BIOSENZORI

Student: Mustafa Indira-Carmen

Specializare: Chimie Medicala, An 2
Analiza Instrumentala
 Ce este un biosenzor?
Un biosenzor este un dispozitiv format dintr-un element biologic (enzimă,
biomoleculă, anticorp, celule microbiane, ţesut, etc) ce este imobilizat în vecinătatea
unui traductor (electrochimic, optic, termic, etc) ce transformă un semnalul chimic
rezultat în urma interacţiei analitului cu elementul biologic într-un răspuns
măsurabil, de obicei într-un răspuns electronic.

Analit / bioreceptor / traductor / procesor

Analiti
• microorganisme
anthrax, tularemia, E. coli, Candida

• molecule mici
glucoza, alcool, CO, CO2, agenti paralizanti, uree, pesticide, aspirina, paracetamol,
penicilina, TNT, colesterol, aminoacizi

• biomacromolecule
DNA, RNA, enzime, proteine, hormoni, virusi
 Elemente biologice
1) ENZIME 
- cele mai utilizate in constructia biosenzorilor
- catalizatori ai unor reactii
- se poate utiliza o enzima sau se pot cupla doua sau mai
multe reactii enzimatice cu producerea unui compus ce poate
fi determinat prin diverse metode

Enzime utilizate in biosenzori

- cele mai multe sunt enzime REDOX (reductaze, oxidaze) producatoare /
consumatoare de electroni: detectie amperometrica sau colorimetrica
- enzimele hidrolitice (proteaze, lipaze, esteraze) producatoare /
consumatoare de electroni: detectie potentiometrica sau conductometrica
- sisteme enzimatice cuplate, cum ar fi peroxidaza cuplata cu luciferaza ce
duce la obtinerea unui produs colorat sau la emisia de fotoni: detectie optica

2) ANTICORPI / ANTIGENI 
         Anticorpii 
- proteine ce pot recunoste in mod specific o substanta
specifica (antigen) ca mijloc natural de aparare
- caracterizati de interactii extrem de selective si puternice cu
antigenii specifici
- pot fi obtinuti anticorpi pentru aproape orice antigen 
        Anticorpii in biosenzori

Avantaje: 
- selectivitate foarte inalta; realizare de legaturi
puternice  Antigen binding sites

Dezavantaje: 
- nu prezinta efect catalitic, fiind necesara Light
Chain
determinarea lor indirecta prin marcarea lor cu diversi
agenti de marcare Heavy
Chain
Agenti de marcare: radio-izotopi, enzime, fluorofori,
compusi chemiluminiescenti

Obs.  In cazul traductorilor Piezoelectrici se poate face o

determinare directa  datorita modificarilor in frecventa de
vibratie a cristalului  in urma legarii antigenului
 YYY YYY
YYY
Y
Enzima Y Y
Legate
Imuno-
Sorbant Test
(ELISA)
YYY
YYY
YYY
3) PROTEINE RECEPTOR
- proteinele receptor  se afla de obicei la suprafata celulei sau
in membrana celulara.
- pot fi utilizate in special la determinarea neuro-
transmitatorilor, hormonilor, medicamentelor neuro-active,
anestezicelor, etc. 
- extrem de selective, dar adesea greu se izolat, putandu-se
utiliza si biomembrane intacte sau celule intregi.

4) ACIZI NUCLEICI
- ADN-ul si ARN-ul pot fi utilizati pentru realizarea unor
senzori in format chip
- biosenzorii bazati pe ADN si ARN se utilizeaza pentru
detectia mutatiilor genetice si pentru determinarea
nivelurilor de expresie a proteinelor.

5) CELULE / TESUTURI 
- biosenzorii bazati pe celule sau tesuturi sunt mai putin
selectivi
- utilizati in special pentru determinari semicantitative;
pentru determinarea indicilor de toxicitate
Agenti
pentru  PEG (poli-etilenglicol)

prevenirea  Fosfocolina

adsorbtiei   - componenta a membranelor biologice

non-specifice  Albumina serica

 - proteina serica neadeziva

 Heparina
 - Zahar ce previne coagularea sangelui
BIOSENZORI BAZAŢI PE ELECTROZI SERIGRAFIAŢI

RE CE 1 cm
WE
Producţie de serie
Preţ de cost scăzut
Uşor de înlocuit
Necesită volume mici de probă
Potriviţi pentru determinări pe teren
PERFORMANŢE CERUTE ALE
BIOSENZORILOR

• Precizie
• Sensibilitate si selectivitate
• Domeniul de analiză
• Viteza de răspuns
• Capacitate de reutilizare
• Calibrare simplă
• Robusteţe fizică
• Preţul de cost
• Uşurinţa în utilizare
• Siguranţa produsului
•   medical  Aplicatiile biosenzorilor
• Analiza medicamentelor, analiza sângelui, monitorizarea medicamentelor terap
eutice, diagnostice clinice.

•  industrial 
• Procese biotehnologice şi farmaceutice, procese industriale şi alimentare, contr
olul calităţii,detecţia contaminărilor, analiza apei şi apelor uzate, detecţia unor 
produşi/subproduşi toxici, testarea produselor cosmetice.

•   Agricultura
• Diagnosticarea bolilor la plante şi animale detecţia compuşilor toxici, testarea c
alităţii solului şi apei, măsurarea necesarului biochimic de oxigen.

•   Aparare

Detecţia substanţelor chimice dăunatoare şi agenţilor biologici, incluzând exploziv
i, gaze de luptă, microorganisme, viruşi, bacterii patogene şi toxine biologice.

Test de sarcina
Antrax Glucoza
 Biosenzori pentru  NO2− and NOx−

•
Multe bacterii pot respira prin reducerea
NO3− și NO2− la N2 gaz, cu N2O ca
intermediar. Acest așa-numit proces de
denitrificare este o componentă majoră a
ciclului global al azotului. Unele bacterii
denitrificante nu au enzima oxid nitros
reductază și, prin urmare, au ca produs
final N2O. Este astfel posibil să se
realizeze un biosenzor de nitrați (de fapt
un biosenzor de NOx- (adică NO3- +
NO2−)) prin plasarea unor astfel de
bacterii în fața unui senzor de N2O [70].
Unele bacterii nu au oxid de azot
reductază și nici nitrat reductază, ceea ce
face posibilă construirea biosenzorilor de
azot [71].
• Reprezentarea schematică a nOx− și
no2− a biosenzorului funtioning.
Bacteriile sunt anaerobe facultative și de
a folosi O2 până când este epuizat. O
parte din N2O a produs difuz în senzorul
N2O (traductor) și are ca rezultat un
curent. Liniile negre ilustrează
degradeurile în presiunea parțială care
rezultă în difuzia N2O spre catod de
reducere N2O.
•  Desen original de L.R. Damgaard, cu
permisiune.
• Biosenzorii NOx− și NO2− produc curbe de
calibrare perfect liniare, dar intervalul
dinamic depinde de factori precum
temperatura și distanța dintre membrana
vârfului și vârful senzorului N2O. Prin
aplicarea bacteriilor rezistente la frig izolate
dintr-un izvor din Groenlanda a fost posibilă
măsurarea NOx− la 2 °C, dar cu o gamă
dinamică destul de îngustă. Un astfel de
senzor a prezentat o gamă dinamică (liniară)
în apă de mare de 0–130 μM la 4 °C, dar o
rază de acțiune de 0–600 μM la 20 °C [72]. În
unele medii, se poate acumula N2O și pentru
a ține seama de interferențele de la N2O pot fi
necesare măsurători N2O separate.
• Fig. 11. Date brute pentru NOx− (vârfuri
mari) și NO2− (vârfuri mici) în timpul
ciclurilor de aerare / anoxic într-o stație
pilot de tratare a apelor uzate alimentată cu
ape uzate sintetice. NOx- crește în timpul
condițiilor de oxigen și scade în condiții de
anoxie. Timpii de tranziție la stări oxice
sunt prezentate cu săgeți subțiri și tranziții
la stări anoxice cu săgeți de grăsime.
Nitriții au prezentat o dependență mai
complexă de aerare / anoxie. Cele mai mici
semnale înregistrate pentru ambii senzori
sunt pentru concentrație zero, iar
sensibilitățile au fost de 217 μM / nA
pentru NOx- și 89 μM / nA pentru NO2-.
Reprodus din T.M. Nielsen și colab. 2002
Water Science & Technology 45 (4-5) 69-
76, cu permisiunea deținătorilor drepturilor
de autor, Editura IWA.
Senzor pentru dioxid de azot, pe bază de nanotuburi de carbon
şi porfirină de mangan, utilizabil în medicină

• În medicină există necesitatea de a diagnostica, monitoriza şi dirija tratamentul în cazul crizelor de

astm bronşic ale pacienţilor. Aceşti pacienţi, cu câteva ore înainte de o criză de astm, prezintă în
aerul expirat urme (zeci de ppb) [1] de oxid de azot (NO), un indicator al inflamării căilor
respiratorii. Dacă în acele momente, pacientul ar avea la dispoziţie un senzor de NO care să
analizeze aerul expirat, atunci el ar putea să-şi administreze medicamentele preventiv şi să evite o
potenţială criză de astm. În INCDFM a fost dezvoltat un senzor de dioxid de azot (NO2) [2] care
ar putea fi util în crearea unui dispozitiv portabil, puţin mai voluminos decât un simplu telefon
mobil, de analiză a aerului expirat. Mai întâi, aerul expirat ar trebui sa treacă printr-un dispozitiv
de conversie catalitică de la NO (în prezenţă de O2) la NO2.
•  Metoda de preparare: Nanotuburile de carbon cu un singur perete (SWCNT) mai întâi sunt
funcţionalizate cu stearat de bariu şi porfirină de mangan prin ultrasonare în benzen. Nanotuburile
trebuie sa fie 25% metalice şi 75% semiconductoare. Folosind metoda Langmuir-Blodgett se obţin
multistraturi de stearat de bariu, nanotuburi de carbon şi porfirină de mangan pe un suport adecvat
(alumină cu electrozi de platină). Pentru a decela efectul porfirinei de mangan asupra răspunsului
electric al senzorului s-au depus prin metoda Langmuir-Blodgett multistraturi martor de stearat de
bariu şi nanotuburi de carbon.
 Biosenzori pe bază
de microsenzori de
tip Clark
• După cum s-a demonstrat pentru senzorii
pur electrochimici, este posibil să plasați un
microsenzor de gaz în spatele unui
compartiment în care are loc o reacție
chimică sau electrochimică. Deci, de ce să
nu construim biosenzori prin plasarea unui
compartiment cu o reacție mediată biologic
în fața microsenzorului de gaz? Conversia
biologică în astfel de biosenzori poate fi
mediată de celule intacte, dar poate fi, de
asemenea, catalizată de o enzimă purificată.
În cele ce urmează este descris modul în
care microsenzorii O2, N2O, CO2 și H2S
pot fi folosiți ca traductori în biosenzori.
 Electrozi enzimatici

 electrodul potenţiometric pentru glucoză este construit prin imobilizarea

glucozoxidazei pe suprafaţa unui electrod de sticlă
 enzima catalizează oxidarea glucozei la acid gluconic
 electrodul de pH detectează variaţiile de pH ce apar ca urmare a formăriiacidului
gluconic, putându-se determina în mod indirect concentraţia de glucoză.
 glucoza + O2 + H2O ⎯⎯→acid gluconic + H2O2
 Electrozi enzimatici

 Neurotransmitatorii pot fi determinati utilizand hidrolaze

acetilcolina ⎯⎯⎯→acid acetic+colina
AChE
 Sensorul pentru determinarea acetilcolinei este realizat prin imobilizarea
acetilcolinesterazei pe suprafata electrodului de sticla
 Electrozi enzimatici

• imobilizarea glucozoxidazei în gel de poliacrilamidă

• fixarea preparatului enzimatic obţinut pe suprafaţa unui senzor
pentru oxigen
 Realizând un contact intim cu senzorul de oxigen
• electrodul de oxigen este un senzor amperometric ce măsoară
intensitateacurentului ce traversează celula
 Între cei doi electrozi se aplică o diferenţă de potenţial
• în absenţa glucozei electrodul răspunde faţă de concentraţia de
oxigen din soluţie
• prin adăugarea glucozei oxigenul din soluţie este consumat în cadrul
vitezei de oxidare enzimatică a glucozei la acid gluconic
 • sunt utilizaţi cu succes pentru determinarea
Electrozi alcoolilor în băuturile alcoolice :
◼ etanolînbere,vin,lichior;
enzimatici ◼ metanolînvinşilichior.
• s-a demonstrat utilizarea electrozilor
bienzimatici la separarea metanolului, etanolului,
propanolului, butanolului şi pentanolului din
băuturi.
• etanolul, respectiv metanolul pot fi determinate
utilizând două tipuri de enzime:
◼ alcooldehidrogenazele
◼ alcooloxidazele
• pot fi regenerate în prezenţa oxigenului,
necesită o furnizare constantă de oxigen pentru
a asigura un răspuns corect
  Biosensors S Chauhan, Vibhuti Rai and H B
Singh 
 Simple sensors that work in diverse natural
environments: The micro-Clark sensor and
biosensor family
 Curs 3-Analiza instrumentala
 Monica Florescu, Metode biofizice de analiza-
Senzori si Biosenzori, Editura Universitatii

Bibliografie "Transilvania" din Brasov, 2008

 [1] C. Bryant, Y-L. Chang, J.-C. P. Gabriel, B.N.
Johnson, O. Kuzmych. W. Mickelson, J. L.
Passmore, S. Skarupo, C. Valcke, U.S. patent No.
US 2008/0221806 A1, Sep. 11, 2008 „Sensor
having a thin-film inhibition layer nitric oxide
converter and monitor”.
 [2] M. Popescu, I. D. Simandan, F. Sava, A. Velea,
E. Fagadar-Cozma, Sensor of nitrogen dioxide
based on single wall carbon nanotubes and
manganese-porphyrin, Digest Journal of
Nanomaterials and Biostructures, 6(3), 1253-1256
(2011).