Relația dintre caria dentară și

diabetul zaharat

 dr.șt.med. Corneliu NĂSTASE

R.Moldova - 2021
 Introducere
 Diabetul zaharat este o boală metabolică care
duce la metabolismul anormal al grăsimilor,
glucidelor și proteinelor.
 Informațiile despre caria datorată diabetului
zaharat sunt destul de numeroase.
 Înainte de a continua cu analiza lor, este necesar
să subliniem poziția fundamentală importantă:
în cazul tratamentului corect al diabetului
zaharat, nu există condiții prielnice pentru
dezvoltarea cariilor la asemenea pacienți.
 Introducere (continuare)
 Pe de altă parte, diabetul zaharat se poate
dezvolta dintr-o perturbare a diferitelor verigi
care reglează metabolismul glucidic (pituitara,
suprarenalele, pancreasul).
 Debitul salivar redus cauzat de hipergli-cemie
este caracteristic în principal pentru
perioadele de control metabolic deficient al
diabetului, facilitând astfel dezvoltarea
bacteriilor acidurice și dezvoltarea leziunii
carioase.
 Definiție
 Diabetul zaharat este o tulburare metabolică
cu evoluție cronică, determinată genetic sau
câștigată, caracterizată prin niveluri ridicate
de glucoză din sânge și utilizarea
defectuoasă a carbohidraților datorate unui
deficit relativ sau absolut de insulină.
 Sunt descrise două tipuri principale de
diabet zaharat : DM de tip 1 (insulino-
dependent) si DM de tip 2.
 Istoric
 1869 - Langerhans descrie în pancreas existența
unor celule cu aspect particular față de restul
țesutului pancreatic, care au fost denumite
ulterior insulele lui Langerhans.
 1885 - Von Mehring și Minkovsky descriu
apariția diabetului dupa extirparea totală a
pancreasului la animale. Ulterior, Minkovsky
demonstreaza prin ligatura canalelor excretoare
ale pancreasului, că deși pancreasul se distruge,
diabetul nu apare atâta timp cât insulele lui
Langerhans rămân intacte.
 1921 - Păulescu extrage din pancreas "pancreina", -
o substanță numită și patentată de savantul român în
aprilie 1922, care scădea glicemia în sângele câinilor
privați de pancreas.
 Această brevetare a precedat cu aprox. 9 luni anun-
țarea de către Frederick Banting și Ch. Herbert Best
din Toronto extragerea din pancreas de animale a
substanței hipoglicemiante, pe care autorii canadieni
o numesc "insulină“. Tot ei neagă importanța desco-
peririi prof. Paulescu că ar fi demonstrat eficacitatea
pancreinei în a reduce ureea din sângele animalelor
diabetice, și dezinformează lumea savantă prin
faptul că românul declară lipsa efectului injecțiilor.
 Etiopatogeneza
 DM afectează în principal organele și țesuturile bogat
vascularizate la nivel capilar, cum ar fi rinichiul,
retina, nervii, și - țesuturile orale.
 Indicatorii selectați ai cariilor, cum ar fi fluxul salivar
redus (prin hiperglicemie) și numărul de streptococi
mutanți, pot fi interdependenți cu controlul metabolic
al DM și, - prin urmare, - influența procesul cariei.
 Fluxul salivar redus este caracteristic în principal
pentru perioade de control metabolic deficitar al DM.
 Atunci, se poate produce un aport sporit de glucoză în
cavitatea bucală, facilitând dezvoltarea bacteriilor
acidurice și acidogene și formarea leziunilor carioase.
 Etiopatogeneza (continuare)
 Relația dintre cariile dentare și DM este una
complexă.
 Copiii cu diabet de tip 1 urmează de regulă un
regim alimentar care prevede reducerea
consumului de alimente cariogene bogate în
carbohidrați și în calorii. La pacienții diabetul de
tip 2 adesea este asociat cu obezitate și consum
major de alimente cariogene bogate în
carbohidrați.
 Mai multe studii arată un risc cariogen crescut
datorită DM și reducerii fluxului salivar.
 Etiopatogeneza (continuare)
 Reducerea secreției salivare crește probabilitatea
apariției cariilor dentare
 Un control metabolic adecvat previne cele mai
periculoase modificări salivare, cum ar fi un
conținut ridicat de glucoză și un pH mai scăzut
 Dieta adecvată pentru diabetic, - bogată în fibre și
săracă în carbohidrați simpli, - poate inhiba
formarea de placă bacteriană și proliferarea
microflorei bacteriene acidogene.
 Clinic
 Odată cu înaintarea în vârsta și creșterea nivelului de
zahăr în sânge, a valorilor DMFT, la diabetici sporește
incidența cariei dentare.
 Twetman (2005) afirmă că în DM cu control meta-
bolic precar sunt prezente de trei ori mai multe lezi-uni
carioase decât la control metabolic adecvat.
 Secreția salivară redusă crește probabilitatea apariției
cariilor, dar: a) controlul metabolic adecvat previne
conținutul ridicat de glucoză și un pH mai scăzut al
mediului bucal; b) o dietă adecvată, - bogată în fibre
și săracă în carbohidrați simpli, - poate inhiba placa
dentară și proliferarea microflorei acidogene
 Recomandări ale stomatologului
Diabeticului se recomandă:
 Menținerea riguroasă a igienei orale, cu urmare a
sfaturilor stomatologului în ceea ce ține de mod, teh-
nică, mijloace și frecvență a igienei individuale a
cavității bucale.
 Refacerea cât mai devreme posibil a dinților cariați.
 Igiena profesională și tratamente parodontale de
menținere – conform prescripțiilor stomatologului, -
fără întârzieri sau omitere.
 Respectarea dietei necariogene recomandate de
medicul terapeut / endocrinolog/ dietetician
(nutriționist) etc.
 BIBLIOGRAFIE
 https://viatacudiabet.ro/diabetul/diabet-zaharat-tip-
1/ce-este-diabetul-zaharat-de-tip-1-simptome-si-
tratament-14
 https://doctoruldedinti.info/boala-parodontala-a-
pacientului-diabetic/
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6
097371/
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK218737/