IMPLICAȚII ALE KINETOTERAPIEI ÎN OPTIMIZAREA

MIJLOACELOR DE RECUPERARE ÎN LUXAȚIA

CONGENITALĂ DE ȘOLD
 INTRODUCERE

Luxaţia congenitală de şold este o afecţiune complexă in care

leziunea poate varia de la o acoperire insuficientă a capului
femural la o luxaţie înaltă, fără sprijin, considerată leziune severă.

Un şold luxat la naştere şi tratat corespunzător (redus şi

menţinut concentric) poate evolua favorabil către un şold normal
la vârsta adultă.
 ELEMENTE DE ANATOMIE

În regiunea șoldului se găsește

articulația coxofemurală, o
enartroză cu trei grade de libertate
și de o deosebită importanță în
statică și locomoție, oferind
maximum de stabilitate și de
mobilitate.
 LUXAȚIA CONGENITALĂ DE ȘOLD

Se apreciază trei stări:

1. şold stabil (absenţa semnelor clinice) 3.luxaţia ireductibilă (clasif. dunn):

2. şold instabil
-şold normal
-luxabil
-şold instabil
-luxaţie reductibilă
-gradul I
-gradul II
-gradul III
 SEMNE CLINICE
În cazul patologiei congenitale a articulaţiei şoldului, la copil se descriu
multe semne clinice, cu ajutorul cărora se depistează displazia de şold.

În caz de patologie displazică de şold numărul de pliuri se majorează,

pliurile devenind asimetrice după nivel, lungime şi adâncime. examinarea
copilului se efectuează în poziția de decubit dorsal, cu membrele inferioare
în extensie.
 SEMNE CLINICE
Semnul de limitare al
abducţiei în articulaţia şoldului
(semnul ioachimstahl) în
majoritatea cazurilor poate fi
unicul semn pozitiv în displazia de
şold.

Rotaţia externă a
membrelor inferioare (semnul
lance) este un indice semnificativ
la patologia unilaterală.

Semnul cardinal în
aprecierea luxaţiei şoldului este
semnul de pocnitură, de reducere
şi luxaţie (semnul putti-ortolani-
marx-von rosen-gerdy-hilgenreiner).
 METODE DE TRATAMENT
Tratamentul luxaţiei congenitale a şoldului
depinde de gradul de dezvoltare, dar până la o
anumită vârstă se aplică tratamentul conservativ.

Au fost descrise multe dispozitive şi metode

de tratament care se folosesc până în zilele
noastre precum: barlow, d.brown, feitweis, von
rosen, frejka, becker, eberle, pavlik, scott, petit,
ortolani.

Principiul acestor metode corespund celor

două viziuni în tratamentul luxației congenitale de
șold: -fixare dură a şoldurilor (von rosen)
-importanţa mobilităţii (pavlik)
 METODE KINETICE
Începutul tratamentul de recuperare are ca obiective principale
creșterea forței musculare, creșterea stabilității articulare, reechilibrarea
balanței agoniști-antagoniști și reeducarea mersului.

Ca mijloace terapeutice se folosesc mobilizarea pasivă, posturările,

tehnicile de facilitare neuro-proprioceptivă și mecanoterapia.

Mobilizarea pasivă se axează pe mișcările de extensie, abducție și

rotație externă și se efectuează în diferite axe și planuri, analitic sau global.
Este însoțită de masaj.

Posturările completează programul de mobilizare pasivă în lupta

împotriva redorii articulare.
 PLIURILE ASIMETRICE
Semn clinic Pliuri asimetrice Pliuri asimetrice
prezente absente
Număr pacienți 17 3
Procent 85% 15%
Aceste semne sunt prezente unilateral sau bilateral, cele bilaterale fiind mai greu de observat, motiv
pentru care se propune efectuarea de teste suplimentare în cazul în care există suspiciuni de luxație
congenitală de șold.

Semn clinic - pliurile asimetrice

20

15

10

Pliuri asimetrice prezente

Pliuri asimetrice absente
 EFECTUAREA MANEVRELOR ORTOLANI- BARLOW
Efectuarea manevrelor DA NU
Ortolani-Barlow
Număr de pacienți 11 9
Procent 55% 45%

  În urma sesizării sau suspiciunii afecțiunii de luxație congenitală de șold, cu

ajutorul manevrelor ortolani-barlow se poate evidenția prezența instabilității șoldului.

Manevra Ortolani-Barlow

12

10

0
Da Nu
 TIPUL LUXAȚIEI DE ȘOLD
Tipul de luxație congenitală de Luxație de șold Luxație de șold
șold unilaterală bilaterală
Număr de pacienți 15 5
Procent 75% 25%

Se observă incidența crescută a luxației congenitale de șold unilateral, cu un

procent de 75%, față de luxația congenitală de șold bilateral, cu un procent de 25%.

Tipul luxației congenitale de șold

Luxație de șold unilaterală

Luxație de șold bilaterală
 ORTEZA PAVLIK
Folosirea Ortezei Pavlik DA NU
Număr de pacienți 18 2
Procent 90% 10%

Din cele 20 de fișe se observă faptul că în cazul a 18 pacienți s-a luat

hotărârea folosirii ortezei Pavlik ca formă terapeutică; la finalul
tratamentului rezultatele au fost uimitoare, dezvoltarea corectă a
articulației coxo-femurale.

Folosirea Ortezei Pavlik

DA
NU
VALORILE MOBILITĂȚII ÎN ARTICULAȚIA COXO-FEMURALĂ

Ca urmare a programului kinetic şi de recuperare folosit,

evoluţia pacienților a fost una favorabilă în ceea ce privește
mobilitatea, forţa musculară şi mersul.

Iniţial Final
Flexie activă 47 (39,16%) 110 (91,66%)
Flexie pasivă 115 (76,66%) 149 (99,33%)
Extensie activă 18 (60%) 30 (100%)
Extensie pasivă 38 (76%) 50 (100%)
Abducţie – adducţie activă 49 (70%) 68 (97,14%)
Abducţie – adducţie pasivă 51 (63,75%) 79 (98,75%)
Rotaţie internă activă 7 (46,66%) 15 (100%)
Rotaţie internă pasivă 15 (75%) 20 (100%)
Rotaţie externă activă 28 (80%) 35 (100%)
Rotaţie externă pasivă 30 (75%) 40 (100%)
VALORILE MOBILITĂȚII ÎN ARTICULAȚIA COXO-FEMURALĂ
Se observă o recuperare maximă (90%) pentru extensia activă / pasivă şi pentru rotaţii
(internă / externă) – atât cea pasivă, cât şi cea activă.

Restul mişcărilor care sunt foarte importante pentru funcţionarea articulaţiei coxo – femurale
au fost recuperate aproape total (peste 90%).

40
Rotaţie externă pasivă 30
35
Rotaţie externă activă 28
20
Rotaţie internă pasivă 15
15
Rotaţie internă activă 7
79
Abducţie – adducţie pasivă 51
68
Abducţie – adducţie activă 49
50
Extensie pasivă 38
30
Extensie activă 18
149
Flexie pasivă 115
110
Flexie activă 47

0 20 40 60 80 100 120 140 160

grade

Iniţial Final
 CONCLUZII
Rolul kinetoterapiei în recuperarea luxației congenitale de șold este acela de a reface
mobilitatea, prin reeducarea tuturor mișcărilor de la nivelul șoldului, de a menține sau
îmbunătăți forța musculară și tonusul.

Ca urmare a programului kinetic şi de recuperare folosit, evoluţia pacienților a fost una

favorabilă în ceea ce privește mobilitatea, forţa musculară şi mersul.

Scopul tratamentului este de a reface relațiile articulare normale până ce modificările

patologice adaptative retrocedează.

Cu cât reducerea luxației este făcută mai devreme, cu atât mai mici vor fi modificările
adaptative care survin și mai scurt va fi timpul necesar pentru corectarea lor.