COLOANA VERTEBRALA

–TEHNICI RADIO-
IMAGISTICE-
 TEHNICI DE EXAMINARE A
COLOANEI VERTEBRALE
•Într-un departament modern de neuroimagistică
algoritmul de investigare al patologiei coloanei
vertebrale este reprezentat de:

1. Examenul radiografic initial, rapid, ecomomic, orientativ

2. Examenul IRM  s.c. modificarile tesuturilor moi
3. CT  s.c. modificari osoase
4. Mielografie cu substante de contrast hidrosolubile
detecteaza compresiunile pe structurile neurale
5. Discografie starea discului
6. Scintigrafie osoasă
7. Angiografie
 RADIOGRAFIA

Conrad Roentgen
 RADIOGRAFIA

Indicatie de prima intentie in caz de:

• Traumatisme
• Afectiuni degenerative
• Post-operator
 FLUOROSCOPIA
Proceduri ghidate fluoroscopic:
• Angiografie
• Mielografie
• Unele proceduri chirurgicale
microinvazive

MIELOGRAFIE:
-Punctie lombara sau cervicala
- Injectarea contrastului
intratecal sub ghidaj
fluoroscopic
-Urmarire cu post-mieloCT
(mielograma CT)
 MIELOGRAFIA
Indicatii:
• Stenoza spinala, compresie radiculara
• Sd de hipotensiune LCR
• Contraindicatii mielografie prin rezonanta magnetica

Avantaje:
• Defineste extinderea spatiului subarahnoidian, identifica blocul
spinal

Dezavantaje:
• Invaziva, complicatii (pierdere de LCR, cefalee, reactii adverse la
substanta de contrast iodata, etc.)
• Implica iradiere si folosirea de contrast iodat
• Acoperire limitata
 MIELOGRAFIA

• Obiective:
– Vizualizarea
compresiunilor/deplasarilor
elementelor nervoase
• Material radiopac injectat in
sacul dural
• Radiografie col lombara f,p
ori fluoroscopie-migrare
• Semiologie:
– structurile neurale sunt negre
– Substanta de contrst –alba
 MIELOGRAFIA

Mielografie lombară Mielografie cervicală cu migrare

– Rx faţă –
 DISCOGRAFIA

• Obiectiv:
– Evaluarea integritatii discului
• Metoda:
– Plasarea unui ac in disc sub
fluoroscopie
– Injectare substantei de contrast in disc
• Rezultate:
– Substanta de contrast in nucleu /sau
nu= incompetent disc
– Injectarea reproduce durerea = discul
este sursa dureri (Provocative
discogram)
 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
(CT)

Sir Godfrey Hounsfield 1979

 Tomografie Computerizata (CT)
Principiul metodei constă în calcularea coeficientului de absorbţie
(atenuare) a unui volum determinat al corpului traversat de un fascicul
de radiaţii X şi înregistrarea acestor valori de absorbţie în memoria
unui computer în vederea reconstrucţiei şi redării sub forma
tomografică a imaginii secţiunii traversate.

Detecteza: modificarile osoase, calcificarile discale sau ligamentare,

stenoza, artroze, listeze

Este necesară analiza imaginilor în mai multe ferestre:

- în fereastră osoasă, cu lărgime de aproximativ 2500 unitati Hounsfield
(W) şi nivelul mediu in jur de 400 uH (Center sau Level)
- în fereastră de părţi moi: W200 – C50 uH

uHapa = 0

Alb = “hiperatenuant” sau “hiperdens”

 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
(CT)

Colimarea fasciculului care suprimă radiaţia secundară

permite distingerea a 2.000 de densităţi diferite faţă de patru
densităţi disociabile pe filmul radiologic clasic (os, părţi moi,
grăsime, aer). Cele 2.000 de valori de densitate sunt convertite
pe imagine in niveluri de gri, de la alb la negru.
Valorile de densitate sunt exprimate în unităţi Hounsfield a
căror scală este cuprinsă între - 1000 şi + 1000 ; valoarea 0
corespunde apei, -1000 corespunde aerului şi + 1000
corespunde osului.
Unităţile sunt arbitrare dar se cunoaşte corespondenţa lor cu
densităţile diferitelor ţesuturi şi organe.
 Tomografie Computerizata (CT)
Valori uH tipice:
Aer –1000
Grasime –100 la –40
Apa 0
Alte fluide (ex. LCR) 0–20
Tesut Substanta alba 20–35
cerebral
Substanta cenusie 30–40
Sange proaspat 55–75
Calcificari >150
Os 1000
Corpi straini metalici >1000
 Tomografie Computerizata (CT)
Atenuare: Crescuta sau Redusa?
Crescuta: Redusa:
1. Sange, calciu 1. Grasime, aer
2. Mai putin fluid/mai mult tesut 2. Mai mult fluid/mai putin tesut
Tomografie Computerizata (CT)
Tomografie Computerizata (CT)

Sectiuni axiale…
… suprapuse ...ce
“Reconstructii 2D” pot fi reconstruite
in orice plan
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
COMPUTER TOMOGRAFIE
 Tomografie Computerizata (CT)

“Fereastra de parti moi” “Fereastra de os”

TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
COMPUTER TOMOGRAFIE

TEHNICA DE EXAMINARE:
- Pacient in decubit dorsal
- TOPOGRAMA: fata si profil
- achizitie volumetrica
- zona de scanat: in functie de
indicatie (ex: coloana lombara de la
T11-T12 pana la S2-S3)
- Matrice: 512x512
- FOV:50
- Grosimea sectiunilor: 1.25/0.9 mm
- fereastra de tip parenchimatos
- RECONSTRUCTII in fereastra de
parenchim si fereastra osoasa
 COMPUTER TOMOGRAFIE
RECONSTRUCTII

Plecand de la achizitia volumetrica de

baza:
– filtru de parti moi:
• SAGITALE: 2mm/1.25
• CORONALE: 2mm/1.25
• AXIALE in planul discurilor:
2mm/1.25 pentru etajele L1/L2; L2/L3;
L3/L4; L4/L5; L5/S1
– fereastra de os:
• SAGITALE: 1.25/ 0.9mm
• CORONALE: 1.25/ 0.9mm
• AXIALE in planul discurilor: 1.25/0.9
mm
Sectiuni axiale CT la nivel L4-L5

1. Sac dural
2. Radacini L4 stanga
3. Radacina L5 stanga
4. Grasime epidurala
posterioara
5. Muschi psoas
Artroza interapofizara posterioara
SECTIUNE CT COLOANA CERVICALA
IN FEREASTRA DE PARTI MOI SI DE OS
COLOANA CERVICALA: IRM versus CT
PRINCIPALELE NIVELE ALE SECTIUNILOR
AXIALE

1. Sectiune pediculo-articulara
2. Sectiune foraminala inalta
3. Sectiune foraminala joasa /discala
 SECTIUNE CT PEDICULO-ARTICULARA
IN FEREASTRA DE PARTI MOI

Muschi
paravertebrali
Corp vertebral

Pedicul Grasime epididurala

Apofiza Lame
transversa
Apofiza
spinoasa
 SECTIUNE CT PEDICULO-ARTICULARA
IN FEREASTRA DE OS

Corp vertebral

Diametrul AP al
Pedicul canalului vertebral
Apofiza
transversa
Apofiza
spinoasa
 SECTIUNE CT FORAMINALA
IN FEREASTRA DE PARTI MOI

Platou vertebral

Grasime peridurala Foramen cu

radacina spinala
Muschi Arc posterior
paravertebrali
 SECTIUNE CT FORAMINALA
IN FEREASTRA DE OS

Platou vertebral

Foramen vertebral

Arc posterior
 SECTIUNE CT DISCALA
IN FEREASTRA DE PARTI MOI (PARENCHIMATOASA)

Disc
intervertebral
Portiunea
inferioara a
Ligament
foramen
galben
 SECTIUNE CT DISCALA
IN FEREASTRA DE PARTI MOI

Disc intervertebral
L3-L4

Proces articular
superior L4 Proces articular
inferior L3
Proces spinos
 RECONSTRUCTII CT
MULTIPLANARE
 Reconstructiile in plan coronal si sagital sunt foarte
utile in evidentierea de:
 Eroziuni
 Geode subcondrale
 Fracturi

 CT-ulpune in evidenta sechestrele osoase (ex: in

caz de TBC vertebral)
 ReconstructiI medio-sagitale in fereastra de parti moi (A) si osoasa (B).
(1) Disc intervertebral. (2) Canal vertebral. (3) Perete posterior. (4) Dura –
mater, la limita cu grasimea epidurala posterioara (6). (5) Corp vertebral L4.
Coloana lombara : reconstructii tridimensionale
1. Corp vertebral L3 ; 1a. Osteofite marginale anterioare corp vertebral;
2. Proces transvers ; 3. Spatiu intervertebral (discal L4-L5) ;
4. Spatiu intervertebral (discal L5-S1) ; 5. Aripa sacru ; 6. Proces spinos;
7. Proces articular inferior L3 ; 8. Proces articular superior L4.
 MORB POTT LOMBAR

Distructie multigeodica a corpului vertebral L1 cu sechestre osoase intracanalare.

Abcesul de la nivelul partilor moi peri- si paravertebrale contine calcificari.
 HERNIE DE DISC FORAMINLA STANGA

Cupe foraminale Fereastra

inferioare sau parenchimatoasa
discale

Sectiune axiala CT coloana lombara

HERNIE DE DISC EXTRAFORAMINLA STANGA

Cupe foraminale Fereastra

inferioare sau parenchimatoasa
discale

Sectiune axiala CT coloana lombara

HERNIE DE DISC TORACALA POSTERO-
MEDIANA CALCIFICATA
 mediana laterala

foraminala extra-foraminala
 MIELOGRAFIE CT

• Mielo-CT a fost efectuat fie imediat după mielografia

conventionala (injectarea a 3-4 ml contrast intratecal), fie
la 4-6 ore după mielografie clasică pentru a avea imagini
lipsite de artefacte .

• Obtinem imagini sectionale ale canalului spinal impreuna

cu cordonul medular si radacinile nervilor spinali

• Evaluarea stenozei spinale / compresia radiculara

(ex. Hernie de disc, fractura vertebrala,
tumori)
MIELOGRAFIE CT
MIELOGRAFIE CT
 ASPECTE MIELO-CT
HERNIE DISCALA MEDIANA
 SCINTIGRAFIA,PET-CT

• Evaluare globala
• Detecteaza
inflamatiii,tumori-
posibile alte cauze de
durere
Imagistica prin Rezonanta Magnetica
(IRM)
The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2003
"for their discoveries concerning magnetic resonance
imaging"

Paul C. Lauterbur Sir Peter Mansfield

    1/2 din premiu     1/2 din premiu
SUA UK
 REZONANTA
MAGNETICA (IRM)

Protonii din apa MRI

si grasime
 Imagistica prin Rezonanta
Magnetica (IRM)

Transmitator Receptor

RF
RF = pulsuri de Radio
Frecventa (energie)
Semnal
obtinut

Camp COMPUTER
magnetic
Imagistica prin Rezonanta Magnetica
(IRM)
 REZONANTA MAGNETICA
Protonii excitati prin pulsurile RF se relaxeaza pana ajung
inapoi la starea de echilibru

T2

T1

Timpii de relaxare sunt proprii

fiecarui tesut!
Aspect normal al coloanei vertebrale: secvente in plan mediosagital in ponderatii T1, T2
FSE, STIR si T1 cu supresie de grasime post injectare de Gadolinium.
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI
VERTEBRALE - Tipuri de instalatii RM
Magnetul este intotdeauna activ!
CONTRAINDICATII EXAMINARE IRM
• Absolute:
- pacemaker cardiaci
- corpi străini feromagnetici
clipuri anevrismale
clipuri vasculare
corpi străini intraoculari valve cardiace metalice,
filtre cave, implante cohleare, - obezii
(peste 130 Kg)

• Relative: - femeile însărcinate în I-ul trimestru

- claustrofobii - pacienţii intubaţi, ventilaţi
ALGORITM DE INVESTIGARE
•Inaintea examenului IRM, pacientul necesita a fi
examinat clinic, radiografic si, in raport cu patologia
suspectata, prin examen CT  substanta de
contrast.

•Examenul IRM se realizeaza aproape exclusiv

cu antene de suprafata.

•Tehnologia “comenzii in faza” permite cuplarea

mai multor antene pentru explorarea intregii
coloane intr-o singura achizitie, cu o rezolutie foarte
buna (whole spine).

•Pentru coloana cervicala se utilizeaza antenele

in forma de "sa" pentru magneti inchisi (tunel) si in
forma "de guler" pentru magneti proiectati
"deschisi", in care campul magnetic este
perpendicular pe axul lung al pacientului.

•Alegerea zonei de studiu se face in functie de

simptomatologia clinica.
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI
VERTEBRALE - Tipuri de bobine

•Bobină “phased array” (multispiră).

•În timpul examinării 4 din cele 6
regiuni componente sunt activate în
funcţie de aria de interes (de ex. coloana
cervicală, dorsală sau lombară)
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI
VERTEBRALE - Tipuri de bobine

•Bobină pentru
coloana cervicală sub
formă de cadru.
 TEHNICI DE EXAMINARE A CV
-Tehnica de lucru
•Pentru o corecta localizare a structurilor anatomice normale sau patologice,
imaginea de baza (de prima intentie) este obtinuta in incidenta sagitala, care permite
o vedere panoramica a coloanei vertebrale, evidentiind relatia dintre structurile
componente ale complexului osteo-disco-ligamento-medular.

•Sectiunile in plan axial sunt complementare celor sagitale si permit evaluarea

cu acuratete a structurilor intrarahidiene, relatia dintre continut si continator.

•Sectiunile coronale sunt utilizate in cazuri particulare: evaluarea herniilor de

disc extraforaminale, a tumorilor si abceselor paraspinale.

•Se utilizeaza sectiuni cu grosimea de 3 - 4 mm, compatibile cu un raport

semnal/zgomot adecvat si pentru reducerea artefactelor de volum partial.
•Fiecare examinare RM a coloanei incepe cu una sau mai multe imagini rapide
de localizare (scout), care sunt obtinute in cateva secunde (secvente fast gradient-
echo).
•Aceste imagini sunt utilizate numai pentru orientarea secventelor imagistice
detaliate ulterior.
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Tehnica de lucru – Selectarea sectiunilor

Localizator coronal  Sectiuni sagitale

TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Tehnica de lucru – Selectarea sectiunilor

Secventa in plan sagital  Sectiuni axiale

TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Tehnica de lucru – Selectarea sectiunilor

Secventa in plan sagital  Sectiuni coronal-oblice

TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Tehnica de lucru – Selectarea sectiunilor

•La coloana vertebrala lombara, imaginile

axiale sunt preferat de obtinut in secventele T1 W,
intrucat grasimea epidurala bogat reprezentata
realizeaza un excelent contrast natural in jurul
sacului dural si radacinilor nervoase.

•La coloana cervicala exista putina grasime

epidurala si canalul rahidian este mai larg,
continand o cantitate mai mare de LCR si sacul
dural, care apare cu semnal crescut pe imaginile
ponderate T2 sau T2*.
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Elaborarea rezultatului IRM

• Mentionarea secventelor si incidentelor utilizate.

• Precizarea nivelului topografic exact al leziunilor,

socotind vertebrele de al apofiza odontoida sau de la
nivelul L5 - S1

• Precizarea sediului leziunii in compartimentele spinale:

extradural, subdural: extramedular sau intramedular.

• In interpretarea imaginii se va urmari:

• Aliniamentul corpurilor vertebrale
• Forma si dimensiunile canalului rahidian
• Semnalul maduvei osoase a corpurilor vertebrale
• Forma, dimensiunile si semnalul discului
• Spatiul epidural
• Radacinile nervoase
• Tesuturile paravertebrale

• Analiza imaginilor direct pe consola aparatului este mai

bogată în informaţii decât simpla lectură a filmului.
 Analiza semnalului in IRM

IRM coloana vertebrala - ţesut de referinţă : maduva spinării

 Operează cu noţiunea de semnal:

al
- hiposemnal
- izosemnal
- hipersemnal

 Semnalul este diferit funcţie de

secvenţa şi tipul de ponderaţie
utilizate.
Interpretarea unui IRM se bazeaza pe:
 contextul clinic,

 aspectul morfologic al structurilor

anatomice,

 analiza semnalului diferitelor ţesuturi în

ponderaţie T1, T2 sau T2* şi a evoluţiei
semnalului în ecourile succesive al unei
secvenţe ponderate T2.
 PARAMETRII TISULARI
• T1, T2, PD sunt constante pentru un ţesut dat.

• Pentru fiecare grup de secvenţe, aceste caracteristici tisulare

se vor exprima printr-un semnal mai intens sau mai puţin
intens (mai alb sau mai negru).

• Timpul de relaxare T1 este timpul de magnetizare a unui

ţesut. Există ţesuturi care se magnetizează rapid (T1 scurt):
grăsimea şi ţesuturi cu magnetizare lentă (T1 lung) : apa.

• Timpul de relaxare T2 reprezintă puterea de emisie în timp a

diferitelor ţesuturi din organism. Există ţesuturi care emit
timp îndelungat (T2 lung): apa şi ţesuturi ce emit scurt timp
(T2 scurt): muşchiul.

• Densitate de protoni,
protoni intensitatea semnalului depinde de
bogăţia de H+ a unui ţesut. Există ţesuturi foarte bogate în
H+ (apa) şi ţesuturi foarte sărace în H+ (corticala osoasă).
 SECVENTE

• Totalitatea secţiunilor realizate utilizând aceeaşi parametrii de

achiziţie.

• Secvenţe ponderate T1, T2, DP : disocierea şi analiza

diferitelor ţesuturi examinate.

• Secvenţa de referinţă este SE. Există secvenţe IRM rapide:

EG, FSE…, ultrarapide FSPGR (2D, 3D).

• In cazuri particulare: secvenţe cu supresie de grăsime (FS –

fat saturation) şi tip inversiune recuperare cu timp de
inversiune scurt: STIR.
 PD TSE

T1 TSE T2 TSE
T1 TSE T2 TSE MieloRM

T1 EG+FS T2 EG+FS
T1 SE T2 TSE MieloRM
 SEMNALUL IN IRM
• Semnalul corespunde aspectului unei structuri în imagine (alb,
negru, gri închis, gri deschis).
• Este analizat sub forma aspectului intrinsec a unei structuri şi prin
comparaţie cu ţesuturile vecine.

1. Analiza semnalului intrinsec al unei structuri:

structuri
- hipersemnal (alb): LCR în ponderaţie T2
- hiposemnal (negru): corticala structurilor osoase
- semnal intermediar (gri): muşchiul, ficatul, parenchimul
cerebral.

2. Analiza semnalului în raport cu structurile învecinate.

învecinate Ţesut
de referinţă: parenchim cerebral, ficat, splină…
- hipersemnal
- hiposemnal
- izosemnal (semne indirecte: efect de masă)
 Hiposemnal sau asemnal T1
(negru)
 SE T1 prezintă :
- un TR (450-500 ms) şi TE scurte (10-15ms)
- un unghi de basculă de 90
 EG T1 prezintă:
- un TR şi de TE < decît SE
- un unghi de basculă < 90° şi > 30°
Caracteristica comună: LCR negru
 Hiposemnal sau asemnal T1
(negru)
 Apa (LCR, bila, urina)
 Aerul
 Calcificarile şi corticala structurilor osoase
 Vasele cu flux rapid (SE)
 Tendoanele, ligamentele
 Hemosiderina
 Edemul
 Artefacte metalice
 Hiposemnal T1
 Apa (LCR, bila, urina):
- timp de relaxare foarte lung
- frecvenţă superioară frecv. Larmor
- T1 lung (creştere lentă a magnetizării
longitudinale)-> hiposemnal T1

 Calcificările, corticala str. osoase:

molecule fixe-> hiposemnal T1

 Cavitătile aeriene (sinusuri, trahee,

plămâni): puţini protoni-> hiposemnal T1
 Secvenţele ponderate
T2 sau T2*
 SE T2 prezintă :
- unghi de basculă de 90°
- TR lung (2500-5000ms)
- TE lung (80-120 ms)
 Secvenţele ponderate T2* prezintă:
- unghi de basculă < 30°
- TR si TE lungi dar mai < decât în
secvenţa SE
 Hiposemnal sau asemnal
T2 sau T2* (negru)
 Lichidul cefalo-rahidian, numai în
- secvenţele nerefocalizate (mişcări de flux)
- secvenţe FLAIR
 Aer
 Calcificări şi corticala osoasă
 Tendoane
 Vasele cu flux rapid (artere)
 Venele cu traiect perpendicular pe planul de secţiune
 Artefactele metalice
 Hemosiderina
 Melanina
 Hipersemnal T1
(alb)
 Hematom subacut (methemoglobina)
 Grăsime
 Conţinutul proteic al unui chist
 Priza de contrast după injectare de Gd
 Vasele circulante în EG
 Melanina
 Posthipofiza
 Calcificări-caracter aberant
 Hipersemnal T1

 Grăsimea: T1 foarte scurt< T1 al s. albe-

>hipersemnal T1 intens

 Conţinutul proteic al unei leziuni chistice: determina

scurtarea T1 “albeşte” semnalul unui lichid

 Methemoglobina: susceptibilitate magnetică

importantă
 Hipersemnal T2 et T2*
(alb)

 Lichid (LCR, urină, bilă)

 Hematom în stadiul subacut
 Grăsimea în FSE, TSE
 Cartilajele
 Venele (vasele paralele la planul de secţiune)
 Diferite leziuni: proces lichidian, edem, ischemie,
tumora, demielinizare, glioza.
 Studiul semnalului în ecourile
succesive în SE : PD şi ponderaţie T2
 Grăsimea: diminuarea semnalului în ecourile
succesive.
 LCR: creşterea semnalului în ecourile succesive.
 Ţesuturile patologice: sunt frecvent în
hipersemnal în ecoul precoce, când LCR este
încă în hiposemnal.
 Secvenţa scurtă T1 Secvenţa lungă T2

 Contrast anatomic  Contrast “inversat”

 Subst albă-> albă  Subst.albă: gri închis
 Subst.cenuşie->gri  Subst.cenuşie: gri clar
 LCR-> negru  LCR:
SA>SC>LCR - gri/negru în DP
LCR>SC>SA
- alb în T2
 Leziune->HIPOsemnal  Leziune: HIPERsemnal
(T1 alungit) (T2 alungit)
 SEMIOLOGIA IRM A COLOANEI VERTEBRALE
Semnalul RM al principalelor structuri rahidiene în secvenţele SE sau TSE

Structura T1 T2

LCR hiposemnal ( negru ) hipersemnal ( alb )

os compact fără semnal ( negru ) fără semnal ( negru )

substanţa cenuşie semnal intermediar semnal intermediar

(gri închis ) ( gri deschis )
substanţa albă semnal intermediar semnal intermediar
( gri deschis ) ( gri închis )
ţesut gras hipersemnal ( alb ) hipersemnal dacă TE este scurt
hiposemnal dacă TE este lung
vase fără semnal ( negru ) fără semnal ( negru )
ARTEFACTE DE SUSCEPTIBILITAE
MAGNETICA
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Secvente de pulsuri utilizate in raport cu patologia

AFECTIUNI OSOASE ALE COLOANEI VERTEBRALE

• Achizitie in plan sagital:
• T1 SE ( TR 400-500 ms, TE 15-35 ms )
• T2 SE cu FS ( TR 1500-2000 ms, TE 80-100 ms )

• Pentru tumori sau boli inflamatorii:

• T1 SE postcontrast

• Pentru afectiuni discale se utilizeaza :

• coloana cervicala si toracala:
• T1 SE - sagital
• T1 GrE - sagital
• T2 TSE + FS (TR 4000 ms, TE 140 ms)
• T2* GrE - axial (GRASS) in 2D sau 3D

• coloana lombara:
• T1 SE - sagital si axial sau T2* GrE
TEHNICI DE EXAMINARE A COLOANEI VERTEBRALE
Secvente de pulsuri utilizate in raport cu patologia

AFECTIUNI MEDULARE
(demielinizante, neoplazice, ischemice, infectioase, etc):
• Achizitie in plan sagital si axial:
•T1 SE (TR 400-500 ms, TE 15-35 ms)  S.c
•T2 TSE (TR 4000 ms ; TE 140 ms)

• Achizitie in plan sagital sau axial PD SE

•PD SE (TR 1500-2000 ms, TE 30-40 ms) este
utilizata in particular pentru detectia leziunilor
mici de demielinizare intramedulara.

• T2* GE se utilizeaza in special atunci cand se suspecteaza

malformatii vasculare sau hemoragii.

• Substanţa de contrast paramagnetică se administrează în

doză de 0,1 mmol/kg şi se obţin achiziţii în plan axial şi
sagital în secvenţa T1SE (CHESSE )
VA MULTUMESC!