PUNŢI DENTARE

► Doctorul…
(dentistul)
Tehnicianul…
 PUNTEA DENTARĂ
► Reprezintă o proteză fixă care stabileşte
integritatea morfologică şi funcţională a
arcadelor dentare în edentaţii intercalate,
reduse, întinse şi multiple.
 Părţile componente
► Corpul de punte (dinţii intermediari)

► Elementele de agregare
 Crpul de punte:
► Înlocuieşte dintele sau dinţii pierduţi de pe
arcadă
 Elementele de agregare
► De acestea e solidarizat corpul de punte la
extremităţi şi realizează fixarea (agregarea)
prin cimentare pe dd stâlpi a întregii proteze

► Sunt în nr de cel puţin două,

aşezate , în general, pe cei doi
dinţi limitanţi ai breşei edentate
 CARACTERISTICILE PUNŢILOR
DENTARE
► 1.Sunt fixate pe dinţii stâlpi prin cimentarea
elementelor de agregare, ceea le conferă
stabilitate o lungă perioadă de timp,
reprezentată de cât mai mulţi ani.
► 2.
Volumul pe care îl ocupă în cavitatea
bucală este egal cu acela ocupat de dinţii
naturali
3.Formele suprafeţelor vestibulare
şi orale sunt asemănătoare cu ale
dinţilor naturali
4. Poziţia în sens V-oral a corpului
de punte e identică cu a dinţilor
absenţi
5.Transmit presiunile masticatorii
fiziologic de la nivelul F ocl ale
corpului de punte şi ale elem.de
agregare, prin parodonţiul dd
stâlpi, osului alveolar
 6.Sunt construcţii rigide,
nedeformabile, rezistente la rupere
şi tocire
7.Se obţin în laboratorul de tehnică
dentară în urma unor procese
tehnologice complexe.În scopul
realizării, sunt necesare intervenţii
laborioase asupra câmpului
protetic.
 8. Dpdv fizionomic pot fi:
► 1. fizionomice
► 2. Nefizionomice:
3.Parţial fizionomice:
 ISTORIC

► Eraurecuperaţi dd pacientului sau de la

cadavre şi legaţi de dinţii restanţi prin fibre
vegetale sau fire de aur.
Trusă din 1913
Proteză soperioară, sculptată din
dinţi de hipopotam
Scaun stomatologic din 1880 si 1890
Scaun stomatologic din 1901
(130-150$)
Factorii care influenţează conceperea
punţilor dentare:
► 1. Topografia edentaţiei (frontală, laterală,
intercalată etc)
► 2. Mărimea breşei edentate: putem înlocui
maximum 4 dinţi la nivelul unei singure breşe
frontale (4 incisivi) sau 3 dinţi laterali, dacă
breşa e limitată de dinţi bine implantaţi, cu
rădăcini voluminoase.
► 3. Condiţiile tehnico-materiale (procesul
tehnologic de realizare a punţii dentare poate
fi complex).
 Punţile dentare pot fi:
► Metalice (din diferite aliaje)

► Nemetalice -ceramice
-acrilice (provizorii)

► Mixte: -metalo-acrilice
- metalo-ceramice
 AVANTAJELE RESTAURĂRII PRIN
PUNŢI:
► 1. Dpdv masticator punţile realizează o
masticaţie în limite fiziologice, asemănătoare
cu cea efectuată de arcadele naturale (puntea
e fixă, relieful ocluzal favorizează masticaţia)
► 2. Dpdv fonetic (mai ales în zona frontală)
punţile permit acelaşi sprijin al limbii pe feţele
orale ale dd. Nu sunt modificări de timbru şi
de pronunţie dacă sunt conservate elementele
de morfologie dentară şi se respectă volumul
dd
► 3. Parodonto-profilactic- forţele, presiunile
ocluzale se transmit în axul lung al dd stâlpi
(stimul pt menţinerea troficităţii). Stimulii
sunt funcţionali.

► 4. Ocluzo-funcţional - se refac multiplele

contacte dento-dentare, conducerea
mandibulei.

► 5. Dpdv al confortului – punţile sunt rapid

integrate în funcţionalitatea ADM şi dpdv
psihosenzorial. După scurt timp pacientul nu
mai simte existenţa punţii în cav.bucală
(datorită volumului, fixităţii, fonaţiei etc)
DEZAVANTAJELE RESTAURĂRII PRIN
PUNŢI:
► 1.
Dpdv igienic- există suprafeţe, locuri
ascunse care nu se pot curăţa
corespunzător ( nici prin autocurăţire).
Igienă corespunzătoare la purtătorii
de punţi, cu duşuri bucale:
 ► 2. Dpdv fizionomic:Punţile din zona frontală sau
fronto-laterală pt edentaţii de 2-3-4 dd se
impune să fie rezistente la rupere, nedeformabile,
capabile să suporte presiunile incizo-ocluzale ale
dd antagonişti.

► Pt a reda culoarea naturală, aliajele metalice se

acopreă cu lacuri opacizante. Structurile integral
! ceramice nu au R suficientă în cazul punţilor cu
mai mult de 3 elemente!

► Ar fi bine să poată fi redată transluciditatea din

1/3 incizală (dpdv estetic, dar scade R!)
► Estef greu de redat prin punţi aspecte
particulare, individuale (treme, diasteme,
înghesuiri, suprapuneri etc)
 3. Dpdv al execuţiei tehnice, dar şi
clinice:
► Prepararea prin şlefuire a bonturilor poate fi
traumatizantă pentru pacient, de multe ori
necesită mai multe şedinţe.
► Pentru metalo-ceramică sacrificiul de
ţesuturi dure dentare e mare, se ajunge
frecvent la devitalizarea dd
► Preţul de cost trbuie să poată fi suportat (şi
achitat!) de pacient
 CORPUL DE PUNTE
►E reprezentat de dinţii artificiali care
înlocuiesc dinţii absenţi de pe arcadă.De
aceea se mai numeşte ”dinţii intermediari”
► Transmite p masticatorii de la dd antagonişti
la nivelul F ocluzale şi le transmite
elementelor de agregare
► Deoarece întreaga construcţie e rigidă,
nedeformabilă şi c d p trebuie să fie la fel.
 Clasificarea corpurilor de punte:
► După materialul din care sunt realizate:

-c d p masiv metalic

- c d p nemetalic (acrilic sau ceramic)

- c d p mixt : metalo-acrilic sau metalo-

ceramic
► După aspectul fizionomic:

-nefizionomice

-fizionomice

-parţial fizionomice
 După forma structurii aliajului
metalic:
►C d p masiv metalic
► C d p cu casete metalice şi faţete acrilice
► C d p cu semicasete metalice şi faţete acrilice
► C d p cu casete metalice şi faţete de porţelan
► C d p cu cupe metalice şi componentă acrilică
► C d p cu bară metalică acoperită de acrilat
► C d p cu bară şi bonturi metalice acoperite de
coroane acrilice
Puntea cu bară metalică
 După raportul c d p cu creasta
alveolară:
►C d p cu raport în şa

►C d p cu raport în semişa

►C d p cu raport tangent linear la maxilar

►C d p cu raport tangent linear la mabndibulă

►C d p cu raport punctiform

►C d p suspundat
 Elementele de agregare
► Sunt microprotezele (protezele unidentare)
prin care puntea se fixează pe dd stâlpi

► Elementele de agregare sunt supuse unor

forţe suplimentare, preluate de la corpul de
punte, de aceea trebuie să fie f rezistente şi f
bine fixate pe dd stâlpi
 Elementele de agregare se aleg în
funcţie de următorii factori:
► 1. Topografia edentaţiei (frontal predomină criteriul
estetic, lateral predomină rezistenţa)
► 2. Întinderea edentaţiei (la punţi lungi,
microprotezele se pot deforma prin suprasolicitare)
► 3. Caracteristicile mecanice ale microprotezei
(rezistenţa mecanică la deformare elastică şi la
rupere precum şi retentivitatea sau fixitatea pe d
stâlp; structura fizico-chimică a materialului din care
e realizată microproteza conferă R la rupere dar şi
grosimea pereţilor conferă R şi la deformare)
► 4. Morfologia coronară şi nr dinţilor stâlpi
(dd voluminoşi asigură o retentivitate
optimă, cei mici nu asigură retentivitate)

► 5. Nr. dinţilor (poate influenţa alegerea

tipului de microproteză)

► 6. Condiţiile tehnico-materiale (în condiţii

optime se pot folosi ca elem. de agregare
chiar şi incrustaţiile sau cor. mixtă metalo-
ceramică)
 Tipuri de microproteze care se pot
utiliza ca elemente de agregare:

► Coroana acrilică (punte provizorie)

► Coroana ceramică
► Incrustaţii
► Coroane parţiale
► Coroana mixtă CMMP sau CMMC
► CS
► Coroane metalice
 FAZELE CLINICO-TEHNICE DE
REALIZARE APUNŢILOR DENTARE
► 1. Examinarea pacientului şi stabilirea indicaţiei
tratamentului prin punţi
► 2. Pregătirea câmpului protetic prin şlefuirea dd
stâlpi
► 3. amprentarea câmpului protetic
► 4. Turnarea modelului
► 5. Modelarea machetei elementelor de agregare şi a
corpului de punte
► 6.Ambalarea cu confecţionarea tiparului
► 7.Turnarea metalului în tipar
► 8. Dezambalarea şi prerlucrarea
componentei metalice
► 9. Proba în cavitatea bucală a scheletului
metalic
► 10. Realizarea componentei estetice (acrilice
sau ceramice)
► 11.Finisarea şi lustruirea punţii
► 12.Fixarea punţii prin cimentare
 PRINCIPIILE URMĂRITE ÎN
CONFECŢIONAREA PUNŢILOR

► 1. PRINCIPIUL BIOFUNCŢIONAL

► 2. PRINCIPIUL BIOMECANIC

► 3. PRINCIPIUL PROFILACTIC
 PRINCIPIUL BIOFUNCŢIONAL
► Urmăreşte
restabilirea funcţiilor majore ale
ADM: -masticaţia

-fonaţia

-fizionomia
 Masticaţia
► Trebuie să fie eficientă
şi în limite fiziologice
► F ocl să fie cu
dimensiuni
asemănătoare cu ale
dd naturali şi
cuspidate,cu
individualizare şi
rapoarte ocluzale
corecte
► Transmiterea
presiunilor să se facă
în axul dd stâlpi
 Funcţia fizionomică
► În zona frontală şi fronto-laterală c d p şi
elementele de agregare restaurează această
funcţie prin:
-formele şi dimensiunile FV în corelaţie cu
arcada antagonistă
-poziţia fiecărui d atât unul faţî de celălalt cât şi
pe o anumită curbură (e dificil de redat
suprapiunerea, înghesuirea, malpoziţiile)
-culoarea e elem. principal pt restaurarea
aspectului estetic, pt armonia dento-dentară şi
dento-facială
► Punţile , după modul în care reuşesc sau
nu să restaureze funcţia fizionomică pot fi:
-fizionomice
-parţial fizionomice
-nefizionomice
Unii îşi premit (şi le face plăcere să
le poarte!) lucrări
protetice…extravagante
(nefizionomice)
Fonaţia
 Elementele care restaurează fonaţia:
► Poziţia corpului de punte în sens V-Or pt ca
vârful limbii să se sprijine în acceaşi condiţii
► Morfologia feţelor orale ale dd să fie identică
cu a dd naturali concav-convexă (cingulum)
şi cu crestele marginale- mai mult sau mai
puţin exprimate
► Dimensiunea V-Or a dd c d p şi a elem. de
agregare să nu producă modificări în “+” sau
în “– “ ale spaţiului fonetic ale spaţiului
fonetic pt limbă şi buze
 PRINCIPIUL BIOMECANIC
► Urmăreşte să asigure următoarele
caracteristici:

1.Rezistenţă fizică

2.Inserţia

3.Stabilitatea
 Rezistenţa fizică
► Elementele de agregare şi c d p să nu se
fractureze şi să nu se deformeze elatic sau
plastic şi nici să nu se abrazeze

► Materialele folosite în confecţionarea punţilor

sunt alese în vederea satisfaceerii
necesităţilor mecanice, după următoarele
criterii: întinderea edentaţiei, starea dd
antagonişti, dezvoltarea musculaturii
pacientului
 Inserţia
►E condiţionată de preparaţia dd stâlpi
paraleli
► Examenul modelului arată dacă dd au fost
şlefuiţi paralel sau nu
 Stabilitatea
►E asigurată de gradul de fricţiune ce se
produce între elem de agregare şi dd stâlpi
► Depinde de exactitatea microprotezei, de
agregare şi de întinderea suprafeţei de
contact
 Principiul profilactic:
► Punţile dentare sunt concepute şi realizate aî să nu
producă modificări patologice asupra dd stâlpi, dd
antagonişti, parodonţiu, creasdta alv., mucoasă
► Se referă la următoarele elemente:

-direcţia c d p
-Relieful ocluzal şi lăţimea V-Or a c d p
-Raportul c d p cu creasta alv
-protecţia papilei interdentare
-Calităţile fizico-chimice ale materialelor ce intră în
alcătuirea punţii dentare
 Direcţia corpului de punte
► Este impusă de condiţiile mecanice şi
topografice
► Presiunile trebuie să fie repartizate în axul
lung al dd
► Puntea trebuie să se încadreze în
configuraţia generală a arcadelor dentare
naturale
► Contactele interdentare ocluzale să fie
funcţionale cu dd antagonişti
 Relieful ocluzal şi lăţimea V-or a
corpului de punte
► Relieful ocluzal trebuie să asigure efectuarea
masticaţiei, o relaţie ocluzală funcţională cu
dd antagonioşti şi libertatea mişcărilor reflexe
ale mandibulei
► Dificultăţi pot să apară în edentaţii vechi,
neprotezate, cu dd migraţi în sens vertical.
De aceea, în aceste situaţii se nivelează întâi
planul de ocluzie
► Dacă dd antagonişti sunt reprezentaţi de o
lucrare incorectă ea ar trebui îndepărtată
şi refăcută
ELEMENTELE DE AGREGARE

a.Factori generali ce influenţează retenţia EA:

 Lungimea spaţiului edentat – capacitate retentivă a EA e direct proporţională cu
lungimea corpului de punte
 Tipul de punte
 Ocluzia – prin intensitatea şi direcţia forţelor ocluzale incluenţează capacitatea
retentivă a punţilor dentare.Cu cât forţele ocluzale sunt mai mari,cu atât rezistenţa EA
şi a CP trebuie să fie mai mare. Interferenţele ocluzale sau denivelarea planului de
ocluzi solicită suplimentar EA, ceea ce duce la decimentări.
 Dinţii naturali ce urmează a fi înlocuiţi determină tipul EA folosite, forma şi
poziţia CP
 Tipul masticator individual solicită retentivitatea EA, dar şi parafuncţiile
 Starea parodonţiului – cu cât dinţii stâlpi sunt mai bine implantaţi, cu atât
EA trebuie să fie mai rezistente
Factori speciali care influenţează retenţia EA
► Morfologia coroanei dintelui de suport
Valoare maximă valoare minimă
MX M1 M2 PM1 PM2 C IC IL
MD M1 M2 PM2 PM1 C IL IC
Un dinte cu o coroană de formă conică sau în formă de daltă este m.puţin retentiv
decât cel cilindric/trapezoidal
► Suprafaţa de contact a EA cu dintele de suport
► Paralelismul pereţilor axiali
► Rigiditatea pereţilor EA.Flexibilitatea pereţilor EA produce decimentări
frecvente ale punţilor.
► Calităţile cimentului de fixare
► Materialele din care se confecţionează EA
 Raportul corpului de punte cu
creasta alveolară
► Forma c d p şi mai ales raportul cu creasta
trebuie să favorizeze autocurăţirea şi
curăţirea
► Faţa c d p orientată spre Or şi spre creasta
alv.(faţa mucozală) trebuie să prezinte
forme şi prelucrări prin lustruire casă nu
retenţioneze resturile alimentare. Toate
punţile retenţionează resturi alim., de
aceea trebuie să ne preocupe obţinerea
celui mai corespunzător c d p
Relaţia sau contactul dintre faţa sau
marginea mucozală a cdp şi
mucoasă poate fi:
► În şa
► În semişa
► Tangenţial liniar la mandibulă
► Tangenţial linear la maxilar
► Punctiform
► Suspendat
Depind de topografia edentaţiei, de
înălţimea şi de forma crestei edentate.
 Contact în şa

► Morfologia c d p e identică cu a dd naturali

► Prezintă forma şi volumul coroanelor naturale
► Faţa mucozală acoperă versantul V şi Or al
crestei alv, fiind în contact intim cu mucoasa
► Funcţional: exercitarea fonaţiei, restaurarea
fizionomiei
CONTACT ÎN ŞA

- Sunt CI astfel de corpuri de punte

 Contactul în şa

► Dezavantaj:igiena deficitară
 Contactul în şa

►E cel mai conforabil pentru pacient

 Corpul de punte în semişa
► Are dimensiuni mai mici ţi forma modificată,
pt că acoperă numai versantul V al crestei ,
până la mijlocul crestei
► Suprafaţa mucozală e redusă la ½ şi se
întâlneşte cu F Or într-un unghi larg deschis,
rotunjit
► Comparativ cu cel “în şa” retenţionează mai
puţin resturile alimentare, fiind asigurată o
igienă satisfăcătoare
 Semişa
► Secreează un compromis între restaurarea
funcţiilor: fizionomică, fonaţie, igienă.
 Corpul de punte cu contact tangent
linear la maxilar
► Are o formă caracteristică, rezultată prin reducerea feţei mucozale

► Contactul cu mucoasa se face pe versantul V al crestei sub formă lineară, la

nivelul la care marchează coletul dd, deoarece F mucozală e desfiinţată, existând
faţa palato-mucozală înclinată într-un unghi de 45° (de fapt înclinaţia e variabilă,
depinde de distanţa dintre creasta alv. şi planul de ocluzie )
► FV e modelată pt a crea individualizarea dd absenţi
► Se realizează atunci când în zona laterală maxilară dd stâlpi
au dimensiuni cervico-ocluzale normale şi creasta are
lăţime medie sau îngustă
► Dacă înălţimea spaţiului e mică şi creasta e lată, nu se
poate realiza
► Prin contactul redus cu fibromucoasa, feţele înclinate oblic
sunt bine tolerate
► Recomandate în cazul punţilor metalo-ceramice
 Corpul de punte tangent linear la
mandibulă
► Nu e asemănător cu cel indicat la maxilar
► Are 3 suprafeţe şi o muchie mucozală
► Suprafaţa ocluzală e modelată cuspidat, concordant
cu dd antagonişti
► Suprafaţa L e modelată uşor convex în sens cervico-
ocluzal pt autocurăţire şi curăţire artificială. În sens
M-D e netedă , fără şş, fără depresiuni
► Supraf. V în 1/3 ocluzală prezintă individualizarea dd
intermediari prin şş de descărcare
► Muchia mucozală rezultă prin unirea supraf.V cu cea
L, urmărind configuraţia mijlocului crestei alv.
 Corpul de punte cu contact
punctiform
► Faţa mucozală a fiecărui d artificial e redusă la un punct ce
vine în contact cu mijlocul crestei alv
► Feţele proximale, V şi L sunt convergente spre zona
cervicală; de aceea sub punctul de contact are formă
conică
► Spaţiile triunghiulare interdentare reprezintă zone greu
accesibile pt autocurăţare
► Se realizează rar în zona lat. mandibulară
 Corpul de punte fără contact cu
creasta alveolară (suspendat)
►E indicat în zona laterală mandibulară când
dd stâlpi sunt înalţi şi creasta e atrofiată
existând un spaţiu de 7-8mm de la planul
de ocluzie la creastă
 Corpul de punte suspendat
► Are faţa ocluzală modelată morfologic individulizat, FV şi Orală schiţate
în 1/3 ocluzală cu şş de descărcare şi de separare
► Feţele trec rotunjit spre faţa mucozală care e rotunjită, convexă, netedă,
fără delimitări sau şş, bine lustruită
► Trecerea spre elem de agregare se face rotunjit, aî din lateral are aspect
de pod
► Existenţa spaţiului de 3-4mm e obligatorie(sub punte) un spaţiu mai mic
nu asigură igiena
 Protecţia papilei interdentare
► Suntafectate papilele de la extremităţile
edentaţiei (M a stâlpului distal şi D a
stâlpului mezial)

► Macheta c d p e modelată la distanţă de

papilă, aî spaţiul respectiv să se păstreză
 Tolerabilitatea şi compoziţia
materialelelor din care e
confecţionată puntea
► Punţile dentare se vor confecţiona din aliajele unui
singur metal. Două metale pot produce diferenţă de
potenţial în mediul bucal (saliva prin conţinutul de
săruri şi prin pH acţionează ca un electrolit)

► Dacă există 2 metale diferite pot apare curenţi

galvanici (şi amalgamul dentar e un metal!).
Galvanismul bucal se manifestă prin senzaţie de
arsură în limbă, hiposalivaţie, dureri, limbă cu aspect
poros (dar şi avitaminoza B 12, menopauza, afecţiuni
endocrine pot determina aceleaşi simptome)
“galvanism bucal”
► Alimentele introduse în cavitatea bucală la
t* foarte diferite faţă de t*corpului pot
afecta dinţii, dacă nu sunt protejaţi termic,
metalele transmiţând variaţiile de t*

► Îngheţata 0*C supă 50-60*C

► Materialele folosite în confecţionarea
punţilor, prin procesul tehnologic de
prelucrare pot prezenta pori care
retenţionează resturile alimentare
(metale, acrilat)

► Înplus, acrilatul preparat incorect poate

conţine monomer rezidual
(nepolimerizat) care nu e tolerat de
mucoasa gingivală.
Fazele de realizare a punţilor dentare

► 1.Examenul pacientului şi stabilirea

tratamentului prin punţi dentare (Rtg, fişa,
ajustări ocluzale etc)
► Prepararea dd stâlpi specific pt fiecare tip de
microproteză cu obţinerea unui ax de inserţie
al punţii aî toate elementele de agregare să
pătrundă simultan pe dd stâlpi 8modelul de
studiu poate fi de folos!)
► Punte provizorie?
► Amprentarea
 Realizarea modelului:
► Modelul se realizează din ghips dur, cu
bonturi mobilizabile. Modelul arcadei
antagoniste se poate realiza din ghips alb.
Modelele se montează în ocluzor sau
articulator
MACHETA PUNŢILOR METALICE

Metoda directă – în cav.bucală; nu se mai foloseşte (exc.inlaz,DCR)

Metoda indirectă – din ceruri speciale, pe bonturile preparate

Calităţile cerurilor:
 Să se lichefieze şi să se solidifice rapid fără să sufere modif.volumetrice
 Să nu se deformeze în stare solidă, să-şi păstreze rigiditatea
 Să poată fi sculptate în stare solidă fără să se deformeze sau fractureze

Clasificare A.D.A.(Americn Dental Association):

 Tipul A – ceruri dure, cu curgere lentă, rar fol
 Tipul B – ceruri cu duritate medie şi curgere obişnuită, fol.şi în tehn.directe
 Tipul C – ceruri moi, folosite în tehn.indirecte
Se prezintă în culori diferite (albastru,verde,roşu) pentru contrast coloristic faţă
de culorile gipsurilor de modele.
TRUSA P.K.THOMAS : cuprinde 5 instr. (Nr.1 – Nr.5)
► P.K.T. Nr.1 – e folosit pt.aplicarea unor picături mai mari de ceară topită

► P.K.T. Nr.2 – se fol.pt.aplicarea unor picături m.mici. Partea m.subţire

este destinată pt.netezirea zonelor prin încălzirea şi fluidizarea cerii
► P.K.T. Nr.3 – pt.sculptarea şanţurilor ocluzale de pe suprafeţele ocluzale
ale dinţilor laterali

► P.K.T. Nr.4 – sculptarea cerii în orice zonă

► P.K.T. Nr.5 – finisarea crestelor, şanţurilor şi fisurilor ocluzale

► Nr. 6 (D.P.T.) – finisarea marginilor machetei, având marginile rotunjite

(DARBY-PERRY)
► Nr.7 (D.P.T.) – pentru depunerea sau netezirea straturilor subţiri de
ceară
MACHETA ELEMENTELOR DE AGREGARE PT.DINŢII LATERALI

a. Formarea capei -capa este alc.dintr-un strat uniform de ceară 0.5-

1mm
se izolează bontul cu mat.izolant, pt.a
permite adaptarea uniformă a capei de
ceară la nivelul feţelor preparaţiei.

După uscarea stratului izolant, se depune primul strat de ceară.Acest lucru

se poate realiza prin două metode : imersie sau prin adaos de ceară
topită
► Realizarea capei prin procedeul de imersie a bontului în ceară lichidă:

- Ceara se menţine lichidă la o anumită temperatură

- Bontul se cufundă în ceară până la 2 mm de limita marginală a
preparaţiei
- Uniformitatea grosimii stratului de ceară se obţine prin cufundare
rapidă
- Grosimea capei se real.prin imersii succesive, până se formează un
strat uniform al pereţilor de 0.5 – 1 mm
► Obţinerea capei prin adaos de ceară topită: cu instr.P.K.T.Nr.1 sau cu
ajutorul spatulei de ceară Nr.7

Adaptarea marginilor machetei.Stratul de ceară al machetei, situat

infracervical de limita marginală, se înlătură cu un instr.bont
(D.P.T.Nr.6) f.puţin încălzit
Îndepărtarea şi repunerea capei pe bont se face cu atenţie, pt.a nu se
deforma.
b. Formarea feţelor axiale şi ocluzale

Secvenţele de realizare a modelării machetei:

 Modelarea conturului axial

 Formarea conurilor
 Formarea crestelor marginale şi a versanţilor meziali şi distali ai
cuspizilor
 Modelarea contururilor feţelor vestibulare şi lunguale
 Modelarea crestelor triunghiulare
 Completarea detaliilor şi finisarea machetei
► Pauza de masa
► MODELAREA CONTURULUI AXIAL
- Reproducerea zonelor feţelor axiale ale dinţilor,între limita marginală a
preparaţiei şi punctele de contact interdentare
- Are ca scop formarea punctelor de contact interdentar
- Se conturează forma şi convexităţile maxime ale feţelor V şi L
2. Formarea conurilor
- Cu scopul de a stabili locul şi înâlţimea vârfului cuspizilor, precum şi
contactul acestora cu dinţii antagonişti
Există două module ocluzale după care se stabileşte poziţia cuspizilor de
suport ai dinţilor laterali, în raport ocluzal cu dinţii arcadei antagoniste:
 modulul cuspizi - creste marginale: se real.prin raport cuspidian
ocluzal dintre un dinte cu doi dinţi. Se foloseşte m.frecvent

 modulul cuspizi – fosete: se real.prin contactul cuspizilor de suport

cu fosete antagoniste
3. Formarea crestelor marginale şi a versanţilor M şi D ai cuspizilor
- Se form.versanţii M şi D ai cuspizilor cu ajutorul instr.P.K.T.Nr.2,
depunând câte o picătură de ceară pe laturile M şi D ale conurilor

- Se form.crestele marginale,până la înâlţimea crestelor marginale ale

dţ.adiacenţi
4. Modelarea crestelor triunghiulare
- Se începe de la bază spre vârf.Cu Nr.2 sau 1 se aplică o picătură de
ceară la baza crestei, care se prelungeşte spre vf.cuspidului

creste triunghiulare formarea crestelor triunghiulare

Prin forma lor, crestele triiunghiulare trebuie să asigure stabilitatea

funcţională a dinţilor prin contacte tripodice ocluzale.
5. Modelarea conturului FV şi FL
- Zonele feţelor vestibulare şi linguae situate deasupra nivelului
punctelor de contact interdentare formează versanţii externi ai
cuspizilor de suport şi de stabilizare
- Se modelează conturul neted a.î. între porţiunile de sub şi de deasupra
zonei ecuatorului anatomic al coroanelor, să nu fie denivelări

modelarea conturului feţelor vestibulare

6. Completarea detaliilor şi finisarea machetei
- După formarea crestelor triunghiulare zănele rămase se umplu cu
ceară
- Se formează fosetele şi şanţurile intercuspidiene(P.K.T.Nr.3)

Modelarea fosetelor şi şanţurilor

muchiile crestelor se rotunjesc(5)

Plasarea şi realizarea contactelor ocluzale între dinţii antagonişti se poate
face astfel:
- La nivelul pantelor cuspidiene meziale sau distale

- La nivelul crestelor triunghiulare

- La nivelul crestelor marginale

- La nivelul versanţilor externi ai cuspizilor vestibulari şi linguali

 Conturul cervical al feţelor axiale se verifică să nu prezinte convexităţi
pronunţate care comprimă gingia marginală. Ceara se finisează şi se
lustruieşte pt.a obţine o suprafaţă cât mao netedă
 Se controlează interiorul machetei,pt.a observa eventualele goluri sau
striaţii fomate prin contacţia cerii la modelare
 Se verifică corectitudinea realizării limitelor marginale ale preparaţiei.
Când marginile machetei depăşesc în sens apical limitele preparaţiei,
machetele se rup sau se lărgesc în momentul îndepărtării de pe model,
devenind fie prea largi, fie franjurate.
Alegerea modului de plasare a cuspizilor într-un caz clinic depinde de mai
mulţi factori:
- Poziţia şi aspectul morfologic ocluzal al dinţilor antagonişti
- Dacă reabilitarea se face simultan, la nivelul ambelor arcade
antagoniste
- Necesitatea orientării transmiterii forţelor ocluzale în axul lund al
dinţilor
- Tipul masticator individual al pacientului
- Tipul ghidajului dentar anterior şi anterio-lateral
 Macheta
► Macheta scheletului metalic se poate obţine
din ceară, din elemente prefabricate. Are o
formă specifică tipului de corp de punte
Pregătirea pentru ambalare
 Punţi speciale
► Sunt lucrări protetice fixe caracterizate de
anumite particularităţi tehnologice
► Indicaţiile sunt limitate de anumite forme de
edentaţie, parţială redusă sau întinsă
► Tehnologia de realizare poate fi complexă
► Metodele şi tehnicile de lucru folosite sunt
diferenţiate şi specifice fiecărui tip de punte
specială în parte
 Punţi speciale:
► Puntea totală (semicirculară)
► Puntea cu extensie
► Puntea demontabilă şi mobilizabilă
► Puntea pe implante
► Puntea provizorie
► Puntea Maryland
 Puntea provizorie
► Reprezintă o etapă intermediară în cadrul
unui tratament complex, de lungă durată, şi
are drept scop restabilirea, până la aplicarea
lucrării protetice finite, a funcţiilor:●
fizionomice, ●fonetice, ●parţial cea
masticatorie şi de menţinere a rapoartelor
intermaxilare şi are o ● funcţie
biologică:protecţia plăgii dentinare a
bonturilor vitale şlefuite.
 Puntea provizorie
► Există multe situaţii când tratamentul
stomatologic protetic durează câteva
săptămâni sau luni.
► În aceste situaţii se pot confecţiona
extemporaneu de medic (metoda directă)
sau în laborator (metoda indirectă)
RAA(răşina acrilică autopolimerizabilă)
Câmpul protetic este amprentat
şi apoi se toarnă modelele de
ghips:
 Pe modelul de ghips se lipeşte cu
ceară dintele (dd)prefabricat,acrilic
în breşa edentată:
Este verificată ocluzia:
 E pregătit aparatul de ”folii”
împreună cu folia de celuloid:
Folia de celuloid plastifiată e depusă
peste modelul de ghips:
După aplicare şi rigidizare se
secţionează:
Se verifică pe câmpul protetic:
Se introduce RAA şi se aplică pe
câmpul protetic:
Modelul poate fi poziţionat oricum…
Este îndepărtată puntea provizorie
din “amprenta” de celuloid:
► În amprenta ”cheie” a fost introdus acrilatul
autopolimerizabil (după ce am ales culoarea
potrivită), care face priză în 4-5 minute
(maximum) la temperatura cavităţii bucale
► Polimerizarea acrilatului are loc sub
presiunea digitală a medicului
► După polimerizare se face o prelucrare cu
pietre, freze, discuri pt acrilat
► După ce puntea provizorie a fost prelucrată,
se fixează provizoriu (cu un ciment
provizoriu) în cavitatea bucală a pacientului.
Puntea pe implante:
► Implantul are scopul de a înlocui dd absenţi
► Se pot folosi diferite tipuri de implante, din
diferite materiale. Se introduc prin intervenţii
chirurgicale după examinări loco-regionale şi
generale minuţioase şi după ce s-a elaborat
un plan de tratament corespunzător.
Plan de tratament virtual, aplicat şi la
etapa chirurgicală (ghidaj chirurgical
computerizat 3D)
Miniimplante
Punte pe implante
Puntea totală (semicirculară)
Punţi totale fizionomice:
Punte totală parţial fizionomică:
 Puntea totală
► Este proteza fixă care restaurează o arcadă
dentară în totalitate
► Edentaţia este mixtă întinsă
► Indicaţia clinică e condiţionată de 2 factori:
1.Factorul local : situaţia morfo-clinică a
câmpului protetic, pe arcadă e obligatoriu să
fie prezenţi minimum 4-5-6 dd cu o dispoziţie
topografică favorabilă (în planuri diferite) şi
cu valoare parodontală capabilă să suporte
sarcinile suplimentare transmise de punte.
► 2. Factorul general : starea de sănătate şi
de funcţionalitate a organismului.

► Clasic,este exemplul dat de topografia ideală

a unui număr minim de dinţi stâlpi
reprezentaţi de existenţa caninilor şi a
molarilor de 12 ani:

M 2………….C………C…………..M 2

► Aceşti dinţi pot susţine o punte totală!

 Puntea totală
Impune un înalt grad de pregătire
profesională medic- tehnician
Puntea cu extensie
 Puntea cu extensie
►E caracterizată de situarea elementelor de
agregare de o singură parte a c d p.
► Pot fi ● punţi cu extensie M : c d p e situat
M faţă de elementele de agregare ● sau cu
extensie D când c d p e situat D faţă de
elem de agregare (dd stâlpi)
► Nu e admisă de mulţi autori (dispute în
literatura de specialitate)
 Sunt admise punţile cu extensie în
următoarele situaţii:
► Atunci când se restaurează prin extensie un
singur d absent, solidarizat la cel puţin 2
elemente de agregare
► Dd stâlpi pe care sunt fixate elementele de
agregare trebuie să prezinte coroane
voluminoase (suprefeţe întinse), cu o foarte
bună implantare parodontală, radiculară
► Arcada antagonistă e scurtată sau e reprez.
de o proteză mobilă sau mobilizabilă, care nu
dezvoltă pres. mari la masticaţie şi în IM
► Celmai frecvent se foloseşte extensia în
cazul unei punţi totale, fixată pe un nr
corespunzător de dd stâlpi când se face o
extensie D pentru ultimul molar
Punte cu extensie D pt înlocuirea
Incisivului lateral superior
 Puntea mobilizabilă şi demontabilă:

► Execuţiatehnică e dificilă, necesită tehnicieni

experimentaţi, aparatură specială, elemente
prefabricate
Puntea cu croşete (provizorie)
 Puntea cu croşete:
► Cu această lucrare se pot înlocui 1-2 dd
lipsă. “legarea” de dd stâlpi se face cu
croşete elastice. De obicei reprezintă o
perioadă de temporizare până la realizarea
lucrării definitive
Elemente de stabilizare speciale:
coroana telescopată
Puntea cu telescoape:
 Coroana telescopată:
► Reprezintă elementul de legătură
(infrastructura). Pe dd stâlpi se realizează o
capă cimentată iar telescopul se suprapune
etanş peste capă, fără a lăsa niciun spaţiu în
care să pătrundă resturile alimentare.
► De obicei se foloseşte aur
► Dar de multe ori se pierde în timp
etanşleitatea dintre capă şi telescop
 Indicaţii:
► În general sunt indicate în ocluzii joase care
permit doar construcţii protetice cu contact în
şea, la o distanţă f mică faţă de creasta
alveolară. Menţinerea igienei bucale se poate
efectua doar cu o punte mobilizabilă
► În cazul în care există pierderi mari de
substanţă osoasă şi s-a construit o gingie
artificială
► Dacă există leziuni de mucoasă (leucoplazii)
suscepibilă să evolueze spre malignizare
 Puntea Maryland (puntea fixată
fizico-chimic, puntea adezivă)

► Poate fi parţial sau total fizionomică

► Are 2 prelungiri metalice care sunt aplicate la
nivelul feţelor proximale sau/şi orale ale
dinţilor vecini (stâlpi)
► Se recomandă mai ales frontal, atunci când
lipseşte I lat sup
 Puntea Maryland:

► Frontal ●Lateral (variantă)

 Variante Maryland

► Puntea pe incrustaţii
 Puntea Maryland:
► Fixarea se face la nivelul prelungirilor
metalice. Aceste prelungiri se întind pe
minimum 180° pentru a obţine o suprafaţă
cât mai mare de contact
► Ţesuturile dentare (smalţul) e şlefuit 0,1
mm, fixarea făcându-se prin îmbinare
adezivă
 Caracteristici:
► Recomandată pt edentaţii reduse, în special
frontal, cu sacrificii de ţes dur f mici
► Prepararea dd stâlpi e f migăloasă, trebuie
asigurat un paralelism perfect între suprafeţe
pt asigurarea inserţiei
► Turnătura trebuie să fie de mare precizie pt a
rezulta un contact intim între cele 2
suprafeţe: dentară şi metalică
► În general dd preparaţi trebuie să fie
voluminoşi, cilindrici (nu globuloşi)
Puntea pe incrustaţii
Etching the inner surfaces with an
acid gel before cementation
 Erori în confecţionarea
punţilor dentare
a.Erori din momentul conceperii punţii dentare

b.Erori din etapele clinico-tehnice de execuţie

a punţii
Instrumente pentru îndepărtat
punţile cimentate:
 a.Erori de concepţie
Sunt determinate de :
► Întinderea spaţiului edentat
► Morfologia şi poziţia dd stâlpi
► Forma şi direcţia corpului de punte
► Raportul c d p cu creasta alveolară
► Aliajul sau materialul folosit pt realizarea
punţii
 Întinderea spaţiului edentat:
► Nu se restaurează prin punţi spaţii edentate
în care lipsesc 4 sau mai mulţi dd
(suprasolicitarea dd stâlpi, deformarea
elastică a punţii, rupere, decimentare punte)
 Morfologia şi poziţia dd stâlpi:

► Există
situaţii clinice în care dd stâlpi nu se
pot prepara corespunzător (volum redus al
dd, abraziune, V-poziţie, etc)
 Tipul elmentelor de agregare
► Dacă se folosesc elem de agregare
necorespunzătoare acestea se pot rupe,
decimenta,se pierde efectul fizionomic în
scurt timp (feţe ocluzale acrilice de
exemplu)
 Direcţia corpului de punte:
► Se respectă obligatoriu criteriile ocluziei
funcţionale, cu un modelaj al reliefului
ocluzal corespunzător
► Se restaurează forma, dimensiunea, poziţia
arcadei, cu înscriere în configuraţia generală
a arcadei respective
 Raportul corpului de punte cu
creasta alveolară:
► Trebuie să se ţină cont şi de asigurarea unei
igiene corespunzătoare (dezavantaj:
raportul în şea; !e interzis să se realizeze
raport intramucos- cauzat de gravarea
modelului de tehnicianul dentar)
► Se ţine cont de zona edentaţiei (frontal,
lateral, maxilar, mandibulă), de forma şi
înălţimea crestei alveolare
 Aliajele şi materialele folosite:
► Se ţine cont la aliajele metalice şi la celălalte
materiale (acrilat,ceramică): rezistenţa la
deformările elastice, rezistenţa la abraziune,
de nr dd absenţi, starea dd antagonişti,
tolerabilitatea organismului(atenţie şi la
alergii, bimetalism), rezistenţa la coroziune
(la aliaje), îmbătrânirea acrilatului.
 b.Erori în etapele clinico-tehnice:
► De precizia realizării amprentei, modelului şi
a machetei poate să depindă exactitatea ,
longevitatea punţii dentare
► Adaptarea marginală a elem de agregare e f
imp pt a nu apare decimentării, carii pe dd
stâlpi
► Turnarea componentei metalice e f imp pt a
nu apare pori în structura metalică
(afectează cromatica,R chimică, igiena)
► Componenta acrilică să nu traumatizeze
gingia, parodonţiul
► Modelajul ocluzal să fie neretentiv, fără
muchii ascuţite, tăioase, să fie redate în
zona frontală elementele morfologice ale
dd(creste marginale, cingulum)
► O eroare mare o reprezintă absenţa
contactului cu dd antagonişti
► Dacă metalul turnat are un aspect mat după
lustruire, fie aliajul a fost supraîncălzit, sau s-a
oxidat sau s-a combinat cu masa de ambalat
► La confecţionarea componentei fizionomice pot
să apară: ◊erori
de culoare când aspectul cromatic e altul decât
al dd vecini sau metalul transpare prin
componenta fizionomică
►◊ erori de formă – nu se încadrează în
armonia dento-dentară, nu a existat o
orientare în funcţie de dd vecini
► ◊ erori de volum (f frecvente!) dd sunt mai
mari sau mai mici comparativ cu dd vecini,
nu se înscriu în configuraţia generală a
arcadelor dentare (mai ales în cazul
caninilor, modelaţi de obicei mult prea
voluminoşi, trădând existenţa punţii)
► ◊ erori de structură cu suprafeţe poroase,
luciu de intensitate redusă,absenţa
vivacităţii ceramicii
Distibuţia stresului ocluzal de la elem
de agr la c d p:
► Punţiledentare reprezintă lucrările protetice
cel mai frecvent realizate în cabinetele de
medicină dentară!

► Deaceea, să ne străduim, împreună cu

tehnicianul dentar să le realizăm cât mai
corect.