Fracturi ROM

FRACTURILE APARATULUI LOCOMOTOR
APARATUL LOCOMOTOR ESTE

CONSTITUIT DIN:
– 206 oase lungi, scurte, plate
– 310 articulaţii
– 439 muşchi striaţi
FUNCŢIA SISTEMULUI OSOS

– Determină forma, dimensiunile şi
proporţiile organismului
– Serveşte ca sprijin pentru întregul
corp şi pentru părţile moi
– Alcătuieşte cavităţi şi protejează
organe
– Constituie rezerva pentru ionii de
calciu şi fosfor al organismului
– Funcţia de locomoţie
STRUCTURA ŢESUTULUI OSOS
– Osul normal este constituit din:

– Substanţe proteice - 25% din masa osoasă
– Săruri minerale - 50% din masa osoasă
– Componentul lichid - 25% din masa osoasă
Substanţele proteice:
– Fibfilele de colagen (protofibrile - molecula cărora
este formată din 3 lanţuri de polipeptide alcătuite de
acizi aminaţi - proline, hidroxiprolină, glicol)
constituie 85-90% din masa proteică a osului;
– Substanţa fundamentală - 5% din masa proteică -
împreună cu fibrilele de colagen formează matricea
(trama) proteică a osului
– Celulele osoase - 5% din masa proteică a osului
• Osteoblastul - are origine hematopoetică, celule
mari, secretă substanţa fundamentală,
procolagenul şi fos-fataza alcalină
• Osteocitele - formează între ele o reţea prin care
are loc metabolismul osului
• Osteoclastele - au funcţie osteolitică
Sărurile minerale sunt constituite,

preponderent, din hidroxiapatită de
calciu.
[(Ca3(PO4))3 ∙ Ca(OH)2]
Anual ţesutul osos a aparatului

locomotor se reînoieşte cca 10%,
ţesutul osos cortical - 4%, iar cel
spongios - 24%.
După mecanismul
survenirii;
• Fracturi ale oaselor
sănătoase
• Fracturi de oboseală
(suprasolicitarea)
• Fractiri ale oaselor
bolnave
Fracturi la acţiunea directă a forţei
Fracturi indirecte prin:

a.) Compresiune – tasate;
b ) Flexie, (fragment triunghiular)
c.) Torsiune (răsucire) - ( plan oblic
sau spiroid)
d.) Tracţiune (smulgere) - la o
suprasolicitare mecanică.
DUPĂ TRAIECT :
I - fracturi simple
sau bifraqmentare
a.) Transversal
b.) Oblic
c.) Spiroid
DUPĂ TRAIECT :
II fracturi plurifraqmentare
a.) "In aripă de fluture"
b.) fractură bl sau trifocală
(dublu etajate sau trietajate)
c.) fracturile complexe sau
cominutive.
(Cominutrve sunt acelea In care
nu există contact direct
Intre fragmentele principale
, chiar şi după reducere)
SEDIUL FRACTURII UNUI

OS LUNG
a.) două regiuni epifizare
(Intre metafiză şi epifiză
există plăcile de creştere)
b.) două metafize
(proximală şi distală)
c.) diafiza (cu 3 niveluri,
proximal mediu, distal)
Fracturile epifizare au uneori
traiect situat articular,
fracturi intraarticulare
TIPURILE DE DEPLASARE
a.) Angulară (sub unghi)

(varus-adductie sau
valgus-abductie)
b.) Deplasări laterale (prin
translaţie)
c.) încălecare (ascensiune)
sau îndepărtare
d.) Rotaţie (decalaj)
e.) Deplasări complexe
CLASIFICAREA АО A
FRACTURILOR
– АО -Asociaţia de studiere
a Osteosintezei (Berna,
1954)
– Fiecărei fracturi îi
corespunde un cod din 5
simboluri
I - Localizarea fracturii la
nivelul scheletului:
humerusul -1, oasele antebraţului –
2,Osul femural - 3, oasele gambei –
4,coloana -5, bazinul -6, mâina-7,
piciorul -8, centura scapulară -9;
CLASIFICAREA АО A
FRACTURILOR
II - Localizarea la nivelul
osului:
- epimetafiza proximală
- diafiza
- epimetafiza distală
III - Tipul de fractură:
în segmentele 1 şi 3
A. Fractură extraarticulară
В. Parţial intraarticulară
С. Fractură intraarticulară
III - Tipul de fractură:

în segmentul 2 A B C
A. Fractură cu 2
fragmente
В. Fractură cu 3
fragmente
С. Fractură
cominutivă
IV- Grupa de fractură

în segmentul 2
A1 Fractură spiralată
A2 Fractură oblică
A3 Fractură transversăală
V - Subgrupa fracturei
în segmentul 2
A1.1 Fără deplasare
A1.2 Cu deplasare moderată
A1.3 Cu deplasare majoră
Clasificarea AO a fracturilor
4.2.A.3.2
Fractura deschisă: este fractura focarul căreia
comunică cu mediul exterior printr-o plagă a
ţesuturilor moi
Clasificarea Gustillo - Anderson (1976,1984) a
fracturilor deschise:
Tipul I - plagă sub 1 cm (cu leziunea ţesuturilor moi
minimale)
Tipul II - plagă peste 1 cm fără leziuni tisulare majore
Tipul III - cu leziuni tegumentare destructive importante:
III A - pierderi neînsemnate de ţesuturi moi, însă cu
deschiderea largă a focarului fracturii.
III В - pierderi importante de ţesuturi cu descoperirea
largă a focarului.
III С - fractura deschisă asociată cu leziuni vasculare,
ce necesită reparaţii urgente sau amputaţii.
Fractura deschisă: este fractura focarul căreia

comunică cu mediul exterior printr-o plagă a
ţesuturilor moi
Clasificarea Muiler M. ( 1990 ) a fracturilor deschise
( IO integument. Open )
IO 1 pielea este traumatizată din interiorul focarului
fracturii – fractură deschisă secundar;
IO 2 pielea este traumatizată din exterior –fractură
deschisă primar ( plagă pînă la 5 cm. cu marginile
contuzionate );
IO 3-plagă ce depăşeşte 5cm,cu devitalizarea regională
a marginilor;
IO 4 plagă imensă, cu defect tegumentar primar.
Consolidarea fracturilor:
5 stadii, faze de consolidare (T.Vinogradova,

N.Rusacov, 1974, Mc Kibben, 1980)
I- inducţia regenerării, organizării
hematomului în focarul fracturii (durata -
primele 2-3 zile);
II - căluşul moale (14-18 zile);
III - căluşul osos primar (21-28 zile);
IV - căluşul osos matur (în funcţie de osul
fracturat, segmentul lui şi alt. - 30 zile -
multe luni);
V - remodelarea căluşului osos (luni - ani)
Simptomatologia:
I. PROBABILE:
1.) Dureri
2.) Edemul ţesuturilor moi
3.) Echimoza tardiva
4.) Dereglarea funcţiei.
II. DE SIGURANŢĂ:
1.) Mobilitatea anormală (mişcări patologice)
2.) Crepitaţia osoasa
3.) Netransmiterea mişcărilor.
a.) Pasive
b.) Active
4.) Deformarea segmentului traumatizat, întreruperea

continuităţii osoase
5.) Manifestările Radîoiogice
Caracteristica osului infantil
1.) Este mai hidratat ca

osul la adulţi
2.) Este relativ puţin
mineralizat
3.) Este mai poros: canalele
Havers ocupă o mare
parte din os
4.) Periostul este gros şi
rezistent
Particularităţile fracturilor la copii:

1) Fracturile la copii constituie în mediu 20-25% din toate
traumatismele
2.) Posibilităţile de compensare a funcţiei organelor vitale sunt
mai reduse, fapt ce cauzează formarea stării grave
(decompensarea) în traumatismele mai puţin grave în
comparaţie cu persoanele adulte
3.) Fractura în "lemn verde" este o fractură subperiostală,
specifică numai copiilor
4.) Fracturile epifizare pot fi după zona de creştere -
osteoepifiziolizele, decolarea epifizară, caracteristice numai
pentru copii
5.) Consolidarea fracturilor la copii survine mai rapid decît la
adulţi
6.) În tratamentul fracturilor la copii sunt utilizate toate
metodele, dar mai frecvent - cele ortopedice
Clasificarea maladiei traumatice (G. I. Nazarenco. 1997)

A. Perioadele evoluţiei maladiei traumatică sunt:
Perioada I - acută:
fază I - instabilitatea funcţiei organelor vitale (1- 6 ore);
faza II - de stabilizare relativă a funcţiei organelor şi
sistemelor vitale (6-24 ore ).
faza III - stabilizării definitive a funcţiei organelor vitale
(24-48 ore)
Perioada a II desfăşurării clinice a maladiei traumatice:
- fază catabolică (3 -4 zile)
- fază - anabolică
a.) precoce ( pin ă la a 14 zi )
b.) tardivă ( până la a 30 zi )
Perioada a III - de reabilitare ( durata de la 28-30 zile până
ia câteva luni, ani): medicală, socială, profesională.
B. Gradele de gravitate a maladiei

traumatice
gr.l 0,1-2,9 puncte
gr. II 3-6,9 puncte
gr III 7-10 puncte (Letalitatea în gr. III
ajunge la 50%)
APRECIEREA GRADULUI DE GRAVITATE A
TRAUMATIZMELOR
(Ţîbin Iu. 1978, Pojariischii V. 1989)
Traumatismele determinate Puncte
Traumatismele abdominale cu leziune a două sau mai multe organe parenchimatoase 10
Fracturi multiple sau bilaterale a coastelor cu sau fără leziunea pulmonulu 6,0
Traumatismele abdomenului cu leziune a unuii organ parenchimatos. Fractura 5,0
deschisă de femur, dezmembrarea fimurului. Contuzie cerebrală, fractura boltei şi bazei
craniene. Traumatismele cutiei toracice cu leziunea pulmonului (hemo-pneumotorace)
Fracturi multiple a oaselor pelviene. Traumatisme ale abdomenului cu lezarea intestinelor, 4,0
stomacului, vezicii urinare.
Fractură deschisă a oaselor gambei, dezmembrarea gambei. Plaga scalpată imensă, hematom 2,0
enorm. Fractură închisă de femur. Fractura a ambelor oase ale gambei. Fractură închisă şi
deschisă a humerusului, dezmembrarea braţului.
Fractură deschisă şi închisă a scheletului feţei. Fracturi multiple de coaste unilateral fără 1,5
leziuni de pulmon.
Dezmembrarea antebraţului. Fractură de vertebră sau vertebre într-un segment a coloanei 1,0
vertebrale cu sau fără leziune a medulei spinale.
Dezmembrarea şi destrucţia piciorului propriu-zis. Fractura deschisă a oaselor 0,5
antebraţului.
Fracturi izolate ale oaselor pelvine. Fractură deschisă a unui os al gambei, oaselor piciorului 0,1
propriu-zis antebraţului mâinii, destrucţia şi dezmembrarea mâinii. Fractura claviculei,
scapulei, patelei.
B. Gradele de gravitate a maladiei

traumatice
gr.l 0,1-2,9 puncte
gr. II 3-6,9 puncte
gr III 7-10 puncte (Letalitatea în gr. III
ajunge la 50%)
С. Evoluţia maladiei traumatice

1. Fără complicaţii
2. Cu complicaţii
a.) fără deces
b.) cu decesul pacientului
Complicaţiile fracturilor
1. Consolidarea lentă (întârziere în consolidare )
2. Pseudoartroza ( consolidarea n-a survenit în
intervalul dublu de timp celui mediu)
a.) Hipertrofice (hipervasculare)
b.) Avasculare
3. Osteita posttraumatică (infecţia osului);
a.) Acută
b.) Cronică
4. Redoare articulară:
a.) flexie - extenzie
b.) abducţie - adducţie
c.) pronaţie - supinaţie
Principiile contemporane de tratament a fracturilor
1. Tratamentul se începe la locul de accidentare
(hemostază provizorie, antidoloranţi, imobilizarea
de transport, respiraţie artificiala, pansament
aseptic şi alt.)
2. Tratamentul pacienţilor pe principiul chirurgiei de
urgenţă îndreptat spre salvarea vieţii (antişoc,
hemostază, tratamentul pneumotoraxului,
compresiei cerebrale, intervenţii în leziunile
organelor cavităţii abdominale, toracale şi alt.)
3. Ajutorul medical în politraumatisme se efectuează
de echipa polivalentă (reanimatolog, traumatolog,
chirurg, neurochirurg şi altţii) pe principiul
leziunii dominante
4. Metodele de tratament se vor alege în corelaţie cu
starea si vîrstă pacientului
5. Reducerea fragmentelor cît şi toate manipulaţiile
necesare se vor efectua sub anestezie
adecvată.
6. Profilaxia complicaţiilor infecţioase în
leziunile deschise: tualeta chirurgicală
minuţioasă, precoce şi radicală; antobiotico –
şi seroprofilaxia.
7. Fragmentele deplasate
necesită reducerea
maximală prin diferite
procedee ortopedice,
chirurgicale.
8. Fragmentele reduse
se vor stabiliza prin
diferite metode
ortopedice (aparat
gipsat – atelă sau
circular, diverse
orteze, tracţie
scheletară) sau
chirurgicale pînă la
consolidarea focarului
fracturii
Metodele de osteosintezâ se divizează în următoarele
grupe:
I. Interne: a.) Centromedulare
b.) Extracorticale
c.) Corticale
Metodele de osteosintezâ se divizează In următoarele
grupe:
II. Externe: a.) Fixatoare externe cu broşe
b.) Fixatoare externe cu tije filetate şi
fără filet
9. Larga utilizare în tratamentul

fracturilor a factorilor fizici,
gimnasticii curative,
tratamentului sanatorial şi alt.
10. Tratamentul concomitent şi a

altor maladii, stări patologice, care
pot fi diagnosticate la traumatizat.

Fracturi ROM

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fracturi ROM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FRACTURILE APARATULUI LOCOMOTOR

APARATUL LOCOMOTOR ESTE

FUNCŢIA SISTEMULUI OSOS

STRUCTURA ŢESUTULUI OSOS

– Osul normal este constituit din:

Sărurile minerale sunt constituite,

Anual ţesutul osos a aparatului

Fracturi la acţiunea directă a forţei

Fracturi indirecte prin:

SEDIUL FRACTURII UNUI

a.) Angulară (sub unghi)

III - Tipul de fractură:

III - Tipul de fractură:

IV- Grupa de fractură

Fractura deschisă: este fractura focarul căreia

5 stadii, faze de consolidare (T.Vinogradova,

4.) Deformarea segmentului traumatizat, întreruperea

Caracteristica osului infantil

1.) Este mai hidratat ca

Particularităţile fracturilor la copii:

Clasificarea maladiei traumatice (G. I. Nazarenco. 1997)

Clasificarea maladiei traumatice (G. I. Nazarenco. 1997)

B. Gradele de gravitate a maladiei

Clasificarea maladiei traumatice (G. I. Nazarenco. 1997)

B. Gradele de gravitate a maladiei

Clasificarea maladiei traumatice (G. I. Nazarenco. 1997)

С. Evoluţia maladiei traumatice

Principiile contemporane de tratament a fracturilor

9. Larga utilizare în tratamentul

10. Tratamentul concomitent şi a

S-ar putea să vă placă și