miezului, din cauza microorganismelor ce provoacă boala. La ruperea unei pâini învechite miezul se întinde în fire mucilaginoase, foarte subtiri, sub formă de pânză de păianjen, capătă gust și miros neplăcut. Metode pentru prevenirea imbolnavirii cu boala mesentericus: racirea rapida a painii la max 20-25 grade Celsius marirea aciditatii painii; la un pH<5 painea nu se imbolnaveste
In SUA pt prevenirea imbolnavirii se adauga in aluatul de
paine max 0,32% propionat de sodiu sau 0,4% deiacetat de sodiu sau 0,75% monofosfat de calciu(procente fata de cantitatea de faina) Mucegăirea pâinii Mucegăirea pâinii e provocată de mucegaiurile care ajung din afară în pâine și începe de obicei de la suprafața pâinii și pătrunde în interior prin crăpături și fisuri ale cojii. Pâinea rosie (boala sângerie)
Apare când pe suprafața ei se multiplică sub formă de
colonii sau pete izolate bacteria serratia marascens sau bacterium prodiosum. Această bacterie produce un pigment roșu aprins, asemenea fucsinei, solubil în apă, numit prodigiosina De regulă apar pete la suprafața pâinii, dar poate apărea și în straturile de sub coajă. Conferă pâinii miros și gust neplăcut, din cauza hidrolizei amidonului și a proteinelor din gluten. Produce tulburări gastro intestinale. Există și bacterii patogene care prin dezvoltarea lor pe pâine dau colorări albastre, violet (speciile din genul cromobacterium). Painea acră
Apare în urma unor procese tehnologice rău conduse sau
necontrolate. Fermentarea prelungită a aluatului de către bacteriile lactice și propionice produc acizi lactici si acizi propionici in cantitati prea mari. Păinea nu este nocivă, dar e respinsă din cauza mirosului și gustului neplăcut. Păinea cretoasa
Apare mai ales la păinea de secară. Se manifesta prin
aparitia unor pete albe, pulverulente, cu aspect de faina, pe suprafața pâinii. Devenind toxică, pâinea trebuie scoasă din consum.