I.

P Colegiul de Medicina Ungheni

Studiu individuala la modulul oftalmologie cu nursing

specific.
Subiectul:Glaucomul cu nursing specific ,tratamentul.

A realizat:Turcu Valeriana,Gr AM-42.

A coordonat:Buruiana Maria.
 Glaucomul
Glaucomul cuprinde un complex de simptome caracterizate prin tulburări ale circulaţiei şi schimbului
umoarei apoase, care duc la creşterea presiunii intraoculare şi, respectiv, la reducerea funcţiilor vizuale şi
atrofierea nervului optic.
Incidenţa glaucomului este de 2-4 %. Ca cauză a cecităţii (orbirii) glaucomul se află pe
locul II-III după traumatismele oculare şi retinopatiile diabetice.
Presiunea intraoculară (oftalmotonusul) depinde de rigiditatea globului ocular şi de
volumul conţinutului globului ocular. Rigiditatea este stabilă, iar volumul globului ocular se
schimbă în dependenţă de doi factori:
-circulaţia fluxului sanguin în vasele globului ocular
-volumul umorii apoase.
Modificarea rapidă a fluxului sanguin duce la modificarea respectivă a presiunii
intraoculare (Pi).
În cele din urmă nivelul Pi depinde de circulaţia umorii apoase sau hidrodinamică
oculară.
Umoarea apoasă este un ultrafiltrat sanguin (Liber, Tron). Forţa motrică a procesului de
ultrafiltrare este diferenţa dintre presiunea mai mică în vasele sanguine şi presiunea intraoculară.
 Factorii care influenţează Pi
1. Factorul neurovascular.
În interiorul globului ocular există o reţea densă de vase sanguine. Tonusul acestor vase,
cantitatea de sânge, rezistenţa pereţilor vasculari influenţează valoarea Pi.
2. Formarea şi scurgerea umorii apoase.
Umoarea apoasă este secretată de procesele ciliare ale corpului ciliar şi parţial de iris.
Hiperproducţia umorii apoase în condiţia căilor de scurgere normale şi producţia normală
a umorii în condiţia blocării parţiale sau totale a căilor de scurgere provoacă creşterea Pi.
3. Procesele metabolice din interiorul globului ocular care modifică
concentraţia ionilor de Hidrogen în umoarea apoasă contribuind astfel la tumefierea
ţesuturilor
oculare.
4. Elasticitatea sclerei: la copii sclera este elastică şi în glaucomul
congenital se extinde uşor (buftalmie) compensând Pi pentru un timp îndelungat. La maturi
sclera îşi pierde elasticitatea şi nu compensează Pi prin extindere.
 Căile de scurgere a umorii apoase:
a) din corpul ciliar printre ligamentele Zinn în camera posterioară, prin pupilă în
camera
anterioară, trabeculi, canalul Şlemm, canalele colectoare, venele apoase, venele
ciliare
anterioare, vena oftalmică superioară (sinusul cavernos), vena oftalmică
inferioară (f.
pterigopalatin).
b) prin spaţiul perivascular al vaselor centrale ale retinei şi nervului optic.
c) prin stroma iriană – spaţiul perivasal, vasele limfatice.
d) din spaţiul supracoroidal prin emisarii în exterior.
 Tipurile de glaucom
1) congenital
2) dobîndit

a) primar
- cu unghi camerular deschis
- cu unghi camerular închis
b) secundar
 Glaucomul congenital Glaucomul primar (primitiv)

Este o consecinţă a nedezvoltării sau dezvoltării are două forme: cu unghi camerular
anormale a sistemului de drenaj al ochiului sau *deschis şi
unghiului camerei anterioare. Apare după naştere. De
obicei un ochi este mai pronunţat afectat decît celălalt.
*cu unghi camerular închis (îngust)
La copii tunica externă este elastică şi se întinde Simptomele:
(corneea şi sclera). Întinderea corneei duce la iritarea - ridicarea PIO (Norma 17-26 mm col
elementelor nervoase: lacrimare, mărirea Hg)
dimensiunilor corneei şi ochiului în întregime, corneea - scăderea limitelor cîmpului vizual
pierde transparenţa din cauza edemului (umoarea
apoasă nimereşte în cornee). Se mai numeşte
nazal
hidroftalm, stadiu terminal – buftalm - scăderea adaptaţiei
(ochi de bou). Pi se măsoară sub anestezie generală. - scăderea AV
Tratamentul este chirurgical (goniotomie, - modificări la F.O. – excavaţia şi
goniopunctura) atrofia PNO.
 Glaucomul decurge în patru etape
1. Faza incipientă: PIO 27 mm col Hg, funcţiile normale
2. Faza dezvoltată – PIO 28-29 mm col Hg
AV 0,1-0,9
cîmpul vizual > 15 0
este prezentă excavaţia PNO
3. Faza avansată – PIO mai mare de 33 mm
cîmpul vizual < 15 0
AV 0,1-0,01
atrofia parţială a n. optic
4. Faza terminală – PIO 35-45 mm col Hg
funcţiile – „o”
atrofia nervului optic
orbire
 Tabloul clinic
Deseori pacienţii se adresează numai după ce vederea scade considerabil (alte acuze nu
au). Numai la 15 % bolnavi acuzele apar mai devreme:
- cefalee
- vedere înceţoşată
- cercuri colorate la lumină
Semnele obiective:
- creşterea Pi
- micşorarea câmpului vizual (scotoame)
- atrofierea P.N.O.
- excavaţia PNO
- simptomul cobrei – arterele ciliare anterioare sunt dilatate în locul penetrării
lor în scleră,
- dezintegrarea pigmentului irian
- unghiul este deschis
Diagnosticul se bazează pe:
- măsurarea Pi (tonometria nictemerală 5-7 zile)
- măsurarea câmpului vizual
- gonioscopie
- teste de provocare
 Glaucomul cu unghi închis

Apare din cauza blocării unghiului camerei anterioare cu rădăcina irisului, care apare
datorită
blocării pupilei (funcţional). Blocajul funcţional al pupilei apare în ochiul cu o amplasare
anterioară excesivă a cristalinului fapt ce împiedică circulaţia umorii apoase din camera
posterioară în cea anterioară.
Aceasta duce la majorarea presiunii în camera posterioară şi bombarea irisului anterior.
Unghiul camerei anterioare se îngustează sau se închide complet.
 Tabloul clinic.
Accesul acut apare din cauza Accesul subacut -aceleaşi semne, dar mai
- factorilor emoţionali puţin pronunţate,
- aflarea mult timp la întuneric
- midriaza medicamentoasă
Pi – 35-45 mm col Hg.
Acuze: dureri oculare Cu timpul după ce se formează goniosinechii
cefalee – boala devine cronică.
vedere înceţoşată Pentru diagnostic se folosesc probele de
cercuri colorate (halouri) în jurul sursei efort sau testele de provocare
de lumină
greţuri
- testul la întuneric (1 oră la
vomă întuneric) PiO > 5 mm- pozitivă
uneori durerile pot iradia în inimă, - testul de poziţionare (1 oră cu
abdomen faţa în jos) Pi > 5 mm- pozitivă
Obiectiv: congestia vaselor globului ocular
corneea edemată
CA mică, pupila dilatată (pareza sfincterului)
PNO edemată, contur neclar
 Cuparea glaucomului acut

1. Sol Pilocarpină 1 % 2p fiecare 15 min primele 2 ore, apoi fiecare oră

pînă la spitalizare
2. Diuretic (Lazix, Diacarb)
3. Analgetic
4. Calmant(Valeriană)
Dacă nu e posibilă spitalizarea
- băi fierbinţi la picioare
- somnifer
- Sol Pilocarpină fiecare oră până la spitalizare.
 Tratamentul glaucomului
1. hipotensiv
 a) miotice – colinomimetice
 antiholinesterazice

Mioticele - pupila se îngustează, irisul se retrage din unghiul CA, unghiul se deblochează
În glaucom cu u/d – mioticele deschid canalul Şlemm măresc tonusul muşchiului ciliar
 Pilocarpina (1, 2, 4, 6 %)
 Carboholina (0,75 – 1 %)
 Aceclidina (2-5 %)
 Fosfacol
 Armin
 Diuretice.
Bolnavii de glaucom sunt la evidenţă toată viaţa şi respectă regimul de viaţă şi cel
alimentar.
Se recomandă:
- alimentaţie preponderent vegetală
- reducerea lichidului la 1,5 l pe zi

Tratamentul chirurgical antiglaucomatos

1. iridectomii bazale (periferice) – înlăturarea unui sector al irisului
2. operaţii fistulizante – se crează noi căi de scurgere a umorii apoase din
CA în spaţiul
subconjunctival.
3. operaţii pe canalul Şlemm
4. operaţii pe corpul ciliar şi vasele lui
5. ciclodiatermia în proiecţia c. ciliar
6. lazerterapia (iridectomie, gonioplastie).