Cuprins:

BILANTUL

A. BILANTUL CONTABIL

B. BILANTUL FINANCIAL

C. BILANTUL FUNCTIONAL

D. INDICATORII BILANTULUI FUNCTIONAL

Contul de Profit si pierdere

A. PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
B. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE
C. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE SI AUTOFINANŢAREA
 BILANTUL CONTABIL

A. BILANTUL CONTABIL

 Principiile contabile si

impactul lor asupra

analizei financiare

 Bilantul contabil

 Aspecte privind

conceptia bilantului
 PRINCIPIILE CONTABILE ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA ANALIZEI FINANCIARE

PRINCIPII EXPLICAŢII SCOP / INCONVENIENTE METODA DE APLICARE

• Exerciţiile contabile sunt

• Degajarea rezultatului
independente
AUTONOMIA exerciţiului • Înregistrarea în conturile de
• Luarea în calcul pentru fiecare
EXERCIŢIILOR • Reflectarea ansamblului de regularizare
exerciţiu a CH şi V care îl
fluxuri ale exerciţiului
privesc
• Simplitatea – unitate monetara
stabila
COSTURILE • Fiecare bun este contabilizat • Înregistrarea bunurilor la
• Genereaza erori de analiza (în
ISTORICE la costul istoric de achiziţie valoarea nominala
special ptr. imobilizari) în cazul
unei inflaţii puternice
• Luarea în calcul a veniturilor
• Nu înregistreaza decât veniturile
• Aprecierea rezonabila a realizate
PRUDENŢA certe
faptelor • Înregistrarea CH
• Evalueaza orice risc potenţial
probabile/eventuale

• Nici o schimbare a metodei

• Prezentarea costurilor şi
• Permite o analiza comparativa a cu anumite excepţii
PERMANENŢA metodelor de evaluare nu pot
rezultatului şi a patrimoniului pe • Indicarea schimbarii metodei
METODELOR fi schimbate de la un exerciţiu
mai multe exerciţii şi a consecinţelor sale în
la altul
anexa
 PRINCIPIILE CONTABILE ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA ANALIZEI FINANCIARE
PRINCIPII EXPLICAŢII
• Nici o compensare între
posturi
NECOMPENSAREA • Activul şi pasivul bilanţului
• V şi CH contului de profit şi
pierdere
• Pentru întocmirea
documentelor contabile, se
CONTINUITATEA presupune ca agentul
EXPLOATARII economic îşi continua
activitatea
• Documentele trebuie sa
BUNA INFORMARE
aiba o sinceritate obiectiva
• Tranzacţiile şi evenimentele
REALITATEA trebuie prezentate în
DOMINA ASUPRA conformitate cu realitatea
financiara fara a ţine cont
APARENŢEI de apartenenţa juridica
INTANGIBILITATE • Bilanţul de deschidere al
unui exerciţiu este egal cu
A BILANŢULUI
bilanţul de închidere al
INIŢIAL exerciţiului precedent
SCOP / INCONVENIENTE
• Respectarea fluxurilor fizice
sau cvasifizice de intrari şi de
ieşiri
• Necompensarea datoriilor cu
creanţele
• Evaluarea agentului economic
ca un instrument global de
producţie
• Calitatea informaţiei financiare
• Scopul: calitatea informaţiei
• Incoveniente: principiu
neformulat înca în anumite ţari
• Continuitatea activitaţii şi a
patrimoniului de la un exerciţiu
la altul
METODA DE APLICARE
• Acest principiu se aplica
posturilor bilanţului şi ale
contului de profit şi pierdere
• Ex.: calculul amortizarilor în
funcţie de uzura şi nu de
preţul de piaţa
• Se opune valorii lichidative
(fiecare element evaluat în
funcţie de cost)
• Buna informare poate cere
explicarea anumitor conturi
sau operaţiuni
• Derogare posibila a anumitor
principii contabile cu
explicaţii în anexa
• Imposibilitatea imputarii
asupra capitalurilor proprii, a
V şi CH exerciţiilor
precedente şi incidenţa
schimbarilor de metoda
 BILANTUL CONTABIL
A ACTIVE IMOBILIZATE
I IMOBILIZARI NECORPORALE (cl. 2)
Cheltuieli de constituire si de dezvoltare
Cesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori
Fondul comercial
Avansuri si imobilizari necorporale in curs
Amortizari si provizioane pentru imobilizari necorporale
II IMOBILIZARI CORPORALE (cl. 2)
Terenuri si constructii
Instalatii tehnice si masini
Alte instalatii, utilaje si mobilier
Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie
Amortizari si provizioane pentru imobilizari corporale
III IMOBILIZARI FINANCIARE (cl. 2)
Titluri de participare (actiuni) detinute de societati
Imprumuturi acordate societatilor din cadrul grupului
Titluri sub forma de interese de participare
Investitii detinute ca imobilizari
Actiuni detinute la entitatile afiliate
Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare
B ACTIVE CIRCULANTE
I STOCURI (cl. 3)
Materii prime si materiale consumabile
Productia in curs de executie; Produse finite si marfuri.
Avansuri pentru cumparari de stocuri (furnizori-debitori)
Provizioane pentru deprecierea stocurilor
II CREANTE (cl. 4)
Creante comerciale (sume mai mari sau mai mici de 1an)
Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului
Sume de incasat din interese de participare
Capitalul subscris si nevarsat
Provizioane pentru deprecierea creantelor
III INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT (cl. 5)
Titluri de participare detinute la soc. din cadrul grupului
Alte investitii financiare termen scurt (actiuni, obigatiuni)
Provizioane pentru deprecierea investitiilor financiare
IV CASA SI CONTURI LA BANCI (cl. 5)
Conturi la banci; Valori de incasat (cecuri, efecte)
Casa; Acreditive si Avansuri.
 BILANTUL CONTABIL
C CHELTUIELI IN AVANS G DATORII CE TREBUIE PLATITE PESTE UN AN
(idem ca pct. “D”)
D DATORII CE TREBUIE PLATITE SUB UN AN
Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni H PROVIZIOANE
Sume datorate institutiilor de credit (credite bancare)
Avansuri incasate in contul comenzilor (clienti-creditori) I VENITURI IN AVANS - SUBVENTII INVESTITII
Datorii comerciale – furnizori si conturi asimilate
Efecte de comert de platit
J CAPITAL SI REZERVE
Sume datorate societatilor din cadrul grupului
I CAPITAL SUBSCRIS
Sume datorate privind interesele de participare
Capital subscris nevarsat si varsat; Patrimoniul regiei
Personal si conturi asimilate
II PRIME DE CAPITAL
Datorii sociale; Asigurari sociale; Ajutor de somaj.
III REZERVE DIN REEVALUARE
Datorii catre bugetul statului (Impozitul pe profit, TVA
etc.) IV REZERVE (legale; statutare sau contractuale)
Dividende de plata V REZULTATUL REPORTAT
Alte imprumuturi si datorii asimilate VI REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR
VI REPARTIZAREA PROFITULUI
E ACTIVE CIRCULANTE NETE
CAPITALURI PROPRII - TOTAL
DATORII CURENTE NETE
PATRIMONIUL PUBLIC
CAPITALURI - TOTAL
F TOTAL ACTIVE minus DATORII CURENTE
 ASPECTE PRIVIND CONCEPŢIA BILANŢULUI
• Aplicarea principiilor contabile si a regulilor juridice sfarseste printr-o contabilitate dupa natura a bilantului privind
creantierii si debitorii, permitand separarea elementelor componente in alocari si resurse.
• Bilantul reprezinta imaginea patrimoniului la un moment dat prezentat prin doua conceptii (statica si dinamica):

 BILANŢUL FUNCŢIONAL
 BILANŢUL FINANCIAR
(PE CICLURI ECONOMICE)
(PATRIMONIAL)
permite:
permite:
 înţelegerea nevoilor agentului
 investigarea averii şi a angajamentelor
economic - amploarea si modului lor
agentului economic la valoarea actuala; de finanţare;
 analiza structurii financiare;
 prezentarea patrimoniului în funcţie
 fundamentarea unei analize cantitative de cicluri: de investiţii, de exploatare
şi calitative a corelaţiilor ce se stabilesc şi de finanţare;
între elementele structurii patrimoniale;  calculul indicatorilor:
 aprecierea rentabilitaţii, lichiditaţii şi
 fond de rulment (FR),
solvabilitaţii agentului economic;
 necesarul de fond de rulment de
 analiza tipologiei riscurilor şi (NFR);
modalitaţile de dispersie a acestora.
 trezoreria neta (T).

 Bilanţul este un document contabil de sinteza care prezinta situaţia patrimoniala şi funcţionala a unui agent
economic şi înregistreaza doar marimile monetare - orice element de bogaţie care nu poate fi tradus în
termeni cantitativi şi monetari nu este luat în considerare în redactarea lui.
 BILANTUL FINANCIAR

B. BILANTUL FINANCIAR
(PATRIMONIAL)

 Bilantul financiar

 Reguli de evaluare ale

bilantului financiar

 Reguli de retratare ale

bilantului financiar
 BILANŢULUI FINANCIAR (PATRIMONIAL)
 Bilanţul patrimonial reprezinta fotografia patrimoniului la un moment dat (analiza statica), caracterizând situaţia
juridica şi financiara a agentului economic  investigarea averii si angajamentelor intreprinderii.
 Concepţia financiara opereaza cu valori actualizate ale elementelor bilanţiere sau cu cele istorice corectate.
Prezentarea posturilor de activ şi de pasiv, se fac la valoare neta, posturile fiind prezentate dupa natura şi
destinaţia lor.

 ACTIV  drepturile de proprietate şi de creanta

 gradul de lichiditate al diferitelor elemente, al aptitudinii lor de a se transforma în numerar;
 gradul de lichiditate este dependent de existenţa unei pieţe secundare;
 activele circulante sunt, în mod normal, mai lichide decât cele imobilizate;
 nu exista identitate între criteriul lichiditaţii şi cel fondat pe capital fix şi circulant.

 PASIV  obligaţiile (angajamentele) asumate

 gradul de exigibilitate - timpul cât sursa ramâne la dispoziţia agentului economic:
 capitalurile proprii (CPR) sunt non exigibile;
 DTML sunt mai puţin exigibile decât DTS;
 exigibilitatea globala a pasivului se apreciaza în funcţie de proporţiile dintre CPR, DTML şi DTS.

 In bilantul financiar (patrimonial), notiunea de activ net este extrem de importanta

 Activul net reprezinta patrimoniul intreprinderii fara a tine cont de originea sa (exploatare sau investitii)

ACTIV NET = ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII

 BILANŢULUI FINANCIAR (PATRIMONIAL)

BILANŢUL :
 Este un document contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii şi capitaluri proprii ale agentului economic la sfârşitul exerciţiului
financiar, precum si celelalte situaţii prevăzute de lege (în înţelesul
“Reglementării 2005 – conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene)

 ACTIVUL
 Reprezintă o resursă controlată de către agentul economic ca rezultat al unor evenimente
trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru agentul
economic şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.

 DATORIE
 Reprezintă o obligaţie contractuală a agentului economic ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.

 CAPITALURI PROPRII
 Reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unui agent economic după
deducerea tuturor datoriilor sale.
 BILANŢUL FINANCIAR
ACTIV PASIV

ACTIV IMOBILIZAT CAPITALURI

IMOBILIZARI NECORPORALE CAPITALURI

CAPITALURI PROPRII
PROPRII
•• Capital social
•• Prime de capital
VALORI •• Rezerve legale şi reglementate

DREPTURI
IMOBILIZATE IMOBILIZARI
IMOBILIZARI CORPORALE
CORPORALE •• Rezultatul reportat
(alocari cu durata •• Rezultatul exerciţiului
mai mare de un an) •• Repartizarea profitului
•• Subventii pentru investitii
IMOBILIZARI
IMOBILIZARI FINANCIARE
FINANCIARE •• Provizioane reglementate CAPITALURI
BUNURI ECONOMICE

PERMANENTE
(resurse cu
durata mai mare
ACTIV CIRCULANT PROVIZIOANE
PROVIZIOANE  1
1 an
an de un an)

VALORI DE
EXPLOATARE STOCURI DATORII
(alocari cu durata
mai mica de un an) DATORII
DATORII PE
PE TERMEN
TERMEN LUNG
LUNG

VALORI CREANŢE

OBLIGAŢII
REALIZATE DATORII
DATORII PE PE TERMEN
TERMEN SCURTSCURT
(alocari cu durata •• Datorii bancare DATORII
mai mica de un an) INVESTIŢII FINANCIARE
FINANCIARE •• Datorii comerciale - furnizori
(resurse cu
•• Datorii sociale
durata mai mica
•• Datorii fiscale şi altele
de un an)
TREZORERIE DISPONIBILITAŢI
DISPONIBILITAŢI •• Provizioane  1 an
 BILANŢUL FINANCIAR

 Imobilizari necorporale:  Capitaluri proprii

 Imobilizari corporale  Provizioane mai mari de 1 an

 Imobilizari corporale  Datorii pe termen lung

 Creante mai mari de un an

 Stocuri imobilizate

TOTAL IMOBILIZARI TOTAL CAPITAL PERMANENT

 Stocuri  Datorii pe termen scurt

 Creante  Provizioane mai mici de 1 an

 Investitii financiare pe termen scurt

 Disponibilitati

TOTAL ACTIVE CIRCULANTE TOTAL DATORII PE TERMEN SCURT

 BILANŢUL FINANCIAR
 Imobilizari necorporale:
• Cheltuieli de constituire
• Cheltuieli de dezvoltare
• Cesiuni, brevete, licente, marci, drepturi
 Imobilizari corporale:
• Terenuri si Cladiri
• Instalatii tehnice si masini
• Alte imobilizari corporale
• Imobilizari in curs
 Imobilizari financiare
• Actiuni detinute la entitatile afiliate
• Imprumuturi acordate entitatilor afiliate
• Interese de participare
• Investitii detinute ca imobilizari
• - Imobilizari financiare mai mici de un an
 Creante mai mari de un an
 Stocuri imobilizate
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE
 Capitaluri proprii:
• Capital social
• Prime legate de capital
• Rezerve
• Rezultatul reportat
• Rezultatul exercitiului
• Subventii pentru investitii
• Provizioane reglementate
• + Diferente de reevaluare
• + Diferente de conversie de pasiv
• - Dividende de plata
• - Valoarea activelor fictive
 Provizioane mai mari de 1 an
 Datorii pe termen lung:
• Datorii totale
• - Valoarea primelor de rambursare a
obligatiunilor
TOTAL CAPITAL PERMANENT
 BILANŢUL FINANCIAR
 Stocuri  Datorii pe termen scurt:
• Materii prime si materiale consumabile
• Sume datorate institutiilor de credit – credite curente
• Productia in curs de executie
• Avansuri incasate in contul comenzilor
• Produse finite si marfuri
• Datorii comerciale – furnizori
• Avansuri pentru cumparari de stocuri
• Efecte de comert de platit
 Creante si alte valori realizabile:
• Sume datorate entitatilor afiliate
• Clienti si creante comerciale
• Datorii fiscale
• Sume de incasat de la entitatile afiliate
• Capital subscris si nevarsat • Datorii sociale
• Alte creante • Datorii privind asigurarile sociale
• + Efecte scontate si neajunse la scadenta • Alte datorii
• - Creante mai mari de un an • - Efecte scontate neajunse la scadenta
 Investitii financiare pe termen scurt • + Dividende de plata
• Actiuni detinute la entitatile afiliate
• Titluri de plasament si Alte investitii  Provizioane mai mici de 1 an

 Valori disponibile
• Disponibilitati in casa si banca

TOTAL ACTIVE CIRCULANTE TOTAL DATORII PE TERMEN SCURT

 REGULI DE EVALUARE ALE BILANŢULUI FINANCIAR
In teoria economica internationala sunt prezentate o serie de opinii ale specialistilor privind tehnica
elaborarii si redactarii bilantului patrimonial. Desi pentru unele aspecte de detaliu apar unele diferente,
aceste opinii sunt totusi convergente:
1. Eliminarea nonvalorilor
• Nonvalorile corespund unor elemente patrimoniale inscrise in activul bilantului, dar care in termeni de
lichiditate n-au nici o valoare – in sensul ca nu pot da nastere unui flux de numerar. Aceste elemente sunt
inregistrate in activul bilantului contabil din motive legate de tehnica inregistrarilor contabile, avand in
acceptiunea patrimoniala caracter de active fictive (permitand evaluarea intreprinderii).
• Principalele componente ale “activelor fictive” sunt:
– Cheltuieli de constituire sunt cheltuieli care trebuiau inregistrate in contul de rezultate. Luarea lor in considerare in cadrul
activelor imobilizate nu este decat o solutie contabila care permite amortizarea lor si respectiv etalarea incidentei asupra
rezultatului.
– Cheltuieli de cercetare-dezvoltare si Cheltuieli de repartizat asupra exercitiilor financiare viitoare.
– Primele de rambursare a obligatiunilor reprezinta active fictive fara nici o valoare lichidativa, deoarece ele dau nastere
unor plati cu ocazia rambursarilor.
– Diferentele de conversie de activ sunt concretizate in diminuarea creantelor sau cresterea obligatiilor, ca urmare a
evolutiei nefavorabile a ratelor de schimb valutar. Aceste diferente au, pentru intreprindere, semnificatia unei pierderi
latente si se scad atat din activ, cat si din pasiv (din DTS).
 REGULI DE EVALUARE ALE BILANŢULUI FINANCIAR
ACTIV PASIV
1. Cheltuieli de constituire 1. Se deduc din CPR
2. Chetuieli de cercetare dezvoltare 2. Se deduc din CPR
3. Primele de rambursare a obligatiunilor 3. Se deduc din DTML
4. Diferentele de conversie de activ 4. Se deduc din DTS
5. Cheltuielile de repartizat 5. Se deduc din CPR

2. Reevaluarea diferitelor active

– Se refera in special la terenuri, cladiri, titluri de participare si diferite stocuri – permite o actualizare in
functie de conditiile pietei. Acestea diferente de reevaluare sunt inregistrate in bilantul patrimonial astfel:
 se majoreaza sau se diminueaza valoarea activelor supuse reevaluarii
 se corecteaza in acelasi sens valoarea CPR.

3. Efectele scontate neajunse la scadenta – tratarea unor elemente din afara

bilantului
– Acestea sunt creante pe care intreprinderea le-a cedat bancii sale, inregistrand in contrapartida o crestere
a disponibilitatilor. Juridic, aceste creante nu mai fac parte din patrimoniul intreprinderii. Din punct de
vedere contabil, se respecta acelasi principiu si prin urmare nu mai sunt inregistrate.
– Dupa opinia specialistilor financiari, acestea au semnificatia unui credit curent obtinut de intreprindere. De
aceea, ei propun adaugarea lor la valoarea creantelor si majorarea corespunzatoare a a creditelor curente
(mai mici de 1 an).
 REGULI DE EVALUARE ALE BILANŢULUI FINANCIAR

• Activul figureaza la valoarea neta si este clasat in ordinea crescatoare a lichiditatii.

 Daca valoarea actuala a activului imobilizat este diferita de valoarea neta contabila ce rezulta din planul de
amortizare, se va practica o amortizare sau reintegrare exceptionala.
• Imobilizarile corporale se obtinut prin însumarea posturilor corespunzatoare, la valoarea
neta sau la valoarea de piaţa, unde este cazul.
• Trecerea de la bilantul contabil la bilantul financiar cere in principal retratarea creantelor si
a datoriilor in functie de scadentele mai mici sau mai mari de un an.
 Aceste elemente sunt furnizate de documentele fiscale (scadenta datoriilor si creantelor)
 Distinctia “durata mai mica sau mai mare de un an” pentru creante si datorii este in functie de scadenta
imprumuturilor cantractate/acordate si nu de originea lor mai mica sau mai mare de 1 an.
 Se inregistreaza datoria fiscala generata de reintegrarea: plusurilor de inventar, provizioanelor
reglementate si a subventiilor pentru investitii virate in contul de rezultate, diferentelor de conversie de
pasiv. Datoriea fiscala determina, pe de o parte, diminuarea CPR, iar pe de alta parte cresterea DTS.
• Ansamblul valorilor mobiliare de plasament (titluri de plasament) este inclus in
disponibilitati.
• Primele pentru rambursarea obligatiunilor se scot din activ si se trec in DTML.
• Elementele de exploatare si cele din afara exploatarii nu sunt diferentiate.
 REGULI DE RETRATARE ALE BILANŢULUI FINANCIAR
• Retratarea stocurilor si creantelor:
 Intreprinderile avand un stoc permanent minim necesar productiei (stoc util) si un stoc permanent de
siguranta pot inscrie aceasta parte a stocurilor in active imobilizate. Acelasi lucru se poate face si cu stocurile
avand o viteza de rotatie scazuta (de exemplu, stocul pieselor de schimb).
 Creantele cu durata mai mare de un an pot fi inscrise la imobilizari.
• Diferentele de conversie de pasiv :
 Se majoreaza CPR cu diferentele de conversie de pasiv (diferente favorabile generate de cresterea
creantelor) si se diminueaza obligatiile datorita modificarii cursului valutar.
• Impartirea provizioanelor reglementate in capitaluri proprii si datorii.
• Provizioanele ar putea fi incadrate in:
 CPR pentru partea cu caracter de rezerva;
 DTML pentru partea destinata acoperirii unor cheltuieli de achitat in mai mult de un an;
 DTS pentru partea de achitat a unor cheltuieli in mai putin de un an.
• Rezultatul exercitiului este retratat cu suma dividendelor de distribuit, a suplimentului de
amortizari si a cheltuielilor de repartizat.
• Dividendele de plata sunt retrase din CPR si inscrise in DTS (bilantul retratat dupa
repartitie).
• Nu este necesara retratarea bunurilor achizitionate prin leasing, intreprinderea nefiind
proprietara acestora (optica analistului – evaluarea se face intr-o optica lichiditativa).
 BILANTUL FUNCTIONAL

C. BILANTUL
FUNCTIONAL

 Bilantul functional

 Ciclurile functionale

 Reguli de evaluare ale

bilantului financiar

 Reguli de retratare ale

bilantului financiar
 BILANŢUL FUNCŢIONAL
• Concepţia funcţionala a bilanţului
– Raspunde exigenţelor unei analize dinamice, deoarece se bazeaza pe ipoteza continuitatii activitatii.
– Aceasta concepţie utilizeaza valorile istorice ale resurselor şi utilizarilor, punând în evidenţa derularea
ciclurilor economice la un moment dat (de exploatare, financiar şi investiţional), luând în considerare rolul
fiecaruia în funcţionarea întreprinderii.
• Analiza bilanţului funcţional
– Are ca scop înţelegerea nevoilor intreprinderii şi a modului lor de finanţare  realizarea unui
instantaneu al derularii diferitelor cicluri (nu are ca scop investigarea averii şi angajamentelor).
– De aceea, elementele de activ şi de pasiv reflecta valori tranzitorii, structuri trecatoare în procesualitatea
patrimoniului.
• Construirea bilanţului funcţional
– Presupune clasarea diferitelor posturi în funcţie de apartenenţa la urmatoarele cicluri:
 Ciclul de investitii – cuprinde ansamblul deciziilor luate pe linia achiziţionarii unor active ce ramân la dispoziţia
întreprinderii o perioada îndelungata de timp.
 Ciclul de exploatare – cuprinde atât un flux fizic (aprovizionare-producţie-stocare-vânzare), cât şi un flux
financiar (intrare şi ieşire de moneda). El ia în considerare elementele legate direct şi exclusiv de realizarea ciclului
operaţional care se desfaşoara permanent şi continuu.
 Ciclul de finantare – cuprinde ansamblul operaţiunilor dintre întreprinderi şi proprietarii de capital (acţionarii
şi creditorii). El permite ca întreprinderea sa faca faţa decalajului dintre fluxul de lichiditate de intrare şi ieşire,
provocat de ciclul de exploatare.
 BILANŢUL FUNCŢIONAL – CICLURILE FUNCŢIONALE
CICLUL DE INVESTITII – FINANTARE
 Active imobilizate (la valoarea bruta):
• + Imobilizari necorporale
• Cheltuieli de constituire
• Cheltuieli de cercetare-dezvoltare
• Cesiuni, brevete, alte drepturi si asimilate
• + Imobilizari corporale
• Terenuri
• Cladiri
• Masini si utilaje
• Alte imobilizari corporale
• Imobilizari in curs
• + Imobilizari financiare (mai mari de 1 an)
• Titluri de participare
• Creante imobilizate (mai mari de 1 an)
• Alte titluri imobilizate
• + Imobilizari în leasing (pret achizitie valoare origine)
• + Cheltuieli de repartizat asupra exercitiilor viitoare
• - Prime de rambursare a împrumuturilor obligatare
TOTAL ACTIVE ACICLICE (STABILE)
 Capitaluri proprii:
 + Capital social
 + Prime legate de capital
 + Rezerve
 + Rezultatul exercitiului
 + Subventii pentru investitii
 + Provizioane reglementate
 - Capital subscris si nevarsat
 - Dividendele de plata
 Provizioane (de orice natura)
• + Provizioane pentru pensii si obligatii similare
• + Provizioane pentru impozite
 Amortizari
• + Suma tuturor amortizarilor activelor
• + Amortizarea imobilizarilor in leasing
 Datorii financiare pe termen lung:
• + Credite bancare pe termen mediu si lung
• + Imprumuturi si datorii financiare asimilate diverse
• + Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni
  Diferenţele de conversie de pasiv
• - Primele de rambursare a obligatiunilor
TOTAL RESURSE ACICLICE (STABILE)
 BILANŢUL FUNCŢIONAL – CICLURILE FUNCŢIONALE

CICLUL DE EXPLOATARE

 Stocuri:  Datorii financiare termen scurt aferente exploatarii:

• Materii prime si materiale • + Furnizori
• Productia în curs de executie si productia finita • + Datorii sociale
• Alte stocuri de exploatare • + Datorii fiscale
• - Diferenţele de conversie de activ
 Creante privind exploatarea:
• + Clienti si conturi asimilate  Venituri inregistrate in avans aferente exploatarii:
• + Diferente de conversie aferente creantelor
• + Alte creante de exploatare
• + Efectele scontate neajunse la scadenta

 Cheltuieli efectuate in avans aferente exploatarii

TOTAL ACTIVE CICLICE DIN EXPLOATARE TOTAL RESURSE CICLICE DIN EXPLOATARE
 BILANŢUL FUNCŢIONAL – CICLURILE FUNCŢIONALE
ELEMENTELE ÎN AFARA EXPLOATARII
 Creanţe în afara exploatarii
• + Creante din vânzarea de active
• + Capital subscris si nevarsat
• + Alte creante (debitori) din afara exploatarii
 Titluri de plasament
 Cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatarii
TOTAL ACTIVE CICLICE DIN AFARA EXPLOATARII
 Datorii din afara exploatarii
• + Datorii sociale
• + Datoriii fiscale
• + Datorii cu dividende (de plata)
• + Datorii cu imobilizarile si alte datorii
• + Alte datorii din afara exploatarii
 Venituri înregistrate în avans din afara exploatarii
TOTAL RESURSE CICLICE DIN AFARA EXPLOATARII
 BILANŢUL FUNCŢIONAL – CICLURILE FUNCŢIONALE

ELEMENTELE DE TREZORERIE

 Disponibilitati:  Credite de trezorerie

• + Disponibilitati in casa • + Credite curente

• + Disponibilitati la banca • + Soldul creditor la banca

 Efecte scontate neajunse la scadenta

TREZORERIA DE ACTIV TREZORERIA DE PASIV

REGULI DE RECLASARE ALE BILANŢULUI FUNCŢIONAL

 Amortizarile şi ajustarile pentru deprecierea activelor din bilanţ (imobilizari, stocuri si creante) sunt
reclasate în resursele stabile ale pasivului bilanţier,
 Capitalul subscris şi nevarsat se deduce din CPR;
 Primele de rambursare a obligaţiilor (imprumuturilor obligatare) sunt deduse din activ, iar în pasiv se
diminueaza în mod corespunzator valoarea datoriilor financiare DTML;
 Dobânzile integrate în datoriile financiare DTML şi figurând în pasivul bilanţului sunt reclasate în
datorii diverse DTS (aceeaşi regula se aplica dobânzilor cu privire la creanţele ataşate participaţiilor
înscrise în activul din afara exploatarii RCAE);
 Creditele de trezorerie care figureaza în datoriile financiare DTML vor fi reclasate ca trezorerie
negativa;
 Principiul de baza al analizei funcţionale este principiul implicarii valorii de origine. De aceea, în cazul
diferenţelor de conversie de activ se majoreaza creanţele sau se diminueaza obligaţiile cu valoarea
respectiva, pentru a reconstitui valoarea de origine. Într-o maniera simetrica, pentru diferenţele de
pasiv se micşoreaza creanţele sau se majoreaza obligaţiile pentru suma in cauza;
 Clienţii creditori (avansuri şi aconturi primite pentru comenzi) sunt reclasaţi cu creanţele comerciale;
 Valorile mobiliare de plasament a caror suma este lichida şi fara risc de pierdere intra în cadrul
disponibilitaţilor.
 Cheltuielile de repartizat sunt reclasate în imobilizari;
REGULI DE RETRATARE ALE BILANŢULUI FUNCŢIONAL

• Bilanţul funcţional trebuie sa ofere imaginea valorilor patrimoniale pe cicluri de activitate si se cer
reintegrate in bilant elementele excluse prin natura lor juridica sau prin utilizare:
 Functia de investitii - imobilizarile - se reflecta la valoarea bruta pentru a pune în evidenţa decizia iniţiala - la
valoarea reala a activelor se adauga amortizarile şi provizioanele contabilizate
 Funcţia de exploatare - activele şi pasivele ciclice de exploatare;
 Funcţia de trezorerie - valorile mobiliare de plasament împreuna cu disponibilitaţile baneşti;
 Funcţia de finanţare - capitalurile proprii, amortizari şi datoriile financiare.
• Cheltuielile ce privesc exerciţiile urmatoare sunt considerate active imobilizate, fiind asimilate unor
investiţii.
• Cheltuielile efectuate în avans sunt considerate, dupa caz, active ciclice de exploatare sau în afara
exploatarii.
• Efectele scontate şi neajunse la scadenţa sunt considerate integrate în activ la creanţe, iar în pasiv la
credite curente de trezorerie.
• Retratarea leasingului consta în înscrierea în cadrul imobilizarilor a valorii brute de origine,
amortizarile fictive calculate integrându-se în resurse stabile, iar valoarea neta în datoriile financiare.
• Cheltuielile de constituire şi cheltuielile de repartizat sunt considerate non-valori şi pot fi suprimate
din din activul bilanţier, diminuându-se în contrapartida cu capitalurile proprii.
• Plusvalorile de activ şi datoriile fiscale latente (impozitul latent corespunzator provizioanelor
reglementate) pot fi luate în calcul în redactarea bilanţului funcţional.
INDICATORII SEMNIFICATIVI AI BILANTULUI FUNCTIONAL

D. INDICATORII
BILANTULUI
FUNCTIONAL

 Fondul de rulment

 Necesarul de fond de
rulment

 Trezoreria

 Comparatii bilantiere
 INDICATORII SEMNIFICATIVI AI
BILANŢULUI FUNCŢIONAL
FONDUL DE RULMENT NET GLOBAL
 Reprezinta diferenţa dintre resursele şi utilizarile stabile, rezultând excedentul de
resurse durabile constatat dupa finanţarea utilizarilor stabile.

NECESARUL DE FOND DE RULMENT DE EXPLOATARE

 Reprezinta diferenţa dintre activele şi pasivele ciclice de exploatare, fiind funcţie de
duratele de rotaţie ale elementelor ce o compun.

NECESARUL DE FOND DE RULMENT DIN AFARA EXPLOATARII

 Reprezinta diferenţa dintre activele şi pasivele legate de ciclurile de investiţii, de
finanţare şi de repartiţie a rezultatului întreprinderii.

TREZORERIA
 Reprezinta diferenţa dintre FRNG şi NFR [NFRE + NFRAE], rezultând ansamblul
disponibilitaţilor ramase dupa ce se scad creditele de trezorerie.
 FONDUL DE RULMENT
•• ANALIZA
ANALIZA FONDULUI
FONDULUI DE DE
RULMENT
RULMENT (FR) (FR)
Presupune
Presupune studiul
studiul urmatoarele
urmatoarele probleme:
probleme:
–– conceptul
conceptul de
de fond
fond de
de rulment;
rulment;
–– semnificaţia
semnificaţia FR
FR in
in analiza
analiza financiara;
financiara;
–– cauzele
cauzele variaţiei
variaţiei FR;
FR;
–– interpretarea
interpretarea marimii
marimii FR.
FR.

 Conceptul de fond de rulment - in ciuda varietatii de calificative adaugate notiunii de FR (brut, economic,
total, propriu, strain etc.), în teoria economica s-au impus conceptele urmatoare:
1. fond de rulment net patrimonial (FRNP);
2. fond de rulment net global (FRNG).

 Semnificatia fondului de rulment este o necesitate pentru ca el constituie:

 o marja de securitate pentru întreprinderi şi pentru creditorii sai;
 o premisa a asigurarii independenţei financiare faţa de terţi.

 Nivelul fondului de rulment trebuie apreciat în funcţie de doua imperative contradictorii:

– solvabilitatea  maximizarea FR
– eficacitatea  minimizarea FR
 FONDUL DE RULMENT NET
PATRIMONIAL
• Fondul de rulment reprezinta un indicator clasic, frecvent utilizat în analiza financiara.
• Conţinutul şi interpretarea fondului de rulment au evoluat în timp şi variaza în prezent, în funcţie de
utilizator.

 FONDUL DE RULMENT NET PATRIMONIAL (FRNP) - se calculeaza pe baza bilanţului patrimonial,

folosind una din relaţiile de mai jos:

– FRNP = Capital permanent – Activ imobilizat

– FRNP = Activ circulant – Datorii pe termen scurt

Activ imobilizat Capital permanent

•
• Capitaluri proprii
• Datorii pe termen lung
•
FRNP
Activ circulant
Datorii
pe termen scurt

 Noţiunea de fond de rulment permanent a bilanţului patrimonial aduce puţine elemente în analiza
economica şi financiara a şi nu permite decât masurarea solvabilitaţii mai mici şi mai mari de un an a
întreprinderii.
 FONDUL
 CONCEPT
DE RULMENT NET GLOBAL
Resursele utilizate pentru finanţarea activelor trebuie sa ramâna în întreprindere pentru o
perioada de rimp cel puţin egala cu durata lor de viaţa.
 De regula, în teorie:
Resursele finanteaza Activele aciclice Resursele finanteaza Activele circulante
stabile stabile ciclice ciclice

 În realitate, în practica economica nu exista o simetrie între datoriile exigibile şi activele lichide.
 De aceea, din motive de securitate financiara, resursele stabile brute servesc atat pentru:
• finanţarea activelor stabile, durabile
• finanţarea unor nevoi ciclice legate de exploatare

 CALCUL FONDULUI DE RULMENT NET GLOBAL (FRNG)

FRNG reprezinta excedentul de resurse aciclice (stabile) constatat dupa finantarea utilizarilor stabile.
FRNG reprezinta CP care raman la dispozitia intreprinderii pentru a sprijini functionarea exploatarii.

Pornind de la activ Pornind de la pasiv

Active stabile
Resurse stabile
FRNG
FDR de exploatare
Active ciclice
Pasive ciclice
 FONDUL DE RULMENT NET GLOBAL
Partea de sus a bilanţului funcţional

Capitaluri proprii
Imobilizari brute
(minus dividende)
 necorporale


UTILIZARI  corporale

Amortizari si ajustari
STABILE  financiare
 ale activelor RESURSE
STABILE
Provizioane
Alte imobilizari

Datorii financiare
FRNG pe termen lung

 În structura resurselor stabile ale FRNG se disting doua componente formate din:
 Resurse stabile proprii (CAPITALURI PROPRII ŞI ASIMILATE):
• de origine interna:
– rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului, amortizarile şi provizioanele.
• de origine externa:
– capitalul social, prime legate de capital, subvenţii pentru investiţii.

 Resurse stabile împrumutate (DATORII):

– credite bancare pe termen lung, împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni etc.
FRNG = Fond de rulment propriu + Fond de rulment strain
 NECESARUL DE FOND DE RULMENT
 CALCULUL NECESARULUI DE FOND DE RULMENT (NFR)
• Presupune determinarea sumei necesare finantarii decalajelor in timp intre
fluxurile reale si fluxurile de trezorerie legate de activitatea de exploatare.
Nevoile de finanţare generate Resursele generate
NFR = -
de operaţiunile ciclice de operaţiunile ciclice

 COMPONENTELE NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

 Necesarul de fond de rulment (NFR) are 2 componente:

1. Necesarul de fond de rulment de exploatare (NFRE)

2. Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE)

NFR = NFRE + NFRAE

 Necesarul de fond de rulment de exploatare reprezinta acea parte a activelor ciclice de exploatare care
nu este acoperita prin resurse de aceeaşi natura (ciclice) si care trebuie finantata din resursele durabile ale
intreprinderii; NFRE este functie de duratele de rotatie ale elementelor care o compun.

 Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii corespunde acelor active utilizate in ciclul din afara
exploatarii, care nu sunt finantate cu resurse ciclice si care trebuie acoperite cu capitaluri permanente.
 NECESARUL DE FOND DE RULMENT
Resurse ciclice Resurse ciclice
Nevoi de exploatare Nevoi in afara exploatarii
de exploatare in afara exploatarii
(active ciclice) NFR (active ciclice) NFR
de exploatare in afara exploatarii

Partea de jos a bilanţului funcţional

Stocuri Datorii comerciale

brute (furnizori si conturi asimilate)

Datorii sociale DATORII DE

NEVOI DE Creante din exploatare si fiscale EXPLOATARE
EXPLOATARE (clienti si conturi asimilate)
Venituri din exploatare
inregistrate în avans
Cheltuieli de exploatare
inregistrate în avans NFR

 Cand partea de Activ este mai mare decat cea de Pasiv:

• intreprinderea are un plus de resurse pentru acoperirea mijloacelor circulante, fiind posibila o
rambursare a imprumuturilor sau o plata a datoriilor angajate in perioada anterioara.
 Cand partea de Activ este mai mica decat cea de Pasiv:
• reflecta efortului financiar pe care trebuie sa si-l asume proprietarii intreprinderii:
– fie prin contributie proprie  cresterea capitalului social si formare de rezerve;
– fie prin lansare de imprumuturi pe termen lung  credite bancare, emisiune de obligatiuni.
ANALIZA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
• COMPONENTELE NFR - in mod frecvent NFR are 2 componente:
– o componenta stabila in timp – aceasta trebuie finantata din resurse stabile, adica fie din capital
propriu, fie din împrumuturi pe termen lung si mediu;
– o componenta variabila in timp – NFR cunoaşte fluctuatii importante în timpul derularii ciclului
exploatare  cu cât ciclul este mai lung, cu atât decalajul dintre fluxuri este în detrimentul întreprinderii
(cu atât creste NFR).
• NFR depinde de nivelul de activitate - in conditiile unei structuri date ale ciclului de
exploatare:
 daca CA creşte, NFR înregistreaza aceeasi tendinta.
 pentru o întreprindere cu activitate sezoniera, evoluţia NFR evolueaza ca în raport cu CA cu o rata de
variaţie rar superioara a 10 - 15%.
• Spre deosebire de NFRE care este în cea mai mare parte recurent, elementele care compun
NFRAE sunt în general punctuale şi nu neaparat recurente (de exemplu, creanţele din
cesiunea de imobilizari). În mod tradiţional, valorile mobiliare de plasament sunt integrate în
NFRAE. Evoluţia veniturilor financiare conduce la o analiza diferita.

CA Activitate sezoniera
NFRE NFR
CA
NFREminim
NFRE
Durata ciclului de exploatare Timp Timp
 FACTORII NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

•• FACTORII
FACTORII NECESARULUI
NECESARULUI DE
DE FOND
FOND DE
DE RULMENT
RULMENT
–– Natura
Natura sectorului
sectorului dede activitate;
activitate;
–– Durata
Durata ciclului
ciclului de
de exploatare;
exploatare;
–– Nivelul
Nivelul de
de activitate;
activitate;
–– Structura
Structura exploatarii
exploatarii -- ponderea
ponderea consumurilor
consumurilor provenind
provenind de
de la
la terţi;
terţi;
–– Durata
Durata de
de rotaţie
rotaţie aa activelor
activelor şi
şi pasivelor;
pasivelor;
–– Sezonalitatea
Sezonalitatea activitatii;
activitatii;
–– Reglementarile
Reglementarile legate
legate privind
privind termenele
termenele dede plata;
plata;
–– Modul
Modul dede organizare
organizare şi şi asigurare
asigurare aa gestiunii
gestiunii întreprinderii.
întreprinderii.

 FR reprezinta efectul arbitrajului între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt.

 NFR exprima nevoile temporare de finanţare reînnoibile permanent, ramase neacoperite din surse
temporare şi reînnoibile în cadrul aceloraşi cicluri de exploatare.
• Aceasta parte, ramasa neacoperita, trebuie sa fie egala sau inferioara FR.
• În caz contrar, ineficienţa activitaţii curente poate determina dezechilibre financiare implicând riscuri
pentru rentabilitatea exerciţiilor viitoare şi integritatea capitalurilor proprii.
 TREZORERIA DE EXPLOATARE
Datorita existenţei acestor
EBE exprima „trezoreria potentiala” daca: decalaje şi variaţii se impune
 nu exista variaţii ale stocurilor de produse finite calcularea trezoreriei de
 nu exista decalaj între vânzari şi plaţi exploatare
 nu exista decalaj între aprovizionari şi reglementarea lor obţinuta din
operaţiuni de exploatare


 Trezoreriade
Trezoreria deexploatare
exploatarese
secalculeaza
calculeazapornind
pornindde
delalaEBE
EBEşişidoua
douabilanţuri
bilanţurisuccesive:
succesive:

Trezoreriade
 Trezoreria deexploatare
exploatare==EBE EBE––Variaţia
Variaţianevoilor
nevoilorde
deFR
FRde
deexploatare
exploatare
Trezoreriade
 Trezoreria deexploatare
exploatare==EBE EBE––(S
(S++CE
CE- -DE)
DE)
unde:
unde:
 SS - -variaţii
variaţiiale
alestocurilor
stocurilor


  CE- -variaţii
variaţiiale
alecreanţelor
creanţelordedeexploatare
exploatare

CE
  DE- -variaţii
variaţiiale
aledatoriilor
datoriilorde
deexploatare
exploatare

DE

 Trezorerie de exploatare este importanta si a devenit un instrument de analiza foarte util, deoarece ea pune
în evidenţa suma fondurilor degajate de exploatare.
 Aceasta permite raspunsul la o întrebare aparent paradoxala: de ce anumite întreprinderi pot avea un
rezultat beneficiar şi de ce au, de asemenea, dificultaţi financiare ?
 TREZORERIA NETA
• TREZORERIA NETA  reflecta confruntarea dintre alocarile şi resursele
corespunzatoare operaţiunilor financiare pe termen scurt:
– Trezoreria neta = Disponibilitati – Concursuri bancare de trezorerie
Imobilizari Capitaluri permanente
 Necorporale, corporale si financiare  Capitaluri proprii FDR
 Alte imobilizari  Datorii pe termen lung

Stocuri Împrumuturi şi datorii asimilate

Clienţi şi conturi asimilate
Avansuri acordate furnizorilor
Acţionari-capital subscris şi nevazut
Titluri de plasament
Cheltuieli inregistrate in avans
Alte creanţe in afara exploatarii
Disponibilitaţi (Conturi la banci şi casa)
Furnizori şi conturi asimilate NFRE
Avansuri primite de la clienţi
Datorii cu dividende
Datorii cu imobilizarile
Venituri inregistrate in avans
NFRAE
Alte datorii in afara exploatarii
Credite (concursuri) bancare curente TN

Alocari aciclice
stabile Resurse aciclice
stabile
BILANŢUL
FUNCŢIONAL Necesarul de finantare a
ciclului de exploatare NFR în afara exploatarii
cu NFR de exploatare TN = FR - NFR
Trezoreria neta
ECHILIBRUL FINANCIAR PE BAZA BILANŢULUI FUNCŢIONAL
ACTIVE STABILE RESURSE STABILE
(IMO) (RS) FDRNG
ACTIVE CICLICE
RESURSE CICLICE
DE EXPLOATARE
DE EXPLOATARE
(ACE)
(RCE)
ECHILIBRUL FINANCIAR ACTIVE CICLICE RESURSE CICLICE NFR
ÎN AFARA EXPLOATaRII DIN AFARA EXPLOATaRII
TN = FR – NFR  0 (ACAE) (RCAE)

TREZORERIA DE ACTIV TREZORERIA DE PASIV TN

Disponibilitaţi baneşti (DB) Credite de trezorerie (CRT)

 FR = (ACE + ACAE + DB) – (RCE + RCAE + CRT) = (ACE + ACAE – RCE - RCAE) + (DB – CRT)
 FR = NFR + TN  TN = FR - NFR
 TN = (Casa + Conturi la banci + Titluri de plasament) – (Credite curente + Sold creditor al bancii)
 FR = RS – AS; NFR = (ACE + ACAE) – (RCE + RCAE)
 TN = (RS + RCE + RCAE) – (AS + ACE + ACAE)
 TN = (Capitaluri permanente + Datorii de exploatare + Datorii in afara exploatarii) – (IMO + Stocuri + Creanţe)
 TN pozitiva (excedent de finanţare) este expresia cea mai clara a realizarii echilibrului financiar  semnaleaza
un surplus monetar (lichiditaţi casa, conturi la banci), regasit în pasivul bilanţului sub forma de profit net;
 TN negativa reflecta un dezechilibru financiar  deficicitul finantarii a fost acoperit pe baza unor noi datorii de
exploatare (credite de scont sau de trezorerie).
 COMPARATIA INTRE BILANTUL FINANCIAR SI CEL FUNCTIONAL

BILANT FINANCIAR - PATRIMONIAL BILANT FUNCTIONAL

 Analiza in termeni de finantare:  Analiza economica pe cicluri de

METODA  ACTIV – lichiditate crescatoare investitii, exploatare si de
 Pasiv – exigibilitate crescatoare finantare.

 Masurarea solvabilitatii financiare  Masurarea influentei activitatii

UTILIZARE
 Evaluarea riscului asupra patrimoniului

NFR = AC – PC NFRE = ACE – PCE

CALCULUL  AC – active mai mici de un an  NFRE – necesar de fond de rulment

NFR (in afara trezoreriei) de exploatare
 PC – pasive mai mici de un an  AC – pasiv circulant de exploatare
(cu exceptia creditelor de trezorerie  PC – pasiv circulant de exploatare

FRP = CP – AI
FRNG = RS – AS

CALCULUL  FRNG – fond de rulment net global

FRNG – fond de rulment net global
FR  CP – capital permanent
RS – resurse stabile
 AI – activ imobilizat
AS – alocari stabile
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

A. PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

B. SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

A. CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE SI AUTOFINANŢAREA

A. PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

 Rezultatul financiar al intreprinderii

 Analiza dupa natura a contului de profit si pierdere

 Prezentarea CPP in coloane

 Prezentarea CPP in lista

 REZULTATUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII
 Rezultatul financiar al intreprinderii, in concepţia contabila, poate fi masurat în doua modalitaţi:
– PORNIND DE LA BILANT  acesta înregistreaza stocurile privite în sens larg (cantitaţile
acumulate de bunuri, materiale, creanţe, servicii, datorii etc.), în timpul unei perioade date.
– PORNIND DE LA CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE  acesta înregistreaza fluxurile financiare de
intrare şi de ieşire din întreprindere în timpul unei perioade date (exerciţiul contabil).

 Contul de rezultate reflecta imaginea activitaţii şi capacitaţii de care a dat dovada întreprinderea.

Valoare cedata de: ACTIV PASIV Obligatii:

ÎNCASARI DIN Piata
Mijloace fixe CHELTUIELI VÂNZAREA 
Mijloace circulante (materiale, salarii etc.)
PRODUSELOR Alte intreprinderi
Informaţii 
Personal REZULTATE ALTE VENITURI  Actionari
Mediul înconjurator
FINANCIARE SUBVENŢII  Societate

Analiza contului de rezultate şi analiza globala a activitaţii dupa

natura sunt insuficiente.

Pentru o masurare fina a activitaţii întreprinderii, se va face apel la

contabilitatea analitica şi la tehnicile controlului de gestiune.
 ANALIZA DUPA NATURA A CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
 CONTABILITATEA DUPA NATURA ŞI TIPUL DE ACTIVITATE
• Contabilitate dupa natura pentru CPP permite separarea elementelor sale doar in cheltuieli şi venituri, aplicand
principii contabile şi reguli juridice stricte.
• Analiza tipurilor de activitate ridica multe probleme, logica analizei CPP fiind cea a unor fluxuri fizice sau cvasifizice
generale în ciclul de producţie (materii prime, materiale, energie, servicii etc.).
• Soldurile intermediare de gestiune permit mai degraba analiza activitatii de productie, foarte putin a activitatii
comerciale si deloc a activitatii de prestari servicii.
 CONTABILITATEA DUPA NATURA ŞI SEGMENTARE
• Constructia CPP dupa natura si segmente, regrupeaza ansamblul cheltuielilor (materiale, umane etc.) si
ansamblul veniturilor (vânzarile de marfuri etc.), dar nu permite analiza:
costurilor generate de un anumit serviciu funcţional al întreprinderii: aprovizionare, producţie,
distribuţie, administraţie, cercetare-dezvoltare, proiectare etc.
segmentelor specifice ale întreprinderii sau zonelor geografice (în ţara sau în strainatate).

 CONTABILITATEA DUPA NATURA ŞI STRUCTURA COSTURILOR

• CPP nu permite o analiza în termeni marginali (analiza “punctului mort”) deoarece nu separa
ansamblul costurilor dintr-o întreprindere; de exemplu, nu sunt separate:
 structura cheltuielile fixe si variabile de producţie
 structura cheltuielile directe si indirecte de producţie
 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE (CPP)
CPP reprezinta un document contabil de sinteza, care:
concentreaza cheltuielile şi veniturile exerciţiului - informatii în termeni de flux;
explica modul de formare a rezultatelor si a variatiei patrimoniului actionarilor:
rezultatul net face legatura între CPP şi bilanţ.

CPP prezinta un interes dublu:

permite determinarea unui rezultat global şi formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performanţelor
economico-financiare ale perioadei;
permite recapitularea exhaustiva a elementelor de venituri şi cheltuieli care au contribuit la realizarea lui şi
identificarea factorilor favorabili/nefavorabili care l-au influenţat.

CPP se supune unei prelucrari de tip financiar, obţinându-se indicatori de apreciere a calitaţii procesului de
transformare a valorii specific producţiei care a avut loc în structura analizata în perioada (anul) care s-a încheiat.
Comparând aceste posibilitaţi din trecut cu ce se doreşte sa se realizeze în perioada viitoare (în funcţie de piaţa)
se poate contura marimea creşterii (sau descreşterii) ce trebuie proiectata din punct de vedere financiar şi
introdusa în decizia financiara privind viitorul proces de producţie.

Contabilitatea româneasca, precum şi cea franceza, a adoptat clasificarea dupa natura, în timp ce contabilitatea anglo-
saxona privilegiaza gruparea dupa destinaţie sau pe funcţii.
 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE ÎN COLOANE

 Contul de profit si pierdere transpune în mod sintetic, în termeni statistici, activitatea întreprinderii pe parcursul unui
exercitiu financiar.

 CPP poate fi reprezentat: în coloane (sub forma de „cont”) sau în lista.

 Contul de profit si pierdere reprezentat in coloane are doua coloane:

1. CHELTUIELI

– redau valoarea adusa în procesul de producţie de catre elementele materiale ale

structurii de producţie într-o perioada precedenta de timp (de regula un an);

2. VENITURI

– redau valoarea conservata în produse şi recunoscuta de piaţa, plus alte încasari

(subvenţii, dividende de la alte societaţi comerciale etc.), in aceeasi perioada de timp.

 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE ÎN COLOANE

CHELTUIELI P0 P1 VENITURI P0 P1

Cheltuieli pentru exploatare Venituri din exploatare

Cheltuieli financiare Venituri financiare

Cheltuieli extraordinare Venituri extraordinare

TOTAL CHELTUIELI TOTAL VENITURI

Impozitul pe profit

PROFIT NET
 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE IN LISTA
1 Cifra de afaceri netă

2 Variaţia stocurilor de produse finite şi a productiei in curs de execuţie

3 Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată

4 Alte venituri din exploatare

5 Cheltuieli

a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

6 Cheltuieli cu personalul

a) Salarii şi îndemnizaţii

b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE IN LISTA

7 Ajustări

a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale

b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care
sunt normale în entitatea în cauză

8 Alte cheltuieli de exploatare

9 Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate

10 Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor
obţinute de la entităţile afiliate

11 Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE IN LISTA
12 Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante

13 Dobînzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate

14 PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA CURENTĂ

15 Venituri extraordinare

16 Cheltuieli extraordinare

17 PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ

18 Impozitul pe profit

19 Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20 PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR

 SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

În practica franceza (Uniunea Europeana) întreprinderile au obligaţia de a elabora

„tabloul soldurilor intermediare de gestiune”, care constituie o sursa suplimentara de
informaţii pentru determinarea şi analiza rezultatelor pe diverse trepte ale formarii lor.

SIDG sunt indicatori sub forma de solduri ce pun în evidenţa etapele formarii
rezultatului exerciţiului. Normele metodologice româneşti nu fac referire la aceste solduri
şi, evident, nu fac precizari privind determinarea lor.

În mecanismul de determinare a SIDG fiecare sold are accepţiunea unui indicator parţial
de rentabilitate. Sistemul indicatorilor de rezultate şi de rentabilitate permite investigarea
complexa a rentabilitaţii absolute, precum şi corelarea acesteia cu volumul şi structura
activitaţii.
 INDICATORII DE REZULTATE ŞI INDICATORII DE RENTABILITATE

 Tabelul urmator sintetizeaza mecanismul de determinare şi de calcul a soldurilor intermediare de

gestiune, fiecare sold având accepţiunea unui indicator parţial de rentabilitate.

Indicatori de rezultate Indicatori de rentabilitate

 Rezultatul brut al exploatarii
 Cifra de afaceri
 Rezultatul exploatarii
 Marja comerciala
 Rezultatul curent
 Producţia exerciţiului
 Rezultatul excepţional
 Valoarea adaugata
 Rezultatul exerciţiului
Capacitatea de autofinantare

Autofinantarea

Autofinantare minima Autofinantare de mentinere Autofinantare de dezvoltare

Investitii de mentinere Investitii de inlocuire Investitii de crestere

 Autofinantarea contribuie la consolidarea structurii financiare a intreprinderii si cresterea libertatii de actiune.

 CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE (CAF) – PRINCIPII DE BAZA

CAF este constituita din fluxul de lichiditati efectiv sau potential

Fluxul de lichiditati este generat de ansamblul operatiunilor de gestiune pe termen scurt (de
exploatare, financiare si exceptionale), care raman la dispozitia intreprinderii pe termen lung.

Calculul CAF cuprinde toate fluxurile reale de incasari si plati rezultate din aceste operatiuni.

CAF neglijeaza veniturile si cheltuielile nemonetare (calculate), fiind un rezultat partial si

tranzitoriu (de exemplu, profitul net este o notiune esentialmente fiscala, un rezultat global si
definitiv).

CAF exprima capacitatea întreprinderii de a-si finanta cresterea sa

CAF este sursa privilegiata de finantare a dezvoltarii intreprinderii.

CAF este indicatorul privilegiat al rentabilitatii

Este important sa nu se confunde potentialul de profitabilitate a intreprinderii cu fluxul de

lichiditati al acesteia (echilibrul trezoreriei).

Din acest unghi, CAF nu reprezinta propriu-zis un sold intermediar de gestiune.

 Nu este in realitate decat un cash flow potential datorat existentei unor termene de plata si
stocaj.
 O parte a CAF este “imobilizata” in finantarea activelor de exploatare (stocuri, creante-
clienti).

CAF exprima resursele degajate de întreprindere din operatiunile sale

Este un indicator ce permite aprecierea rezultatelor întreprinderii şi a capacitaţii acesteia de a

degaja resurse interne de finanţare din propria sa activitate – industriala, comerciala, financiara si
exceptionala.

Aceasta aptitudine justifica înscrierea CAF printre resursele tabloului de trezorerie.

 CAF reprezinta un surplus monetar
 Surplusul monetar se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de fluxuri reale de încasari şi plaţi
efectuate de un agent economic, pe termen scurt, având în vedere şi incidenţa fiscala.
 In virtutea decalajelor datorate termenelor de plata, aceste operatiuni nu reflecta fluxul de trezorerie
corespunzator.

• CAF reprezinta degajarea potentiala a trezoreriei atunci cand toate:

 veniturile incasabile sunt incasate
 cheltuielile de platit sunt achitate

 Rezultatul exerciţiului contabil nu înseamna o creştere sau o scadere a trezoreriei cu aceaşi suma –
din urmatoarele motive:
 nu toate veniturile şi cheltuielile sunt încasabile si respectiv de platit;
 de exemplu, atunci când se înregistreaza o amortizare este vorba de o cheltuiala calculata care nu
corespunde unei plaţi (preţul investiţiei fiind achitat în momentul achiziţiei);
 nu toate încasarile şi plaţile corespunzatoare veniturilor şi cheltuielilor se realizeaza la închiderea
exerciţiului;
 ponderea finanţarii ciclului de investiţii şi a evoluţiei cheltuielilor financiare.
 METODELE DE CALCUL A CAF
1. METODA DIFERENŢELOR

 CAF reprezinta un indicator monetar privind rezultatul exerciţiului care rezulta din confruntarea
veniturilor monetare cu cheltuieli monetare (inclusiv impozitul pe profit).

CAF = Venituri monetare – Cheltuieli monetare

 Venituri monetare = Venituri totale – Venituri calculate

 Cheltuieli monetare = Cheltuieli totale – Cheltuieli calculate

 CAF = (V – Cex – Cfin – A) (I – 1/100) + A

unde:
- V – veniturile totale obţinute din activitatea economica şi financiara;
- Cex – cheltuielile de exploatare;
- Cfin – cheltuielile financiare;
- A – cheltuielile cu amortizarea activelor imobilizate;
- I – cota de impozit pe profit.
 CAF este un surplus monetar net global:
 caracterul net  se explica prin determinarea acestui indicator dupa deducerea impozitului pe
profit;
 caracterul global  se explica prin aptitudinea întreprinderii de a degaja noi resurse de finanţare
2. METODA ADITIVA
 Prin aceasta metoda este suficient sa se analizeze caracterul monetar sau caracterul nemonetar al
veniturilor şi cheltuielilor.
 CAF ţine cont de toate laturile activitaţii întreprinderii (exploatare, financiara, excepţionala).
 Pâna la nivelul RBE (care reflecta numai activitatea de exploatare), toate veniturile şi cheltuielile sunt
încasabile şi respectiv sunt de plata.
 Pentru a calcula CAF prin metoda deductiva:
 se porneşte de la la rezultatul brut al exploatarii (RBE);
 se adauga suma altor venituri monetare  alte venituri de exploatare, financiare şi excepţionale;
 se scade suma altor cheltuieli monetare  alte cheltuieli de exploatare, financiare şi excepţionale;
participarea salariaţilor la rezultate; impozitul pe profit.

3. METODA DEDUCTIVA
 Pentru verificarea marimii CAF:
 se porneşte de la rezultatul exerciţiului (REX);
 se adauga cheltuielile  cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele (cheltuieli neimplicate prin
metoda diferenţelor);
 se scad veniturile  veniturile din provizioane: pentru exploatare, financiare şi excepţionale;
veniturile din vânzarea activelor şi subvenţiilor pentru investiţii virate în rezultatul exerciţiului (venituri
neluate în calcul prin metoda diferenţelor).
 AUTOFINANŢAREA
CAF nu reprezinta decât o autofinanţare parţiala pentru ca bogaţia creata în mod real se apreciaza numai dupa deducerea
remunerarii acţionarilor.

AUTOFINANŢAREA reprezinta capacitatea de acumulare interna a intreprinderii asigurând din surse proprii (fara a
apela la surse externe – credite bancare, emisiuni de hârtii de valoare etc.) asigurarea desfaşurarii activitaţii, satisfacerea
nevoilor curente de producţie, a celor de investiţii şi altor necesitaţi .

Sursele principale  amortizarea capitalului fix

ale AF  partea nedistribuita din profit care este pusa în rezerva (sursa finantarii capitalului)
 independenţa financiara;
AF permite pentru  consolidarea structurii financiare;
întreprindere:  creşterea libertaţii de acţiune;
 o strategie de pret mai competitiva;
 creşterea valorii bursiere a acţiunilor.
Cresterea AF se  cresterea CAF;
realizeaza prin:  reducerea dividendelor.
Observaţie:
 Sporirea CAF si a AF prin o politica de sporire a preţurilor poate avea consecinţe nefavorabile asupra
rezultatelor comerciale (legea cererii şi a ofertei);
 Privilegierea AF prin înlocuirea plaţii imediate a unui dividend cu speranţa unui câştig mai important dar incert
în viitor poate genera neîncrederea acţionarilor.
 RATELE FINANCIARE

Analiza ratelor este un instrument frecvent utilizat în analiza

situaţiilor financiare.
Ratele financiare pot fi folosite pentru a dezvolta o serie de statistici
care să scoată la iveala
caracteristici financiare – cheie ale unei companii. In aproape toate
cazurile, ratele sunt utilizate în
doua modalitaţi. In primul rând, ratele sunt comparate cu media
ramurii de activitate din care firma
face parte.
 Oricare ar fi sursa acestor rate, trebuie avută atentie, în sensul
compararii companiei supuse analizei cu standardele definite
pentru companii din aceeaşi categorie şi cu aproximativ aceeaşi
valoare a profitului.
Un al doilea aspect în ceea ce priveşte utilizarea ratelor este
analiza evolutiei în timp a unei companii anume. Spre exemplu,
evolutia marjei de profit al unei companii poate fi evaluată pentru o
perioada de cinci sau zece ani. . Este util adesea să se urmarească
ratele-cheie în decursul a una sau doua recesiuni anterioare pentru
a se determina cât de bine poate compania respectivă să reziste
financiar în perioadele dificile din punct de vedere economic.
 Ratele financiare cheie sunt grupate în 3 categorii majore,
potrivit aspectului particular al
condiţiilor financiare ale companiei sunt:
1. Rentabilitatea: indicatori concludenţi ce masoară puterea caştigului
şi rentabilitatea
record a companiei.
2. Lichiditatea: se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a
se transforma în bani.
3. Structura capitalului:determinarea gradului de îndatorare al
companiei.
 Fiecare categorie de indicatori este tratată în continuare, cu
indendificarea principalilor indicatori din fiecare grupa.
Indicatori ai rentabilitatii
Cei mai des întalniţi 3 indicatori care masoară rentabilitatea
sunt rata rentabilităţii
a)comercială (ROS),
b) rata rentabilităţii activelor totale (ROA)
c)rata rentabilităţii capitalului propriu (ROE).
 Rata rentabilităţii comercială (ROS) se determină prin
împărţirea profitului obţinut după plata taxelor la vânzări, unde
vânzarile reprezintă valoarea a vânzărilor fară nici un fel de retururi
sau discounturi:
Vanzari
ROS = Profit net
Rata rentabilităţii activelor totale (ROA) se obţine prin
împarţirea profitului obţinut în urma plaţii taxelor şi a impozitului la
totalul activelor corporaţiei:
Total active
ROA = Pr ofit net
Rata rentabilităţii capitalului propriu (ROE) împarte profitul la
capitalul propriu.
 Capitalul propriu al acţionarilor exclude în mod normal efectul
oricarui activ necorporal (goodwill, marca înregistrată, etc.) şi se
determină prin scăderea tuturor obligaţiilor şi activelor necorporale
din
activele totale. Acestă rată se calculează astfel:
Capital propriu
ROE = Profit net
Rata rentabilităţii capitalului propriu este adesea considerată ca
fiind cel mai important dintre indicatorii de rentabilitate, deoarece
el masoară profitul ce rezultă din investiţia facută de acţionari. Spre
ex: un profit din capitalul propriu de cel putin 15% este un obiectiv
rezonabil de a asigura capitalul propriu adecvat şi de a fonda o
viitoare creştere aşteptată atunci când acest procent de 15 % este
aproximativ egal cu media ROE în industia mondială raportată anual
în cercetarea anuală a afacerilor americane publicată in revista
“Forbes” .
 Indicatori ai lichiditatii
Cei mai folositi 4 indicatori ai lichiditatii sunt rata curenta, rata
rapida, perioada medie de încasare a creanţelor şi numarul de zile
de stoc.
Rata curentă masoară relaţia sau balanţa dintre activele curente
(incasari speciale, titlurile
usor realizabile, conturile de clienti, si stocurile) si datoriile curente
(conturile de furnizori, notele
curente de plata si orice parte dintr-o datorie pe termen lung care
trebuie restituita in mod curent).
Rata se calculeaza in modul urmator:
Datorii curente
Rata curenta = Active curente
Rata rapida este a doua cea mai utilizata rata şi este legata de rata
curentă. Această rată, care se mai numeste si “testul acid”, masoară
raportul dintre aşa-numitele bunuri ce pot fi usor transformate în
bani şi datoriile curente. Se mai poate determina prin scăderea
valorii stocurilor din valoarea activelor curente şi împărţirea
diferenţei, astfel obţinute, la valoarea pasivelor curente.
O regulă importantă spune că perioada medie de colectare nu
trebuie să depasească scadenţa indicată în contractele de vânzare
ale firmei cu mai mult de 10 - 15 zile.
Nr. Zile stoc – acest indicator masoară numarul de zile de vânzare
asigurate din stoc.
 Indicatori ai structurii capitalului
Indicatorii structurii capitalului se referă la gradul până la care o
firma se poate angaja în datorii pentru a-şi finanţa acţiunile. Cu cât
datoriile firmei sunt mai mari, cu atât mai uşor de manipulat este
aceasta. Cei mai importanti indicatori din această categorie sunt
rata de îndatorare,raportul dintre datoria pe termen lung si total
active şi rata capacitaţii de rambursare a datoriilor financiare.
Rata de îndatorare prezintă importanţă în special în activitatea
financiar bancară în acordarea unor noi credite.
Capital propriu
Rata de indatorare = Datorii totale
Raportul dintre datoria pe termen lung şi total active(r d/a) arată în
ce proporţie datoriile pe termen lung finanţează activele totale:
Total active
r d / a = Dat.pe term. lung
Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare(Rcrd) exprimă
perioada în care urmează a fi rambursate creditele contractate.
 Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare
Rcrd = Dat.pe term.mediu si lung
Pe lângă considerarea acestor indicatori în mod individual, izolat,
este important să luam în seamă relaţiile între diferiţii indicatori.
Profitabilitatea unei firme, situaţia lichiditatii acesteia si structura
capitalului sunt interrelationate, astfel că nici un aspect sau
performanţă nu trebuie considerate în mod izolat, fară a avea în
vedere şi celelalte aspecte. Doi indicatori sunt în mod
deosebit ajutători în identificarea acestor interdependenţe .
Primul , cunoscut de multă vreme ca
sistemul de analiză al lui DuPont, leagă beneficiile rezultate din
investiţie de marja de profit şi de cifra de afaceri a unei firme:
Total activex Vanzari
ROA = Pr ofit net
Aşa cum arată şi relaţia, ROA (rezultă din interacţiunea a două
componente, marja de profit şi viteza de rotaţie a activelor totale.
Aceasta este o relaţie importantă deoarece ea arată că ROA,privit
ca un indicator al performanţei globale, este produsul a doi factori:
rentabilitatea firmei şi eficienţa sa operaţională. Dacă o companie
utilizează numai capital propriu, nu şi credit, atunci rata de
rentabilitate a activelor ar fi fost egală cu rata de rentabilitate a
capitalului propriu.
O a doua formulă de natură similară cu cea anterioară oferă o perspectivă
interesantă şi
folositoare în ceea ce priveşte relaţia dintre profitul din investii (ROA), profitul
rezultat din
capitalul social (ROE) si îndatorarea firmei:
Capital propriux Total active
ROE = Profit net
ROE = ROAxFactorul de multiplic.a capitalului
Cu cat gradul de îndatorare al firmei este mai mare (masurată cu ajutorul
raportului dintre totalul activelor şi capitalul propriu), cu atât ROE-ul sau va fi mai
mare în raport cu ROA.
Multiplicatorul capitalului social este un coeficient care scoate în evidenta faptul
că folosirea datoriei este reflectată în creşterea raportului dintre total active si
capital propriu, fiindcă utilizarea datoriilor permite firmei să adauge active fară a
creşte capitalul. Luam exemplul a doua firme,ambele avand un procent de 9% al
ROA
 Exemplu:

Firma A are un raport între totalul activelor si capitalul propriu

de 2 la1, în timp ce firma B doar de 1,5 la 1. ROE pentru cele doua
firme va fi:
Pt firma A, ROE 9% x 2,0 = 18,0%
Pt firma B, ROE 9% x 1,5 = 13,5%
Acest exemplu arată că în ciuda faptului că cele doua
firme au aceeaşi rentabilitate, privite
dintr-un anumit punct de vedere , firma A are ROE mult
mai mare, doar ca rezultat al structurii
financiare a firmei. In schimbul acestui ROE ridicat, insă,
actionarii trebuie sa accepte o valoare si mai mare a
gradului de risc asociat cu creşterea datorată de levier.
Criteriul principal în orientarea plasamentului de capital îl constituie
corelaţia dintre rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu
ROE, rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent şi rata
dobânzii. Cu cât capitalul împrumutat în structura capitalului este
mai mare, cu atât capitalul împrumutat are un grad mai mare de
risc şi în consecinţă rata dobânzii practicată de către furnizorii de
credit va fi mai mare.
Ca o concluzie finală, trebuie accentuat faptul că expunerea unor
serii de indicatori pentru o anumită firmă, într­un anumit an, este de
o utilitate limitată. Indicatorii trebuie comparati cu
performantele obţinute în alţi ani şi cu standardele
corespunzatoare pentru companii cu aproximativ acelaşi profit, din
industrii similare.
SITUATIILE FINANCIARE PROCENTUALE
Situatiile financiare procentuale prezintă toate conturile din
bilant si contul de profit şi pierdere, ca procent din anumite cifre­
cheie. In contul de profit şi pierdere, vânzarile nete sunt exprimate
ca reprezentând 100% , iar toţi ceilalţi indicatori sunt exprimaţi ca
procente din vânzari.
In bilant, totalul activelor este reprezentat de procentul de 100% în
partea stângă, în timp ce totalul datoriilor si fondurilor (pasiv)
reprezintă 100%, în partea dreaptă. Toate conturile de activ sunt
exprimate ca procent din valoarea totală a activelor, iar toate
conturile de datorii şi fonduri sunt exprimate ca procent din totalul
datoriilor şi fondurilor.
 Pregatirea acestui gen de situatii facilitează analiza unor aspecte
semnificative ale situaţiei şi operatiunilor financiare ale firmei.
Aceste situaţii oferă un supliment informaţiei disponibile prin
intermediul diverşilor indicatori discutaţi anterior.
In bilant, efortul analitic se concentrează pe
structura internă si pe alocarea resurselor financiare ale firmei. In
partea de activ, rapoartele arată felul în care investitiile făcute în
diverse categorii de resurse sunt distribuite în conturile de activ.
De un interes special în acest caz o reprezintă alegerea distribuţiei
resurselor între activele curente şi cele imobilizate şi distribuţia
activelor curente între diversele categorii de conturi de capital
circulant – în principiu, distribuţia capitalului circulant investit între
bani lichizi, conturile de clienti şi stocuri. In partea de datorii şi
fonduri, bilanţul arată procentajul distribuţiei finanţărilor pentru
obligatiile curente, împrumuturile pe termen lung, şi capitalul
social. De un interes deosebit aici este relatia dintre împrumuturile
pe termen lung şi capitalul social şi împarţirea în datorii curente şi
surse de finantare a împrumuturilor pe termen lung furnizate de
datorii şi capital social.
Referitor la exprimarea procentuala a contului de profit si pierdere ,
in mod similar se calculeaza proporţia diferitelor categorii de
costuri si cheltuieli in totalul vânzarilor sau veniturilor.
Relaţiile trasate cu ajutorul rapoartelor bilantiere nu pot fi
considerate în mod izolat,individual acestea nu aduc informatii
folositoare. Pentru a se obtine prin acest instrument de analiza un
plus de informatii este necesar a se examina trendul evolutiei de la
an la an al firmei şi trebuie facute comparatii cu standardele din
industria respectiva.
 1. Riscul în operaţiunile financiare şi
managementul riscului financiar

Operaţiunile financiare, prin natura diversităţii lor,

implică aproape întotdeauna
un anumit grad de risc, generat de pierderea de
natură materială (sau de alta natură) pe
care o pot înregistra una sau mai multe persoane
juridice sau fizice implicate în
operaţiunea financiară respectivă.
• În activităţile bancare, de exemplu, riscul poate să apară
în operaţiunile de creditare, reprezentat de posibilitatea
ca banca să nu îşi poată recupera creditele acordate la
termenele sau în condiţiile stipulate în contractele de
creditare. De asemenea, pentru un deponent al băncii,
riscul poate fi asociat cu posibilitatea de a nu beneficia –
când şi cum doreşte – de resursele băneşti depuse la
respectiva bancă.
 În acest caz, riscul poate fi o
 altă rată a dobânzii faţă de cea prevăzută iniţial, o evoluţie
defavorabilă a valutei în care
 este contul de depozit sau chiar dificultăţile financiare ale
băncii.
 Situaţii asemănătoare de risc de natură financiară pot să
apară şi în operaţiunile de asigurări, de leasing, de bursă
Câteva din principalele categorii de risc financiar referitoare
la mediul economic sunt următoarele:
 Riscul de ţară;
 Organizarea, funcţionarea şi controlul sistemului financiar
– bancar;
 Stabilirea şi flexibilitatea legislaţiei şi a sistemului juridic;
 Organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări;
 Evoluţia economică generală şi evoluţia inflaţiei;
 Dinamica dobânzilor pe piaţa internă sau externă.
La nivelul macroeconomic, riscurile financiare pot fi legate sau
determinate de următorii patru categorii de risc:
 managementul activităţilor economice ale partenerilor de afaceri;
 imobilizări de fonduri sau lipsa de lichidităţi;
 pregătirea profesională şi abilitatea în afaceri a partenerilor;
 moralitatea şi comportamentul în afaceri al partenerilor.
Desigur, enumerarea de mai sus a categoriilor de riscuri financiare
este departe de a fi completă, riscurile fiind determinate direct de
complexitatea fiecărei operaţiuni
financiare în parte, precum şi de mediul economic în care această
operaţiune sedesfăşoară.
 Unul dintre cele mai cunoscute şi mediatizate riscuri este
„riscul de ţară”, mai ales într­o economie de tranziţie, aşa
cum este economia românească. Riscul de ţară este un
mix care reflectă performanţele economice şi stabilitatea
politică într-o anumită ţară, fiindluat în considerare de
potenţialii investitori străini în ţara respectivă. Riscul de
ţară esteinfluenţat de o combinaţie de factori economici şi
politici, de băncile şi instituţiile financiare, de organizaţiile
economice ale ţării respective.
 Există mai multe metode de determinare a riscului de
ţară, care se reflectă în stabilitatea politicii economice,
rezultând starea generală a economiei.
 Aceste ultime două elemente de politică economică se
reflectă în riscul de obţinere a profiturilor aşteptate, dar şi
în riscul privind dificultăţile de repatriere a profiturilor, şi
în riscul asupra proprietăţii. Aceste riscuri majore sunt
avute în vedere atunci când sunt planificate de investiţiile
din ţara respectivă.
 Să mai menţionăm şi alte tipuri de risc financiar care apar în
tranzacţiile de afaceri.
 De exemplu, riscurile care apar în schimbul de mărfuri sunt riscurile
de fluctuaţiea cursului valutar, sau riscurile bursiere. În tranzacţiile
de afaceri ale companiilor de asigurări, riscurile pot fi generate de:
fluctuaţii de preţ, depreciere valutară, insolvabilitate, transport,
depozitare, accidente şa.
 Pe piaţa fizică bancară poate să se manifeste riscul de variaţie a
dobânzii; iar în comerţul cu acţiuni, dar şi în alte operaţiuni
financiare similare, poate să apară riscul de variaţie a cursului
acestor hârtii de valoare.
 În ceea ce priveşte managementul riscului financiar sunt cunoscute o multitudine
de metode de acoperire a acestui risc. Poate cea mai notabilă pentru epoca
modernă, o reprezintă apariţia, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a sistemului de
asigurări navale introdus de Lloyd’s.

 De asemenea, este bine cunoscută metoda hedging – ului pentru acoperirea

riscului tranzacţiilor bursiere. Problema care vrem să o analizăm aici o reprezintă
determinarea modelelor matematice şi statistice pentru fenomenele de risc
financiar, care să ofere managementului informaţia necesară pentru adoptarea
deciziilor de evitare, atenuare sau eliminare a riscurilor financiare.
 Să analizăm acum modelul general al unei probleme de decizie în
condiţii de incertitudine şi risc, în care riscul este de natură
financiară.
 Modelul de decizie în condiţii de risc financiar are următoarele şase
componente:
1. Identificarea obiectivelor;
2. Determinarea acţiunilor posibile;
3. Identificarea stărilor naturii;
4. Stabilirea rezultatelor posibile;
5. Măsurarea valorii riscului;
6. Alegerea acţiunii optime.
Schema generală sau modelul general (cu cele şase componente) al unei probleme
de decizie financiară se reprezintă, sugestiv, astfel:

identificarea determinarea identificarea

obiectivelor acţiunilor stărilor naturii
posibile

alegerea măsurarea stabilirea

acţiunii valorii rezultatelor
optime riscului posibile
1. Identificarea obiectivelor: un obiectiv (sau o ţintă) pe care decidentul speră să
o atingă, cum ar fi maximizarea profitului sau a valorii actuale a cash –flow­ului.
Cuantificarea unui obiectiv înseamnă, în unele situaţii, determinarea unei funcţii
obiectiv, care va fi utilizată pentru evaluarea acţiunilor posibile şi ca bază pentru
alegerea celei mai bune alternative.
2. Determinarea acţiunilor posibile: Căutarea acţiunilor alternative posibile, care
să asigure realizarea obiectivului.
3. Identificarea stărilor naturii.
Deoarece problemele de decizie financiară sunt definite într-un mediu de
incertitudine, este necesar să se ia în considerare toţi factorii necontrolabili care
nu pot fi ţinuţi sub control de către decident şi care ar putea să apară pentru
fiecare acţiune posibilă identificată. Aceşti factori necontrolabili constituie
evenimente sau stări ale naturii.
4. Stabilirea rezultatelor posibile. Ca urmare a diferitelor combinaţii posibile dintre
acţiuni şi stările naturii, rezultă un set de rezultate posibile. Fiecare rezultat este
condiţionat de o anumită acţiune şi o anumită stare a naturii.

5. Măsurarea valorii riscului. Este o măsură a pierderii (sau a utilităţii) pentru fiecare
rezultat posibil, în funcţie de obiectivele decidentului. Pierderea în modelele de
decizie financiară este de natură monetară.

6. Alegerea acţiunii optime. Este acţiune care conduce la atingerea obiectivului

decidentului, în condiţii de pierdere minimă.
 Pentru a ilustra caracteristicile esenţiale ale unui model de decizie financiară, să
considerăm următorul exemplu: o companie sau firmă îşi revizuieşte politica de
marketing pentru următoarea perioadă de buget financiar. Ea a dezvoltat două
noi produse, A şi B, dar nu are resurse suficiente decât pentru lansarea în
perioada următoare numai a unuia dintre cele două produse. Ţinând cont de
activităţile şi reacţiile competitorilor, stările naturii posibile sunt următoarele trei:

 Competitorii nu întreprind nimic;

 Competitorii introduc pe piaţă un produs comparabil;
 Competitorii introduc pe piaţă un produs superior.
 Dacă competitorii nu întreprind nici o acţiune, atunci se aşteaptă ca profiturile
companiei să rămână staţionare în condiţiile lansării produsului A şi să aibă o
tendinţă de creştere relativ redusă în condiţiile lansării produsului B, pentru a
cărui dezvoltare s-a cheltuit resurse suplimentare.

Corespunzătoare acestor cheltuieli de dezvoltare sunt şi diminuările de profit în

cazul în care competitorii lansează produse pe piaţă.
Din punct de vedere statistico­matematic, analiza riscului unei activităţi financiare
presupune evaluarea probabilităţii de a obţine anumite rezultate favorabile
(câştig) sau nefavorabile (pierdere), ţinând cont de evenimente viitoare incerte şi
probabile.

Printre dificultăţile întâmpinate atunci când este evaluat riscul financiar se pot
menţiona lipsa informaţiilor sau gradul lor de disponibilitate pentru a determina
distribuţia de probabilitate a fenomenului economic analizat.

De asemenea, identificarea şi cuantificarea riscului financiar nu înseamnă şi

eliminarea acestuia, dar furnizează elementele necesare managementului
riscului financiar.
• Revenind la abordarea modelului riscului financiar care ne
interesează aici, să
• menţionăm faptul că, uneori, între risc şi incertitutine se
face o anumită distincţie legată
• de informaţia disponibilă pentru fundamentarea deciziilor
financiare. Riscul este utilizat
• în situaţiile în care sunt posibile mai multe rezultate şi
despre care există o experienţă
• anterioară relevantă pentru a defini un model statistic,
care să permită o predicţie asupra
• rezultatelor posibile.
 Incertitudinea există în situaţiile în care sunt posibile mai
multe rezultate, dar nu se dispune de informaţie
suficientă pentru modelul statistic de decizie.
 Până la urmă, această distincţie între risc şi incertitudine
nu este atât de relevantă, mai important fiind faptul că,
faţă de un model determinist, utilizăm un model
probabilist, în care riscul şi incertitudinea sunt modelate
prin variabile aleatoare.
 Am văzut anterior că problemele de teoria deciziei se
reduc în final la evaluarea unei funcţii de pierdere, riscul
având, în cele mai multe situaţii, o exprimare de natură
financiară.
 2. Investiţiile de capital în condiţii de risc. Modelul de decizie
pentru investiţiile de capital
 Deciziile de capital sunt deciziile de management financiar care
implică plasarea sau investirea unui anumit capital la un moment
dat, şi obţinerea unui flux de beneficii în viitor.
 Investiţiile de capital pot fi pe termen scurt (sub un an) sau pe
termen lung, cele pe mai mulţi ani.
 Un aspect important al deciziilor asupra investiţiilor de capital îl
constituie nivelul de risc.
 Există investiţii de capital fără risc sau cu risc scăzut, dar care
conduc la un beneficiu mai redus, însă există şi investiţii de capital
cu risc ridicat, de la care se aşteaptă beneficii mult mai mari.
 Pentru a înţelege mai bine deciziile de investiţii de capital
în condiţii de risc, să analizăm modul în care acestea pot fi
integrate unei probleme generale de teoria deciziilor
manageriale financiare.
 În figura 2, modelul de decizie financiară prezentat în
figura anterioară a fost adaptat pentru a încorpora
deciziile de investiţii de capital.
 Vom examina în continuare mai detaliat fiecare din
etapele acestui model de decizie pentru investiţiile de
capital (cele opt etape din figura 2).
 Etapa 1 indică faptul că de la început trebuie stabilite
obiectivele, adică ţintele pe care investitorul doreşte să le
atingă. Cuantificarea obiectivelor va duce la stabilirea unei
funcţii obiectiv, care de cele mai multe ori constă din
maximizarea profitului ca urmare a investiţiei de capital.
 Etapa 2 constă din căutarea oportunităţilor de investiţii.
Aceasta este o activitate creativă pentru găsirea
proiectelor de investiţii potenţiale, iar acestei etape
trebuie să i se acorde atenţia necesară.
• Etapa 3 a procesului de decizie se referă la culegerea datelor
privind posibilele stări ale naturii care pot să afecteze rezultatele
proiectelor de investiţii.
• Etapa 4 începe după ce au fost identificate stările naturii în etapa
anterioară şi constă din analizarea şi listarea tuturor rezultatelor
posibile, pentru fiecare stare a naturii.
• Etapa 5 se referă la evaluarea efortului şi a pierderii (sau a
câştigului) pentru fiecare rezultat posibil.
 Etapa 6 a procesului este destinată selectării proiectelor
de investiţii, prin care să asigure profitul maxim.
 Etapa 7 constă din planificarea implementării proiectelor
de investiţii selectate în etapa anterioară.
 Etapa 8 , care este ultima etapă a acestui proces, constă
din analiza deciziilor de capital şi revizuirea proiectelor de
investiţii.
1. Identificarea obiectivelor
de investiţii

2. Căutarea oportunităţilor
de investiţii
3. Identificarea stărilor
naturii

4. Lista rezultatelor
posibile

5. Evaluarea eforului
financiar

6. Selectarea proiectelor
de investiţii

7. Implementarea
proiectelor de investiţii

8. Analiza deciziilor de Fig 2

investiţii de capital
 Iteraţiile principale ale modelului sunt reprezentate prin
săgeţile direcţionale din figura 2, care reprezintă şi cele
mai importante bucle feed-back. Pot avea loc însă şi alte
iteraţii secundare între etapele acestui model de decizie.
 Astfel, etapa de analiză şi revizuire a proiectelor de
investiţii are loc în mod constant, la intervale bine
stabilite, pentru a evalua rezultatele curente faţă de cele
planificate.
 Obiectivul principal al unui proiect de investiţie de
capital (se cuvine să subliniem acest lucru legat de
managementul riscului financiar) este compararea
dintre veniturile obţinute ca urmare a acestei
investiţii şi alternativele – având acelaşi risc – de a
investi în acţiuni sau alte modalităţi similare de
tranzacţii pe pieţele financiare.
 Bibliografie
Brezeanu Petre – Mangementul situatiilor financiare Vol I Cartea Universitara, 2005
Dragota Victor - Management financiar Vol 1 Editura Economica, 2003
Oprescu Marin - Managementul riscurilor si performantelor bancare Editura
Universitaria Craiova 2006
Spulbar Cristi - Management bancar Editura Sitech 2008