b) Glicogenoliza şi glicoliza anaerobă

Degradarea glucidelor reprezintă sursa majoră de energie pentru

contracţia musculară. Atât la nivelul muşchiului viu cât şi post sacrificare,
catabolismul glucidelor se realizează în principal prin glicogenoliză şi
glicoliză

GLICOGENOLIZA
Glicogenoliza reprezintă procesul de scindare a moleculei de
glicogen – cel mai important depozit de glucide al fibrei musculare, în
molecule de glucozo-1-fosfat (G-1-P) şi molecule de glucoză.

Etapele glicogenolizei
1. Formarea G-1-P
Resturile de molecule de glucoză de la capetele ramificărilor
macromoleculei de glicogen sunt scindate în prezenţa H3PO4 (Pi) printr-un
proces de fosforoliză catalizat de fosforilaza a. Rezultă astfel molecule de
glucozo-1-fosfat şi dextrine puternic ramificate:

Pi

(C6H10O5)n – Fragment din

macromolecula de glicogen

Fosforilaza a + H3PO4

+ (C H O )
6 10 5 n-1

G-1-P Dextrină

Fosforilaza se prezintă sub două forme localizate în citoplasmă:

 fosforilaza b, mai puţin activă care acţionează preponderent la
nivel hepatic
 fosforilaza a (forma b fosforilată) activă.

38
 Formarea fosforilazei a din fosforilaza b este rezultatul unui proces
reversibil de fosforilare sub acţiunea enzimei fosforilaza-b-kinaza şi a
ionilor Mg2+.
Fosforilaza-b-kinaza
Fosforilaza b Fosforilaza a
Mg2+
ATP ADP

Fosforilaza a – forma activă a fosforilazei, catalizează exclusiv

scindarea legăturilor C1-C4 α-glicozidice din molecula glicogenului. Este
localizată în muşchi şi intervine în condiţii de efort susţinut sau prelungit în
condiţiile creşterii necesarului de glucoză.
Când înaintea unei ramificări rămân numai patru radicali glicozil
fosforilaza a îşi încetează acţiunea în continuare intervenind enzimele de
deramifiere.

2. Deramifierea moleculelor de dextrine

Deramifierea dextrinelor se produce sub acţiunea enzimelor de
deramifiere: glucantransferaza şi glucozidaza.
1,4-1,6 –  glucantransferaza catalizează scindarea legăturilor C1-C4
α-glicozidice cu formarea de unităţi triglucidice pe care le transferă la
capetele unor ramificaţii apropiate. Procesul se repetă până când rămâne o
singură unitate de glucoză legată C1-C6 α-glicozidic de ramura principală a
moleculei. Scindarea acestei unităţi de glucoză este catalizată de
1,6 α – glicozidaza şi astfel molecula de dextrină rămâne cu o ramificare
mai puţin.
Repetarea secvenţelor amintite are ca urmare deramifierea totală a
moleculelor de dextrine în final rezultând catene lineare, caracterizate de
legături C1-C4 α-glicozidice, care prin scindarea fosforolitică conduc la
molecule de glucozo-1-fosfat (Fig. I.11.).

39
 Prin glicogenoliză totală rezultă moleculele de glucoză şi glucozo-1-
fosfat în proporţie care depinde de raportul dintre lungimea catenei şi
numărul punctelor de ramificare.

1
2
3
4

5
6 7 8
3

Fig. I.11. Deramifierea moleculelor de dextrine

3. Izomerizarea glucozo-1-fosfatului (G-1-P) la glucozo-6-fosfat (G-6-P)

Sub acţiunea fosfoglucomutazei (FGM), G-1-P se izomerizează în
G-6-P.

FGM

G-6-P G-1-P

Prin degradarea glucozei şi a glucozo-6-fosfatului este furnizată

energia necesară contracţiei musculare.

Glicoliza anaerobă

40
 Glicoliza anaerobă reprezintă procesul de degradare enzimatică a glu-
cozei în condiţii anaerobe (în prezenţa oxigenului dar fără participarea lui) până
la acid lactic cu eliberarea de energie chimică stocată în ATP. Reacţiile glico-
lizei anaerobe au loc în citoplasmă, unde există echipamentul enzimatic specific.
Ecuaţia globală a procesului este următoarea:
CH3
GLICOLIZĂ ‫׀‬
C6H12O6 + 2ADP + 2H3PO4 ANAEROBĂ 2HC  OH + 2ATP
Glucoză ‫׀‬
COOH
Acid lactic

Deşi prin glicoliza anaerobă o moleculă de glucoză generează o

cantitate relativ mică de energie (2ATP) eliberarea acesteia se face rapid
acoperind necesităţile energetice imediate ale muşchiului.
În contracţii de lungă durată acumularea de acid lactic în muşchi
conduce la scăderea pH-ului şi ca urmare la diminuarea hidrolizei
enzimatice a ATP ceea ce are ca efect instalarea „febrei musculare“. Acidul
lactic format se depune pe filamentele de actină şi miozină.
Glicoliza anaerobă parcurge următoarele etape:
1. Formarea glucozo-6-fosfatului din glucozo-1-fosfat rezultat prin
fosforoliza glicogenului sau din glucoză liberă:
glicoliza
anaerobă
Fosforilaza a
(C6H10O5)n + H3PO4

Glucozo-1-fosfat

Fosfoglucomuta
za

Glucokinaza

(Hexokinaza)

Glucoză Glucozo-6-fosfat

2. Izomerizarea glucozo-6-fosfatului la fructozo-6-fosfat:

41
 Fosfoglucomutaza

Glucozo-6-fosfat Fructozo-6-fosfat (F-6-P)

3. Fosforilarea fructozo-6-fosfatului la fructozo-1,6-difosfat

Mg2+
+ATP Fosfofructokinaza

Fructozo-6-fosfat Fructozo-1,6-difosfat

• Reacţia este ireversibilă

• Fosfofructokinaza are rol de reglare
• ATP este inhibitar allosteric al fosfofructokinazei. AMP şi AMPc
sunt activatorii enzimei.

4. Scindarea fructozo-1,6-difosfatului la nivelul C3-C4 în două

trioze fosforilate. Reacţia este catalizată de fructozo-1,6-
difosfatliază:

Aldolaza
H–C–OH
glicoliza
anaerobă

Fructoza-1,6-difosfat Dihidroxiaceton- Gliceraldehid-3-

fosfat fosfat (GAP)

5. Izomerizarea şi stabilirea unui echilibru între cele două trioze

fosforilate:

42
 CH2  O  PO3H2 CHO
‫׀‬ Triozofosfatizomeraza
C=O H– C–OH
‫׀‬
CH2OH CH2  O  PO3H2
(10%) (90%)
GAP

Echilibrul reacţiei este deplasat în sensul formării gliceraldehid-3-

fosfatului (GAP) care reprezintă substratul pentru etapele ulterioare ale
glicolizei.
O moleculă de glucoză generează două molecule de GAP.

6. Oxidarea GAP la acid 3-fosfogliceric. Reacţia decurge în două

etape catalizate de enzime diferite:
a)
CHO Gliceraldehid-3P- CO  O  PO3H2
dehidrogenaza
‫׀‬ ‫׀‬
+ NAD+
H–C–OH + H3PO4 H–C–OH + NADH(H+)
‫׀‬ ‫׀‬
CH2  O  PO3H2 CH2  O  PO3H2

Gliceraldehid-3-fosfat Acid 1,3-difosfogliceric

b)

Mg2+
CO  O  PO3H2 COOH
Fosfoglicerokinaza
‫׀‬ ‫׀‬
H–C–OH + ADP H–C–OH + ATP
‫׀‬ ‫׀‬
CH2  O  PO3H2 CH2  O  PO3H2
Acid 1,3-difosfogliceric
Acid 3-fosfogliceric

Caracteristicile reacţiei:
• energia chimică rezultată prin oxidarea gliceraldehid-3-fosfatului
format în reacţia 4, este acumulată sub formă de ATP;
• este o reacţie de fosforilare oxidativă la nivelul substratului;
43
 • din reacţie rezultă câte un mol ATP pentru fiecare trioză fosforilată;
• din reacţie rezultă şi coenzima redusă NADH care va participa la
formarea acidului lactic – produs final.
7. Formarea acidului 2-fosfogliceric:
COOH COOH
Fosfogliceromutaza
‫׀‬ ‫׀‬
H–C–OH H–C  O  PO3H2
‫׀‬ ‫׀‬
CH2  O  PO3H2 CH2OH
Acid 2-fosfogliceric
Acid 3-fosfogliceric

8. Formarea acidului 2-fosfoenolpiruvic:

COOH Mg2+ COOH
Enolaza
‫׀‬ ‫׀‬
H–C  O  PO3H2 C  O  PO3H2 + H2O
‫׀‬ ‫׀׀‬
CHOH CH2

Acid 2-fosfoenolpiruvic
Acid 2-fosfogliceric (compus macroergic)

Ca urmare a enolizării acidului 2- fosfoenolpiruvic rezultă o legătură

macroergică care înglobează 12 Kcal spre deosebire de cea din ATP care
stochează doar 8 Kcal.

9. Formarea acidului piruvic:

COOH COOH
‫׀‬ Piruvatkinaza ‫׀‬
C  O  PO3H2 + ADP C=O + ATP
‫׀׀‬ ‫׀׀‬
CH2 CH2

Acid 2-fosfoenolpiruvic Acid enolpiruvic

COOH CH3
‫׀‬ ‫׀‬
C  OH C=O + ATP
‫׀׀‬ ‫׀‬

44
 CH2 COOH
Acid enolpiruvic Acid piruvic

Aceasta este a doua şi ultima reacţie din glicoliză în care se

generează energie – 2 moli ATP/mol glucoză.
Dacă celula are nevoie urgentă de energie sau în condiţiile unei
aprovizionări insuficiente cu oxigen, acidul piruvic nu trece în mitocondrie
pentru a se degrada până la produşi finali (CO2 şi H2O), ci rămâne în
citoplasmă unde este transformat în acid lactic.
10. Formarea acidului lactic din acid piruvic:
COOH COOH
LDH
‫׀‬ ‫׀‬
C=O + NADH(H+) H–C–OH + NAD+
‫׀‬ ‫׀‬
CH3 CH3
Acid piruvic Acid lactic
În această reacţie cele două molecule de acid piruvic formate
dintr-un mol de glucoză sunt transformate în acid lactic cu participare a
două molecule de NADH(H+) rezultate din reacţia 6.
LDH (lactat dehidrogenaza) se prezintă sub forma a 5 izoenzime:
LDH1 este caracteristică muşchiului cardiac cu metabolism aerob,
acţiunea sa fiind inhibată de acizii lactic şi piruvic.
LDH5 este caracteristică muşchiului scheletic adaptat condiţiilor
anaerobe în timpul contracţiilor.
În muşchiul scheletic raportul LDH1/ LDH5 corespunde activităţii
dominante de la nivelul respectiv.
Bilanţul energetic al glicolizei anaerobe este următorul:
 Generare de ATP: 4 moli ATP/mol glucoză (din reacţiile 6,9)
 Consum de ATP: 2 moli ATP/mol glucoză (din reacţiile 1,3)
Bilanţ net: 2 moli ATP/mol glucoză
În cazul glicogenolizei când rezultă G-1-P care se izomerizează în
G-6-P, bilanţul energetic este:
4 moli ATPrezultat - 1 mol ATPconsumat=3 moli ATP / mol de glicogen

Acidul lactic rezultat în urma contracţiei muşchiului viu este

transferat de la nivelul fibrelor musculare în spaţiul interstiţial. În caz de
efort muscular prelungit acest proces poate decurge cu întârziere. Deoarece

45
o parte din acidul lactic nedisociat părăseşte fibra musculară creşterea
concentraţiei acestuia determină mărirea pH-ului extern.
După o activitate musculară intensă animalul parcurge o perioadă de
recuperare caracterizată de consum crescut de oxigen. Pe parcursul acestei
perioade acidul lactic rezultat din glicoliza anaerobă preluat de fluxul
sanguin poate fi transformat în glucoză respectiv glicogen prin procesul de
gluconeogeneză astfel:
 1/5 se oxidează cu formare de CO2, H2O şi energie
 4/5 se transformă în glucoză şi apoi în glicogen folosind energia
rezultată prin oxidarea primei cincimi.
Transformarea acidului lactic este cunoscută ca reacţia „Pasteur-
Mayerhoff”:

glicoliza
anaerobă

GLicogen Glucoză ACID LACTIC

4/5 glicoliza
aerobă
1/5

CO2 + H2O + energie

Acidul lactic reprezintă un substrat principal al gluconeogenezei.

Muşchii scheletici în activitate şi hematiile reprezintă surse de acid lactic
gluconeogenetic.
Acumularea de acid lactic, nocivă pentru celulă deoarece determină
scăderea pH-ului, respectiv inhibarea activităţii enzimatice, este evitată prin
preluarea acestuia de fluxul sanguin şi reconvertirea în glucoză la nivel
hepatic. Se realizează astfel o corelaţie între glicogenul muscular, acid lactic
şi glicogenul hapatic reprezentată de circuitul Cori.

46
 glicogen

glucoză

Muşchiul cardiac foloseşte acid lactic circulant ca sursă de energie

fluxul de sânge fiind asigurat de arterele coronare direct din aortă.
Concentraţia mare de oxigen permite oxidarea completă a acidului lactic.
Deoarece aorta alimentează cu sânge şi alte artere importante nu numai pe
cele hepatice şi renale, o parte din acidul lactic circulant poate ajunge la
nivelul unor muşchi în repaus care pot folosi acidul lactic ca substrat
energetic în special în absenţa acizilor graşi circulanţi.
Glicogenoliza şi glicoliza anaerobă sunt procese biochimice care se
desfăşoară atât la nivelul muşchiului viu cât şi postsacrificare.

c) Reacţia miokinazei
Reacţia miokinazei reprezintă o altă posibilitate de formare a ATP în
condiţii anaerobe.
În cazul unor contracţii puternice sau de lungă durată când
regenerarea sau sinteza de ATP pe calea creatinfosfatului sau a glicolizei
anaerobe este critică, ţesutul muscular poate apela la o altă cale bazată pe
transferul unui radical fosforil bogat în energie de la o moleculă de ADP la
alta sub acţiunea miokinazei (adenilatkinazei) conform reacţiei:
Miokinaza
2 ADP ATP + AMP

Această cale de regenerare a ATP este însă neeconomică.

47
 1.2.1.2. Reacţii de regenerare sau formare de ATP
în condiţii aerobe

În condiţii aerobe în muşchi au loc procese de oxidare localizate în

sarcozomi (mitocondrii musculare) care generează cantităţi mari de energie
stocată în legăturile macroergice ale ATP. În acest mod devine posibilă
regenerarea ATP consumat în contracţia musculară.
Catabolizarea glucidelor şi a acizilor graşi prin glicoliză aerobă şi
respectiv β-oxidare presupune reacţii exergonice prin care este eliberată
energia stocată în legăturile macroergice ale ATP.

Catabolismul glucidelor
Glicoliza aerobă
Glicoliza aerobă reprezintă procesul de degradare enzimatică a
glucozei până la produşi finali – dioxid de carbon şi apă conform reacţiei:

Glicoliză aerobă
C6H2O6 + 6O2 + 38ADP + 38H3PO4 6CO2+6H2O+ 38ATP

Catabolizarea glucozei pe această cale parcurge două etape

consecutive:
1. Transformarea unei molecule de glucoză în două molecule de acid
piruvic prin reacţii nonoxidative, care au loc în citoplasmă, pe calea
glicolizei anaerobe:

CH3
|
Glicoliză anaerobă
C6H12O6 2C = O
Glucoză |
COOH
Acid piruvic

Acidul piruvic astfel format este transferat din citoplasmă în

mitocondrie cu ajutorul coenzimei A (CoA-SH)-aciltransferază:

48
 Structura coenzimei A

2. Metabolizarea acidului piruvic prin reacţii oxidative, pe cale

glicolizei aerobe, până la dioxid de carbon şi apă:

CH3
| Glicoliză
glicoliza aerobă
2C = O + 6O2 anaerobă 6CO2 + 6H2O + Energie
|
COOH
Acid piruvic

Procesul implică în prealabil o decarboxilare oxidativă a acidului

piruvic, catalizată de un complex multienzimatic piruvat-dehidrogenazic şi
Mg2+ cu formare de acetil-coenzima A (CH3 – CO  SCoA).

CH3 Complex piruvat-

‫׀‬ dehidrogenazic
C = O + NAD+ + CoA – SH CH3CO
SCoA+CO2+NADH(H+)
| Coenzima A Acetil-coenzima A
COOH
Acid piruvic

49
 Complexul multienzimatic piruvat-dehidrogenazic rezultă prin
asocierea a trei enzime (piruvatdehidrogenaza, dihidrolipoiltransacetilaza,
dihidrolipoildehidrogenaza) şi 5 coenzime (tiaminpirofosfatul, acidul lipoic,
CoA – SH, FAD şi NAD+). Tiaminpirofosfatul este implicat în decarboxilarea
acidului piruvic iar FAD este transportor intermediar de hidrogen.
Acetil – CoA este degradată total în secvenţa de reacţii numită Ciclul
Krebs cuplat cu procesele de respiraţie celulară şi fosforilare oxidativă. Pe
această cale se formează de aproximativ 20 de ori mai mult ATP comparativ
cu glicoliza anaerobă (38ATP / mol glucoză)

Ciclul Krebs
Ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici reprezintă calea
oxidativă majoră, comună de degradare a glucidelor, lipidelor şi protidelor.
Ciclul Krebs este cuplat cu procesele de respiraţie celulară şi fosforilare
oxidativă.
Reacţiile ciclului Krebs sunt catalizate de enzime localizate în
mitocondrii.
Pe parcursul ciclului Krebs se degradează acetil – CoA provenită din
degradarea glucidelor (glucoză), lipidelor (acizi graşi) şi protidelor (anumiţi
aminoacizi).
Produşi intermediari ai ciclului Krebs pot fi precursori pentru sinteza
altor biomolecule.

Etapele ciclului Krebs

1. Sinteza acidului citric din acetil – CoA şi acid oxalilacetic,
reacţie catalizată de citrat sintază:
COOH
CH2  COOH
‫׀‬
CH2 +H2O ‫׀‬
+ CH3  CO  SCoA + HOH Hidrataz HO  C  COOH + CoASH
‫׀‬
a ‫׀‬
C=O
‫׀‬ CH2  COOH
COOH
Acid oxalilacetic Acid citric Coenzima A
Acetil coenzima A

50
 2. Izomerizarea acidului citric în acid izocitric, reacţie catalizată de
aconitază.
Procesul decurge în 2 trepte – deshidratarea acidului citric cu
formare de acid aconitic fiind urmată de adiţia unei molecule de apă şi
formarea de acid izocitric.
CH2  COOH H2C  COOH +H2O H2C  COOH
‫׀‬ Aconitaza ‫׀‬ Hidrataza ‫׀‬
HO  C  COOH C  COOH H  C  COOH
‫׀‬ –H2O ‫׀‬
‫׀‬
– CH2  COOH HC  COOH HO  CH  COOH

Acid citric Acid cis-aconitic Acid izocitric

3. Decarboxilarea şi oxidarea acidului izocitric, catalizată de

izocitrat dehidrogenază NAD+ dependentă şi formarea de acid
-cetoglutaric.
H2C  COOH H2C  COOH
Izocitrat-
‫׀‬ +
dehidrogenază ‫׀‬
H  C  COOH + NAD HC + NADH(H+) + CO2
‫׀‬ ‫׀‬
HO  CH  COOH O = C  COOH

Acid izocitric Acid -cetoglutaric

4. O a doua decarboxilare apare în reacţia acidului -cetoglutaric

cu coenzima A, catalizată de -cetoglutarat decarboxilază
(complex multienzimatic). Din reacţie rezultă succinil-coenzima
A.
H2C  COOH H2C  COOH
-Cetoglutarat
‫׀‬ dehidrogenaza ‫׀‬
CH2 + CoASH +NAD + C H2 + NADH(H+) + CO2
‫׀‬ ‫׀‬
O = C  COOH O = C  SCoA

Acid -cetoglutaric Succinil - CoA

51
 Succinil – CoA este compus macroergic. Energia stocată la nivelul
legăturii tioester poate fi transferată unor intermediari macroergici.

5. Transferul energiei stocate în succinil – CoA unei molecule de

guanozindifosfat (GDP) cu formare de guanozintrifosfat (GTP)
şi acid succinic:
H2C  COOH
Succinil- H2C  COOH
‫׀‬ tiokinaza
CH2 + GDP + H3PO4 ‫׀‬
‫׀‬ H2 C  COOH + CoASH + GTP
O = C ~ SCoA
Acid succinic Coenzima A
Succinil - CoA

Între GTP format şi ADP se poate realiza un transfer de energie şi de

radical fosforic cu formare de adenozintrifosfat (ATP):
Succinat-
dehidrogenaza
GTP + ADP GDP + ATP

Formarea acidului succinic din acid -cetoglutaric reprezintă singura

reacţie din ciclul Krebs în care se generează energie direct de pe substrat,
sub formă de ATP.

6. Oxidarea acidului succinic la acid fumaric catalizată de succinat

dehidrogenază FAD dependentă:
H2C  COOH
Succinat
‫׀‬ HC  COOH
dehidrogenaza
H2C  COOH + FAD ‫׀‬
HOOC  C H + FADH2

Acid succinic
Acid fumaric

52
 7. Hidratarea acidului fumaric, catalizată de fumarază, cu formarea
acidului L-malic:
HC  COOH
‫׀‬ H2C  COOH
Fumarază
HOOC  CH + HOH
HO  CH  COOH + NAD+
Acid fumaric
Acid L-malic

8. Oxidarea acidului L-malic la acid oxalilacetic catalizată de

L-malat dehidrogenaza NAD+ dependentă reprezintă ultima
reacţie a ciclului Krebs puternic endergonică. Acidul oxalilacetic
rezultat închide ciclul putând fixa în continuare o moleculă de
acetil-coenzima A, care se degradează pe parcursul unui circuit.

H2C  COOH
L-Malat H2C  COO–
‫׀‬ -dehidrogenază
HO  CH  COOH + NAD+
O = C  COO– + NADH (H+)
Acid L-malic
Acid oxalilacetic

Degradarea radicalului acetil (CH3CO) din structura acetil

coenzimei A, pe calea ciclului Krebs, are ca rezultat formarea de dioxid de
carbon, coenzime reduse (NADH (H+) şi FADH2), şi ATP conform reacţiei:

CH3  CO ~ SCoA + 3NAD+ + FAD + ADP + H3PO4 +2 H2 O

2CO2 + 3NADH(H+) + FADH2 + ATP + CoA  SH

Coenzimele reduse NADH(H+) şi FADH2 care au preluat atomii de

hydrogen de pe diferite substrate sunt apoi reoxidate în lanţul respiraţiei
celulare cu formare de apă. Energia rezultată ca urmare a acestor reacţii de
oxidare este stocată în molecula de ATP prin procese de fosforilare
oxidativă. Deci ciclul Krebs este cuplat cu lanţul respiraţiei celulare şi
fosforilarea oxidativă.
Secvenţa de reacţii a ciclului Krebs necesită condiţii de aerobioză care
asigură concentraţiile necesare ale coenzimelor transportoare de hidrogen.

53