Sunteți pe pagina 1din 94

m  

 
  

m    



 
   

 

 
m    

  
  


ë  



 



2storicul descoperirilor in virusologie:


r 1798 - Jenner E.: initiaza vaccinarea antivariolica.
r 1879 - Galtier I.: prima tentativa de preparare a vaccinului antirabic.
r 1885 - Pasteur L.: prepara vaccinul anti-rabic.
r 1886 - Mayer A.: transmite experimental v. mozaicului tutunului la plante.
r 1887 - Babes V.: descrie incluziile de v. rabic in celula nervoasa.
r 1889 - Babes V.: aplica prima data sero-terapia in rabie.
r 1892 - 1899: Ivanovski D., Beijerink M: demonstreaza proprietatea virusurilor de a trece
prin filtre.
r 1897 - Loeffler R, Frosch P.: izoleaza primul virus animal (v. aftos).
r 1901 - Reed W., Caroll J.: izoleaza primul virus patogen pentru om (v. amaril).
r 1903 - Borrel A.: elaboreaza prima teorie privind etiologia virala a cancerului.
r 1903 - Negri A.: descrie incluziile virale in rabie.
r 1903 - Remlinger P., Riffat-Bay: descopera v. rabic.
r 1905 - Guerin M.C.: prima cuantificare a unui virus (v. vaccinia prin scarificarea tegu-
mentului la iepure).
r 1908 - Ellerman V, Bang O.: descopera v. leucemiei aviare.
r 1909 - Landsteiner K., Levaditi C.: reproduc experimental poliomielita la maimute.
r 1911 - Rous P.: demonstreaza etiologia virala a sarcomului aviar
r 1912 - Carrel A.: cultiva explanturi tisulare de embrion de pasare.
r 1913 - Levaditi C.: cultiva v. polio in cul-turi de tesut nervos de maimuta.
r 1915-1917-TwortF.W.,d¶HerelleR: descopera bacteriofagii.
r 1920 - Bordet J., Ciuca M.: descopera fenomenul de lizogenie.
r 1920-1921 - Creutzfeld H.G., Jacob A.: descriu encefalopatia spongiforma umana (sindromul
Creutzfeld-Jacob).
r 1927 - Nicolau S. Dimancescu, Nicolau O.: evidentiaza septinevrita la virusurile
neurotrope.
r 1928 - Maitland H.B., Maitland M.C.: cultiva virusuri in culturi de fragmente de tesut.
r 1929 - Elford W.J.: masoara dimensiunile virusurilor cu filtre de colodiu avand pori de marime
cunoscuta.
r 1931 - Furth J.: utilizeaza soarecele ca animal de experienta.
r 1931 - Shope R.: descopera v. gripal porcin.
r 1931 - Woodruff A., Goodpasture F.: cultiva v. variolei aviare pe m.c.a. si descriu ,,pocks-
urile´.
r 1950 - Morgan I.F. si colab.: prepara primele medii sintetice pentru culturi celulare.
r 1951 - Brownlee K.A., Hamre D.: prepara primul compus chimioterapic.
r 1951 - Gey G.O. si colab.: obtin linia celulara continua HeLa.
r 1952 - Hershey A.D., Chase M.: demonstreaza rolul ADN in infectia cu bacteriofagi.
r 1952 - Dulbecco R.: descrie formarea plajelor in culturi celulare (v. polio).
r 1953 - Rowe W.P. si colab.: izoleaza adenovirusuri.
r 1953 -Watson J.D., CrickF.H.C.: propun modelul structurii moleculei ADN.
r 1953 - Brakke M.L.: purifica virusurile prin centrifugare in gradient de densitate.
r 1953 - Salk D.: prepara vaccinul antipolio inactivat.
r 1954 - Sigurdsson B.: descrie boala maedi.
r 1954 - WellerT.H., Coons A.M. :aplicaI.F. in diagnosticul virusurilor (v. herpes-zoster).
r 1955 - Schaffer F.L., Schwerdt C.E.: cristalizeaza v. polio.
r 1955 - Eagle H.: prepara mediul sintetic optim pentru culturi celulare.
r 1956 - Crick F.H.C., Watson J.D.: desco-pera organizarea capsidelor virale din subu-nitati
proteice identice.
r 1956 - Sabin A.B.: prepara vaccinul anti-polio viu atenuat.
r 1956 - Eagle H.: obtine linia celulara continua KB.
r 1956 - Gierer A., Schramm G., Fraenkel-ConratH.: demonstreaza infectivitatea acidu-lui
nucleic purificat la v. mozaicul tutunului.
r 1956 - Bodian D.: utilizeaza tripsina ca agent dispersant pentru culturi celulare.
r 1957 - Lwoff A.: elaboreaza conceptulde virus.
r 1957 - Gajdusek D.C., Zigos V: descriu boala kuru.
r 1957 - Isaacs A., Lindenmann J.: descopera interferonii.
r 1960 - Enders F. si colab.: prepara vaccin antirujeolos viu atenuat (tulpina Edmonston).
r 1961 - Jacob R, MonodY; sugereazaexistenta ARN mesager.
r 1961 - Chanock R.M. si colab.: descriu hemoadsorbtia la v. paragripale.
r 1961 - Hayflick L., Moorhead P. S.: prepara primele culturi diploide.
r 1962 - Campbell A.M.: observa integrarea ADN al fagului lambda in cromozomul bac-
terian.
r 1962 - Caspar D.L.D., KlugA.: elaboreaza principiile geometriei capsidei virale.
r 1962 - Lwoff A., Home R, Tournier P.: elaboreaza criteriile unui sistem de clasificare a
virusurilor.
r 1962 - Burkitt D.: descrie limfomul Burkitt.
r 1962 - Parkman P.D. si colab.: izoleaza v. rubeolos.
r 1963 - Dulbecco R., Vogt M., Weil R. M., Vinograd J.: demonstreaza structura
circulara a ADN la v. polyoma
r 1964 - Epstein M.A., Achong B.C., Barr Y.M.: demonstreaza etiologia virala a limfo-
mului Burkitt.
r 1966 - Meyer H.M. si colab.: prepara vaccinul antirubeolos viu atenuat (HPV-77).
r 1966 - Nirenberg M.V., Ochoa Khorana H.G.: descifreaza codul genetic.
r 1967 - Blumberg B.S. si colab.: detecteaza antigenul Australia
r 1968 - Bunyak E. si colab.: prepara vaccinul antiurlian viu atenuat.
r 1968 - Martini G.A., SchmidtH.: izoleaza v. Marburg.
r 1970 - Temin H.M., Mizutani S., Baltimore D.: descopera reverstranscriptaza.
r 1970 - Kates J. Beeson J.: evidentiaza poliadenilarea ARNm la Poxviridae.
r 1972 - Morrow J.F., Berg P., Mulder C, Delius H.: demonstreaza specificitatea enzi-
melor de restrictie.
r 1973 - Danna K.J. si colab.: construiesc prima harta genomica (SV40), cu ajutorul
enzimelor de restrictie.
r 1973 - Feinstone S.M. si colab.: evidentiaza v. hepatitei A.
r 1974 - Takahashi K. si colab.: prepara vaccinul viu atenuat varicelos (tulpina Oka).
r 1975 - Kohler G. si Milstein C.: prepara Ac monoclonal
r 1975 - Furuichi Y. si colab.: descopera structurile ,,cap´ ale ARNm la Reoviridae.
r 1976 - Steelin D. si colab.: evidentiaza pentru prima data oncogenele (v. Rous).
r 1977 - Chow L.T. si colab.: observa fenomenul de splicing al transcriptelor ARN la
adenovirusuri.
r 1977 - Eradicarea globala a variolei (s-a inregistrat ultimul caz de variola).
r 1978 - Lee H.W. si colab.: izoleaza v. Hantaan.
r 1979 - Liane D.P., Crawford L.V., LinzerD., Levine A.J.: descopera proteina
antioncogena p 53 si interrelatiile cu Ag tumorale (SV40).
r 1980 - Poiesz B. J. si colab.: izoleaza particule retrovirale C din limfoame de tip T,
cuta-nate, umane.
r 1980 - Fowlkes D.M., Schenk T.: evidentiaza mecanismele de reglare asociate, ale po-
limerazei III (adenovirusuri).
r 1981 - Jackson D.A., Symons R.H., Berg P.: construiesc primul vector de expresie al
unui virus animal (ADN SV40).
r 1981 - Wilson J., Wiley D., Skehel J.: descriu structura atomica la HA v. gripal.
r 1981 - Grass P., Dhar R., Khouri G,: evidentiaza structurile de tip promotor in trans-
criere (SV40).
r 1982 - Takatsuki K. si colab.: demonstreaza etiologia virala a leucemiei T a adultului.
1982 - Prusiner S .B.: descopera prionii (PrP).
r 1982 - Yoshida M., Myoshi J., Hinuma Y: izoleaza HTLV.
r 1983 - Varghese J.N.,Laver W.G.: definesc stractura neuraminidazei.
r 1984 - Scolnick E.M. si colab.: aplica si fac evaluarea clinica a vaccinului recombi-
nantanti hepatita B.
r 1985 - Laboratoarele Burows-Wellcome: obtin preparatul chimioterapic antiviral
Zido-vudina.
r 1985 - Prin EPI si (PAHO) este initial in America programul de eradicare a
poliomielitei.
r 1986 - Kitajewski J.si colab.: evidentiaza mecanismele apararii antivirale proprii IFN.
r 1987 - Lee W. si colab.: descopera factori de activare a transcrierii (SV40).
r 1988 - De Caprio J. A. si colab.; White P. si colab: descopera antioncogena Rb (studii
cu SV40 si adenovirusuri).
r 1989 - Guatelli J.C. si colab.: utilizeaza PCR in diagnosticul HIV.
r 1989 - Jan S.K. si colab.: descopera mecanismele reglarii translatiei si structurile
IRES la v. polio si v. mozaicului tutunului.
r 1990 - Andre F.E.: prepara vaccinul inactivat antihepatita A.
r 1993 - Hilleman M.R. si colab.: prepara vaccinul antihepatita B derivat din plasma.
ë 
DEF2N2 2E:

 agenti care infecteaza bacterii,


plante, animale, oameni
Caractere:
r dimensiuni foarte mici (nm)
r structura simpla
r parazitism dezvoltat (multiplicare doar in celule
vii)
r unitatea morfofunctionala infectioasa = virion
(corpuscul elementar)
2MPOR AN A:

determina boli aparente (sindroame


definite) si/sau inaparente la om si
animale
OR22NEA V2RUSUR2LOR

 gene celulare cu evolutie independenta


 celule degenerate sau involuate

 evolutie directa din celulele vii


primordiale cu proprietati
autoreplicative
˜ë 
ë  
Virusuri ARN
r prima molecula vie a fost un ARN auto catalitic cu dubla actiune: codificare
si enzimatica
r formele existente provin din ARN-ul primordial sau din interactiuni genetice
intre virusurile ARN

›  
r mutatii: defecte de transcriere cu rata mare si cu evolutie genetica
rapida; pot fi punctiforme (virusul gripal = drift antigenic) sau mari
(blocuri de gene) care determina genotipuri noi
r recombinarea (reorganizarea genetica): copiere alternativa cu rata mare
intre virusuri omologe (virusul polio intre serotipuri) si neomologe
(virusul hepatitei soarecelui/sens pozitiv si virusul gripal/sens negativ)
r reasortarea: doar la virusurile cu genom segmentat prin schimburi de
gene intre tulpini circulante animale si umane. Ex. virusurile gripale
printr-o infectie mixta a virusurilor animale (aviare, porcine) cu vrusurile
umane detetrmina aparitia de tulpini noi cu potential pandemic.
Virusuri ADN
ü evolutiv sunt superioare fata de v. ARN: transcriptia se face cu
sisteme celulare, sinteza ADN viral este concomitenta cu
replicarea celulei parazitate, au enzime care stimuleaza sinteza de
dezoxinucleotide, fac schimb de gene cu structuri celulare
ü provin din repliconi mobili: plasmide, transpozoni,
retrotranspozoni

›  
- mutatii: rata mai mica, unele apar la presori de selectie (antivirale)
- recombinarea: acapararea de gene noi de la alte virusuri sau gene
celulare ( inclusiv de la plasmide sau epizomi)
EFEC ELE EVOLU 2E2
 ˜  
 = aparitia de specii noi
 !   
 = reaparitia unor specii cunoscute cu
circulatie discontinua

›  
Ë mutatii cu acumulare lenta (drift antigenic)
Ë recombinarile/reasortarile (shift antigenic)
FAC OR2 FAVOR2AN 2:
 depasirea barierei de specie (HIV)
 modificarea comportamentului gazdei umane
(prostitutie/libertinaj ± HIV, VHB, virusuri herpetice si
cresterea consumului droguri)
 demografici: crestere populatii, deplasari rural-urban
 cresterea circulatiei mondiale de persoane si marfuri
 modificari ecologice: defrisari, irigatii, baraje, urbanizare
 industrializare si tehnologie moderna: producere hrana la
nivel industrial, transplant de organe, transfuzii, tratamente
imunosupresoare, antivirale si antobiotice
u u˜ë  

Comitetul 2nternational de axonomie Virala)


CR2 ER22:
1. caracteristici virion: dimensiuni, forma, structura, +/- invelis, forma, simetrie
2. genom: tip (AND sau ARN), nr. catene, forma catene (liniara sau circulara), sens
catene (+ sau -), nr. segmente, dimensiune
3. mod multiplicare: transcriere, translatie, loc ansamblare/maturare
4. proteinele virale: nr., structura (secvente a.a), functii (transcriptaze,
reverstranscriptaze, hemaglutinine, neuraminidaze, factori de fuziune)
5. comportament la agentii fizici (temperaturi, radiatii) si chimici (ioni, solventi,
detergenti)
6. proprietati biologice: spectru de gazda (bacterii, plante, animale), mod transmitere
7. patogenitate/tropism tisular: neurotropism (virusul rabic, virusuri encefalitice);
v.dermatotrope (poxvirusuri); respiratorii (virusul gripal, virusuri paragripale);
limfotrope (HTLV I si II); hepatitice (HVB, HCV); enterotrope (enterovirusurile)
8. distributie geografica (virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei West-Nile)
ORD2NE :

u
 


Ë inrudire filogenetica intre familii


MONONEAV2RALES cu FAM2L22LE:

r Bornaviridae
r Paramyxoviridae
r Filoviridae

u
 
Ë infecteaza animale (vertebrate si nevertrebate) si plante
Ë genom: ARN (liniar, monocatenar, sens -, secventa
similara a genelor)
Ë polimeraza ARN dependenta de ARN
Ë maturare prin inmugurire
N2DOV2RALES cu FAM2L22LE:

r Coronaviridae
r Arteriviridae

u
 
ü infecteaza mamiferele
ü genom: ARN (liniar, monocatenar, sens +) cu
functie de ARNm
CAUDOV2RALES cu FAM2L22LE:

r Myoviridae
r Siphaviridae
r Podaviridae

u
 
Ë infecteaza Bacteria bacteriofagi) si Archea
FAM2L2A

u
 

 cuprind virusuri cu caractere comune
(morfologie virion, organizare genomica)
 origine comuna a virusurilor

 pot exista si subfamilii, denumire + virinae


(Alphherpesvirinae)
ENUL

u
 
r grup de specii dintr-o familie cu
proprietati comune distincte
r denumire = virus Morbillivirus)
SPEC2E

u
 

r grup de tulpini care poseda anumite gene

r denumire: virus Ebola


NUMAR V2RUSUR2
CUNOSCU E/CLAS2F2CA E

4.000 specii cu
30.000 tipuri si subtipuri
ë  

MORFOLO2E
Ë vizualizarea se doar la microscopul electronic (transmisie, baleiaj
scanare)
Ë modul de studiu:
1. direct din produse patologice: pustule (v. vaccinia, v. variolic); vezicule
(v. varicela/zoster, v. herpetic); fecale (rotavirusuri)
2. din tesuturi si celule infectate (bolnav, culturi celulare, oua embrionate,
animal)
3. suspensii virale obtinute prin: cultivarea pe substrat sensibil (culturi
celulare, oua embrionate, animale), eliberare virus (inghet-dezghet,
ultrasonare, mecanic, detergenti), suspensionare (solutii saline),
centrifugare (3000 g)
4. purificare virus: ultracentrifugare (150.000 g), cromatografie, ultrafiltrare
5. concentrare: deshidratare, precipitare, ultrafiltrare (moleculara)
6. examinarea propriu-zisa: coloratie negativa, imunoelectromicroscopie
criomicroscopie, difractia cu raze x, sectiuni celulare ultrafine
MAR2MEA V2RUSUR2LOR

Sunt mai mici decat bacteriile (100-1000 ori),


cu dimensiuni care variaza intre 18-30 nm
(parvoviridae, picornaviridae), 450 nm
(poxviridae), 900 nm (forme filamentoase,
dar cu diametru mic 80 nm - filoviridae).
FORMA
r sferica: virus cu invelis (virusuri gripale, virusuri
paragripale, virusuri herpetice), virusuri fara
invelis (virusul polio, adenovirus)
r cilindrica (rigida/flexibila): virusul mozaicului
tutunului, fagi
r paralelipidica: virusul variolic, virusul vaccinia
r cartus: virusul rabic
r filamentoasa: virusul Ebola
r sferica cu prelungire (coada): b. fagi
S RUC URA V2R2ON

ü genom
ü capsida
ü +/- înveliş viral
enom
1. tip acid nucleic: ADN sau ARN (majoritar)
2. marime: dependenta de masa mol (daltoni ) si nr. nucleotide (kilobaza)
 g. mol = 1,5 x10 6 daltoni (parvovirusuri); 150x106 (poxvirusuri)
 nr. nucleotide: 5-7kb (papovavirusuri); 231 kbp (herpesvirusuri)
 nr. gene: virusul gripal = 12, HIV = 9, v. vaccinia = 240
 nr. proteine codificate: v. vaccinia = 250, virusul herpetic = 200, picornavirusul = 4
3. structura:
 v. ADN: monocatenare liniare (parvov.); monocatenar circular (fagX174); dublucatenare
liniare (adenovirusuri, virusuri herpetice); dublucatenare inchise extremitati (v.vaccinia);
dublucat. circulare cu extremit monocat. (hepadnav.); dublucatenare circulare (v.
polyoma)
 v. ARN: monocatenar liniar (picornav, v.hepatitei A); monocatenar diploid /2 mol legate
(retrov.). Unele v. ARN pot avea genom fragmentat care permite reasortarea:
monocatenar liniar cu 8 segmente (orthomyxov.), monocatenar cu 2 segmente (arenav.),
monocatenar cu 3 structuri circulare (bunyav.), dublucat cu 10-20 segmente (reovirusuri)
4. functii:
 depozitar al informatiei genetice
 determina infectivitatea virala (scade la izolarea acidului nucleic)
 autoreplicarea cu exceptia ARN viral moncat. cu sens negativ (orthomyxov.)
Capsida virala
 complexe proteice cu arhitectura si structura specifica care invelesc
acidul nucleic
 unitatile morfologice = capsomere asezate ordonat pe axe de simetrie
ipuri de simetrie:
r cubica ± icosaedrica (virioni sferici): v. ADN (parvov. = 32 capsomere;
herpesv. = 162 capsomere; adenov. = 252 capsomere), v. ARN
(picornav., calciv. = 32 capsomere)
r helicoidala (tubulara): v. ARN cu sens negativ (proteinele formeaza un
complex nucleocapsida/ribonucleoprot.; disocierea = pierderea
infectivitatii la orthomyxov. si paramyxov.)
r binara (icosaedrica, helicoidala): bacteriofagi (cap = icosaedru; coada =
helicoidala)
Functii:
r protectie ac.nucleic
r atasare celula (virus fara invelis)
2NVEL2SUL V2RAL

ü unele virusuri (ADN, ARN) prezinta un invelis


(anvelopa sau peplos)

ü invelisul provine din: membrana celulara


(ortomyxovirusuri, paramyxovirusuri, filovirusuri,
retrovirusuri) sau m. nucleara (herpesvirusuri)
Structura:

= 
     


' port. membrana celulara = strat
bilipidic (fosfolipide, colesterol,
glicolipide) in care sunt inserate
proteinele virale
Π  
 
     
 glicoproteine (ancorate in invelis) cu trei portiuni: externa
(glicozilata), medie (polipeptide), interna (peptide)
 hemaglutinine (glicoproteine trimerice): se gasesc la majoritatea
virusurilor cu invelis (orthomyxov., paramyxov., togav., coronav.,
rhabdov., flavir., bunyav.); au aspect de bastonas (microscopie
eelectronica); functii = hemaglutinare/hemadsorbtie , atasare virus la
receptori, induc raspuns imun.
 neuraminidaze (glicoproteine tetramerice): la paramyxov. si
orthomyxov.; functie = scindeaza acidul sialic din membrana
celulara permitind penetrarea si eliberarea virusului
 factori de fuziune: prezenti la paramyxov. in forma inactiva (FO)
care prin proteoliza (proteaze cel.) se desfac in F1si F2 (forme
active); functii = favorizeaza penetrarea virusului (fuzioneaza cu
membrana celulara), fuziunea membranelor celulare cu formare de
sincitii, hemoliza, difuziunea infectiei.
Ä 
 › 


r prezenta la majoritatea virusurilor cu anvelopa


r captuseste fata interna a stratului bilipidic
r are doua forme in celule: M1 si M2
r functii: mentine integritatea anvelopei,
intervine in ansamblare - inmugurire prin
legare de glicoproteine si nucleocapsida,
favorizeaza transportul ionilor de H.
Functii invelis:
ü protectia nucleocapsidei
ü atasare la receptori celulari

ü ansamblare virion prin proteina M

ü determina activitati ca:


hemaglutinare, hemadsortie,
hemoliza, fuziune
EN2ME V2RALE
1. ale invelisului
2. nestructurale, legate de nucleocapsida cu rol in replicarea
genomului si sinteza de proteine virale:
Ë transcriptaze: ARN polimeraze dependente de ARN (v.
monocat. cu sens -: paramyxov., rhabdov., orthomyxov.;
v.dublucat.; reov.)
Ë ARN polimeraze dependente de ADN (poxv., herpesv.)
Ë reverstranscriptaze (retrov. si hepdnav.) cu functii de: ADN
polimeraza dependenta de ARN, ADN polimeraza dependenta
de ADN, integreaza (retrovirusuri ± integreaza ADN viral in
ADN celular)
Ë endonucleaze: cliveaza catenele acidul nucleic (v. gripal, pox.
v.); integreaza genom viral oncogen in ADN celular (SV40,
adenovirus)
AEN 2 SUBV2RAL2 2NFEC 2OS2

ü virusuri incomplete, virusuri


nefunctionale, acizi nucleici = formatiuni
independente neviabile inafara celulei
ü replicarea depinde de celula gazda cu
exceptia prionilor (autoreplicare)
ü pot determina boli la om si animale
Virusuri defective
 virusuri cu genom incomplet care se replica prin
coinfectie cu alt virus (helper)
 pot determina infectii persistente (panencefalita
scerozantasubacuta)
 apar prin:
o defecte de transcriere care duc la mutatii (v. ARN)
o multiplicare in celule nepermisive: infectii persistente
mai ales la SNC (v. rujeolos, rubeolos, urlian)
Virusuri satelite

r virusuri ADN cu genom mic,


monocatenar (sens +/-): replicare
in prezenta adenovirusurilor si
herpesvirusurilor
Viroizi
r ARN monocatenar circular cu aspect de
bastonas; replicare dependenta de
celula gazda
r determina boli la plante de cultura, dar
au asemanari cu infectia data de VHD
la om (difera prin rolul de helper a
VHB)
Prioni

Ë agentii
infectiosi de natura proteica
care determina la om si animale boli
ale SNC (om: Kuru, boala Creutzfeld ±
Jacob; animal: encefalita spongiforma
bovina, etc.)
u 
˜
 ˜
 
u u  u 
  u 
ë  
Mod de actiune:
ü distrugere/inactivare: atenuare, sterilizare
ü conservare: transport produse patologice, pastrare laborator, mentinere
vaccinuri cu virusuri vii
ü modificare: atenuarea patogenitatii
˜ 
  
ü natura agentului, concentratie, timp de actiune
ü tipul de virus: cele fara anvelopa mai rezistente
ü mediul cu virus: produse patologice (sange, plasma, excretii, secretii) au
rol protector

Ä

  
 


ü acidul nucleic: radiatii UV, substante chimice (formaldehida, hipocloritul
de Na), agenti mutageni (ac. nitros, hidroxilamina), substante radioactive
cu P, H
ü proteine virale: radiatii UV, enzime proteolitice, substante chimice
(fenol, formaldehida)
ü invelisul: solventi (eter, cloroform), detergentii anionici
Agenti fizici:
ë  


r caldura uscata:
- mediu ambiant : + 180C - +250C (viabilitate: 2-3 ore = v.
gripal, v. rujeolos; 7 ore = v. Ebola, v. Marburg; 24 ore = v.
Epstein-Barr; 3 luni = v. coxsackie; >1 an = v. variolic
- temperaturi intre +560C si + 1000C pe durata de 30 min.
inactiveaza majoritatea virusurilor
- la +560C sunt inactivate: v. gripale (5 min.), v. urlian (20
min.), adenov/ herpesv/poliov (30 min)
- sensibilitatea depinde de : tipul de virus (v. rujeolos = 3
minute la +600C, v. Ebola = 1 ora la 600C, v. hepatitei = 1ora la
+1600C),
substante protectoare (organice sau saruri ca Cl2Ca si Cl2Mg )
r caldura umeda :

 are eficienta mai mare in distrugerea virusurilor


  Ä  =u
Ë v. hepatitei A, v. rabic: 10 min.
Ë v. hepatitei B: 30 min.

Ä 
  =Œ=u = 
Ë toate virusurile: 20 min.
Mod de actiune a caldurii:

ü 
  
  
FR2UL
u   
      

 la +40C: majoritatea virusurilor se mentin perioade lungi


 congelarea (-200C) poate scadea seminficativ
infectivitatea (v. gripale)
 la ±700C si azotul lichid (-1900C) se mentin ani de zile
toate virusurile
 inghetul si dezghetul repetat afecteaza virusurile cu
anvelopa (paramyxov., v. herpetice)
DES2CA 2A
ü Deshidratarea unui preparat prin modificarea temperaturii
(<, >) in prezenta unor substante (CaCl2, KOH)

a.   
: scade patogenitatea (atenuare tulpini: v.
rabic, v. polio)

b.      : conserva virusurile


inclusiv cele vaccinale pe durata a mai multor ani
pH-ul

r <5 si >9 afecteaza infectiozitatea cu


exceptia enterovirusurilor, virusul gripal
B si arbovirusurile care se mentin la pH 3
si respectiv pH 9
RAD2A 22LE
Efectele depind de: tipul de radiatie (ionizanta, neionizanta) si durata de expunere
Ë     :
- lumina poate scadea viabilitatea si difuziunea virusurilor (v. aerogene
determina epidemii in sezoanele cu insolatie scazuta)
- radiatiile UV au actiune virulicida asupra unor virusuri prin alterarea bazelor ac
nucleici (v. polio, v. rabic, v. urlian = distruse instantaneu; v. hepatitei A si v.
rujeolos = distruse in 1-2 min.), exceptie fac v. hepatitei B si HIV care sunt
rezistente.
Ë     : au efect virulicid prin alterarea ac. nucleici si a proteinelor
virale
- radiatiile X, gamma, alfa si beta inactiveaza virusurile in functie de doza si tip
de virus (v. gripal rezista pina la 2400 R/RX, iar v. polio pina la 50.000 R timp
de 40 min.)
- radiatiile ionizante nu afecteaza antigenitatea
- se folosesc la sterilizarea materialelor si a instrumentarului de unica folosinta
- pot avea efect mutagen in doze mici
UL RASUNE ELE
Efecte posibile la >20kHz/sec.:
1. pierderea infectivitatii prin disruperea
virionului
2. cresterea unor activitati prin desfacerea
invelisului (v. gripal cresterea titru HA)
3. fara afectare: v. rujeolos, v. aftos
AEN 2 CH2M2C2
 Efectele depind de:
- natura substantei, intensitatea, durata de actiune si
tipul de virus
- nivelul actiunii: virion intreg, proteine, acid nucleic,
invelis
 Mod de actiune:
- virulicida cu aplicare in decontaminare si sterilizare
- diminuarea patogenitatii
- conservare - stabilizare
 Substante virulicide:
' agentii oxidanti (1%) inactiveaza virusurile :
' apa oxigenata (3-6%, v.polio =1%); ozonul (dezinfectia apei)
' permanganatul de K (1%); aldehidele (formaldehida = 1-8% pentru decontaminare si
sterilizare aer); glutaraldehida (2% distruge v. hepatitei B si HIV in 2 min.; se
foloseste la sterilizarea instrumentar)
' clorul: actioneaza intens pe v polio, v. hepatitei A; hipocloritul Ca/Na (10%):
afecteaza acizii nucleici; cloramina (2-5% uzual si 20% pentru v. hepatitei B)
' fenolii (1-5%) altereaza proteinele la virusurile cu invelis (v.gripal)
' solventii organici (eter, cloroform) inactiveaza virusul cu anvelopa prin dizolvarea
lipidelor; active pe: v. gripal, v. rujeolos, v. urlian, v. herpetic (18 ore la +40C), dar nu
actioneaza pe v. fara invelis (enterov., adenov.)
' detergentii sintetici (dezoxicolatul de Na; Tween 80) inactiveaza virusurile cu invelis
(arbov., myxov.) nu si cele fara invelis (enterov.). Unii cresc activitatea HA (Tween-
80)
' detergentii cationici (saruri cuaternare de amoniu) au si efect de curatire in
concentratie de 20%
' alcoolii: etanolul (75%) inactiveaza toate virusurile, dar libere de mat. organic;
metanolul nu este folosit curent (70% inactiveaza HIV in 15 min)
' Lactone (beta propiolactona): in concentratie de 0,2- 0,4% actioneaza rapid pe v.
gripale, v. rujeolos, v. urlian, adenovirusuri
Agenti care diminueaza patogenitatea

 formaldehida (0,2%) mentin imunogenitatea


(vaccinuri inactivate) la v.rujeolos, v. urlian,
v. encefalitice
 fenolul (1%) folosit la vaccin antirabic

 beta propiolactona la vaccinul antirabic


AEN 2 CONSERVAN 2

 glicerol (50%) mentine infectivitatea timp


indelungat: v. polio (6 ani); v. herpetic (5
ani); v. febrei galbene (2 luni)
 sarurile de Mg. si Na mentin infectivitatea
la temperaturi ridicate (Cl2Mg ± v. polio la
+500C)
AEN 2 B2OLO2C2
 secretiile umane si animale au substante cu actiune
virulicida:
- lizozimul (saliva, lacrimi, secretii nazale): activ pe
v.gripale si v. polio
- sucul gastric activ prin pH acid si pepsina
- bila activa pe v. cu invelis (v. gripal, v. herpetic)
 enzimele proteolitice (tripsina, papaina, pepsina, pronaza)
lizeaza invelisul viral si proteinele virale; se folosesc
pentru separarea acizilor nucleici de proteinele virale.
CUL 2VAREA V2RUSUR2LOR
Virusurile se replica numai in celule vii (eucariote
sau procariote).
Cultivarea virusurilor se poate face in urmatoarele
sisteme:
2 Ä

  
22  Ä

222  Ä

2. Substraturi celulare:
 culturi de tesut: fragmente de tesuturi suspendate in mediu
nutritiv fara multiplicare: nu se mai folosesc
 organoculturi: fragmente de organe (esofag, stomac,
intestin, colon, cord, pancreas), mentinute in mediu, permit
dezvoltarea a v. gripale A si B, v. echo, v. polio, v. rujeolos,
etc. Celulele nu se multiplica si au o supravietuire scurta.
 culturile celulare: suspensii monocelulare obtinute
enzimatic sau chimic care se multiplica si au o durata de
supravietuire variabila dependenta de cariotip si modul de
obtinere.
- componente: a) celulele
b) mediul nutritiv
 u  

- sursa :
Ë tesuturi embrionare: embrion uman (trim. I), plaman de
embrion uman, embrion de gaina. Au potential inalt de
multiplicare.
Ë tesuturi adulte: rinichi (maimuta, caine, cobai, etc.)
Ë tesuturi tumorale (de la diverse biopsii)
Ë tesuturi de insecte: tantari (folosite la cultivarea
arbovirusuri)
- mod obtinere:
Ë tripsinizarea fragmentelor de organ, suspendare in mediu
nutritiv, incubare la 370C
u  
a. mod de cultivare:
Ë cultura in monostrat = strat celular continuu obtinut prin aderare si multiplicare pe
sticla sau plastic (flacon, tub, placi cu godeuri). Ele pot fi: stationare (plan
orizontal), rotate (flacoane cilindrice cu o viteza de 14 - 16 rotatii/min.)
Ë cultura in suspensie (fermentoare cu agitatie continua). Randament foarte mare.
Ë cultura pe microsfere (sticla, colagen, polistiren cu dim. de 5 mm )
b. mod de obtinere si caractere cariotip:
Ë culturi primare: se obtin prin trisinizare, cariotipul este similar cu cel de origine
(diploid), supravietuiesc 7-21zile, se mentine tipul de celule (epitelial sau
fibroblastic)
Ë culturi secundare: se obtin prin tripsinizarea culturilor primare sau cu
EDTA/versen (chelatori), au caractere asemanatoare cu cele primare
Ë culturi diploide: se obtin din tesuturi embrionare, se pot face 20-50 de subcultivari,
celule de tip fibroblastic, se folosesc la vaccinuri (MRC5)
Ë culturi heteroploide (linii celulare continue): subcultivare nelimitata, se obtin din
tesuturi tumorale sau transformate (virusuri, radiatii, substante chimice). Cresc
rapid (2-3 zile), se folosesc in diagnosticul de laborator.
Ä ›  


Asigura multiplicarea si viabilitatea celulara.
1. Medii biologice: plasma, extracte embrionare, lichid amniotic. Se folosesc
limitat.
2. Medii sintetice :
ð    
ü solutie salina tamponata (Hanks, Earle) + stabilizator de pH (Hepes) +
indicator pH (rosu fenol)
ü ser animal (ser fetal de vitel) si aminoacizi pentru aderare pe suport si
multiplicare
ü antibiotice (penicilina + streptomicina) si antifungice (fungizon)
ü +/- hidrolizat de lactalbumina
ð  
ü mediu de crestere (10% ser fetal de vitel)
ü mediu de intretinere (2-5 % ser fetal de vitel)
MOD2F2CAR2LE CUL UR22
CELULARE 2NDUSE DE V2RUSUR2
1. Efect citopatic (perturbari celulare structurale si functionale):
ð

Ë litic: celulele se rotunjesc, devin mai refringente si se desprind (enterov.)
sau se maresc si se grupeaza (ciorchine) urmate de o desprindere rapida
(adenov.)
Ë formare de sincitii: fuziunea membranelor celulare cu aparitia de forme
gigante cu mai multi nuclei (v. sincitial repirator, HIV, v. rujeolos)
Ë citotoxic: distrugeri masive cu desprindere rapida
ð
 
  



Ë 24-48 ore cu distrugere in 3-4 zile: v. polio
Ë 3-4 zile cu desprindere totala in 7-10 zile: v. Rujeolos

2. Formarea de plaje: reprezinta un efect citopatic limitat produs de o


singura particula virala; se foloseste la clonarea virusurilor
3. Incluzii virale: formatiuni rotunde sau ovalare (componente virale)
intranucleare (v. herpetice, adenov.) sau citoplasmatice (v.rabic ) puse
in evidenta prin coloratii (M-G-G )
4. Hemadsorbtia: se observa la virusuri cu hemaglutinine exprimate pe
membrana celulara (gripale, paragripale) si se evidentiaza prin fixarea
hematiilor la suprafata culturii
5. Inhibitia metabolica: celulele infectate nu vireaza indicatorul de pH
6. Interferenta: poate evidentia multiplicarea unui virus fara efect
citopatogen (v. rubeolos) prin inocularea la 10 zile cu un virus cunoscut
citopatogen (v. echo 11)
7. Transformarea celulara: apare la infectii cu v. oncogene (polyoma,
SV40) si se manifesta prin malignizare si multiplicare aberanta a
celulelor (aglomerari de celule pluristratificate la nivelul monostratului)
Culturi
celulare
folosite
curent in
virusologie
U 2L2AREA
CUL UR2LOR DE CELULE

r diagnostic izolare si identificare)


r obtinerea unor reactivi de diagnostic
r prepararea de vaccinuri virale
22. Oua embrionate
Sunt folosite pentru cultivarea anumitor virusuri:
gripale, oncogene, poxvirusuri.

=      
Ë conventionale: folosite in diagnosticul gripei si la
prepararea vaccinului gripal
Ë LF (leukosis-free): obtinute in incubatoare speciale;
nu sunt infectate cu v. leucozei aviare
Ë SPF (specific-pathogen-free): nu contin contaminanti
de orice fel; se folosesc la seed-uri vaccinale (gripal,
rujeolos)
Π  

 cochilie
 camera de aer
 membrana proprie
 membrana chorio

1. Ou embrionat: a) cochilie; b) membrana proprie; c) membrana


corioalantoidiana; d) lichid alantoidian; e) sac vitelin; f) sac amniotic
continand lichid amniotic; g) camera de aer; h) sac albumen; i) embrion
3. Selectie:
 oua embrionate de gaina de 10-11 zile cu coaja alba; incubare la 390C,
umiditate 75-80%
4 . Inocularea:
 pe membrana chorioalantoidiana: pentru virusuri care produc leziuni de tip
pocks (v. vaccinia, v. herpetic, v. oncogene, v. Rous)
 in cavitatea alantoidiana : v.gripale A si B
 in cavitatea amniotica : v. gripal C si v. urlian
 in sacul vitelin : v.herpetic
5. Modificari determinate de virusuri:
 leziuni ale mca: nodulare (pocks) date de poxvirusuri, v. herpetice, v. Rous
 activitate hemaglutinanta a lichidelor amniotice si alantoice: v. gripale A, B,C si
v. urlian
 moarte embrion: v. urlian, v. herpetic
6. Utilizare:
 diagnostic (izolare, caracterizare): v. gripale
 preparare reagenti de diagnostic: gripa
 preparare de vaccinuri: gripal
222. Animale de laborator

Se folosesc limitat:
- virusul nu se cultiva pe cultura celulara
sau ou (HIV, v. coxsackie A) sau in
cercetare (patogeneza, oncogeneza virala,
imunitate, substante antivirale)
1. Surse:
ü mamifere mici: soarece, hamster, sobolan, cobai maimuta, dihor
ü mamifere mari: oaie, capra, cal, vitel
ü pasari: gaina, rata, curcanul

2. Selectia:
  
  
  

ü specia: soarecele (v. coriomeningitei limfocitare), maimuta (v. rujeolos si
VHB), cimpanzeul (HIV), hamsterul la v. oncogene
ü caractere genetice: soareci BALB (v. leucemiei murine)
 izolarea v. coxsackie la soareci de 72 ore
   : carantinarea animalelor din zone necunoscute (maimute)
 


ü SPF = animale fara flora patogena
ü Germ - free = animale fara flora asociata (patogena, saprofita)
ü inbred (izogene) = animale homozigote obtinute prin inmultiri
consanguine
ü transgenice = animale obtinute dupa injectarea unei gene de la parinti
izogeni in oul fecundat
ü soareci nuzi = nu au păr si timus congenital
3. Utilizarea animalelor:

ü diagnosticul unor boli virale (virusul se dezvolta


doar pe animale)
ü preparare de reagenti de diagnostic (seruri
imune, antigene, complemente)
ü sursa de organe (rinichi: maimuta, caine) si ser
(fetal vitel) pentru culturi celulare
Substrate celulare ³in vitro´ utilizate mai frecvent in laboratoarele de culturi celulare si diagnostic
virusologic
continuare