţia masticatorie;
■ - funcţia respiratorie normală;
■ - funcţia de deglutiţie;
■ - funcţia fonaţiei;
■ - mimica.
 FUNCŢIILE PATOLOGICE (VICIATE)

Bassigni împarte funcţiile patologice ale aparatului dento-

maxilar în 2 mari grupe:
■ - grupa disfuncţiilor: masticaţia leneşă (implicit alimentaţia
artificială a nou născutului), respiraţia orală, deglutiţia infantilă,
fonaţia defectuoasă;
■ - grupa parafuncţiilor: sugerea degetelor, a lenjeriei, a diverselor
obiecte, ticurile şi bruxismul.
Funcții ocazionale sau profesionale sunt considerate a fi
tusea,stărnutul.
■ Ecuația ortodontică și scheletul cranio-facial(după R.Moyers,în ,,Handbook of Orthodontics’’)

Cauzele acționează pe Locul etiologic primar producînd Rezultatele

1.Ereditatea Osul Maxilar Mărime Mari

2.Cauze de dezvoltare Mandibula Formă Mici
de origine necunoscută Alte oase ale complexului Poziție Asimetrie
cranio-facial Textură Prognatism
3.Traume Retrognatism
4.Agenții fizici Osteomalacie
5.Obiceiurile Lipsa de asimetrie cu alte oase
6.Patologii divere
7.Malnutriție
 ■ Funcția și disfuncția respirației
■ Deoarece necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziţiei mandibulei şi limbii,
este considerat că modificarea tipului respirator, aşa ca respiraţia bucală, dar nu cea nazală, poate
modifica poziţia capului, a maxilarelor şi a limbii.
■ În repaus, respiraţia nazală necesită un efort mai mare decît respiraţia bucală, fapt favorizat de
forma căilor respiratorii superioare, care prin traiectul său creează o anumită rezistenţă faţă de
curentul de aer. Dacă nasul este parţial obstrucţionat atunci, se asociază respiraţia bucală.
Punctul de trecere de la respiraţia nazală la cea bucală- variază, dar în mediu atinge nivelul de
rezistenţă de aproximativ 3,5-4 cm H2o/l/ min.
■ Respiraţia orală poate fi determinată de
unele obstrucţii în teritoriul ORL:
-vegetaţii adenoide,
-deviaţii de sept nazal,
-polipi nazali,
-amigdale hipertrofice etc.
■ Î̂n timpul respiraţiei bucale, mandibula se coboară împreună cu limba, iar capul se află într-un
grad anumit de extensie. Păstrarea aceste poziţii induse, ca rezultat au loc următoarele:
• se măreşte înălţimea facială şi va avea loc o extruzie a grupului lateral de dinţi,
• mandibula se va roti inferio-posterior formînd, ocluzia deschisă,
• Mandibula coborîtă și distalizată va favoriza o retrognație funcțională cu tulburări în plan
sagital:inocluzie în plan sagital;ocluzie distalizată,inocluzie sagitală
• iar presiunea mărită ca rezultat al tensiunii jugale, poate produce constricţia maxilarului
superior.
• Buza superioară este scurtată și atonă,dinții frontali superiori sunt vestibularizați,datorită
atoniei buzei și maxilarului îngustat
Dinții frontali inferiori în erupția lor ,negăsind antagoniști în poziție corectă,continua sa erupă pînă
la stabilirea unui contact cu mucoasa palatină,producând supraocluzie
■ Indivizii cu modelul de respiraţie bucală au fost descrişi clasic, ca posedînd maxila îngustă în
formă de „V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţiei joase a limbii prezentă în timpul
respiraţiei bucale.
 Funcția și disfuncția masticației
Forțele rezultate prin actul de masticație reprezintă un important stimul în
dezvoltarea armonioasă a maxilarelor.
La sugar funcția de masticație reprezintă actul suptului,ce presupune o complexitate
de mișcări ritmice necesare actului de succiune,o adevărată miogimnastică.Aceasta
stimulare funcțională în primele 3 luni de viață va favoriza propulsia mandibulei
,compensând astfel inocluzia fiziologică a nou-născutului,care se va reflecta în
ocluzie.
Cu erupția primilor molari copilul poate sa mestece.Pentru o bună dezvoltare a
aparatului maxilar,este necesar ca alimentația să fie suficient de fermă.
Cu erupția dinților definitivi,morfologia funcțională a arcadelor se modifică din
nou,stabilind stereotipul dinamic de masticație.
■ Anomaliile dento-maxilare odată instalate pot micșora eficiența
masticatorie prin:
-în ocluziile încrucișate este perturbată mișcarea de lateralitate a
mandibulei
-în ocluzia deschisă frontală și ocluzia progenă cu inocluzie inversă frontală
este exclusă incizia alimentelor,apar fenomene de supraîncărcare
funcțională la nivelul dinților ce vin în contact
-ocluzia adîncă predispune la instalarea unui stereotic de masticație
vertical(tocător) dinții pot leza direct mucoasa d epe maxilarul antagonist
Alimentația tot mai rafinată adusă de civilizație,utilizarea tot mai redusă a
actului de prehensiune,explică tendința tot mai marcată a omului actuat și
a viitorului către ocluzia distalizată care coexistă cu ocluzia adîncă.
 ■ Funcția și disfuncția deglutiției
■ Deglutiţia este o funcţie complexă, ce cuprinde 4 timpi:bucal, faringian,esofagian şi
cardial.
■ Patologia timpului bucal poate deveni agent etiologic în anomaliile dento-maxilare.
■ Deglutiţia ca funcţie se instalează din momentul naşterii, iar modificările din cursul
dezvoltării au loc foarte lent şi pretind restructurări anatomice ale conformatorului,
însoţite de reeducări continue.
■ Timpul bucal și cel faringian al deglutiției prezintă un rol de excepție în procesul de
creștere și dezvoltare a aparatului dento-axilar.
■ Este important aici, sa diferenţiem cîteva tipuri de deglutiţie:
■ infantilă fiziologică, deglutiţia adultului şi cea infantilă patologică.
În deglutiţia infantilă fiziologică limba este plasată între procesele alveolare, apoi alveolo-
dentare, ea reprezentînd tipul normal de înghiţire a sugarului. De la acest tip de deglutiţie se
trece treptat la tipul normal pentru adult, în aşa fel ca la vîrsta de 2 ani modul de înghiţire al
copilului nu mai diferă de cel al adultului, ca urmare a unui proces de maturizare
neuromuscular.
■ Deglutiţia atipică se caracterizează prin proiectarea vîr fului limbii, în timpul bucal, anterior
cu pătrundere între arcadele dentare, atestat la copii peste 2 ani. Reminiscenţa
comportamentului lingual din perioada de sugar, etichetată drept o imaturizare a funcţiei
de deglutiţie, poate fi un simptom într- un sindrom determinat Uneori de cauze
morfologice (fren scurt, macroglosie) sau de un obicei vicios, ducînd la ruperea
echilibrului care se creează în actul deglutiţiei.
Consecințele deglutiției atipice:
-Interpoziţia limbii produce sindromul de compresiune maxilară paralelă.
-Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri
scheletale: îngustarea maxilarului,
■ retrognaţie mandibulară ca răspuns la înghesuire maxilară,
■ prodenţie superioară compensatorie,
■ posibilă retrodenţie sau prodenţie a incisivilor inferiori (ele- mente caracteristice
anomaliei de clasa II/1 Angle).
■ Poziţia anterioară a limbii în repaus duce la instalarea unor inocluzii verticale grave în zona fron-
tală, totodată,prin alungire limba se subţiază, pierzînd contactul cu dinţii laterali, care rămîn sub
acţiunea musculaturii labio- jugale şi sunt palatinizaţi, aceasta şi datorită faptului că această
disfuncţie este practicată un timp foarte îndelungat în decursul celor 24 h

fig. 1. Limba în timpul deglutiţiei normale (a) și anormale (b) (după Moyers)
■ Mărimea, postura, tonusul muşchiului lingual şi funcţia lui sunt responsabile de
instalarea malocluziei, deoarece modificarea presiunii în ţesuturile moi în
poziţie de repaus este cel mai important factor datorită efectului său continuu.
Reeducarea deglutiţiei poate fi urmată de redresarea spontană a deformaţiei
produse, dacă aceasta nu este gravă. În anomaliile grave, reeducarea
deglutiţiei este doar o componentă obligatorie a tratamentului ortodontic
complex.
■ Trecerea de la deglutiţia infantilă la cea matură se poate complica, deoarece
ocluzia deschisă care se poate instaura, favorizează un alt obicei -cel de
succiune (auto-sau heterotrop), care la rîndul său poate şi mai mult reţine
momentul de trecere la tipul adult de deglutiţie
■ În concluzie ,deglutiția atipică participă la dezvoltarea și modelarea maxilarelor
prin presiunile exercitate de catre limbă pe centrele osteogenetice(bolta
palatină,arcadele alveolare),influențează desemenea erupția și direcția axelor
dinților pe arcadele alveolare,prin balansarea forțelor de lingualizare ale
dinților.
 Funcția și disfuncția fonetică
Aparatul dento-maxilar participădirect la realizarea funcției fonetice.
Poziția limbii,buzelor,obrajilor în pronunția anumitor foneme este deosebit de importantă în păstrarea
sau perturbarea culoarului dento-alveolar,delimitat de musculatura oro-facială.
Imposibilitatea de a pronunța unele foneme(dislalie) sau pronunțarea altora (paradislalie) provine din:
-anomalii de dezvoltare a cavității bucale:fisuri labiale,palatine,insificiența de dezvoltare a vălului
palatin
-tulburari neurologice sau auditive
-tu;burari in dezvoltarea psihica
-tulburari funcționale,educație insuficientă
Majoritatea anomaliilor dento-maxilare sunt însoțite de o dicție defectuasă,motiv pentru care ,părinții
vin cu copii la consultație:
-retrognația mandibulară anatomică se asociază cu pronunția defectuasă a consoanelor bilabiale
(b,p),nazale (m,n),consoanele (s,z)
Inocluzia verticală și inocluzia sagitală negativă se asociază cu pronunțarea defectuasa a
consoanelor labio-dentale(v,f), consoanelor bilabiale (b,p),nazale (m,n) datorită camerei de rezonanță
deschise.
■ Corectarea dicției în perioada de creștere,previne producerea
unor anomalii de genul inocluziei verticale
anterioare,prodenției,proalveoliei,malpoziții dentare.
■ Corectarea fonației poate vindeca sau ameliora unele anomalii
dento-maxilare dacă se instituie precoce.
■ Pe de altă parte,tratamentele ortodontice asociate cu
reeducarea fonetică pot preveni recidivele.
 Funcția fizionomică
■ Mimica contribuie la modelarea aparatului dento-maxilar prin activitatea intensă a
musculaturii care se transmite asupra suportului de inserție musculară,scheletul
osos facial.
■ Expresivitatea feței,ca primă formă de comunicare între copii,poate fistimulatori în
dezvoltarea aparatului dento-maxilar sau generatore de
anomalii:ticuri,grimase,proporția buzelor în surîs sau în vorbire.
■ Copilul se folosește de cea mai mobilă parte a aparatului
stomatognat:mandibula,pe care o duce de obicei înainte favorizînd dezvoltarea ei în
sens sagital.
 Obiceiurile vicioase
■ obiceiurile vicioase ̆ au o frecvenţă înaltă la copii,aceste obiceiuri
împiedică dezvoltarea normală a structurilor dentare şi scheletale.
Din obiceiurile vicioase ca factor de risc pentru inocluzia frontală
verticală sunt: suptul îndelungat al suzetei, deglutiţia infantilă şi
sugerea degetului.
■ Un moment important este faptul ca practicarea unui obicei poate
implica, în timp, şi un alt obicei vicios, de exemplu efectele sugerii
policelui asupra funcţiilor după Berard sunt:
■ — păstrarea deglutiţiei atipice
— prezenţa respiraţiei orale prin compresiunea de maxilar şi
micşorarea volumului foselor nazale
— defecte de vorbire prin modificări labiale, linguale şi nazale.
■ Sugerea policelui este considerată un act reflex înnăscut. Practicarea lui peste vârsta de 4 ani în
cazurile de instabilitate emoţională şi anxietate devine un obicei vicios.
■ acest tip de obicei modifică echilibrul dintre forţele musculare antagoniste, determinănd o
dezvoltare neproporţională a elementelor scheletice pe care se inseră. Dacă obiceiul de
interpoziţie cu succiune intesă şi aplicarea unor forţe de presiune continuă după vîrsta de 3 ani,
retrognaţia mandibulară se accentuează, apare inocluzia sagitală, spaţierea interdentară
superioară, lingualizarea cu incongruenţă dento-alveolară inferioară, iar buza inferioară
pătrunde în spaţiul de inocluzie sagitală, accentuînd prodenţia superioară şi retrognaţia
inferioară.
■ fig. 2. Direcţia de aplicare a forţelor în timpul sugerii degetului (după Moyers)
■ Examenul funcţional se efectuează prin:
- inspecţia tonicităţii musculaturii periorale,
- palparea grupelor musculare masticatorii,
- inspecţia poziţiei limbii în repaos, analiza datelor obţinute prin testele funcţionale de
activitate musculară şi testele clinice efectuate pentru aprecierea permeabilităţii
căilor respiratorii superioare(spirografia)
■ examinările paraclinice cuprind următoarele metode:
— examen fotometric, antropometric
— ortopantomografia
— Teleradiografia de profil
— Studiul pe model
--Electromiografia
-analiza concluziilor date de medicul otorino- laringolog (inclusiv datele
rinomanometriei).
■ Examenul grupelor musculare
Se apreciază:-în poziție de repaus
-tonusul
-comportamentul musculaturii oro-faciale(funcții,parafuncții)
■ Tonicitatea muşchilor buzelor şi obrazului se poate aprecia prin manevra Netter sau prin
umflarea obrajilor .Pentru muşchii mobilizatori ai mandibulei, se pot recomanda bolnavului
mişcări (mişcarea mandibulei, mişcarea limbii), la care practicianul se opune, pentru a testa
capacitatea de contracţie a subiectului.
■ Procedeul Netter:
Fascicolul intern al orbicularilor-îndepărtarea comisurilor labiale
-hipertonie-copilul reușește să închidă fanta labială cu toată forța opusă
-Normotonie-copilul reușește sa închidă fanta labială la o opoziție mai redusă
-hipotonie-copilul nu reușește să închidă fanta labială
Fascicolul extern al orbicularilor-copilul umflă obrajii,examinatorul presînd cu palmele încet și
progresiv:
-hipertonie-copilul reușește să mențină aerul
-normotonie-copilul scapă aerul la o presiune ușoară
-hipotonie-copilul nu reușește să umfle obrajii
■ Deglutiția
În timpul deglutiției în mod normal se produc trei cercuri de închidere:
-contactul buzelor
-contactul arcadelor dentare
-contactul feței dorsale a limbii cu palatul,iar vîrful se sprijinăîn regiunea retroincisivă superioară.
■ Masticația
Preferințele alimentare
Masticator bilateral sau unilateral
Numărul unitățior masticatorii
■ Fonația
Tulburări care deranjează calitatea sunetului,dislalii,rinoalii,sigmatism
Comportamentul musculaturii labiale și linguale în pronunția fenomenelor labiale
■ Funcția fizionomică
-modificările pot fi sesizate de pacient sau de părinți,anturaj
-inspecția ne dă o primă imagine în cazul unor anomalii care influențează simetria facială
-modificarea expresiei faciale este evidentă doar în surîs,vorbire sau în prezența unor ticuri ,parafuncții
 Funcția de autoîntreținere
-asigură păstrarea stării de sănătate a tuturor elementelor componente ale aparatului
dento-maxilar
-prin perturbarea ei vor suferi:
• dinții-abraziuni patologice,migrări
• Paradonțiu-retracții gingivale,procese inflamatorii
• Musculare-dureri,spasme,contracturi
• ATM-dureri,crampe,salturi
 ■ Concluzie
1. Tulburările funcţionale constituie un important capitol etiologic al anomaliilor dento-ma-
xilare.
2.Obiceiurile orale induc anomalii şi sunt dependente de frecvenţa, intesitatea şi durata
acţiunii obiceiului. Modelele funcţionale şi obiceiurile, ce pot produce anomalii ocluzale, sunt
privite ca potenţiali agenţi etiologici din punct de vedere a teoriei echilibrului.
3.Se consideră, de alt fel, că eliminarea obiceiurilor vicioase constituie unul din cele mai va-
loroase servicii ortodontice interceptive. Asocierea reeducării funcţionale la tratamentul cu
aparate ortodontice scurtează durata tratamentului şi micşorează pericolul recidivelor.
4.Tratamentul profilactic vizează combaterea respiraţiei orale şi reeducarea funcţiei respira-
torii (în colaborare cu medicul o.R.l.-ist), reeducarea funcţiei de deglutiţie, educarea şi ree-
ducarea vorbirii, decondiţionarea obiceiurilor vicioase (de interpoziţie, combinate sau nu cu
un element de sugere) şi reeducarea funcţională a musculaturii labio-jugale.
5.În tratamentul anomaliilor dento-maxilare produse de obiceiurile viciose şi de atitudinile
posturale vicioase pe primul plan se situează decondiţionarea lor cît mai precoce.
6.Un screening a copiilor în dentiţia deciduală şi în cea mixtă ar trebui efectuat pentru a de-
termina prezenţa malocluziilor şi a disfuncţiilor oro-faciale, la momentul cel mai favorabile
pentru a interveni cu un tratament ortodontic, care ar fi cel mai efectiv, ţinînd cont de recep-
tivitatea înalta a complexului cranio-facial în această perioadă de dezvoltare.
 Bibliografie
1. Grivu ov., Sinescu C., Monica florescu, Dragomirescu D., ab- dalla N., lenmlardt f. —
ortodonţie şi ortopedie dento-facială, ed. Mirton, Timişoara, 2001.
2. Grivu o., ortodonţie, Miron, Timişoara, 1998, 286 p.
3. bratu e., Schiller e., Practica pedodontică, Helicon, Timişoara. 1998.
4. buşmachiu I., Tratamentul anomaliilor clasa II/1 angle: (recomandare
metodică).,Chişinău 2011.
5. fratu v. aurel, ortodonţie: Diagnostic-Clinică-Tratament, Vasiliana, Iaşi, 2002, 551 p.
6. Trifan V., Godoroja P., ortodonţie compediu,Centrul editorial- Poligrafic Medicina, Chişinău,
2009, 141p.
7. Проффит У., Современная ортодонтия, первод с английского под редакцией члена-
кореспондента РАМН,
8. Urzal V., braga a.C., ferreira a.P., „oral habits as risk factors for anterior open bite in the
deciduous and mixed dentition- cross-sectional study“, european Journal of Pediatric
Dentistry vol. 14/4- 2013, p 299-302.
9. Cuc e.a., Maghiar T.T, evaluarea particularitîţilor epidemiolo- gice ale anomaliilor dento-
maxilare în perioada dentaţiei mixte, oradea, 2014.
10. Dorobăţ V., Stanciu D., ortodonţie şi ortopedie dento-facială, ed.Medicală. 2011, 491 p.
11. http://rjs.com.ro/articles/2015.4/Stoma_Nr-4_2015_art-7.pdf.