HEMATOPOIEZA

Definiţie
• Procesul prin care iau naştere celulele sanguine mature, funcţionale
• Iniţiat în viaţa intrauterină şi cantonat în final la nivelul măduvei osoase
(m.o)
• Necesită celule de origine şi micromediul hematopoietic
Celule hematopoietice (de origine) – 3 grupe
I - Celule stem pluripotente – autoregenerare nelimitată
- diferenţiere în precursori multipotenţi
- morfologie incertă
- prezente în m.o şi sânge
- evidenţiate prin metoda coloniilor splenice la
şoarece
II - Celule progenitoare hematopoietice – autoregenerare limitată
- diferenţiere multi sau unipotentă
- morfologie incertă
- prezente în m.o şi sânge
- detectate in vitro în culturi de celule
ca CFC-GEMM, CFC-GM, –E, -M, -Meg, -Eo, -Bazo, etc.
III - Celule hematopoietice ale seriilor sanguine - autoregenerare absentă
- aspect morfologic distinct
- prezente numai în m.o

I. Celule stem hematopoietice pluripotente (CSP)

CFC-S – celule formatoare de colonii în splină
CFU-S – unităţi formatoare de colonii
- Derivă din celulele mezenchimale embrionare – din acestea se diferenţiază
celulele primordiale ale sângelui (CSP) din care se va forma ţesutul
sanguin (capacitate enormă şi continuă de reînnoire)
- Necesitatea unui compartiment de rezervă (celule în stadiul nediferenţiat)
- Caracterizate prin:
- experimente pe şoareci iradiaţi
- metoda coloniilor splenice (Till şi McCulloch)
- cultura in vitro pe termen lung
Model patogenic şi dovadă a existenţei CSP - LGC
Morfologic – nu pot fi recunoscute (număr mic, morfologie necaracteristică)
Antigenic – marker de suprafaţă CD34 (gena localizată pe cromosomul 1q32)
- evidenţiat şi pe suprafaţa celulelor endoteliale vasculare şi
fibroblaşti
- rol de receptor
- adezivitate la elementele stromale
- absenţa CD38 şi RIB -19 le diferenţiază de celulele progenitoare
Autoregenerarea – menţinerea constantă a numărului de celule – la adult
1-2x106
- în m.o 1/10.000 – 1/1.000.000 celule medulare
- în sânge număr mic, dar constant, în colaborare cu
rezervorul medular – existenţa sectorului circulant asigură repopularea
măduvei aplastice (microclimat medular conservat)
- la om necesare câteva mii de celule pluripotente pentru a
asigura regenerarea măduvei
II. Celulele progenitoare
- au capacitate de regenerare limitată
- organizare în trepte
- diferenţierea mieloidă (CFC-GEMM) şi limfoidă (CFC-Li B+T)
- CFC-GM apoi
- CFC-G, CFC-M, CFC-Meg, CFC-E, CFC-LiB, CFC-LiT
Celulele progenitoare mieloide şi limfoide
CFC-GEMM – celula formatoare de colonii mixte, CFC-Li B+T
Au fost cultivate in vitro utilizând culturi de celule de lungă durată, folosind un
suport de celule stromale şi o fază lichidă – necesari factori stimulatori
specifici – FSC-GEMM (similar IL-3)
- FSC-Li B+T
Celule progenitoare eritroide
- CFC-EB – celule formatoare de colonii eritroide burst şi CFC-E
În culturi de celule pe mediul semisolid – celulele precoce care derivă din CFC-
GEMM au o dezvoltare explozivă formând colonii eritoide burst – numai în
prezenţa factorului de stimulare a coloniilor eritroide burst –FSC-EB
- În prezenţa eritropoietinei după câteva zile numărul acestor colonii creşte şi
urmează migrarea în vecinătate – formează colonii mici de celule care NU
mai migrează – în aprox. 2 săptămâni se acumulează un număr crescut de
colonii mici care realizează colonia cu aspect de explozie ce conţine aprox.
10.000 celule eritroide.
- CFC-EB – celulă blastică mare, cu mulţi nucleoli, citoplasma albastru
intens, zonă perinuleară clară
- antigene HLA-A, HLA-B, HLA-DR, CD34
- diviziunea şi diferenţierea stimulată de FSC-EB, ESC-GM, IL-3
- CFC-E – răspunde la stimularea eritropoietinei
- devine proeritroblast – începe sinteza globinei prin stimularea cu
IL-3 şi a hemului în prezenţa eriproietinei

Celulele progenitoare granulo-monocitare:

- CFC-GM
- CFC-G
- CFC-M
- Număr de CFC-GM din măduva normală este de 50-200x105
- Formate în prezenţa FSC-GM
- Sub acţiunea factorilor de creştere FSC-GM şi IL-3 se formează
- CFC-G
- CFC-M
Celule progenitoare megacariocitare
- Celula formatoare de colonii megacariocitare burst – CFC-MegB – celulă cu
mobilitate în cultura in vitro, produce colonii de tip burst, după 3-4 diviziuni
pierde mobilitatea, se divide de 3-5 ori - 1 CFC- MegB = 128
megacariocite

- CFC-Meg – 1CFC-Meg = 16-32 megacariocite

CFC-MegB + CFC-Meg – marker specific – antigenul legat de FVIII
intracitoplasmatic
În culturi de celule observate în ziua a 5-a, greu de identificat morfologic
Factori de stimulare – FSC-MegB, FSC-Meg, IL3, IL4
- eritropoietina, CFC-GM,CFC-G , trombopoietina
Celule progenitoare eozinofile:
- CFC-Eo – în prezenţa FSC-Eo produs de limfocitul T, identic cu IL5
- În faza timpurie intervin IL1, IL3
- Faza tardivă FSC-GM, FSC-G

Celulele progenitoare bazofile:

- CFC-Ba – FSC Ba+IL3
Ar exista şi precursori mastocitari în măduvă care ar forma celule specifice.

Celule progenitoare limfopoietice:

- CFC-B+T
- Celula progenitoare a limfocitului T este o celulă pro-T care migrează din
măduva osoasă în timus – în cortexul subcapsular; prin modificări ale
glicoproteinelor de suprafaţă apare fenotipul de celulă T. Urmează
diferenţierea limfocitelor T prin dezvoltarea marcherilor de suprafaţă.
- Celula progenitoare a limfocitului B se diferenţiază în două etape:
- o etapă independentă de antigen în care se realizează
diferenţierea către celula pre-B
- o etapă cu apariţia imunoglobulinelor intracitoplasmatic şi apoi
exprimate pe suprafaţa celulelor
- Limfocitele NK nu au antigene de suprafaţă, originea lor este necunoscută; ar
fi o fracţiune imatură a limfocitului T
 Micromediul hematopoietic
În luna a 5-a fetală, în două săptămâni cavităţile osoase sunt populate cu celule
stromale
- Celulele hematopoietice migrate din ficat traversează pereţii vaselor
sinusoidale şi formează parenchimul hematopoietic
- Componentele micromediului sunt:
- celulele stromale mezenchimale
- reţeaua matriceală extracelulară
- factorii de creştere produşi de celulele stromale
Celulele stromale mezenchimale
1. Macrofagul – stimulat de FSC-M
- rol în eliminarea resturilor celulare
- sintetizează factori stimulatori şi reglatori ai hematopoiezei
(interleukine, leucotriene, prostaglandine)
2. Celula endotelială – dispusă în stratul luminal al sinusurilor medulare
- permite pasajul celulelor mature prin intermediul
receptorilor din membrana bazală
- stimulată de IL1, TNF, FSC-GM
- prezintă antigenul factorului von Willebrand
3. Fibroblaştii – au caracter contractil
- fuzionează în complexe sinciţiale
- sintetizează colagen I, III, IV
4. Celulele adipoase – rezervor energetic
- ocupă spaţiile disponibile
- secretă IL6, FSC-M, FIL
Celulele stromale realizează o reţea tridimensională oferind nişe ecologice pentru
eritropoieză, granulopoieză, megacariopoieză
- Distribuţia celulelor în măduva hematogenă nu este întâmplătoare:
- insulele eritropoietice se dezvoltă în vecinătatea peretelui sinusal;
celulele tinere sunt fixate pe structuri fibrilare astfel încât colonia se dezvoltă
către peretele sinusal. Macrofagul acoperă colonia cu prelungiri fiind gata de
fagocitoză;
- precursorii granulocitari sunt situaţi profund către axul osului şi nu
migrează spre sinusuri decât la stadiul de metamielocit
- megacariocitele se ataşează la suprafeţele adventiciale ale sinusurilor şi
când devin trombocitogene emit către sinusuri benzi de trombocite
- celulele stem pluripotente se cantonează la periferia cavităţilor osoase
Detaşarea celulelor din cuibul de hematopoieză se realizează prin scăderea
acţiunii proteinelor adezive – fibronectina, laminina, hemonectina,
trombospondina
Acestea au un situs (tripeptid, arginina-glicina-acid aspartic) recunoscut de
celulele progenitoare prin intermediul ß1-integrinei.
Scăderea forţei de atracţie dintre celule realizată prin consumarea FSC-GM.
Micromediul din timus
Organ limfoepitelial ce are în cortex limfocite, celule epiteliale, macrofage.
Nidarea limfocitelor T se face prin atragerea în afara vaselor de către ß2-
microglobuline şi dirijarea către zona cu celule epiteliale.
Diferenţierea şi maturarea se face în zona epitelială
Migrarea celulelor mature se face către zona medulară.
Factori reglatori ai hematopoiezei
Sunt citokine de creştere sau stimulatori ai coloniilor de celule.
Acţionează prin structura chimică specifică, cantitate, cooperare.
Se leagă de receptori specifici – reacţie alosterică de iniţiere şi activare a
reglatorului intracelular protein-kinaza C – transmite mesajul genelor ce
comandă iniţierea diviziunii/diferenţierii celulei.
Factori stimulatori
- FSC-S
- FSC-GM
- FSC-G
- FSC-M
Eritropoietina – sintetizată în celulele epiteliale ale vaselor tubulare renale
- senzori de oxigen
Trombopoietina
IL1-13
TNFα – produs de macrofag, limfocit B, limfocit NK
- induce sinteza FSC-GM, activeată limfocitele T şi B
- inhibă sinteza eritropoietinei
Oncostatina M – citokină produsă de limfocitul T activat
- acţionează asupra celulelor stromale
FIL – induce diferenţierea şi reduce proliferarea celulelor leucemice
Factorii inhibitori ai hematopoiezei
ICS
TNF
INF α şi γ
Factorul IV plachetar
Rolul cromosomului 5 în hematopoieză
- Situate majoritatea genelor ce codifică citokinele reglatoare ale
hematopoiezei
- Deleţia braţului lung exprimată prin SMD
 Cinetica hematopoiezei
1. Prima treaptă ierarhică – celula stem pluripotentă (CSP)
- din 1-2 x 106 CSP se formează 2 x 1011 celule
mature sanguine pe zi
- 90% din CSP – repaos mitotic, mai puţin
vulnerabile la factori nocivi
2. A doua treaptă ierarhică – celulele progenitoare multiliniare
- CFC-GEMM
- CFC-Li B+T
3. A treia treaptă – celule progenitoare monoliniare timpurii
- CFC-EB, CFC-MegB, CFC-GM
- doar 10-20% sunt în ciclul mitotic, restul fiind în rezervă
4. A patra treaptă ierarhică - celule progenitoare monoliniare tardive
- CFC-E, CFC-Meg, CFC-G, CFC-M, CFC-Ba,CFC-Eo
- pierd AgCD34
- apar Ag specifice liniei respective
- proliferarea şi diferenţierea crescute
 Migrarea celulelor stem
În viaţa intrauterină migrează din sacul vitelin în ficat, din ficat în măduva osoasă,
timus splină, ggl.
La adult CSP se găsesc în sângele circulant şi m.o.
Migrarea este explicată de:
- intervenţia CSP în sectoarele medulare intens solicitate
- căutarea de noi teritorii hematopoietice
- menţinerea unei rezerve de CSP în sânge atunci când măduva este lezată

Morfologia celulei stem

În microscopia optică – nu poate fi diferenţiată de limfocit
Celula care candidează la funcţia de celulă stem:
– 8-10μ, formă rotundă
- nucleu rotund/reniform, cromatina fin dispersată cu nucleoli
- citoplasmă albastru deschis fără granulaţii
 Maduva osoasă (m.o)
Localizare :
- Corticala oaselor lungi, scurte şi plate
Traversată de trabecule osoase şi
Formată dintr-o reţea de sinusuri venoase înconjurată de matricea extracelulară

Vascularizaţia
- Artera nutritivă - sursa principală
- pătrunde în corticală prin orificiul nutritiv şi hrăneşte trabeculele osoase
- se ramifică în spaţiile hematopoietice
- în interiorul cavităţii medulare se bifurcă în 2 artere medulare din care pornesc arteriole
radiale care reintră în endost îşi micşorează calibrul şi se scurg în sistemul Haversian
- după reintrarea în cavitatea medulară arteriolele se deschid într-o reţea sinusală – unele se
orientează periferic spre os, majoritatea merg spre centru unde formează un sinus central din care sângele
drenează prin venule şi vase într-un trunchi colector comun – vena longitudinală centrală – care părăseşte
osul prin orificiul nutritiv
Sinusurile +arteriolele radiale+artera nutritivă+artera musculară = compartimentul vascular
Caracteristici ale vascularizaţiei m.o
- Nu sunt vase limfatice rolul îndeplinit de
- Sinusurile (sinusoidele) medulare = microcirculaţia medulară
sinus = unitatea structurală a vascularizaţiei m.o
= bariera dintre circulaţie şi parenchimul hematopoietic
= locul de trecere al celulelor sanguine mature din parenchim în compartimentul vascular
- circulaţie închisă
Sinusurile sunt corespondentul capilarelor din alte ţesuturi dar prezintă particularităţi:
- Au calibru variabil (d= 20-70 µ) sunt largi
- Uşor deformate de structurile învecinate
- Bogat anastomozate între ele, formează sisteme sinusoidale mari
- Nu au pereţi uniformi. Weiss:
a) Perete complet format din 3 straturi: - luminal (endoteliu)
- membrana bazală
- strat abluminal (extern) format din celule reticulare
adventiciale

b) În unele porţiuni peretele este format numai din endoteliu

c) În altele numai din endoteliu dublat de prelungiri reticulare -

Endoteliu- format din celule plate

- singurul component constant şi continuu al peretelui sinusal
- efectuează o endocitoză activă
- prezintă receptori pentru FSC
- au capacitate contractilă- produc modificări ale suprafeţei sinusoidale
Celulele adventiciale – sunt celule reticulare fixe
- sintetizează fibre de reticulină
- au concentraţie mare de FAL în membrana lor
- au CD10,CD13, HDL-DR I
- conţin actină musculară, laminină, fibronectină, colagen I,III,IV
- cu origine mezenchimală, înrudite cu fibroblaştii, dar sunt CD34-
- au mitoze rare , capacitate fagocitantă redusă
- nu se diferenţiază în celule hematopoietice
Celulele adventiciale +prelungirile lor+fibrele de reticulină = reticulul medular
 Dezvoltarea sistemului hematopoietic
sacul vitelin – insule sanguine (area vasculosa) insulele Wolf f şi Pander-
(19 zi –săpt.10) hemangioblaştii – se diferenţiază în 2 direcţii –celule periferice ce
formează vasele sanguine şi celule progenitoare hematopoietice .
- hematopoieza produce numai progenitori eritroblastici (intravasculară,
megaloblastică)
În paralel se dezvoltă canale vasculare care fac legătura între sacul vitelin şi embrion – trec
celulele stem hematopoietice în circulaţia embrionară şi apoi în organele
hematopoietice

După săpt.11-a hematopoieza primară migrează către parenchimul hepatic (săpt 11-24) –
hematopoieza devine extravasculară parenchimatoasă – eritrocite anucleate, încă
macrocitare, conţin HbF; sunt prezente celulele seriilor granulocitare , megacariocitare
Luna a 4-a apar cavităţile osoase primitive – primele celule- celulele stromale
Luna a5-a - maximum hematopoiezei hepato-splenice
Din luna a5-a- celulele stem se stabilesc în aceste cavităţi începând cu clavicula,
hematopoieza hepato-splenica scade progresiv începând cu luna a6-a
În ultimul trimestru de sarcină cavităţile osoase medulare devin sediul exclusiv al mielo
şi megacariopoiezei. Eritropoieza are loc în ficat şi splină din ce în ce mai puţin şi
m.o devine sediul principal.
La naştere singurul organ hematoformator devine m.o.
În jurul vârstei de 4 ani – măduva roşie din diafizele oaselor lungi dispare treptat fiind
înlocuită cu celulele adipoase
La 18 ani – ţesut hematopoietic se găseşte în vertebre, stern, coaste, oasele craniene,
pelvine, partea proximală a epifizelor oaselor lungi.

Tesut limfatic
- Strâns legat de formarea m.o.
- Apare în plexul limfatic în săpt.a9-a şi glandele limfatice în săpt. a 11-a
- Splina – în perioada de declin a mielopoiezei apare limfopoieza
- Timus – limfopoietic în săpt. a 9-a , aici vin celulele stem din ficat, splină, m.o.
După naştere
-ţesut limfatic prezent în m.o dar mult extins în ggl. limfatici, plăci Peyer, timus
Teorii asupra procesului de “angajare” a celulelor stem

Teoria stochastică – angajarea celulară survine la întâmplare, factorii de reglare

acţionează doar în etapele tardive ale hematopoiezei

Teoria micromediului inductor – direcţionarea celulei stem depinde de structura

micromediului medular din acel moment

Teoria umorală – angajarea depinde de factori umorali care se întrec între ei pentru
fixarea pe receptorii celulelor stem.