Hemoflagelate

Trypanosoma, Leishmania
 INTRODUCERE
• Familia Trypanosomatidae constă în mai
multe protozoare flagelate.
• 2 genuri, Trypanosoma şi Leishmania,
includ importanţi patogeni ai oamenilor şi
ai animalelor.
• Deoarece aceste protozoare necesită
hematina din sânge pentru respiraţia
aerobă se numesc hemoflagelate.
 Trypanosoma

Cele două cicluri de viaţă ale celor două

genuri includ o insecta şi un vertebrat.
Hemoflagelatele au mai multe stagii de
viaţă care diferă în plasamentul şi
originea flagelului.
2 stagii: de amastigote şi de
trypomastigote pot apare la vertebrate şi
3 stagii: paramastigote, promastigote,
and epimastigote apar la gazdele
nevertebrate.
Stagii ale hemogflagelatelor
 Clasificare şi tipuri antigenice
• Boala somnului este cauzată de
Trypanosoma brucei subspp rhodesiense şi
gambiense. Parazitul evită imunitatea
gazdei prin modificarea antigenelor de
suprafaţă.
• Multiplicarea şi ciclul de viaţă
• Trypomastigotele de multiplică în
organismul uman. Când este ingerat de
vectorul musca tse-tse, paraziţii se
multiplică în glandele salivare producând
tripomastigoţi care intră în noua gazdă
prin înţepătura insectei.
Trypanosomiaza africană (boala somnului)

Manifestări clinice
• Simptomele timpurii sunt:
şancrul de inoculare, febra,
cefaleea şi limfadenopatia.
• Pacienţii dezvoltă mai târziu
meningoencefalita, devin
somnolenţi, isi schimba
ritmul nictemeral, coma si
mor în ciuda terapiei.
Ciclul de viaţă al bolii somnului din Gambia şi din Rodezia
Ciclul vietii
Patogeneza

• Semnele inflamatorii (posibil

autoimune) cauzează
demielinizare. Imunosupresia
prin paraziţi facilitează
aparitia infecţiilor secundare.
Diagnostic

• Paraziţii apar întâi în sînge şi

în ganglioni şi apoi în LCR:
• Diagnosticul se realizează prin
inocularea pe medii de cultura,
prin teste serologice sau de
biologie moleculara.
• Prin evidentierea in sange.
• Prevenire
• Prin reducerea populaţiei de
muscă tse-tse.
 Microscopie
• T. cruzi tripomastigoti pe frotiu colorat
Giemsa. T. cruzi- trypomastigot are
forma de litera “C”.
• T. cruzi tripomastigot poate fi
observat si in picatura groasa
colorata Giemsa.
• Trypansoma cruzi tripomastigotes se
gasesc doar in sangele persoanelor
infectate.
• Au 12- 30 µm lungime. Kinetoplastul
este subterminal sau terminal, nucleul
este central, prezinta o membrana
ondulanta si un flagel. 
Trypanosomiaza americană
(Boala lui Chagas)
• Manifestări clinice
• Simptomele bolii acute
sunt: febră, edem local sau
general, limfadenopatie,
tahicardie, miocardită.
• Megaesofag sau megacolon
pot apare ca sechele târzii.
Trypanosomiaza americana
 Patogeneza

• Reacţiile inflamatorii în jurul

pseudochiştilor conduc la miocardită.
• Pote apare o reacţie autoimună.

• Apărarea gazdei

Reacţia inflamatorie, anticorpii,

imunitatea celulară.
Terapie
• Are efect doar în faza acută şi
se administrează pentamidină
şi compuşi arsenicali.
LEISHMANIA
• Sunt 3 specii de Leishmania
importante medical:
1. L. donovani;
2. L. tropica,
3. L. braziliensis.
Structura
CICLUL DE VIAŢĂ
Stadiul de promastigot este
în intestinul insectei (sandfly).
Penetrează prin pielea înţepată
de insectă.
În piele parazitul pierde
flagelul.
Invadează ţesutul
reticuloendotelial în faza de
amastigot.
În ţesutul uman amastigotul
se divide asexuat şi distruge
celulele infectate.
Ciclu de viaţă
• Leishmania este sub formă de amastigote intracelulare de
3- 6 µm lungime şi cu diametru de 1.5 to 3 µm
• Promastigotele se dezvoltă în intestinul muştei de nisip
( sand fly).
 Manifestări Clinice

• Leishmanioza constă în leziuni ale pielii

sau ale mucoaselor care sunt frecvent
ulcerate.
• Leziunile pot să se vindece spontan sau pot
evolua cronic.
• Infecţia poate fi localizată sau generalizată.
 Leishmanioza cutanată
• Leziunile apar după o incubaţie de 2
săptămâni-2 luni la locul înţepăturii
insectei.
• Leziunea devine iritată, se lărgeşte şi
se ulcerează.
• Ulceraţia devine dură şi capătă o
crustă sub care se află material seros.
• Leziunea poate să se cicatrizeze vicios
determinând cicatrice deformante.
Leishmanioza dermală a
unui deget
Leishmanioza difuză
cutanată
Leishmanioza difuză
mucocutanată
 Leishmanioza viscerală
Parazitul infectează întregul sistem reticuloendotelial .
Majoritatea infecţiilor sunt medii sau autolimitate.
Boala clasică Kala-azar, care este fatală netratată, constă
în:
• hepatosplenomegalie;
• limfadenopatie;
• anemie, leucopenie şi emaciere.
• hiperpigmentarea mucoaselor (bucală, genitală);
• Edeme periferice sau ascită (sindrom edematos).
 Patogeneza

• Parazitul invadează celulele reticuloendoteliale

ale ficatului, ale splinei, ale măduvii osoase şi
ale ganglionilor producând hiperplazia
histiocitară şi hipertrofia.
• Ţesutul hematopoetic este înlocuit cu macrofage.
Epidemiolgie

• Insecta vectoare se găseşte în

zone ca ASIA, AFRICA,
EUROPA DE SUD.
• La noi sunt prezente doar
cazuri rare de import .
• În zonele fără circulaţie a
insectei rozătoarele şi câinii
servesc ca rezervor.
Leishmanioză
nodulară cutanată
Leishmanioză viscerală –
hepatosplenomegalie.
 Diagnostic
• Pancitopenie (anemie normocitară normocromă,
leucopenie, cu limfocitoză, trombocitopenie) şi
• Disproteinemie (hipoalbuminemie, hiperglobulinemie
policlonală IgG, raport de Rittis inversat) ;
• Biopsie / aspirat SRE (măduvă osoasă, ggl.limfatic);
• Imunologic: ELISA, HA, test Montenegro (IDR)-în
monitorizarea răspunsului la tratament
• Paraziţii sunt vizibili în cultura sau pe frotiul de măduvă
osoasă sau în probe de splină.
• Se mai pot face teste serologice.
• Teste de biologie moleculara.
Kala-azar
Apărarea antiparazitară

• Imunitatea celulară este

responsabilă pentru rezolvarea
bolii medii.

• Sunt detectate şi niveluri înalte

de anticorpi.
 Terapie

– Pentamidina

– Stibogluconat în formele cutanate.