Cifoza

Analizele biomecanice sugerează că hipercifoza poate crește

riscul de fractură vertebrală prin creșterea sarcinilor ce implică
Cifoza toracală și rata coloana vertebrală în timpul activitătilor zilnice. Propunem să
evaluăm asocierea cifozei cu incidentele ce duc la fracturarea
incidentelor fracturilor coloanei vertebrale.

vertebrale Am folosit date din studiul intervențiilor asupra fracturilor, unde

3038 de femei, cu vârsta cuprinsă între 55 și 81 de ani, cu o
densitate mică a mineralelor osoase, au fost examinate.

În timp ce cifoza a crescut rata incidentelor fracturilor

vertebrale, după ajustarea celor mai importante fracturari
vertebrale, analiza noastră nu arată o asociere independentă a
cifozei asupra incidentelor fracturarii. Cifoza excesivă poate fi în
continuare o cauză pentru fractura vertebrală predominantă.
 Hipercifoza afectează în mod negativ starea de sănătate,
mobilitatea fizică și calitatea vieții, dar nu există un protocol
standard pentru tratarea persoanelor cu hipercifoză. Opțiunile de
tratament includ anumite exerciții.

Acest studiu clinic va determina eficacitatea unui program de

Studiul hipercifozelor exerciții diversificat de intărire a coloanei vertebrale, comparativ
cu lipsa intervenției exercițiilor, în rândul bărbatilor și al
femeilor cu vârsta peste 60 de ani.

O sută de bărbati și femei, cu varsta peste 60 de ani, cu cifoză

toracică mai mare de 40 de grade, vor fi studiați. Intervenția
diversificată a efortului de intărire a coloanei vertebrale include
exerciții fizice și instruire posturală oferite de un terapeut fizic
într-un grup de 10 participanți, de 3 ori pe săptămană timp de 6
luni.
Exerciții de antrenament Am evaluat efectul unui program de antrenament de exerciții
la pacienții cu asupra capacității de efort, a forței musculare, a dispneei și a
indicilor calității vieții la subiecții cu insuficiență respiratorie
insuficiență respiratorie cronică datorată cifoscoliozei. Grupul de exerciții a efectuat
antrenamente de ciclu și rezistență în 3 zile consecutive pe
cronică datorată săptămână timp de 12 săptămâni. Am măsurat funcția
pulmonară, capacitatea de efort, puterea musculară periferică,
cifoscoliozei scorurile de dispnee și calitatea vieții.

Analiza statistică a fost efectuată pe datele de la 16 subiecți din

grupul de exerciții și la 11 subiecți din grupul de control. Trei
dintre parametrii funcției pulmonare din grupul de exerciții fizice
s-au modificat semnificativ: presiunea inspiratorie și presiunea
expiratorie; timpul de anduranță și distanța de mers pe jos a
crescut semnificativ.

La pacienții cu insuficiență respiratorie cronică cauzată de

cifoscolioză, efectuarea exercițiilor a îmbunătățit capacitatea de
efort, puterea musculară periferică, dispneea și calitatea vieții.
 Studii recente au vizat evaluarea efectelor potențiale ale
reabilitării perceptive în boala Parkinson raportând rezultate
Reabilitarea perceptivă preliminare promițătoare pentru echilibrul postural și
simptomele durerii.
și alinierea posturii Pacienții recrutați au fost împărțiți în două grupuri: primul care a
trunchiului la pacienții suferit un tratament individual cu suprafețe pentru reabilitare
perceptivă, constând in suprafețe rigide de lemn care susțin

cu Parkinson conuri de latex deformabile de diferite dimensiuni, iar al doilea a

primit tratament terapeutic clasic.Fiecare pacient a suferit un
program de antrenament format din zece sesiuni de 45 de
minute, trei zile pe săptămână timp de 4 săptămâni consecutive.
Fiecare subiect a fost evaluat înainte de tratament, imediat după
tratament și la o lună de urmărire, printr-un sistem
stereofotogrammetric optoelectronic pentru analiza mersului și a
posturii și printr-o platformă computerizată pentru evaluarea
stabilometrică.

Unghiul cifozei a scăzut după zece sesiuni de reabilitare

perceptivă, prezentând astfel o diferență substanțială față de
grupul de control. Nu s-au constatat diferențe semnificative în
ceea ce privește parametrii de mers.
 Scopurile acestui studiu au fost de a evalua parametrii care
caracterizează postura femeilor cu vârsta peste 60 de ani în
comparație cu un grup de control și de a determina dinamica
schimbărilor posturărilor corporale în următoarele decenii.

Schimbări în postura Studiul a inclus 260 femei selectate aleatoriu. Grupul de studiu a

corporală a femeilor constat în 130 de femei cu vârste cuprinse între 60-90 de ani
(femeile în vârstă). Grupul de control (femeile tinere) a constat în

care apar odată cu 130 de femei cu vârste cuprinse între 20-25 ani (perioada de
stabilizare a posturii).

vârsta. Datorită vârstei, profunzimea cifozei toracice s-a adâncit

semnificativ, totuși, unghiul cifozelor toracice a scăzut odată cu
vârsta. S-a observat o creștere a asimetriilor, asigurată de un
unghi semnificativ mai mare al liniei umărului și diferența de
înălțime a măsurătorilor unghiului lamei inferioare în grupul
femeilor în vârstă.

Au fost observate modificări ale parametrilor care descriu

postura corpului pe parcursul deceniilor consecutive. Terapia
pentru femeile cu vârsta peste 60 de ani trebuie să implice
întărirea mușchilor spinali și a posturii organismului de control
cu scopul de a reduce înclinarea trunchiului și aprofundarea
 1. Pe genunchi, asezat pe calcaie, cu spatele la spalier,
mainile prind sipca de deasupra capului; pacientul
executa intinderea (extensia) trunchiului, privirea inainte.

Exerciții de recuperare 2.
10 repetari
Pe genunchi, cu un baston apucat de capete pe umeri;

în cazul cifozelor pacientul ridica bastonul deasupra capului cu inspir, apoi

il coboara pe umeri cu expir. 10 repetari
3. Culcat cu fata in jos, se apuca gleznele cu mainile,
pacientul executa (intinderi) extensii maxime ale
trunchiului si picioarelor si se fac cateva miscari de
leganare. 10 repetari
4. Culcat cu fata in jos, cu picioarele prinse de prima sipca a
spalierului, bratele pe langa corp; pacientul executa
intinderi (extensii) ale trunchiului concomitent cu
intinderea (extensia) bratelor. 10 repetari
5. Cu spatele la spalier, calcaiele sunt lipite de spalier,
mainile prind o sipca de deasupra capului; pacientul
executa ducerea bazinului inainte concomitent cu
intinderea (extensia) trunchiului. 10 repetari
1. Din picioare, cu un baston in maini plasat la nivelul
coapselor; pacientul executa ridicari pe varfuri
concomitent cu ducerea bastonului si a coloanei in
extensie. 10 repetari
2. În şezând pe un scaun, spatele drept, braţele îndoite
ţinând bastonul cu coatele la spate, aplecăm trunchiul
spre înainte. 10 repetari
3. În şezând sau stând în picioare, braţele întinse spre
înapoi, ţinând bastonul de capete la nivelul şezutei,
îndoim coatele şi tragem bastonul sus. Atenţie! Trunchiul
rămâne la verticală, nu ne aplecăm spre înainte, umerii
traşi spre înapoi. 10 repetari
4. În sprijin pe antebraţe şi pe picioare, se menţine spatele
drept 5-10 secunde, după care relaxăm. 10 repetari
5. Atârnat la spalier, se menţine poziţia cât mai mult timp
posibil. 5 repetari