ERUPŢIA DENTARĂ

Prof. Dr. Anca Maria Răducanu

 DEFINIŢII - TERMINOLOGIE

• ED - totalitatea mişcărilor pe care le efectuează

dintele de la locul său de formare intraosoasă
până la atingerea PO şi intrarea în funcţie
• Emergenţa dentară reprezintă momentul în
care dintele străpunge mucoasa bucală şi
devine vizibil pe arcadă.
• Exfolierea = căderea DT de pe arcadă în urma
finalizării RR şi înlocuirea lor cu dinţii
succesori.
 CARACTERISTICI GENERALE ALE ERUPŢIEI DENTARE

• Dinţii se deplasează în cele trei planuri spaţiale

(preponderant axială) cu viteze şi amplitudini
specifice stadiului eruptiv în care se găsesc,
• se desfăşoară asemănător la ambele dentiţii
• dinţii erup într-o anumită ordine, cu viteze, la
momente de timp diferite, specifice fiecărui
grup dentar în parte,
• DP prezintă o erupţie mai lentă, mai
îndelungată, cu amplitudine mai mare faţă de
DT fiind situaţi mai profund în os.
 CARACTERISTICI GENERALEcont.

• Tiparul erupţiei la ambele dentiţii este

simetric, diferenţele între erupţia dinţilor
omologi nefiind mai mare de 2-4 luni,
• DP de înlocuire pot erupe în poziţii variate
faţă de dintele temporar: oral, vestibular
sau direct sub dinţii temporari,
• Dinţii mandibulari de obicei erup înaintea
celor maxilari. Excepţii:
- DT - ILS care erupe înaintea i l inf.
- DP - PM 1 sup. erup înaintea pm 1 inf.
 MECANISMUL ERUPŢIEI DENTARE

Teoria tracţiunii ligamentului periodontal

Motorul erupţiei dentare este reprezentată de
tracţiunea exercitată de LP asupra dintelui.
- fibroblaştii au capacitate contractilă, de migrare,
de unire între ele şi de fb. de colagen, de sintetiză
şi degradare a colagenul care nu mai este necesar
putând astfel remodela fibrele (vitamina C)
• fibrele de colagen au 2 inserţii: inserţie mobilă pe
cement şi inserţie fixă pe osul alveolar şi sunt
orientate oblic pe toată perioada formării rădăcinii.
 MIŞCĂRILE ERUPTIVE DENTARE

Etapele ED în funcţie de tipul mişcărilor

eruptive sunt:
a) Etapa preeruptivă,
b) Etapa eruptivă (prefcţională):
- subetapa intraosoasă
emergenţa dentară →
- subetapa extraososasă,
c) Etapa posteruptivă (fc/postocl.).
 Subetapa intraosoasă cont.
- amplitudinea mişcărilor eruptive este cea
mai mare distanţa parcursă de dinte fiind
mare (5-20 mm) în special la DP care sunt
situaţi mai profund în os faţă de DT,
- viteza de erupţie este în general mică (1-
10µm/zi). DT erup ceva mai repede decât
DP. Dacă viteza de erupţie se micşorează
mult apare anchiloza dento-alveolară,
 Subetapa intraosoasă cont.
• durata este mare de 2,5-5 ani,
• de aceea erupţia DP este ghidată de un
canal osos ce face legătura dintre sacul
folicular al dintelui şi mucoasa cavităţii
bucale denumit canal gubernacular (câte
unul pt fiecare dinte succesor)
• CG conţine LG (gubernaculum dentis)
format din ţ. conjunctiv şi resturi ale LD.
 Canal/ligament gubernacular
• CG pot fi observate pe DT
cranii, oral de alveolele
DT.
LG
• Mişcarea amplă a DP va
fi astfel uşurată şi ghidată
SF
de LG ajutând astfel dinţii
succesori să-şi menţină DP
direcţia verticală optimă
de erupţie.
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CRONOLOGIA
ERUPŢIEI DT

Factori:
a) factori fiziologici (încetinită/accelerată),
b) factori patologici (întârziată/precoce):
- Locali
- Generali
 a. Factori fiziologici
• factori legaţi de mamă:
- vârsta mamei la naştere,
- numărul de naşteri,
- starea de sănătate.
Cu cât mama este mai tânără,
mai sănătoasă şi la primul copil
erupţia se face mai devreme
 a. Factori fiziologici legaţi de copil
• Erupţia accelerată / încetinită
- greutatea şi înălţimea la naştere (incisivii)
mare / mică,
- la băieţi primul grup de DT,
- factorii socio-ec.şi condiţiile de viaţă
bune/precare,
- ereditatea poate accelera sau întârzia,
- tipul rasial: rasa neagră/ albă,
- anotimpul cald/ rece.
 b) Factori patologici

1. factori loco-regionali
• E.D întârziată: tumori, cicatrici pe creasta
alveolară, d. supranmerari etc
2. factorii generali:
• Erupţie întârziată:
- boli generale şi sindroame (peste 150):
asociate cu perturbarea metabolismului osos.
- erupţia şi exfolierea întârziată a DT se
asociază cu întârzierea erupţiei DP.
 Erupţie întârziată

• rahitismul,
• sifilisul congenital,
• rubeola prenatală,
• displazia cleidocraniană
(se asociază cu mulţi dinţi
supranumerari),
 Erupţia întârziată cont.
• Displazia condroectodermală (S Ellis-van Creveld)
• Microsomia hemifacială (S. Goldenhar, Oculo-
Auriculo-Vertebral )
• B. genetice: S. Apert, S. Crouzon,
• Boli endocrine: hipotiroidism, hipopituitarism
(STH), hipofuncţia hormonilor sexuali sau
hipoparatiroidism,
• Carenţe vitamine (A,C,D) şi nutriţionale
• Sindromul Trico-Dento-Osos, DLMP
 Microsomia hemifacială (S. Goldenhar /
Oculo-Auriculo-Vertebral)
• Retard mental, microcefalie, af.
n. cranieni, surditate, bride
cutanate preauriculare, strabism,
chisturi dermoide oculare,
vertebre spinale incomplet
formate, mici
• Urechi asimetrice, asimetrie
facială, microdonţie, DLMP,
dezvoltare dentară şi erupţie
întârziată, anodonţie, hipoplazia
sau aplazia ramului mandibular
sau a condilului, hipoplazia
palatului şi a limbii de o parte,
xerostomie, carii.
DLMP operată – posibilă lipsă de spaţiu de
cauză locală
 Erupţie precoce
• B. genetice: hemihipertrofia facială,
angiomatoza Sturge-Weber, S. Pierre Robin
(d natali/neonatali)
• Aberaţii cromozomiale (trisomia 13)
• S. Elis-van-Creveld , S. Hallermann Streiff
• Hiperfuncţia hormonală: hipertiroidism,
hiperpituitarism (STH), hiperparatiroidism
• Febrele eruptive care conduc la accelerarea
erupţiei dinţilor situaţi mai aproape de
suprafaţă.
 SECVENŢA ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR

• Secvenţa erupţiei dentare - ordinea în

care dinţii erup (de ex. ici – Ics la
ambele dentiţii).
• Cronologia erupţiei dentare se referă
la momentul în timp (vârsta) la care
fiecare grup dentar erupe (de ex. ici
erupe în jur de 6 luni la DT şi în jur de
6 ani la DP).
 ORDINEA ŞI CRONOLOGIA
ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI
1. Ordinea erupţiei:
• 1,2,4,3,5
• întâi dinţii inferiori şi apoi cei superiori
cu excepţia ILsup. care erup înaintea
celor inferiori
• la băieţi primul grup incisivii erup mai
devreme
 Cronologia erupţiei DT
• DT între 6 luni – 21/2 ani (30 luni)
• este influenţată în special de factori genetici,
mai puţin de factori de mediu (deoarece o
buna perioada de timp sunt protejaţi de
organismul matern, 9 luni)
• 3 etape de erupţie
a) etapa I (6-12 luni)
b) etapa II: M1 (12-18 luni) şi C (18-24 luni)
c) etapa III : M2 (24-30 luni)
 2. Cronologia erupţiei:
• DT erup între 6 luni – 21/2 ani (30 luni)
• este influenţată în special de factori
genetici, mai puţin de factori de mediu
(deoarece o buna perioada de timp sunt
protejaţi de organismul matern, 9 luni)
• Erupţia DT se desfăşoară în 3 etape:
- Incisivii
- Molarii 1 şi Caninii
- Molarii 2 cu pauze de câteva luni.
 Etapa I (6-12 luni)

• ICI la 6 luni
• ICS la 10 luni
• ILS la 11 luni
• ILI la 12-13 luni PAUZĂ
 Etapa II: M1 (12-18 l) şi C (18-24 l)

• M1 inferior: la 1 an şi 4 luni (16 luni)

• M1superior: la scurt timp după primul
• C inferior la 1 an şi 7 luni (19 luni)
• C sup. la câteva săptămâni. PAUZĂ
 Etapa III: M2 (24-30 luni)

• M2 inf. - 2a 3 luni (27 luni)

• M2 sup. - 2 a 4-6 luni (28-30 l)
 DT erup între 6-30 luni, la fiecare 6 luni
câte un grup de 4 dinţi
.
Ordinea şi cronologia erupţiei DT
sinteză
MANIFESTĂRI CLINICE CARE ÎNSOŢESC
ÎN MOD NORMAL ERUPŢIA - Teething
 Erupţia dentară NU poate provoca:

• febra mare peste 37,5o sau prelungită

• diareea, vărsăturile,
• letargia sau problemele serioase de somn,
• semnele şi simptomele de viroză
respiratorie,
• erupţiile cutanate.
Factorii care influenţează cronología
erupţiei dinţilor permanenţi
• DP erup între 6 ani şi 13 ani.
• Erupţia lor este influenţată atât de factorul
genetic cât şi de factori de mediu.
• Factorii care pot influenţa cronologia
erupţiei DP sunt:
a) factori fiziologici (accelerată/încetinită),
b) factori patologici (întârziată/precoce).
 a) Factori fiziologici

• Încetinire:
- calamităţile, războaiele
• Accelerare:
- sexul: fetele au erupţia mai accelerată cu câteva
luni,
- rasa şi gruparea etnică: la negrii, filipinezi, indieni,
- starea socio-economică bună,
- mediu urban,
- tendinţa seculară a erupţiei arată că la populaţia
actuală emergenţa dinţilor este mai accelerată.
 b) Factori patologici generali

Factorii care accelerează / întârzie exfolierea

(resorbţia radiculară) DT determină şi variaţii ale
emergenţei DP succesori.
• Întârzieri:
 factorii dismetabolici - rahitism, carenţe vitaminice A,
C, D
 factori cromozomiali: sindromul Down
 factori genetici: displazia cleidocraniană prin
supranumerari, osteopetroza, DLMP, anodonţia
 factori endocrini: hiposecreţia glandelor hipofiză,
tiroidă, hormoni sexuali,
 HIPODONŢIE

♂ MA 22 ani ♂ AI 16 ani
 b) Factori patologici generali CONT.
• Precoce/prematură:
 hiperfuncţia aceloraşi glande endocrine ca mai sus,
 cherubismul (displazia fibroasă a maxilarelor),
periodontita juvenilă,
 sindromul Papillon Lefevre: b. autozomal recesivă,
debut 1-5 ani, caracterizată prin hipercheratoză
palmo-plantară şi parodontită marginală gravă →
pierderea prematură a DT şi DP,
 histiocitoza X (granulomul eozinofil),
 leucemia,
 neutropenia ciclică.
Hipotrofie staturo-ponderală prin deficit
nutriţional ♂ 9 ani 2 luni
 Cherubismul (displazia fibroasă a
maxilarelor şi parodontopatie marginală
 Sindrom Papillon Lefevre
Parodontită marginală gravă Hipercheratoză palmo-plantară
Histiocitoza X generalizată acută
♂ 1 an 5 luni
 b) Factori patologici locali ce
determină întârzieri ale ED
Obstacole:
- dinţi supranumerari
(meziodens),

- tumori odontogene,
 Obstacole

- chisturi, tumori non-odontogene, cicatrici

pe creastă
 Obstacole
- anomalii de formă: dinţi dilaceraţi, dinţi
dubli, dinţi macrodonţi,
 b) Factori patologici locali cont.

• pierderea precoce a DT cu 1-2 ani înainte de

momentul exfolierii fiziologice → întârzierea
erupţiei DP
• anchiloza dento-alveolară a DT → încetinirea
RR → întârzierea erupţiei DP,
• fibromatoza gingivală întârzie erupţia DP
• lipsa de spaţiu poate conduce fie la înghesuiri
dentare fie la incluzia dinţilor (mai frecvent
molarul de minte, caninii, premolarii doi).
Lipsa de spaţiu
Anchiloză dento-alveolară-reincluzie - întârzie

R. gravă 55, medie 65, 75 şi 85

Deplasări ale dinţilor vecini
R. gravă 55 şi R. medie 65
16,15
Hipodonţie / 25 dinte inversat
♂ MA 9 ani
TULBURĂRI ALE ERUPŢIEI DINŢILOR
TEMPORARI ŞI PERMANENŢI
 PERICORONARITA

• inflamaţia şi infecţia gingiilor de deasupra unui

dinte ce va erupe
• primii şi ultimii dinţi
• congestie, tumefacţie mare, puroi, căldură mare a
zonei ceea ce arată suprainfecţie
• igienă riguroasă, evitarea de alimente iritante,
antibiotice generale, colutorii locale cu antibiotice,
vitamine, corticosteroizi, ceai muşeţel
• drenaj local
 Hematomul de erupţie
• Acumulare de sânge în sacul folicular a unui dinte ce
urmează să-şi producă emergenţa peste câteva săptămâni
• Apare mai frecvent la molarul unu şi caninul permanent şi
la molarii doi şi caninii temporari.
• Clinic: proeminenţă de culoare albastrui-violacee,
depresibilă pe gingia din dreptul dintelui care urmează a
erupe. Această culoare anormală este provocată de lărgirea
sacului folicular cu ruperea unor vase la nivelul lui
• Tratament: Hematomul de erupţie nu are semnificaţie
patologică, nu se tratează pentru că se resoarbe spontan,
uneori poate fi incizat pentru a uşura erupţia
 Chistul de erupţie
• Se formează din epiteliul redus al smalţului unui dinte
neerupt cu câteva săptămâni înainte de erupţie
• Apare la un dinte inclus sau la un dinte în dezvoltare (ex:
molarul de minte, canini sup. şi caninii şi M2 temporar)
• Clinic: tumefacţie mai mare, culoare ceva mai clară
(serozitate) sau cu culoare mai violacee (serozitate + sânge),
consistenţă mai fermă decât hematomul dar compresibil.
Asimptomatic, uneori se poate asocia cu întârzieri ale
erupţiei
• Tratament: se dezintegrează spontan, odată cu erupţia,
marsupializare/excizie dacă se suprainfectează
 Sechestrul de erupţie
• Apariţia unui fragment osos care se întâlneşte pe suprafaţa
ocluzală a unui M permanent/temporar în erupţie. Micul
fragment osos este aşezat la nivelul şanţului intercuspidian
şi este separat de dinte prin ţesut moale
• Cauza este neconcordanţa între viteza de erupţie dentară şi
viteza de resorbţie a fragmentului osos desprins.
• Depistare întâmplătoare prin Rx de vecinătate
(radioopacitate separată prin radiotransparenţă de dinte)
• Clinic poate provoca dureri în masticaţie
• Tratament: se elimină spontan prin erupţia dintelui
 Variaţii ale cronologiei erupţiei
Criterii:
1. Criteriul cronologic (d. să erupă în jurul
vârstei medii de erupţie cu ± 2xDS):
- DS pt DT:1.5 luni-3 luni
- DS pt DP: 6 luni – 11/2 ani-2 ani
2. Criteriul maturării radiculare (la erupţie d.
ar trebui să aibă 2/3 din rădăcină formată).
 Patologia cronologiei erupţiei
Tipuri de erupţie:
- erupţie normală (cronologic şi biologic)
- erupţie încetinită / întârziată
- erupţie accelerată / precoce.

- Erupţie cronologic: întârziată, accelerată

- Erupţie biologic: încetinită/întârziată
şi accelerată / prematură faţă de vârsta civilă;
localizată / generalizată
 ERUPŢIE NORMALĂ

1) Erupţie cronologic normală - dinţii erup

la momente de timp plasate în jurul vârstei
medii de erupţie (în interiorul intervalului de
variabilitate considerat normal reprezentat
de +/- 2xSD).
2) Erupţie biologic normală - ECN se
asociază cu dezvoltarea normală a rădăcinii
dinţiilor (la emergenţă au răd. 2/3 formată).
 ERUPŢIE ÎNTÂRZIATĂ
3) Erupţie cronologic întârziată - dinţii erup la momente în
timp plasate în afara (peste) intervalului de variabilitate normal
cu de 2xSD.
4) Erupţie biologic încetinită - ECÎ se asociază cu o întârziere a
maturării radiculare (<2/3) faţă de vârsta civilă a copilului;
coordonarea dintre dezvoltarea dentară şi erupţie fiind normală
(d nu a erupt dar nici răd. sa nu e formată suficient).
5) Erupţie biologic întârziată - ECÎ este asociată cu o
maturizare radiculară normală / avansată (≥2/3) faţă de vârsta
civilă a copilului; coordonarea dintre dezvoltarea dentară şi
erupţie fiind anormală (d. nu a erupt deşi răd sa este formată).
 Erupţie întârziată
23 înclus / Anchiloză dento- alveolară
 ERUPŢIE ACCELERATĂ
6) Erupţie cronologic accelerată - dinţii erup la momente în
timp plasate în afara (sub) intervalului de variabilitate normal
cu de 2xSD.
7) Erupţie biologic accelerată - ECA se asociază cu o
dezvoltare radiculară normală de 2/3; coordonarea dintre
dezvoltarea dentară şi erupţie fiind normală (d a erupt cu
rădăcina normal formată).
8) Erupţie biologic prematură - ECA se asociază cu o
dezvoltare radiculară insuficientă (<2/3); coordonarea dintre
dezvoltarea dentară şi erupţie fiind anormală (deşi d. a erupt
mai devreme răd. sa nu este formată suficient) → d.
natali/neonatali
 ERUPŢIA DENTARĂ
Situaţie clinică Cronologic Dezvoltare Coord. dezvoltării radiculare - erupţie în Tratament
radiculară raport cu vârsta
EC Normală +/- 2DS
EC Întârziată +2 x DS
EC Accelerată - 2 x DS

EB Normală ECN 2/3 CN

NU
EB Încetinită ECÎ <2/3 CN - d. nu erup dar răd. nu este încă formată NU
întârziere a corespunzător vârstei având încă timp să mai
maturării radiculare erupă

EB Întârziată ECÎ ≥2/3 CA - d. nu erup deşi rădăcina este formată DA

maturizare
radiculară
normală / avansată

EB Accelerată ECA 2/3 CN - deşi d. au erupt mai devreme ei au NU

rădăcina formată corespunzător

EB Prematură ECA <2/3 CA - deşi d. au erupt răd. lor nu este formată DA

corespunzător
 DEVIAŢIA STANDARD

Dinţii temporari
• DS = 1,5 – 3-4 luni
• Erupţii accelerată: Primul dinte erupe înainte
de 3 luni şi ultimul înainte de 2 ani
• Erupţii întârziată: Primul dinte erupe peste 1
an şi ultimul dinte erupe peste 3 ani

Dinţii permanenţi
• DS = 6 luni -1an-1 ½