Particularităţile metodei de palpare a

sistemului cardiovascular la copil

• La copii, la fel ca la adulţi, palparea reprezintă metoda prin care se
verifi că semnele găsite la inspecţie și sunt descoperite unele noi
care nu pot fi atestate prin alte metode

Palparea poate furniza informaţii privind

volumul cardiac freamătul și galopul

caracterul pulsului
șocul apexian
(mai sus situat la sugari)
calitatea circulaţiei periferice
Șocul apexian
La copii se palpează în regiunea precordială cu palma, și apoi – cu
vârful degetelor:

la copii cu vârsta de până la 2 ani este situat în spaţiul intercostal

IV stâng, cu 2 cm exterior de linia medioclaviculară stângă
la vârsta de 2-7 ani, este situat în spaţiul IV intercostal, cu 1 cm
exterior de linia medioclaviculară stângă
la copii mai mari de 7 ani se apreciază în spaţiul V intercostal, pe
linia medioclaviculară stângă
 • mobilitate
• amplitudine

La palparea ariei precordiale se mai pot constata

echivalente palpatorii ale zgomotelor sau suflurilor
cardiace (freamăte).

Acestea sunt mai bine percepute la copii datorită particularităţilor

anatomice ale cutiei toracice și peretelui relativ subţire al acesteia.
 Freamătul sistolic și cel diastolic
• la apex e prezent freamătul diastolic – în stenoză mitrală;

• freamăt sistolic parasternal – în defect de sept

interventricular sau canal arterial Batallo persistent;

• freamăt sistolic în spaţiul II intercostal pe

dreapta – în stenoză aortală.
Pulsul
Se palpeaza: Caracteristici:
• Frecvenţa
Artera radiala • Amplitudinea
Artera femurala • Ritmicitatea
• Capacitatea
oAbsenta coarctaţie de aortă
oDiminuat stenoza aortica stransa, pericardita constrictiva
oSaltaret canal arterial persistent, insufi cienţă aortică,
hipertireoză, bloc atrioventricular, fi stule
arteriovenoase, anemii, stări febrile.
Frecventa P
• pulsaţia fontanelei mari
• arterelor temporale
• carotide
Norma
Frecvenţa contracţiilor cardiace trebuie să
coincidă cu frecvenţa pulsului, în caz contrar
se constată defi cit de puls.
 Particularităţile metodei de percuţie a
sistemului cardiovascular la copil
• a pierdut mult din valoarea ce i se atribuia în trecut
• aplicării pe larg a mijloacelor paraclinice care prezintă date mult mai exacte
(radiografie, ultrasonografie)
• dependente de experienţa celui care aplică metoda dată
• la copii are valoare reală numai după vârsta de 4 ani

• în condiţiile dotărilor insuficiente – în cazul bolnavilor nedeplasabili sau în

diverse urgenţe
 Prin percuţia zonei precordiale se obţin două
tonalităţi, în raport cu sonoritatea pulmonară:
• submată – matitate relativă (defi nește cordul
acoperit de plămâni)
• mată – matitate absolută (cord neacoperit de
langhetele pulmonare)

Percuţia cordului pentru aprecierea matităţii se face

prin lovituri cu degetul nemijlocit pe cutia toracică,
copilul fiind în poziţie orizontală.
 Tehnica percuţiei
I. Delimitarea vârfului cordului (percuţie superfi
cială) – verifi că datele obţinute la palpare.
Se percută pe 3 linii:
• vertical – de jos în sus, pe linia medioclaviculară, până
când se deslușește matitatea;
• orizontal – din lateral spre medial, pe o linie ce trece prin
punctul determinat anterior; șocul apexian se va afl a la
intersecţia celor două linii;
• a treia linie de “verifi care” este bisectoarea unghiului
determinat de primele două linii, iar primul punct
percutat ca matitate pe această linie trebuie să coincidă cu
șocul apexian determinat.
 II. Determinarea marginii superioare a
matităţii hepatice (se interpune plămânul)
• se aplică percuţia profundă

• se percuta de sus în jos, de

obicei – pe linia
medioclaviculară dreapta
 III. Delimitarea marginii drepte a cordului
• se aplică percuţia superficială;
• se percută paralel cu coastele, perpendicular pe stern,
desfășurându-se pe spaţiile II-V (VI), până când se descoperă
matitatea, și prin unirea punctelor matităţii din fi ecare
spaţiu intercostal, se obţine linia ce corespunde marginii
drepte a cordului;
• la un cord normal, lungimea liniei obţinute nu o depășește pe
cea a marginii drepte a sternului;
• unghiul format de marginea superioară a ficatului cu
marginea dreaptă a cordului poartă denumirea de “unghi
cardiohepatic” și el nu trebuie să depășească 90°.
IV. Delimitarea marginii stângi a cordului
• se percută superficial;
• percuţia începe din spaţiul II intercostal și se aplică până
la vârful inimii (șocul apexian);
• se execută din afară spre centru, paralel cu coastele;
• în condiţii normale, marginea stângă a cordului este
indicată de linia ce unește șocul apexian normal cu zonele
submate;
• în mod obișnuit marginea stângă a cordului nu trebuie să
depă șească marginile laterale ale manubriului.
În concluzie
Matitatea cardiacă este supra faţa cuprinsă între șocul apexian,
unghiul cardio-hepatic, marginea dreaptă, pediculul vascular și
marginea stângă a inimii.

Limitele matităţii cardiace relative la copii sunt comparativ mai mari

ca la maturi (“cord dilatat”). Caracteristicile lor sunt prezentate în cele
ce urmează.
Vârsta de până la 2 ani
• dreapta – linia parasternală dreaptă;
• stânga – 1,5-2 cm exterior de linia medioclaviculară
stângă;
• superioară – coasta II.
Vârsta de 2-7 ani
• dreapta – 0,5-1 cm exterior de linia parasternală dreaptă;
• stânga – 0,5-1 cm exterior de linia medioclaviculară
stângă;
• superioară – spaţiul II intercostal.
Vârsta de 7-12 ani
• dreapta – linia sternală dreaptă;
• stânga – linia medioclaviculară stângă
• superioară – coasta III.
 • pericardite
Matitate cardiacă • miocardite
• cardiomiopatii dilatative

• emfizem pulmonar
Matitate cardiacă • pneumotorax