Curs 1 –Munca şi relaţiile de

muncă

1. Definiţii şi clasificări ale muncii

2. Munca din perspectivă istorică
3. Noţiunea şi obiectul dreptului
muncii
Definiţii şi clasificări ale muncii
 Munca reprezintă activitatea umană
specifica, manuală şi/sau intelectuală, prin
care oamenii utilizează aptitudini personale in
vederea satisfacerii necesitatilor lor.
 Relatiile de munca reprezinta relatiile
sociale care se formeaza intre oameni in
procesul de prestare a muncii. Din ansamblul
acestor relaţii de muncă, sunt reglementate şi
li se aplică normele dreptului muncii, numai
acelor relaţii care se stabilesc ca urmare a
unui contract de muncă.
Definiţii şi clasificări ale muncii
Giddens (2010) vede munca "drept
îndeplinirea sarcinilor care cer cheltuirea
unui efort fizic şi mintal, având ca
obiectiv realizarea de bunuri şi servicii
potrivite nevoilor umane", incluzând
atât munca plătită cât şi cea neplătită,
ocupaţia fiind munca în urma căreia
angajatul îşi primeşte salariul.
Definiţii şi clasificări ale muncii
 Adam Smith (2011) face distincţie încă din 1776 între
munca productivă şi cea neproductivă, astfel munca
unui lucrător dintr-o manufactură este considerată
productivă întrucât în urma prestării acelei munci
rezultă un bun, cu valoare reală, pe când munca
servitorilor, a clerului, a soldaţilor este considerată a
fi neproductivă nerămânând nimic de valoare
monetară în urma activităţilor prestate.
Munca nu e o marfa
Munca este:
 Inseparabila de persoana care o presteaza;

 Imposibil sa fie pastrata;

 Imposibil sa fie sporita cantitativ;

 Imposibil sa fie schimbata cu un bun;

 Relativ greu deplasabila?

Munca din perspectivă istorică
Tipuri de societăţi şi principalele activităţi de muncă desfăşurate în
diferite perioade istorice:
 Vânătoare şi cules
 Horticultură
 Agrară
 Capitalism industrial
 Post industrial,Informaţional, Capitalism global
Munca din perspectivă istorică
 Revoluţia industrială a produs pe tot parcursul ei o
serie de schimbări majore în plan economic şi social.
Revoluţia industrială a anunţat o perioadă de tranziţie
radicală, Anglia fiind prima ţară care a parcurs
această tranziţie. În acest sens, ocuparea în
agricultură a scăzut de la 73% în anul 1800 la 11%
în 1900, restul populaţiei fiind implicată în activităţi în
industrie.
Munca din perspectivă istorică
 Secolul al XX-lea a adus cu sine schimbări radicale în toate
aspectele existenţei umane. În 1900, numai 13% din populaţia
lumii trăia în oraşe, iar între 1950 şi 2010 populaţia urbană a
crescut de la 29% şi la 50% , progresiv, intensificându-se în
acest fel competiţia pentru locuri de muncă salariate, iar
predicţiile arată că în anul 2030 aproximativ 60% din populaţia
lumii va trăi în oraşe. În ceea ce privesc activităţile desfăşurate
în agricultură, la nivel global agricultura ocupă mai puţin de
36% din forţa de muncă, ea coborând acum 50 de ani de la un
procent de 65% şi continuând să scadă rapid.
Munca din perspectivă istorică
 În prezent suntem martorii celei de-a treia Revoluţii
Industriale, când uneltele, respectiv instrumentele de
muncă, se schimbă într-un mod remarcabil ce va
transforma radical viitorul industriei.
 Viitorul nu va aparţine în mod clar unor fabrici de
mari dimensiuni, ci, dimpotrivă, unor firme mici şi
mijlocii, ca şi unor antreprenori individuali.Nu mai
poţi face produse moderne folosind uneltele manuale
ale trecutului, iar zilele fabricilor cu o mulţime de
angajaţi s-au terminat.
DREPTUL LA MUNCA
Comunitatea internaţională a stabilit că drepturile
omului sunt:
 inalienabile (nimeni nu le poate pierde, deşi în unele

circumstanţe ele pot fi suspendate sau

restricţionate);
 indivizibile, interdependente şi interrelaţionate (nu

pot fi abordate izolat unele de altele);

 universale (se aplică în mod egal pentru toate

persoanele, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,

religie, opinii politice sau de alt gen, origine
naţională, origine socială sau alt tip de statut).
Drepturi sociale, economice şi
culturale
Dreptul la o viaţă decentă, dreptul a muncă, dreptul la sănătate
şi la educaţie, dreptul de a se asocia într-un sindicat.
 Valoarea fundamentală care a stat la baza celei de-a doua
generaţii a fost egalitatea: accesul egal la servicii, oportunităţi
sociale şi economice echivalente.
 Drepturile sociale promovează participarea deplină la viaţa
socială: dreptul la educaţie, dreptul de a avea o familie, dreptul
de a petrece timpul liber, dreptul la sănătate, dreptl la non-
discriminare.
 Drepturile economice se referă la standardele de viaţă, ca
premisă a demnităţii şi libertăţii umane: dreptul la muncă, la
locuinţă, la asigurări sociale.
 Drepturile culturale cuprind dreptul de a participa liber la viaţa
culturală a comunităţii, dreptul la educaţie, drepturi referitoare
la păstrarea identităţii culturale.
Dreptul social
 Dreptul social include în sfera sa de
reglementare relatiile sociale de muncã si
celelalte raporturi sociale indisolubil legate de
acestea, ale lucrãtorilor (salariatilor) care
presteazã o muncã utilã în folosul societãtilor,
institutiilor, fundatiilor, întreprinderilor si în
general pentru unitãtile economice si agentii
de muncã.
Drepturi "colective" ale
societăţii sau ale persoanelor.
 A treia generaţie de drepturi (solidaritatea)
promovează o categorie nouă de drepturi,
aflate încă în curs de recunoaştere:
drepturile "colective" ale societăţii sau
ale persoanelor.
 Acestea au apărut ca urmare a dezastrelor
ecologice, a războaielor şi sărăciei, fenomene
care au atras atenţia omenirii asupra
dreptului la dezvoltare, la pace sau la un
mediu sănătos, la asistenţă umanitară.
 Noţiunea şi obiectul dreptului muncii

 Dreptul muncii este ramura de drept care

cuprinde normele juridice aplicabile relaţiilor
de muncă individuale si colective ce se nasc
intre patroni si salariati cu ocazia prestarii
muncii .Prestarea muncii se realizează in
cadrul unor raporturi sociale, care
reglementate de normele juridice, devin, de
regulă, raporturi juridice de munca.
Notiune si obiect
Munca se presteaza:
 In afara unor raporturi juridice de munca

 In cadrul unor raporturi juridice de munca: reprezintă

relatiile sociale reglementate prin norme legale, ce

iau naştere între o persoană fizică, denumită salariat
şi un angajator, persoană juridică sau persoană
fizică, ca urmare a prestării unei anumite munci de
către salariat in folosul angajatorului, care se obligă
să plătească o sumă de bani şi să asigure condiţii
necesare prestării acelei munci.
Munca in afara unor raporturi juridice de munca

1. Munca voluntara – contractul de

voluntariat;
2. Munca desfasurata in baza unor
obligatii legale;
3. Munca desfasurata ca urmare a
existentei unui raport societar;
4. Munca desfasurata in cadrul unui
raport juridic comercial
Activitati independente; profesiuni liberale

 Persoanele fizice si asociatiile familiale

care desfasoara activitati economice in
mod independent
 Profesiunile liberale (avocat, notar,
mediator, medic)
Munca prestata in cadrul unor raporturi
juridice de munca
 Raporturile de munca ale functionarilor publici civili
sau militari;
 Raporturile de munca ale soldatilor si gradatilor
voluntari;
 Raporturile de munca ale persoanelor care detin
demnitati publice;
 Raproturile de munca ale megistratilor;
 Raporturile de munca ale membrilor cooperatori;
 Raporturile juridice de munca nascute in baza
incheierii contractului individual de munca.
Izvoarele dreptului muncii
 Izvoare comune cu ale celorlalte ramuri de drept;
1. Actele normative (Constitutia, legile, HG, OG);
2. Jurisprudenta
3. Obiceiul juridic
 Izvoare specifice dreptului muncii.
1. ROF
2. Regulamentul intern
3. Contractul colectiv de munca
4. Instructiunile referitoare la securitatea si sanatatea
in munca
Izvoarele internationale
 Reglementari ale OIM;
 Reglemetari ale Consiliului Europei;
 Reglementarile Uniunii Europene.