Sunteți pe pagina 1din 84

TRAUMATISMELE

APARATULUI
UROGENITAL
I. Definitie
Traumatismele reprezintă principala cauză de deces pentru
populaţia cu vârsta cuprinsă între 1 şi 44 de ani.
Atitudinea optimă pentru a reduce morbiditatea şi mortalitatea
determinate de traumatisme implică echipe complexe care să
stabilească rapid şi corect leziunile ce pot pune în pericol viaţa
pacientului.

Traumatismele aparatului urogenital

Apar ca rezultat al agresiunilor fizice


Reprezintă 10% din totalul traumatismelor
Pot surveni izolat sau asociate cu leziuni ale altor
organe
II. Etiologie
Acidente de muncă, rutiere, sportive,
casnice
Conflagraţii

Iatrogene – incidenţă în creştere


datorită dezvoltării tehnicilor
chirurgicale endoscopice
III. Traumatismele renale
Cele mai frecvente traumatisme ale
aparatului urogenital

Clasificare
Contuzii renale – fără soluţie de
continuitate la nivelul tegumentului
Plăgi renale
A. Traumatismele renale închise
80-90% din totalul leziunilor traumatice
renale

Patogenie
Traumatisme directe lombo-abdominale
Indirect – decelerare bruscă
Nu există o relaţie direct proporţională între
intensitatea agentului traumatic şi
gravitatea contuziei !!!
Factori:
Poziţia în timpul traumatismului
Calitatea parenchimului renal
Ţesutul adipos perirenal

1. Rinichiul drept este mai expus


traumatismelor datorită poziţiei
2. Rinichi malformaţi, cu hidronefroză,
uropionefroză, rinichiul mare tumoral
Clasificarea
American Association for the Surgery of Trauma

Gradul Descriere
1 Contuzie sau hematom subcapsular neexpansiv
Fără dilacerare
2 Hematom peri-renal neexpansiv
Dilacerare corticală <1cm fără extravazare
3 Dilacerare corticală >1cm fără extravazare
4 Dilacerare cortico-medulară până la nivelul sistemului colector
sau
Leziuni ale arterelor sau venelor segmentare cu hematom sau
leziuni vasculare parţiale ori tromboze venoase
5 Zdrobirea rinichiului
sau
Leziuni ale pediculului renal sau avulsie (extirpare prin
smulgere)
Clasificarea
American Association for the Surgery of Trauma

Leziuni renale gradul 1 Leziune renală gradul 3 cu afectarea


– hematom subcapsular corticalei de peste 1 cm şi hematom
2 – hematom perirenal dar fără leziuni medulare
interstiţial sau ale sistemul colector
Clasificarea
American Association for the Surgery of Trauma

Ruptură renală completă,


comunicantă cu sistemul
pielocaliceal şi extravazat
urohematic perirenal

Zdrobire renală cu
leziuni multiple
parenchimatoase,
capsulare şi vasculare
Manifestări clinice
Simptomatologia depinde de importanţa leziunilor

Semne generale - şoc hemoragic si/sau


traumatic
intensitatea şocului nu este întotdeauna
corelată cu gravitatea leziunilor !!!

Semnele şocului traumatic:


 pierderea conştienţei
 hipotensiune arterială
 puls accelerat filiform
 tegumente palide, reci, umede
Semne locale
durere lombară
•intensitate variabilă
•cel mai frecvent continuă,
•insoţită de contractură musculară

hematuria
•microscopică sau macroscopică
•nu este corelată cu gravitatea leziunilor
•poate lipsi in cazul unor leziuni parenchimatoase importante
daca ureterul este obstruat sau rupt ori
atunci cand pediculul vascular este smuls

lomba plină
•este determinată de revarsatul sangvin retroperitoneal –
formaţiune tumorală depresibilă, împastată, cu volum variabil,
fără limite nete, cu contact lombar, care creşte progresiv

semne de hemoperitoneu
•daca leziunea traumatică renală comunică cu cavitatea peritoneală
Hematuria certifică existenţa contuziei renale ,
pe când gravitatea traumatismului renal
se apreciază în funcţie de mărimea
şi rapiditatea expansiunii
hematomului perirenal !!!
Protocolul de diagnostic

Primele masuri vizeaza :


• asigurarea permeabilitatii cailor aeriene
• Controlul sangerarilor externe,
• resuscitarea pacientilor aflati in stare de soc

In multe cazuri examinarea se face in cursul


manevrelor de stabilizare
Protocolul de diagnostic

Anamneza
• circumstantele producerii traumatismului
• afectiuni renale preexistente

Examenul clinic
• EVALUAREA STABILITATII HEMODINAMICE
Protocol de investigatii

Examene de laborator – efectuate în urgenţă

examen sumar de urină – prezenţa hematuriei


hemogramă – necesară pentru in dinamica a
evolutiei pacientului
glicemie,
transaminaze serice,
uree, creatinină,
acid uric,
probe de coagulare,
sumar de urină, urocultură, etc
Protocol de investigatii
Explorari imagistice

Ecografia

• utilă în evaluarea iniţială a pacienţilor cu traumatisme


lombo-abdominale
• poate evidenţia leziunile renale dar nu poate preciza
profunzimea acestora
• nu oferă date funcţionale

Radiografia reno-vezicală simplă

•ştergerea conturului renal sau a umbrei psoasului,


•creşterea umbrei renale,
•fracturi costale sau ale proceselor costiforme,
•ascensionarea diafragmului.
Urografia intravenoasă
Nu mai reprezintă investigaţia esenţială în contuzia renală

se poate efectua dacă tensiunea arterială este mai mare de 70 mmHg


(putându-se indica şi urografie în perfuzie).

Rinichi nefuncţional în :
zdrobirea rinichiului
smulgerea pediculului renal
obstrucţia căilor excretorii prin cheaguri
hematom compresiv extrinsec
Prezenţa substanţei de contrast în lombă
Amputarea calicelor
Fragmente funcţionale renale detaşate
Deplasarea ureterului spre medial
Evaluarea rinichiului contralateral
(daca se impune efectuarea nefrectomiei)
La pacienţii cu instabilitate hemodinamică, la care se indică intervenţia
chirurgicală în urgenţă, se indică efectuarea urografiei prin injectarea a 2 ml/kg
corp substanţă de contrast urmată de efectuarea unui clişeu radiologic la 10
minute.
Tomografia computerizată
• cea mai valoroasă investigatie imagistică
• evidenţierea cu claritate a rupturilor
parenchimatoase, a extravazărilor urinare şi a
ţesuturilor neviabile
• date asupra extinderii leziunilor si a hematomului
• profunzimea si localizarea leziunilor
• starea rinichiului contralateral
• leziunile abdominale asociate
• afectiunile renale preexistente
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)

• nu este utilizată în mod uzual în evaluarea traumatismelor renale.


• permite evidenţierea cu acurateţe a hematoamelor perirenale
• evaluarea viabilităţii fragmentelor renale
• detectarea leziunilor preexistente
• nu are o sensibilitate suficientă în vizualizarea extravazării urinare.
• RMN poate înlocui CT la pacienţii cu alergie la iod şi poate fi
utilizată în cadrul evaluării iniţiale, dacă CT nu este accesibil
Arteriografia renală

• indicaţii limitate, fiind înlocuită de TC


• metoda de elecţie atunci când este necesară embolizară arterială
selectivă pentru tratamentul hematuriei persistente sau
secundare din ramurile vaselor renale

Scintigrafia renală cu nefrogramă izotopică

evaluarea tardivă a funcţiei renale


Ruptură renală stingă cu hematom perirenal important
Ruptură renală dreaptă cu hematom important intra- şi perirenal
Aspect computer tomografic
Complicaţii

Precoce

hematomul in doi timpi


sângerare persistentă
infecţie
abces perirenal
sepsis
extravazare urinară
urinom
Complicaţii

Tardive

sângerare secundară
fistulă arteriovenoasă
fibroza retractilă
scleroatrofia renală
hipertensiunea arterială
hidronefroză
anevrismul vaselor renale
litiază renală secundară
Tratamentul

Scopul tratamentului – reducerea morbidităţii şi


prezervarea funcţiei renale

Indicaţii absolute de tratament chirurgical

1. Instabilitatea hemodinamică secundară hemoragiei


2. Hematomul peri-renal pulsatil identificat în cursul
laparotomiei pentru leziuni asociate
3. Leziunile vasculare renale de gradul V
Tratamentul

 Tratamentul leziunilor renale majore cu extravazare urinară şi


fragmente devitalizate – controversat
 Există studii care au evidenţiat o evoluţie bună sub tratament
conservator

 Tratamentul conservator e asociat cu rată crescută a


complicaţiilor, cu necesitatea unor intervenţii secundare tardive

 Extravazarea urinară persistentă sau urinomul pot fi tratate


endoscopic

 Imagistica renală neconcluzivă, malformaţiile sau tumorile pre-


existente pot impune intervenţia şi în cazul traumatismelor
minore
Tratamentul chirurgical

Rata globală a intervenţiilor pentru contuziile renale – sub


10%
Scopul intervenţiei îl reprezintă controlul hemoragiei şi
prezervarea rinichiului
Mulţi autori recomandă abordul transperitoneal
Cel mai frecvent se efectuează renorafia
Dacă există zone de ţesut neviabil se recomandă nefrectomia
parţială
În cazul leziunilor de gradul V se recomandă nefrectomia
Tratament intervenţional
Angiografia cu embolizare selectivă – alternativă eficientă pentru
laparotomie în leziunile vasculare
– Tratamentul hematuriei prin embolizare arterială supraselectivă are o
rată de succes de 98%
– Rata de complicatii minime
Tratament conservator

Reechilibrare volemica si hidroelectrolitica


Repaus la pat
Antibioterapie
Antialgice
B.Traumatismele renale
deschise
Etiologie

Arme albe, arme de foc, explozii, accidente de muncă


Iatrogene - frecvenţă in crestere datorită nefrolitotomiei
percutane
Manifestări clinice

Semne generale
şoc traumatic şi hemoragic
Semne locale
orificiul de intrare si eventual, cel de ieşire al agentului
vulnerant
hemoragia - nu este un semn patogomonic al leziunilor
parenchimatoase
hernierea rinichiului prin plagă
hematuria - comunicarea leziunii cu căile urinare
Protocol de investigaţii

1. Probe bioumorale

2. Explorari imagistice

 ecografie abdominală
 RRVS
 UIV
 scintigrama renală cu nefrogramă izotopică
 CT sau RMN
 arteriografie
Diagnostic

Diagnosticul se stabileşte pe baza:

anamneză
examen clinic - prezenţa plăgii lombare cu hematurie si
scurgerea urinii prin plagă
explorări de laborator şi imagistice
Tratament

Medical
măsuri de corectare a tulburărilor hidroelectrolitice
reechilibrare volemică, combaterea stării de şoc
antibioterapie, antialgice, hemostatice
Chirurgical
depinde de gravitatea leziunilor renale şi a leziunilor
asociate
obiective
toaleta chirurgicală a plăgii parietale
evacuarea hematomului perirenal si hemostaza locală
tratamentul leziunilor asociate
Complicaţii

Imediate
suprainfecţie si supuraţie locală
celulita gazoasă difuză
fistulă urinară
Tardive
determinate de modificările scleroase ale lojei renale
perinefrita scleroasă posttraumatică
hidronefroza
scleroatrofia renală
eventratia lombară
IV. Traumatismele ureterale
Etiologie
sunt rare
cel mai frecvent sunt iatrogene:
 explorări renale si renoureterale
 intervenţii ginecologice
 intervenţii asupra vaselor mari, tumori retroperitoneale
 intervenţii asupra sigmoidului, rectului

Patogenie

scurgerea urinii din ureter la nivelul soluţiei de continuitate -


URINOM RETROPERITONEAL

Obstructie - Hidronefroza
Clinic
durere
stare febrilă - suprainfecţie
lezarea peritoneului - uroperitoneu

Diagnostic
ecografie
prima explorare din protocolul de investigaţii
orientează asupra diagnosticului
urografia intravenoasă
metoda imagistică de elecţie
extravazarea urinii în lombă
hipofuncţie renală
rinichi exclus funcţional
Clasificare
In funcţie de mecanismul de producere traumatismele ureterale
pot fi clasificate astfel:

a. externe: contuzie ureterală, ruptură completă sau parţială,


zdrobire sau avulsie ureterală.

b. leziuni intraoperatorii care pot surveni prin zdrobire,


avulsie, secţionare, ligaturare, devascularizare sau
formarea de fistule.
Clasificare

Gradul Descriere
1 Hematom
2 Leziune <50% din circumferinta
3 Leziune > 50% din circumferinta
4 Ruptura completa cu devascularizatie <2cm
5 Ruptura completa cu devascularizatie > 2cm
Tratamentul
chirurgical
are caracter de urgenţă

Alternative: depind de gravitatea si localizarea leziunilor

 uretero-ureterorafie terminoterminală
 ureterocalicostomie
Ureterocistoneostomie
ureteroieoplastic
drenaj intern cu sonda JJ montată endoscopic sau intraoperator
ureterostomie cutanată (în cazuri grave)
autotransplantul renal
A B

Leziune accidentală a ureterului drept în timpul histerectomiei


A. Pielografia retrogradă evidenţiază extravarea substanţei de contrast
B. Pielografie anterogradă la 6 săptămâni de la nefrostomie
V.Traumatismele vezicii
urinare
A. Traumatismele închise ale vezicii
urinare

La adult vezica urinară este protejată de pelvisul osos, cu


excepţia domului care este distensibil, fiind expusă agresiunilor
mai ales atunci când este plină.
Clasificare

contuzia vezicală - interesarea traumatică a mucoasei şi


stratului muscular
ruptura interstiţială (ruptura incompletă a peretelui vezical)
ruptura intraperitoneală - revărsat urohematic intraperitoneal
ruptura subperitoneală - revărsat urohematic subperitoneal
ruptura combinată extra- şi intraperitoneală

Clasificare anatomopatologică

 explozii
 sfâşieri
 perforaţii
Contuzia vezicală

Interesarea traumatică a mucoasei şi stratului muscular


fără pierderea continuităţii peretelui vezical

Cistografia de umplere
nu evidenţiază prezenţa extravazării urinare
conturul vezical nu este net delimitat

Tratament
drenajul vezicii urinare cu sondă Foley
pentru câteva zile
în cazurile uşoare nu necesită tratament
Ruptura interstiţială

Leziune traumatică incompletă a peretelui vezical

este mai profundă decât contuzia vezicală


cistografia nu evidenţiază prezenţa extravazării
necesită drenajul mai îndelungat al vezicii urinare
Ruptura intraperitoneală a vezicii urinare
(explozia vezicală)

Etiopatogenie

 creşterea bruscă a presiunii intravezicale după traumatisme


abdominale sau pelvine atunci când vezica urinară este plină

 apare ruptura peretelui vezical în regiunea acoperită de


peritoneu

 apare uroperitoneul şi, ulterior, uroperitonita

 infecţie urinară preexistentă - uroperitonită instalată imediat


Ruptura intraperitoneală a vezicii urinare
(explozia vezicală)
Manifestări clinice
Semne generale de şoc traumatic

Semne locale:
durere hipogastrică bruscă
acumularea urinii în peritoneu - uroperitoneu:
contractură abdominală, matitate declivă, deplasabilă
polachiurie
hematurie
absenţa globului vezical
uretra este permeabilă - se poate efectua
cateterismul uretrovezical
uroperitoneu - 1-2 zile - uroperitonită
Ruptura intraperitoneală a vezicii urinare
(explozia vezicală)

Explorări paraclinice

 Ecografia - prezenţa lichidului în cavitatea peritoneală


 RRVS - eventualele leziuni osoase asociate
 UIV - date asupra aparatului urinar înalt
- cistografia excretorie mică, cu extravazarea substanţei
de contrast în peritoneu
 cistografia de umplere - principala metodă de diagnostic
 în cazul suspiciunii unei leziuni uretrale asociate –
cistografia este contraindicată
 cistoscopia nu se efectuează
Ruptura intraperitoneală a vezicii urinare
(explozia vezicală)

Tratamentul

 are caracter de urgenţă


 controlul cavităţii peritoneale cu evacuarea colecţiei
urohematice şi drenaj
 sutura breşei vezicale
 drenajul vezicii urinare
Ruptura subperitoneală a vezicii urinare
(sfâşierea vezicală)
Apare, aproape intotdeauna, ca urmare a fracturilor de
bazin
Determină apariţia revărsatului urohematic
retroperitoneal

Manifestări clinice
Semne generale de şoc traumatic
Durere hipogastrică
Absenţa globului vezical
Matitate suprapubiană nedeplasabilă
Hematurie
Împăstare suprapubiană datorită infiltratului urohematic
Ruptura subperitoneală a vezicii urinare
(sfâşierea vezicală)
Explorări paraclinice
Ecografie
Urografie
RRVS – leziuni osoase asociate
Cistografia retrogradă –
prezenţa extravazării în spaţiul perivezical

Tratament
Leziunile minore – drenajul vezicii urinare 10 zile
Tratamentul de elecţie –
explorarea chirurgicală
sutura soluţiei de continuitate
drenajul vezicii urinare
Ruptură subperitoneală a vezicii urinare cu difuzarea
extraperitoneală a substanţei de contrast
Ruptură subperitoneală a vezicii urinare
Perforaţia vezicală

Este produsă de agenţi care acţionează din interiorul vezicii urinare


Corpi străini
Iatrogen, după explorări uretrovezicale

intraperitoneale – eele mai frecvente


- manifestări clinice similare exploziei vezicale

extraperitoneale – rare
- manifestări similare sfâşierii vezicale
B.Traumatismele deschise ale vezicii
urinare

Apar fie intraoperator, fie accidental

Manifestări clinice
exteriorizarea urinii prin plaga hipogastrică
hematurie

Tratamentul
chirurgical
explorarea leziunilor,
sutura breşei vezicale
drenaj
VI. Traumatismele uretrale
Traumatismele uretrale apar predominat la bărbat

Anatomic, uretrei masculine i se descriu următoarele porţiuni:


prostatică
membranoasă
bulbară
peniană

Clinic:

uretră anterioară
uretră posterioară
Traumatismele uretrei posterioare

Uretra posterioară -
mecanisme de susţinere:

ligamentele puboprostatice
aponevroza perineală mijlocie - conţine sfincterul striat extern

Etiopatogenie

fracturi sau disjuncţii de bazin - prostata este tracţionată


într-o direcţie opusă uretrei membranoase solidarizată
la diafragma urogenitală
Traumatismele uretrei anterioare

•Pot fi determinate de accidente rutiere,căderi sau lovire.


•Se asociază foarte rar cu fracturi ale pelvisului.
•Apar prin cădere călare sau lovire la nivelul perineului
•Mai rar - leziuni care survin în cursul actului sexual.

Traumatismele iatrogene reprezintă cea mai frecventă cauză a


traumatismelor uretrei anterioare, survenind în cursul instrumentări
uretrale sau a intervenţiilor endoscopice.
Manifestari clinice

•Uretroragia apare la 37-93% din pacienţii cu traumatisme ale uretrei


posterioare şi 75% din cei cu leziuni ale uretrei anterioare
• Prezenţa uretroragiei reprezintă o contraindicaţie pentru instrumentarea
uretrală fără o evaluare imagistică adecvată.
• Hematuria nu este specifică pentru leziunile uretrale.
• Gradul sângerării nu se corelează cu gravitatea leziunilor,
• Retenţia de urină post-traumatism poate sugera ruptura uretrală.
• La tuşeul rectal se poate evidenţia prezenţa unei mase imprecis delimitate,
determinate de hematomul pelvin, şi care împiedică palparea prostatei
•Prezenţa, localizarea şi extinderea hematoamelor pot oferi date asupra
limitelor anatomice ale leziunilor uretrei anterioare.
Manifestari clinice
uretra posterioara

• dureri locoregionale, determinate de fracturile de bazin,


• retenţie completă de urină,
• uretroragie
• hematom peri-prostatic şi peri-vezical important (acesta poate fi decelat
clinic la examenul hipogastrului dar mai ales la tuşeul rectal,
când se evidenţiază o masă pseudotumorală de consistenţă redusă,
cu prostată dureroasă deplasată cranial
(datorită ruperii ligamentelor pubo-prostatice).
Manifestari clinice
uretra anterioara

• durere locală mergând uneori până la şoc traumatic,


• uretroragie (în rupturile totale sau parţiale interne),
• hematom perineal sau penian, cu extensie „în fluture”
(în ruptura totală sau parţială externă)
retenţie de urină,
•flegmon periuretral, supuraţii.
Explorari imagistice

Uretrografia retrogradă
- explorarea imagistică de elecţie pentru evaluarea leziunilor uretrale

Aspectul radiologic al uretrei permite clasificarea leziunii, contribuind la


precizarea atitudinii terapeutice.

În cazul în care există suspiciunea unei leziuni a uretrei posterioare, se


poate monta un cateter suprapubian în scopul efectuării concomitente a
uretrografiei retrograde şi a cistografiei anterograde pentru evaluarea
localizării, severităţii şi lungimii leziunii uretrale
Explorari imagistice

Urografia intravenoasa
•oferă date asupra aparatului urinar superior
•cistografia excretorie evidenţiază o vezică urinară în “picătură” sau
“lacrimă” în cazul existenţei unui hematom pelvin important.

Ecografia
•nu reprezintă o explorare de rutină în evaluarea iniţială a traumatismelor
uretrale
•poate fi utilă în obiectivarea prezenţei şi extinderii hematomului pelvi-
subperitoneal.
Ruptură de uretră posterioară după fractură de bazin
Extrvazarea substanţei de contrast (uretrografie retrogradă)
Hematom pelvin important cu deformarea “în picătură” a vezicii urinare
Traumatismele uretrale

Complicaţii
Strictura uretrală posttraumatică
Infecţii urinare
Litiază vezicală
Retenţie de urină

Stricturile uretrale posttraumatice


Uretrotomie optică internă
Uretroplastie – pentru stricturile lungi
Strictură uretrală punctiformă posttraumatică (aspect endoscopic)
Cale falsă uretrală postinstrumentare uretrală (aspect endoscopic)
Strictură uretrală posttraumatică (aspect uretrografic)
Grad Descriere Aspect
Leziune prin întindere Elongaţia uretrei.
I
Fără extravazarea uretrografică.
Contuzie Sânge în meatul uretral.
II
Uretrografie normală.
Ruptură parţială a uretrei Extravazarea substanţei de contrast la nivelul
III anterioare sau posterioare traumatismului, cu substanţă de contrast vizualizată în
uretra proximală sau în vezica urinară.
Ruptură completă a uretrei Extravazarea substanţei de contrast la nivelul
IV anterioare traumatismului, fără vizualizarea uretrei proximale sau a
vezicii urinare.
Ruptură completă a uretrei Extravazarea substanţei de contrast la nivelul
V posterioare traumatismului, fără vizualizarea vezicii urinare.
Ruptură parţială sau completă a
VI uretrei posterioare cu leziune
asociată a colului vezical sau a
vaginului
Tratament

Leziune uretrală:
gradul I: nu necesită tratament;

gradul II şi III: se poate trata conservator, cu cistostomie


suprapubiană sau cateterizare uretrală;

gradul IV şi V intervenţie deschisă sau endoscopică de


primă intenţie sau amânată;

gradul VI intervenţie deschisă de primă intenţie;


Tratamentul traumatismelor uretrei posterioare
Ruptura partiala a ureteri posteroare
– cateterism uretral sau drenaj suprapubian
– repetarea uretrografiei la 2 saptamani
– În cazul în care vindecarea se produce cu apariţia unei zone de
stenoză, acesta trebuie tratată prin dilataţie uretrală sau
uretrotomie optică internă atunci când este scurtă, sau prin
uretroplastie în cazul existenţei unui calus dens

Ruptura completă a uretrei posterioare (grad V), se practică de


primă intenţie:
– realinierea endoscopică a capetelor uretrale
– uretroplastia deschisă imediată (nu este recomandată decât
în cazul interesării rectului sau a vezicii urinare)
– Refacerea chirurgicala amanata - uretroplastie deschisă (la 3
luni de la traumatism – gold standard), sau UOI întârziată prin
ţesutul cicatrizat dintre capătul distal şi cel proximal al uretrei.
Tratamentul traumatismelor uretrei anterioare

Ruptura partiala a uretrei anterioare


– cistostomie suprapubiană sau cateterizare uretrală
– tubul de cistostomie trebuie menţinut circa 4 săptămâni pentru
a permite vindecarea uretrei.
– ulterior se efectuează uretrocistografie micţională. Dacă nu se
evidenţiază extravazare urinară sau zone de stenoză, se poate
suprima tubul de cistostomie.
– uretroplastia imediată nu este indicată.

Ruptura completă a uretrei anterioare


– uretroplastie efectuată după 3-6 luni de la agresiune
– in cazul în care leziunea uretrală este asociată cu ruptura de
corpi cavernoşi se impune intervenţia chirurgicală imediată
VII. Traumatismele peniene
Leziunile traumatice ale tegumentelor peniene
hematoame
echimoze
Tratament – pansament compresiv, gheată

Plagi peniene – tratament chirurgical


VII. Traumatismele peniene

Ruptura corpilor cavernoşi


Flexia forţată a penisului în erecţie
Ruperea albugineei şi ţesutului cavernos
Clinic
Durere intensă, bruscă
Hematom penian
Penis deformat “în saxofon”
Tratament
Are caracter de urgenţă
Evacuarea hematomului, hemostază, sutura albugineei
Hematom penian important prin ruptură de corp cavernos
Ruptură de corp cavernos – penis deformat “in saxofon”
Ruptură de corp cavernos (aspect intraoperator)
Sutura albugineei corpului cavernos
VII. Traumatismele peniene
Strangularea penisului prin inel metalic,
legături inextensibile

Tumefierea penisului
Necroza tegumentară

Clinic
Penis în erecţie, tumefiat, cianotic, dureros

Tratamentul
Urgenţă
Îndepăratrea inelului
Indepărtarea zonelor de necroză
VIII. Traumatismele scrotului

Hematoame sau echimoze ale peretelui scrotal

Scrot mărit de volum


Pielea edemaţiată, echimotică

Tratament
Pansament compresiv
Comprese reci
Repaus
XI. Traumatismele conţintului
scrotal
Hematoame interstiţiale testiculare
Hematoame epididimare
Hematoame funiculare
Ruptura testicului
•Hemiscrot mărit de volum
•Durere intensă
•Ecografia scrotală
Tratament
Explorare chirurgicală în urgenţă cu
hemostază şi sutura albugineii
Orhidectomie
Ruptură de testicul stâng cu hematom scrotal important
Hematom epididimar posttraumatic (aspect intraoperator)