METABOLISMUL GLICOGENULUI

1.ASPECTE GENERALE
2.GLICOGENOGENEZA
3.GLICOGENOLIZA

METABOLISMUL GALACTOZEI
METABOLISMUL FRUCTOZEI
1. ASPECTE GENERALE

- Surplusul de glucoză din organism este depozitat sub formă de glicogen în muşchi şi
ficat.
-Ficatul reprezintă depozitul central de glicogen.
- G-6-fosfataza este activă numai în ţesutul hepatic şi renal
- Rezervele de glicogen scad mult după 12-20 ore de inaniţie, iar în muşchi în cursul
unei activităţi musculare intense.
-Aceste rezerve se refac în faza anabolică a metabolismului prin aport exogen sau
endogen (gluconeogeneză).
-Glicogenoliza şi glicogenogeneza se realizează pe căi distincte, reglate inde-pendent
care asigură funcţionarea lor nesincronă.
2. Biosinteza glicogenului – glicogenogeneza

Etape
1. Glucoza este fosforilată în prezenţă de ATP de glucokinază în ficat sau hexokinază în
ţesutul muscular.
2. Transformarea G-6-P în G-1-P sub acţiunea fosfoglucomutazei (PGM)
3. formarea unei legături glicozidice este un proces endergonic, ce consumă 4,2 kcal,
este necesară activarea G-1-P la uridindifosfoglucoză (UDP- glucoză) sub acţiunea
UDP-glucozo-pirofosforilazei.
3. UDP-G cedează restul glucozil unui rest de glicogen, rezultat din glicogenoliză, care
serveşte ca iniţiator (primer, starter) al procesului de policondensare şi care conţine
cel puţin 4 unităţi de glucoză.
4. Glucoza activată la C1 din UDP-G va forma o legătură glicozidică cu OH-ul de la C4 al
primerului, deci de la capătul nereducător al acestuia. Reacţia are loc sub acţiunea
glicogen sintetazei.

glicogen primer glicogen

(n > 4) (n+1)
5. Etapa de ramificare
•Structura caracteristică glicogenului, cu catene ramificate  (l6) se formează sub
acţiunea unei alte enzime denumită enzimă de ramificare care desface legături 14 de
la capătul nereducător, iar restul format din cel puţin 6 unităţi de glucoză este transferat
şi legat 16; operaţia se repetă până când se obţine structura arborescentă a
glicogenului.
3. Degradarea glicogenului – glicogenoliza

1). Glicogenoliza = procesul de degradare fosforolitica a glicogenului, cu formare de

glucozo-1-fosfat, sub acţiunea glicogen-fosforilazei.
CH2 - OH CH2 - OH CH2 - OH CH2 - OH CH2 - OH CH2 - OH
O O O Glicogen O O O
fosforilaza
+
O O .... O ....
O-P
Pi

Glicogen (n) G-1-P Glicogen (n - 1)

2). G-1-P G-6-P sub actiunea fosfoglucomutazei

3). G-6-P G + Pi sub actiunea G-6-P-azei ( în ficat şi ţesutul renal )
4). Etapa de deramificare
-Glicogen fosforilaza nu poate să desfacă legăturile  (16) glicozidice si este
activă numai până când punctul de ramificaţie l6 mai conţine 4 resturi glucozil.
-Intervine enzima de deramificare.
- punctul de ramificare este singurul loc în care se formează glucoza liberă
Metabolismul galactozei
•Galactoza este componenta lactozei, glicolipidelor, glicoproteinelor, etc.
•Pe de altă parte, Gal poate fi convertită în glucoză sau glicogen, în special în ficat şi
rinichi, astfel încât unele căi de metabolizare sunt comune cu ale glucozei.

Conversia galactozei în glicogen sau glucoză

l.Galactokinaza; 2. Gal-1-P-uridiltransferaza; 3.UDP-Gal-epimeraza; 4.Pirofosfatază;

5. Glucofosfomutaza; 6. Glucozo-6-P-ază.
 Metabolismul fructozei
I. În ţesutul muscular şi renal sub acţiunea HK, cu consum de ATP, fructoza este
fosforilată la F-6-P, care este izomerizată la G-6-P. Acesta poate lua calea glicolitică,
glicogenogenezei sau să fie transformat în glucoza (în rinichi).
CH2-O-P
HO-H2C CH2-OH P - O -H2C CH2-OH
O O O
1 2
ATP
ADP

Fructoză G-6-P
F-6-P
3 4
Glucoză
Glicoliză G - 1- P

Glicogen
. Metabolismul fructozei în ţesutul muscular
1.Hexokinază, 2. G-6-P-izomerază, 3. G-6-P-ază, 4. Glucofosfomutază.
II. ficat
Sub acţiunea fructokinazei (neinfluenţată de insulină) are loc fosforilarea cu formare de F-
1-P, care este scindată de F-1-P aldolază (aldolaza B), diferită de cea glicolitică, care
acţionează asupra F-l,6-di-P. Se formează două trioze, DOA-P şi gliceraldehida. DOA-P poate
fi izomerizat la GA-3-P, de la care, prin inversarea glicolizei, se formează G-6-P, glucoză sau
glicogen, sau urmează calea catabolică la Pir.

Metabolismul fructozei în ficat

1.Fructokinaza, 2. F-1-P-aldolaza (aldolaza B)
III. veziculele seminale şi în cristalin
-fructoza se obţine din glucoză

-In lichidul seminal fructoza este folosită în scop energetic, de către spermatozoizi.
-in diabetul zaharat, activitatea aldozreductazei este crescută, ceea ce determină
acumulare de sorbitol şi depleţie de NADPH
- Sorbitolul considerat o "toxină tisulară ", nu poate traversa membrana cristalinului
ceea ce duce la apariţia retinopatiei şi cataractei diabetice
- Sorbitolul produce la diabetici neuropatie