UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA FACULTATEA ȘTIINȚE

ECONOMICE
CATEDRA FINANȚE, CONTABILITATE ȘI CIBERNETICĂ MATEMATICĂ

PROIECT LA DISCIPLINA

TEORIA DECIZIILOR

TEMA: ABORDAREA SISTEMICĂ ÎN PROCESUL DECIZIONAL

Autori : Studentele Ciclu II Masterat

Program de studii ”Finanțe, Bănci, Contabilitate:
management, expertiză și audit”
Sîrbu Liuba
Braga Gheorghina
 Abordare sistemică – mod de gîndire și
analiză a unui ansamblu bazat pe
considerarea acestuia ca sistem cu resurse
bine precizate, considerînd, pe de o parte,
relațiile în timp și spațiu dintre obiectele
sistemului, iar pe de altă parte, analiza
obiectului sistemului.
 Principiile abordării sistemice
sunt bazate pe viziunea conform căreia
organizația este un sistem unificat și
nemijlocit de părți interrelaționate.
 Principiile abordării sistemice

1. Principiul scopului final: prioritatea absolută o are scopul final;

2. Principiul unității: examinarea sistemului ca un tot întreg și ca un ansamblu de

elemente;

3. Principiul conectivității: orice componentă se va examina împreună cu legăturile

sale și din sistem și din mediu;

4. Principiul modularității: se evidențiază modulele din sistem, iar sistemul se va

examina ca un set de module;

5. Principiul ierarhiei: se introduce o ierarhie a elementelor și ordonarea lor;

6. Principiul funcționalității: se examinează în comun structura și funcțiile
sistemului, acordînd prioritate funcției asupra structurii;

7. Principiul dezvoltării: capacitatea sa de a se dezvolta, de extindere, de a modifica

componentele, de acumulare a informațiilor;

8. Principiul descentralizării: îmbinarea în luarea deciziilor și management a

centralizării și descentralizării;

9. Principiul incertitudinii: luarea în considerație a incertitudinii și aleatoriului de

sistem.
 Necesitatea de a lua o decizie apare
atunci cînd starea lucrurilor într-un sistem sau
proces existent nu corespunde viziunii
persoanei responsabile asupra modului de
activitate a sistemului sau de decurgere a
procesului, dar și în cazul proiectării unui nou
sistem.
Luarea deciziei presupune efectuarea consecutivă a următorilor pași:

1. conștientizarea problemei;

2. diagnosticarea;

3. modelarea conceptuală sau matematică și generarea alternativelor;

4. monitorizarea efectuării deciziei.

1. Conștientizarea problemei este o etapă critică, aceasta
afectează toate celelalte etape. Dacă problema este
incorect definită, oricare altă secvență a procesului
decizional se va baza pe acest punct incorect.
2. Diagnosticarea problemei. Odată problema definită
este necesar ca managerul să facă analiza acelor factori,
acelor constrîngeri, care elimină anumite alternative de
soluționare a problemei.
3. Modelarea conceptuală sau matematică și generarea
alternativelor. Presupunînd obiectivul cunoscut problema
definită, primul pas în luarea deciziei este generarea
alternativelor. Este rară situația în care să nu existe
alternative pentru un curs de acțiune. Un sănătos adagiu
pentru manageri spune că, dacă nu există decît o singură
cale de a face un lucru, această cale este probabil greșită.
4. Monitorizarea efectuării deciziei. Odată ce un plan a
fost pus în mișcare, evaluarea este necesară pentru a
vedea progresele care se fac. Este necesar ca managerul
să aibă prin feedback informațiile ce vor atesta dacă
rezultatele sunt pozitive sau negative și, pe această bază,
să introducă ajustările și corecțiile care se impun.
Compararea rezultatelor cu obiectivele, stabilirea
diferențelor și identificarea cauzelor ce le-au determinat,
caracterizează începutul unui nou ciclu decizional.
Vă mulțumim pentru atenție!